Doi tineri din Verona,

William Shakespeare,

Act2, scena3

Launce

Mai am de jelit un ceas si am ispravit si cu bocitul; asa suntem noi astia din neamul lui
Launce, simtitori. Mi-am primit tainul, ca fiul risipitor si am plecat cu sir Proteus la curtea
imparateasca . Cred ca Crab, dulaul asta al meu e cel mai ne-simtitor caine din cati latra pe
lume: mama plangea, tata gemea, soru-mea urla, slujnica bocea cat o tinea gura, pisica isi
frangea labele de deznadejde, toata casa era o jale, numai animalul asta fara inima n-a varsat
o lacrima. E de piatra, un bolovan nu alta, mai rau ca un caine; si-un ovrei ar fi plans dupa
noi; bunica-mea saraca, care e oarba de mult, ei bine, si ea saraca, uitandu-se cum plec, pana
n-a mai vazut cu ochii. Sa va spun cum a fost. Gheata asta e tata... Nu. Gheata stanga e tata...
Nu. Gheata stanga e mama... Nu, nu se poate. Ba da, asta e, ca are pingeaua gaurita. Gheta
cu gaura e mama si cealalta e tata. Sa-l ia dracu daca nu e asa! Acum domnule, batul asta e
soru-mea, ca vedeti dumneavoastra, e alba ca crinul si la fel de trupesa ca batul meu; palaria
e Nat, slujnica; eu sunt cainele, ba nu, cainele e el, eu sunt alt caine. Nu, cainele e el si eu
sunt eu. Asa-i bine, bun. Acum ma duc la tata :tata, da-mi binecuvantarea. Gheata asta nu
poate-ngaima o vorba, atat de rau plange! Acum il pup pe tata, bun, el ii da inainte cu
plansul. Acum ma duc la mama, valeu, plange saraca de nu mai stie pe ce lume se afla. Bun.
O pup si pe mama. Uite asa i se umfla si i se desumfla pieptul de la atata plans. Acum trec la
soru-mea, uita-ti va ce gemete ii tragea. Iar in timpul asta , cainele, nimic. Nicio lacrima, nu
spune el un cuvintel, domnule, nimica, si vede bine ca tot drumul e stropit cu lacrimile
mele ...

Si ce daca pierd fluxul si daca pierd fluxul, pierd calatoria si daca pierd calatoria imi pierd
stapanul si daca pierd stapanul imi pierd slujba... daca stau langa cel mai ticalos scapat de la
inec , ticalosul asta atarnat de undita, Crab, cainele asta al meu... Si nu am decat sa pierd si
fluxul si calatoria si stapanul si slujba si javra! Si afla dumneata ca daca seaca apa, o umplu la
loc cu lacrimile mele; si daca vantul nu mai bate dau drumul la suspine si o sa umplu toate
panzele corabiei ...