Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sub - Rez .Oncoooooo
Sub - Rez .Oncoooooo
2.compar mal-ben
Celulele maligne invadeaza si distrug tesuturile normale din jur. Tumorile benigne cresc prin expansiune
si sunt bine incapsulate, fara infiltrarea tesuturilor vecine, pe care insa le pot comprima, prin efectul de
masa, cu consecinte negative asupra functiei acestora. Tumorile maligne metastazeaza prin vasele de
sange, limfatice sau pe calea seroaselor in marile cavitati. Tumorile benigne raman localizate si nu
metastazeaza. Celule maligne tind sa fie anaplazice sau mai putin differentiate decat celulele normale din
tes de origine. Este posibil ca celulele anaplazice sa provina dintr-un progenitor tisular pluripotent(cel
stem) care a fost blocat intr-o etapa precoce de diferentiere.Tumorile benign sunt de obicei
asemanatoare cu tesuturile din care iau nastere. Tumorile maligne au de regula o rata de crestere mai
mare decat cele benign. Odata ce ajung intr-un stadiu detectabil clinic, cel maligne prezinta o rata rapida
de crestere, cu invazia tes inconj intrun interval de sapt sau luni, spre deosebire de cele benign care cresc
in general lent., in decurs de mai multi ani. Tumorile maligne continua sa creasca chiar si in conditiile
spolierii nutritive a gazdei, ducand in cele din urma la deces.Ele comprima si invadeaza tes vecine,
metastazeaza in org vitale(creier maduva plaman, ficat) determinand compromiterea functiilor vitale ale
gazdei. Efectele cele mai frecv sunt: casexia, hemoragia si infectiile. Confirmarea diag de tumora maligna
se obtine pe baza exam anatomopatologic macro si microscopic + imunohistovhimie si microscopie
electronic.
Tumori benigne: differentiate histologic, mitoze rare, crestere lenta, circumscrise si incapsulate,
neinvazive si compressive, nemetastazante.
Tumori maligne: nediferentiate, mitoze frecvente, crestere rapida, infiltrative si neincapsulate, invasive si
distructive, metastazante.
1
cu invazia tesuturilor inconjuratoare intr-un interval de saptamani sau luni. Au loc mitoze frecvente, iar
tumorile sunt infiltrative, neincapsulate si metastazante.
2
6. Carcinogeneza biologica:
Cancerele datorate factorilor infectiosi (in marea lor majoritate virusuri, dar si bacterii si paraziti
reprezinta 28% din cancere in tarile slab dezvoltate si mai putin de 8% in cele dezvoltate).
Virusurile ADN determina de regula infectii cu caract litic, integrarea genomului viral in cel al gazdei,
rezultand in declansarea proliferarii celulare. Oncogenele implicate sunt specifice virusurilor si vor
determina transcriptia unor proteine ce interfera cu functiile normale ale celulei. Cele mai frecvente
virusuri ADN ce cauzeaza cancerele umane sunt: HPV, virusurile hepatice B si C si Virusul Epstein-Barr.
Au fost identificate mai mult de 35 tulpini de virus papiloma cu tropism genital, dintre care subtipurile
HPV mucosotropic genus alfa de risc crescut-16,18,31,33,45 se asociaza cu neoplazia intraepiteliala sau
carcinomul scuamos invaziv de col uterin. Un fragm de AND viral al HPV este evidentiat prin PCR in 90%
dintre cancerele cervical; riscul de malignitate este maxim pt subtipurile HPV-16 si 18,identificate in
proportii intre 5% si 83%. Virusurile HPV au tropism crescut pt cel epiteliului scuamos, iar diferitele
subtipuri au specificitate pt dif localizari. Aceasta capacitate a HPV de a prolifera intrun situs anatomic
particular poate reflecta o interactiune specifica intre factorii genetici reglatori si cei virali implicate in
transcriptie. Majoritatea infectiilor cu hpv raman asimptomatice si sunt eliminate din tractul genital in
interval de 1-2 ani. Persistent virului in keratinociteeste necesara pt transf maligna, insa toate tipurile
histologice de cancer cervical se pot asocial cu infectia hpv. Identificarea concomitenta a mai multor
subtipuri de hpv nu confera riscuri suplimentare, totusi, infectia hpv persistent si incarcatura virala
crescuta cresc riscul de dezvoltare a cancerului de col uterin. Genomul hpv consta intrun lant and circular
bicatenar, alcatuit din circa 8000 de perechi de baza, putand fi impartit in 2 regiuni disctincte: regiunea
active ORF, cu 2 subunitati:initiala, de unde incepe transcriptia si tardiva, a replicarii; si regiunea
reglatoare LCR, contine originea replicarii adn.
Virusul Epstein-Barr este asociat frecvent cu carcinomul nazofaringian, insa infectia nu determina direct
cancerul. In tarile in curs de dezvoltare infectia cu EBV apare concomitent sau ulterior Malariei. In
perioada infectiei latente EBV exprima 6 gene localizate in nucleu care contribuie la dereglarea cresterii
celulare si oncogeneza. Induce proliferarea si imortalizarea limfocitelor B care-si pierd capacitatea de
diferentiere terminala, si o stare de imunodeficienta in relatie cu transf maligna si progresia tumorala.
Este descrisa si o alterare cromozomiala constanta care implica genele Ig localizate pe cromozomul 14.
Virusurile hepatice B si C:
VHB poate fi identificat in majoritea cancerelor hepatice la pacientii din zonele geografice endenice.
Carcinomul hepatocelular survine obisnuit dupa decade de la infectia cronica hepatica cu VHB care
induce leziuni hepatice urmate de regenerare. Exista risc mare de malignitate in cirozele datorate VHB,
infectia precede carcinomul hepatocelular. Displazia hepatocelulara, ca modifcare premaligna, este
asociata cu ciroza macronodulara si caracterul de purtator de HBs Ag.
Virusuri ARN oncogenice: aceste virusuri alcatuiesc un grup vast caracterizat prin activarea ADN-
polimeraza , enzima implicata in transcrierea copiei lantului ARN-monocatenar viral intr-un provirus ADN
ce se integreaza apoi in genomul cel infectate, unde va persista pe toata durata vietii gazdei.
Mecanisme posibile de oncogeneza:
Directe in cazul virusurilor acut transformante care poseda oncogene proprii al caror transfer produce
rapid cancerizarea cel infectate. Oncogena inlocuieste una sau mai multe gene virale esentiale, astfel ca
aceste virusuri au o replicare deficitara, necesitand infectare simultana cu un virus helper.
Indirecte la virusurile lent transformante care se insera aproape de o protoconcogena celulara pe care
o activeaza
De transactivare valabila pt infectia celulelor T. Activarea transcriptiei virale este realizata de proteina
Tax, care, concomitent, interfereaza transcriptia unor factori celulari si determina supresia genei IL2 si a
receptorilor pt IL2, ducand la o stimulare autocrina a celulei.
3
7.Mutageneza HPV:
Virusurile AND oncogenice det de regula infectii cu character litic, integrarea genomului viral in cel al
gazdei rezultand in declansarea proliferarii celulare. Au fost identificate mai mult de 35 tulpini de virus
papiloma cu tropism genital, dintre care subtipurile HPV mucosotropic genus alfa de risc crescut-
16,18,31,33,45 se asociaza cu neoplazia intraepiteliala sau carcinomul scuamos invaziv de col uterin. Un
fragm de AND viral al HPV este evidentiat prin PCR in 90% dintre cancerele cervical; riscul de malignitate
este maxim pt subtipurile HPV-16 si 18, identificate in proportii intre 5% si 83%. Virusurile HPV au
tropism crescut pt cel epiteliului scuamos, iar diferitele subtipuri au specificitate pt dif localizari. Aceasta
capacitate a HPV de a prolifera intrun situs anatomic particular poate reflecta o interactiune specifica
intre factorii genetici reglatori si cei virali implicate in transcriptie. Majoritatea infectiilor cu hpv raman
asimptomatice si sunt eliminate din tractul genital in interval de 1-2 ani. Persistenta virusului in
keratinocite este necesara pt transf maligna, insa toate tipurile histologice de cancer cervical se pot
asocial cu infectia hpv. Identificarea concomitenta a mai multor subtipuri de hpv nu confera riscuri
suplimentare, totusi, infectia hpv persistent si incarcatura virala crescuta cresc riscul de dezvoltare a
cancerului de col uterin. Genomul hpv consta intrun lant and circular bicatenar, alcatuit din circa 8000 de
perechi de baza, putand fi impartit in 2 regiuni disctincte: regiunea active ORF, cu 2 subunitati:initiala, de
unde incepe transcriptia si tardiva, a replicarii; si regiunea reglatoare LCR, contine originea replicarii adn.
9.
4
metabolismului manifestat prin faptul ca numai o anumita proportie a indivizilor expusi la agresiunea
xenobiotica vor dezvolta o neoplazie. O exceptie de la modelul de activare metabolica o reprez agentii
alchilanti care sunt capabili sa reactioneze covalent cu ADN fara a necesita metabolizare intracelulara.
Desi carcinogenii se pot lega de diferite zone ale ADN, sau acelasi agent poate produce mai multe tipuri
de legaturi, tipul leziunilor ADN este in general destul de caracteristic pt a identifica carcinogenii
implicate. Natura mutatiilor reflecta specificitatea chimica a carcinogenilor si in acelasi timp o anumita
gena poate prezenta mutatii diferite in fct de carcinogenii implicate in producerea unor tumori specifice.
11.initierea (def,trasaturi):
initierea este primul stadiu care rezulta din administrarea directa a carcinogenului chimic.este procesul
rapid ireversibil prin care se produc modificari discrete dar permanente ale ADN ului celular sau alterarea
ireversibila a structurii genetice a unei celule,rezultand o celula cu potential evolutiv spre o clona
maligna.datorita abundentei agentilor initiatori din mediul extern(alimentari,fizici,chimici)sau interni
(hormoni,particularitati metabolice),aparitia uneia sau mai multor celule initiate devine o posibilitate
evidenta in toate tesuturile cu rata crescuta de proliferare,fiind necesara cel putin o mitoza pentru
"fixarea" unei leziuni.
Trasaturi: 1.ireversibila,"cu memorie".
2.originea intr o celula stem.
3.diviziunea celulara necesara pt "fixarea"leziunilor.
4.posibilitatea aparitiei spontane.
5.fara raspuns sau prag maxim.
6.manifestarea leziunilor depinde de conditiile ulterioare de promotie.
12.promotia si progresia:
Promotia este procesul prin care celula initiata dobandeste capacitatea de diviziune selectiva si de
expansiune clonala prin dereglarea cresterii si diferentierii.cu alte cuvinte este procesul in care este
stimulata formarea tumorii in tesuturile care au fost expuse in prealabil la un agent "initiator".initierea
implica o serie de modificari celulare si tisulare ce au loc in cursul per de latenta si care sfarsesc prin
nasterea unei celule autonome.agentii promotori sunt complet lipsiti de activitate cancerigena sau
mutagena,dar cand sunt administrati in asociere cu cocarcinogeni efectul este sinergic.
Trasaturi: 1.reversibila,non-aditiva.
2.dependenta de administrarea substantei promotor.
3.dependenta de factori exogeni sau endogeni promotori.
4.prag masurabil,dar efectul depinde de doza agentilor initiatori si promotori.
5.neoplasmul promovat este identificabil.
In teoria carcinogenezei generale este implicat si un al treilea timp numit progresie,in care celulele
formeaza progresiv o tumora maligna.
Trasaturi: 1.initial reversibila si influentata de factorii de mediu,apoi ireversibila.
2.modificari morfologice distincte.
3.tumori benigne sau maligne.
5
Factorii genetici implicati in determinismul cancerelor au la baza urmatoarele teorii:
1. cei mai multi agenti cancerigeni sunt mutageni.
2. capacitatea acestor agenti de a produce cancer depinde de capacitatea enzimelor celulare de a-i
converti intr o forma mutagenica.
3. modificari genetice asociate cu deficienta enzimelor neceare pt repararea leziunilor ADN cresc
probabilitatea aparitiei cancerului.
4. bolile genetice asociate cu instabilitate cromozomiala se asociaza cu o incidenta crescuta a
cancerului.
5. mutatiile aparute pe linie germinala se insotesc de cancere mostenite in mod asemanator cu alte
trasaturi genetice.
6. mutatiile aparute pe o singura linie somatica mutanta se identifica in clona tumorala
corespunzatoare.
7. nr de mutatii necesare pt a induce aparitia unei celule maligne este de 2 sau mai multe.
8. cele mai multe tumori contin oncogene mutante.
9. numeroase tipuri de virusuri pot induce tumori interferand activitatea aparatului genetic al
celulei gazda.
6
GST codifica produsi care suprima formarea tumorilor.produsii genelor supresoare de tumori actioneaza
prin cateva modalit diferite:ei sunt importanti pt reglarea progresiei ciclului celular,pot actiona in
regalrea transcriptiei unor gene specifice,pot intervenii in procesele de diferentiere si in anumite conditii
pot directiona celula catre apoptoza.Mutatiile GST det pierderea functiei.Aceste mutatii sunt recesive,de
aceea este necesara afectarea ambelor alele pt aparitia fenotipului mutant.Natura recesiva a mutatiilor
GST,permite ca statusul heterozigot sa poata fi mostenit pe linie germinala deoarece o singura alela
defecta nu interfera dezvoltarea fetusului.Cand este mostenita o alela mutanta,individul afecat nu
mosteneste cancerul,ci predispozitia la dezv acestuia.Daca apare o mutatie si in cea de a 2 a alela a GST
si acest eveniment are loc intr o singura cel somatica,aceasta va deveni canceroasa.La individul normal
sunt necesare 2 mutatii separate intr o singura celula pt inactivarea ambelor alele ale GST si aparitia unei
celule canceroase.De aceea individul care mosteneste o alela anormala are un risc mai crescut de a dezv
cancer,fata de u individ normal.
19.ANGIOGENEZA-DEF.
7
-fenomenul de formare a unei retele vasculare tumorale proprii se numeste angiogeneza.proliferarea si
supravietuirea cel tumorale este dependenta de un apirt corespunzator de factori nutritivi si de
eliminarea catabolitilor toxici.dupa o faza de crestre avasculara ,in care nutritia s a facut prin difuziune
simpla,tumora are nevoie de propriile vase de sange pentru nutritie si dezvoltare.mecanismele
angiogenezei tumorale sunt asemanatoare cu cele normale,dar sunt necontrolate si activate
aleator.inductia angiogenezei este mediata de o multitudine de molecule care sunt eliberate atat de
tumora cat si de celulele gazdei.printre aceste molecule se regasesc factori de crestere fibroblastica
FGF,din fam factorilor de crestere a endoteliilor-VEGF,fam factorilor de permeabilitate vasculara-
VPF,angiogenina,angiotropina,fibrina,factorul de crestere trombocitar PDGF,factorul de necroza tumorala
TNF,etc.
20.angiogeneza-etape:
angiogeneza este un proces secvential care porneste de la cel endoteliale ale microcirculatiei.pt a genera
noi vase sunt necesare 3 etape:
1.distrugerea locala a laminei bazale endoteliale;
2.proliferarea celulelor endoteliale.
3.migrarea cel endoteliale de a lungul laminei densa a membr bazale.extensia angiogenezei este
det de balanta dintre factorii de crestere care stimuleaza neovascularizatia si cei care o inhiba. vasele
tumorale nu sunt identice cu cela ale tesuturilor normale. Apar diferente in compozitia celulare,
permeabilitate, stabilitatea vasculara si reglarea prin factori angiogenetici. factorii stimulatori ai
angiogenezei: fact de crestere fibroblastica FGF, act de crestere endoteliala VEGF, fact de permeabilitate
vasculara VPF, angiogenina, angiotropina, factorul de crestere epidermal EGF, fibrina, fact de necroza
tumorala TNF, fact de crestere trobocitar PDGF. factorii inhibitori ai angiogenezei: heparina, fragmente
de heparina, antiestrogenii, nafoxidina si clomifenul.
8
Etapele ce survin in procesul metastazarii sunt urmatoarele:
1. Proliferarea tumorala necontrolata
2. Detasarea celulelor din tumora primara
3. Invazia matricei extracelulara:
-atasarea (ancorarea)
-distrugerea proteolitica a MB
-migrarea celulelor maligne prin bresa membranei bazale in stroma
4. Angiogeneza
5. Patrunderea celulelor tumorale in vasele de sange si linfatice
6. Circulatia celulelor tumorale si oprirea lor in organe aflate la distanta:
-metastazarea linfatica
-metastazarea hematogena
7. Supravietuirea si transportul celulelor in circulatie
8. Extravazarea (scaparea celulelor tumorale din circulatie)
9. Cresterea si dezvoltarea celulelor sub forma unor tumori secundare
10. Interactiunea cu mecanismele imune ale gazdei si rezistenta la tratament
11. Generalizarea metastazelor
9
Dupa ce celulele tumorale invadeaza vasele limfatice si sanguine acestea formeaza un embol local prin
interactiunea cu alte celule tumorale si cu celulele sanguine precum si prin stimularea depunerii de
fibrina.
10
28. circ cel mal prin sis lmf
Vasele limfatice sunt usor de penetrat pt ca au o MB subtire. Diseminarea se produce prin locomotia
celulelor maligne si prin fenomenul de permeatie, sub forma unor emboli tumorali compacti ce
invadeaza limfaticele din aproape in aproape.
Caracteristic circulatiei limfatice este prezenta pe traseul sau a ganglionilor limfatici. Metastazarea
ganglionilor limfatici urmeaza dispozitia anatomica in sensul drenarii limfei in ordinea distributiei
stadiilor ganglionare.
Celulele tumorale pot determina la nivelul ganglionilor 3 tipuri de influiente: colonizare tumorala,
stimulare reactiva sau nici un efect.
Ganglioni regionali sufera reactii importante in cursul evolutiei tumorii; initial, apare histiocitoza sinusala
(hiperplazia histiocitara) asociata cu aparitia celulelor dendritice si a macrofagelor foliculare care
prolifereaza in centrii germinativi.
11
31. Ce este cancerul?
Cancerul reprezinta o familie complexa de boli si sugereaza evolutia unei tumor ice invadeaza local si
disemineaza la distanta.
Cancerul reprezinta o proliferare o proliferare celulara necontrolata.
Cancerul este o masa anormala de tesut a carei crestere se produce in exces fata de normal,este
necontrolata si neconcordanta cu cea a tesuturilor normale si continua in acelasi mod progresiv dupa
incetarea stimulului care a determinat o.
Ca entitate patologica cancerul este definit prin:
- proliferarea necontrolata
- invazia structurilor adiacente
- capacitatea de colonizare in organe si tesuturi la distanta
Acestor proprietati li se mai adaoga monoclonalitatea,instabilitatea genica,absenta diferentierii,evolutia
spontana si progresia.
Cancerul este privit ca o boala rezultata prin dereglarea sistemelor de control ale celulei care actioneaza
la nivelul transductiei,reglarii proliferarii si a diferentierii.
Cancerul este definit ca o boala a diferentierii celulare,celulele neoplazice putand fi considerate imature
functional,scapate mecanismelor de control normale ale organismului.
Cancerul poate fi definit si ca o boala a cresterii determinate de acumularea modificarilor genetice
somatice ce interfera procesul normal de control al cresterii celulare.
Cancerul este o boala genetica.
Progresia de la un tesut normal spre un cancer este influentat de factori genetici ereditari precum si de
modificarile genetice somatice.
Progresia cancerului este derivate din acumularea unor modificari genetice.
Unele oncogene determina cresterea necontrolata prin alterarea punctelor de control a ciclului celular.
Cresterea necontrolata poate fi determinate prin dereglarea nivelelor factorilor de transcriptie ADN.
Procesele de invazie si metastazare include cascade multistadiale ce implica cai de reglare positive si
negative.
Invazia cancerului si angiogeneza sunt procese fiziologice necontrolate.
Instabilitatea genica predispune la diseminarea maligna si poate avea loc la nivel macrosomal cat si la
nivel microsomal.
Rearanjamentele cromosomiale pot active protooncogene sau pot deleta regiuni ce contin genele
supresoare.
Mutatiile A D N cellular pot active oncogene sau inactiva genele supresoare.
Defectele in repararea mecanismelor contribuie la acumularea altor mutatii genice ce alimenteaza
progresia cancerului.
Defectele genice determina o inhibitie a cailor de control a mor
32.
12
Registrul de cancer: este un system complex de colectare,inregistrare si prelucrare a datelor legate de
incidenta cazurilor de cancer dintr un teritoriu sau spital.
Registrele de cancer pot fi populationale sau spitalicesti si contin datele unui judet sau de pe ansamblul
unei tari.
Obiectivele registrului populational sunt:
-cunoasterea incidentei cancerului si a localizarilor anatomice pe sexe,grupe de varsta si mediul socio-
economic
-evidentierea unor schimbari de incidenta a cancerului si stabilirea tendintelor evolutive
-determinarea supravietuirii prin confruntarea deceselor cu cazurile noi inregistrate
Se observa o crestere a incidentei pentru plaman,stomac,san,cancer colorectal cu diferente intre tarile
dezvoltate si cele in curs de dezvoltare unde sunt mai frecvente cancerele de ficat,esofag,cap-gat,col
uterin.
Riscul de cancer creste cu varsta,varsta medie a deceselor prin cancer fiind de aproximativ 62 ani.
2.Prevalenta : reprezinta estimarea numarului total de personae cu cancere ce sunt in viata la un
moment dat sau dupa o perioada definite de timp.
Prevalenta este utilizata pentru a descrie raspandirea unei boli in comunitate.
Prevalenta creste odata cu incidenta(numarul de cazuri) ce survin intr o comunitate si cu durata bolii si
descreste cu mortalitatea si cu ratele de vindecare.
Poate fi obtinuta inmultind incidenta cu durata medie a bolii.
3.Riscul de cancer reprezinta probabilitatea ca o persoana sa faca cancer in cursul vietii sale.
Indici de mortalitate:
Mortalitatea: este definite pe baza datelor colectate din cartificatele de decs completate de medici.
Nivelul de mortalitate este definit obisnuit pe o perioada de un an.
Mortalitatea este raportul dintre numarul de decese prin cancer intr un anumit moment/populatia
totala in acel moment inmultit cu 100.000.
Cresterea constanta a nr de decese prin cancere in numeroase tari este dependenta de o serie de factori
demografici,diagnostici si terapeutici.
La barbati exista o incidenta mai crescuta a cancerelor cu vindecabilitate
scazuta(plaman,prostate,esofag,stomac) in timp ce la femei cancerele cele mai frecvente au un
prognostic bun(san,uter).
Indicii de mortalitate si morbiditate mai pot fi apreciati in functie de:
1.Varsta:cel mai important factor pentru riscul de cancer.
Pentru majoritatea celulelor epitaliale ratele de incidenta cresc constant de alungul vietii.
2.Sexul:ratele de incidenta specifice varstaei sunt mai crescute la sexul masculine decat la sexul
feminine.
In afara de cancerul ovarian si mamar cancerele colonului,vezicii urinare,tiroidei si melanomul malign
sunt mai frecvente la femei.
Cancerul bronhopulmonar este mai frecvent la barbati.
3.Variatiile geografice:fiecare tumora maligna are distributia sa particulara.
4.Variatiile temporale:incidenta si frecventa unei localizari canceroase evouleaza in timp.
13
34. Factori de risc exogen in cancer:factorul ocupational
Factorul occupational ar fi responsabil de circa 2-4% din totalitatea deceselor prin cancer.
Acesti factori au fost identificati datorita asocierii stranse intre unele cancere si expunerea la factorii
ocupationali sau la noxele industriale.
Argumente :
-cresterea incidentei cancerelor de vezica urinara la muncitorii expusi la compusul chimic 4-amino-difenil
-expunerea ocupationala la fibrele de azbest determina o crestere a incidentei cancerelor
pulmonare,mezotelioamelor si cancerelor digestive.
-cresterea frecventei leucemiei la muncitorii expusi la benzene
-exista un risc crescut de cancer pulmonary la cei din industria cromului
-expunerea profesionala la 2-naftilamina determina cancer de vezica urinara
-profesiile care presupun expuneri la carbine,vaselina si ulei ars sunt associate cu risc crescut pentru
cancerele de piele,plaman,vezica urinara si tract gastrointestinal
-incidenta crescuta a osteosarcoamelor la muncitorii din industria reclamelor fluorescente.
14
Factorii din dieta pot juca si un rol protector.
15
-riscul de cancer pentru toti fumatorii este de 11-22 ori mai mare fata de nefumatori
-fumatorii moderati prezinta un risc intermediar
-prezenta displaziei cronice la fumatori
-diversi constituenti din fumul de tigara determina transformarea maligna a celulelor tumorale
-existenta unei relatii doza intre consumul de tigarete si riscul de dezvoltare a cancerului bronho-
pulmonar la ambele sexe
-sistarea fumatului determina o descrestere semnificativa a riscului si mortalitatii prin cancer pulmonar
in comparatie cu cei ce continua sa fumeze
-izolarea din fumul de tigara a unor carcinogeni chimici complti si aunor cocarcinogeni cu activitate certa
in determinarea concerului: hidrocarburi aromatice policiclice, nitrosamine, amine aromatice, hidrazina,
nichel, cadmiu.
Cancerele induse de fumat sunt: bronho-pulmonar, al cavitatii bucale, faringelui, vezicii urinare,
laringelui, esofagului.
16
42. dieta si cancer
Exista numeroase date care indica faptul ca dieta este implicata in etiologia unor cancere cum ar fi cele
de colon, stomac, pancreas, san, ovar, corp uterin, prostata.
Consumul crescut de grasimi, proteine si sare si o dieta saraca in fibre vegetale sunt asociate cu o
incidenta crescuta a cancerul de colon. Incidenta cancerului mamar este crescuta in tarile unde exista un
consum crescut de grasimi saturate.
Deasemena, modul in care sunt preparate alimentele pot detemina aparitia unor substante cu potential
carcinogen.Astfel, cand carnea este fripta sau afumata se pot forma benzipiren sau alte hidrocarburi
policiclice aromatice.
Conservatii, colorantii si aromatizantii au fost dovedite ca fiind substante inalt cancerigen, motiv pentru
care o mare parte din acestea au fost interzise. Folosirea nitratilor si nitrilor ca aditivi alimentari este de
aseamenea controversata, nitritii combinandu-se cu aminele secundare, ducand la formarea de
nitrozamine in tractul digestiv.
Pe langa alimentele nocive, exista si alimente care au un rol protector. Consumul de legume si fructe cu
un continut ridicat de fibre a fost asociat cu o scadere a riscului de aparitie a cancerului de colon.
43. Care sunt cele mai frecvente cancere umane? De ce exista cancere mai frecvente si altele rare?
Raportul barbati:femei 1,5:1
femei:cancerul mamar,cancerul bronhopulmonar,col uterin,colon,ovar
barbati:cancerul bronho-pulmonar,prostata,colon,gastric,sfera ORL
Cauze exogene si endogene
Endogene: genetice, hormonale, metabolice si factorul imun
Exogene: stilul de viata (obiceiuri alimentare), fumat 25-35% -> cancer bronho-pulmonar si sfera ORL,
alimentatia 35%, obezitatea este asociata cu cancerul de endometru, de san si cancerele colono-rectale,
alcoolul 3% si factorii reproductivi (contraceptive orale si igiena sexuala), radiatiile ionizante, cosmice,
UV, poluarea atmosferei si factorii ocupationali, subst chimie: benzen, azbest, factori iatrogeni: cancere
induse de medicamente (chimioterapia, imunoterapia), factori biologici: Virusul HPV -> cancerul de col
uterin, cutanat si genitale; Hepatitele B si C -> hepatocarcinom; virusul Ebstein-Barr, retrovirusul HTLV->
limfoame de celule T, bacterii -> H.pilory
45.ca copil
Cele mai frecvente cancere la copil (60%) sunt leucemiile acute limfoblastice si limfoamele maligne. n
prezent, tratamentele citostatice moderne permit obtinerea de vindecari n procente mari. Alta categorie
de cancere la copil sunt tumorile solide, care se dezvolta initial ntr-o regiune anatomica localizata,
metastazeaza la distanta n organe vitale, determinnd moartea. Tumorile solide cel mai frecvent
ntlnite la copii sunt: cele cerebrale, tumorile specifice copilului (nefroblastomul sau tumora Wilms,
neuroblastomul si retinoblastomul), sarcoamele osoase sau cu alte localizari. n tumorile cerebrale,
rezultatele terapeutice sunt modeste. n celelalte cancere mentionate, strategiile terapeutice moderne
17
au condus la vindecari n procente neimaginabile altadata. Tumorile specifice copilului n stadii incipiente
se vindeca n 80-90% din cazuri. Trebuie specificat ca n tara noastra se fac tratamente oncologice
similare cu cele occidentale. Diagnosticul precoce al cancerelor copilului reprezinta premisa esentiala
vindecarii.
46. ca fc sex
Una dintre trasaturile cele mai evidente ale cancerului este profilul incidentei in functie de sex: ratele de
incidenta specifice varstei sunt mai crescut la sexul masculin decat la sexul feminin. Cu exceptia unor
diferente explicabile prin nivelul diferit al expunerii la carcinogeni, diferentele de incidenta la cele doua
sexe nu pot fi explicate decat prin participarea unor factori biologici inca obscuri.
Astfel, in afara de cancerul ovarian si mamar, cancerul colonului, vezicii urinare, tiroidei si melanomul
malign sunt mai frecvente la femei. Incidenta cancerului de san a crescut cu 33 la suta in perioada 1975-
1985. Dar cresterea cea mai semnificativa o reprezinta cancerul bronhopulmonar, a carui incidenta a
crescut cu 73 la suta in aceeasi perioada, probabil din cauza adoptarii obiceiului fumatului de catre femei
in multe regiuni ale tarii.
Cancerele oculare, ale glandelor salivare si ale colonului drept au o frecventa aproximativ egala la
ambele sexe.
Cancerul bronhopulmonar reprezinta cel mai frecvent cancer la sexul masculin cu o crestere de 44 la suta
in perdioada 1975-1985. Alte forme de cancer care au crescut semnificativ in aceeasi perioada sunt:
cancerele colo-rectale, prostata, vezica urinara, ORL, melanom si limfoame(mai ales cele non
hodgkiniene). Desi unele dintre aceste cancere pot fi datorate undei precizii mai crescute a metodologiei
de estimare, totusi exista o reala componenta etiologica ce a contribuit la aceasta crestere.
48.distrib geogrf ca
Fiecare TM are distributia sa particulara. Unele Ca sunt distribuite in intreaga lume, in timp ce altele
prezinta incidente crescute in unele regiuni si scazute in altele. CaBP sunt frecvente la barbatii albi din
America de Nord si f rare in Bombay. Ca de stomac este frecvent in Japonia si rar in Bombay. Ca de san
are o incidenta crescuta la femeile albe din Europa si SUA, o incidenta medie in Danemarca si scazuta in
Japonia. Ca esofagian este caracterizat printr-o enorma variatie a incidentei in intreaga lume. In general,
una din 3 persoane are riscul de a dezvolta un cancer inaintea varstei de 75 ani in tarile dezvoltate.
49.tipuri preventie in ca
Exista 3 tipuri de preventie in cancer: primara, secundara si tertiara. Cea primara se refera la depistarea
persoanelor susceptibile de a face cancer inainte ca boala sa apara si se ocupa mai ales cu indepartarea
factorilor de risc. Preventia secundara si tertiara se ocupa cu screeningul propriuzis al cancerelor in
populatie, cu depistarea unor leziuni precanceroase in cazul preventiei secundare si respectiv a unor
cancere in stadii cat mai precoce in cazul preventiei tertiare. Un stadiu mai putin avansat implica
complicatii scazute ale bolii, ceea ce duce la o imbunatatire a sperantei de viata a pacientului, bineinteles
prin administrarea unui tratament adecvat.
18
reprezinta depistarea pacientilot inainde de declansarea bolii. Scopul principal al preventiei primare il
reprezinta diminuarea frecventei cancerelor prin identificarea si eventual suprimarea factorilor de risc.
Indivizii nu sunt egali in fata riscului de cancer. In cursul ultimilor 30 de ani, cercetarile epidemiologice
au permis identificarea anumitor factori numiti "de risc" in prezenta carora probabilitatea de a avea un
cancer este crescuta. Factorii de risc sunt foarte diverso incluzand: modul de viata, obiceiurile
alimentare, factori de mediu, profesionali, factori hormono-genitali si factori genetici. Factorii de risc
difera de la o localizare canceroasa la alta si trebuie bine cunoscuti de catre medicul practician pentru ca
au valoarea unui adevarat simptom.
19
Scopul principal al preventiei primare este depistarea pacientilor inainte de declansarea bolii. Scopul
principal al preventiei primare il reprezinta diminuarea frecentei cancerelor prin identificea, si
suprimarea factorilor de risc. Indivizii nu sunt egali in fta riscului de cancer. Factorii de risc sunt foarte
diversi incluzand : modul de viata,obiceiuri alimentare,fatori de mediu,profesionali,factori genetici.
55. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un cancer pentru a fi screenat?
20
In actiunile ce vizeaza anumite cancere pentru depistare trebuie avute in vedere 3 categorii de conditii ce
privesc:
1.caracteristicile cancerului
2.testele screening disponibile
3.evaluarea programelor de screening
Cancerul vizat pentru actiunile de depistare va trebui sa indeplineasca urmatoarele caracteristici:
1.cancer frecvent- sa reprezinte o problema serioasa de sanatate publica la populatia vizata pentru
screening. Mortalitatea este cea mai frecventa si serioasa consecinta, dar daca ea intervine doar la o
populatie varstnica,rata de mortalitate este o masura mai putin relevanta asupra gravitatii bolii.
2.asocierea cu mortalitatea si morbiditatea crescuta
3.prevalenta crescuta a formelor cu evolutie lunga preclinica- istoria naturala a cancerului respectiv sa
prezinte o faza preclinica(asimptomatica) cu o durata care sa permita detectarea bolii prin screening
inaintea instalarii simptomelor clinice.
4.evolutie preclinica detectabila,faza preclinica nemetastatica lunga-existenta unei faza preclinice scurte
face imposibila detectia unui cancer intr o populatie inaintea evolutiei spre metastazare.
5.detectarea preclinica a cancerului sa permita ameliorarea rezultatelor- sa existe tratamente eficace
pentru cancerele detectate prin screening
6.existenta unor teste screening eficace
In prezenta depistarea precoce este eficace in: cancerele de san,col uterin,colon,melanoma malign si mai
putin pentru cancerele de plaman,prostate,tiroida,vezica urinara,stomac,ovar,testicul.
21
Succesul citologiei cito-vaginale a dus la scaderea incidentei cancerului de col uterin. Astfel au fost
stabilite mijloace de crestere a eficientei programelor de depistare prin :
1. existenta unui sistem de date
2. cresterea numarului de persoane investigate
3. optimizarea frecventei de efectuare
cea mai importanta problema in depistarea precoce a cancerelor de col uterin ramane accea legata de
atragerea unui numar cat mai mare de femei in actiunea de screening.
22
Recomandarile de screening pentru cei cu risc crescut de cancer de colon : nu exista dar este rezonabil a
se incepe screening-ul membrilor familiilor pacientilor cu polipoza familiala prin sigmoidoscopie anuala.
Cei cu una sau mai multe rude de grad 1 ce dezvolta cancer colorectal la varsta de 55ani trebuie sa aiba
un test hemocult fecal anual si o colonoscopie sau irigoscopie cu dublu contrast la fiecare 5 ani.
Dozarea ACE desi produs de unele cancere colorectale nu poate fi utilizata ca test de screening pt aceasta
boala. Pana in prezent nu exista markeri biologici pentru acest cancer.
23
Caracteristici ale nevul benign :
1.este o leziune de mici dimensiuni (<5mm)
2.bine circumscrisa
3.cu margini bine definite
4.colorat ntr-o singura nuanta, de la bej sau roz la maron nchis.
Caracteristicile melanomului malign:
1.diametrul >6mm
2.margini neregulate si asimetrice
3.pigmentul da impresia ca infiltreaza tegumentul nconjurator
4.suprafata leziunii este neregulata
5.este partial proeminent si partial plan
6.are o diversitate coloristica ngrijoratoare: roz, albastri, gri, alb si negru.
7.Societatea Americana oncologica a propus urmatoarea formula memotehnica: ABCD: Asimetrie,
Bordura neregulata, Culori diverse, Diametrul>6mm
Pacientii cu un numar mai mare de nevi, prezinta statistic un risc crescut de aparitie a melanomului,
necesitnd examinari periodice atente, mai ales daca leziunile sunt atipice.
24
Depistarea reprezinta descoperirea prin examen sistematic a unei boli deja existente anatomo-patologic
la un pacient ce nu prezinta simptome clinice de boala
Termenul de screening este utilizat ca sinonim cu depistarea precoce sau preventie primara si implica
testarea populatiei asimptomatice in vederea descoperirii bolii "ascunse" sau in stadiul preclinic.
Diagnosticul precoce semnifica descoperirea intr-un stadiu incipient a bolii deja existente, in faza
simptomatica. Simptomele alerteaza pacientul care se adreseaza medicului pentru consult.
Preventia primara este depistarea pacientilor inainte de declansarea bolii. Scopul principal al preventiei
primare il reprezinta diminuarea frecventei cancerelor prin identificarea si, eventual, suprimarea
factorilor de risc.
Factorii de risc sunt foarte diversi incluzand: modul de viata, obiceiurile alimentare, factori de mediu,
profesionali, factori hormono-genitali si factorii genetici.
Prevenirea secundara inseamna tratamentul unor leziuni precanceroase a caror eradicare poate suprima
evolutia spre neoplazie, ceea ce corespunde depistarii precoce
Preventia tertiara este reprezentata de diagnosticul si tratamentul cancerelor deja avansate, dar
asimptomatice sau in faza absentei complicatiilor. Aceasta ar permite o diminuare a sechelelor post-
terapeutice si o scadere a nivelelor de mortalitate.
Actiunea de depistare se poate face prin controlul colectiv sau "depistarea de masa" ce implica
interventia guvernamentala. Este cea mai eficace pentru ca exclude optiunea sau depistarea individuala
si implica o modificare a comportamentelor. Se bazeaza pe actiuni de informare a publicului si puterea
de convingere a instantelor implicate in asistenta sanitara.
Conceptul de depistare se bazeaza pe 2 ipoteze:
a. conceptul de preventie secundara, ce porneste de la faptul ca neoplaziile evolueaza dupa un model
liniar pluristadial, de la o celula initiata la cancerul invaziv; aceasta presupune existenta unei faze
preclinice initiale; cu cat aceasta faza este mai lunga, cu atat posibilitatea de depistare este mai mare.
b. preventia tertiara se bazeaza pe ipoteza ca toate cancerele prezinta in cursul evolutiei lor o faza
localizata, suficient de lunga pentru a permite un diagnostic si un tratament mai eficace in acest stadiu,
cand nu sunt prezente complicatiile bolii
25
Diagnosticul reprezinta procesul prin care se urmareste stabilirea certitudinei prezentei bolii.
Diagnosticul de cancer trebuie stabilit cu certitudine pe baza examenului histopatologic. Diagnosticul de
cancer este sugerat de datele anamnestice si de datele clinice, este sustinut de mijloacele de investigatie
imagistice, biologice si confirmat de examenul histopatologic.
Tratamentele oncologice specifice (chimioterapia, radioterapia) sunt tratamente agresive insotite de
numeroase efecte secundare de ordin functional, estetic si psihologic. Aplicarea acestor metode
terapeutice unor pacienti care nu au confirmarea histologica a bolii si care pot sa nu aiba cancer implica
consecinte severe de ordin medical si juridic. Din contra, la pacientii diagnosticati cu leziuni benigne, care
in realitate sunt cancere si nu au efectuat tratementul specific, boala va continua sa evolueze pana la
stadiile tardive.
In concluzie, nu se va incepe un tratament specific bolii canceroase fara un diagnostic de certitudine,
care este conferit numai de examenul histopatologic.
Exceptiile de la aceasta regula sunt unele cancere cu localizari dificil de abordat bioptic sau in stadiile
avansate ce impun inceperea unui tratament. In aceste situatii se impune practicarea cel putin a unui
examen citologic obtinut prin punctie aspirativa cu ac subtire.
Daca citologia indica prezenta unor celule cu caractere certe de malignitate asociate cu elementele
furnizate de datele examenului clinic si paraclinic sugestive pentru un cancer, se poate incepe
tratamentul antineoplazic.
26
e)in stadiile metastatice de boala, tratamentul SP ar putea fi cel mai bun tratament paleativ
27
E. Osteomalacia
Se datoreaza factorilor osteolitici tumorali circulanti si se caracterizeaza prin hipofosfatemie,
hipocalcemie asimptomatica, nivele scazute de 1,25-(OH)2 vitamina D3. La tineri apare in 90% din
tumorile capului si gatului si 50% din tumorile osului; la adulti: mielom, neurofibromatoza si cancer al
prostatei
F. Hipoglicemia
Survine la cei cu tumori de origine mezenchimala. Secreta un factor de crestere insulin-like II; raportul
plasmatic IGF-II/IGF-I este crescut rezultand hipoglicemia, asociata cu o scadere a insulinei plasmatice, a
peptidului C plasmatic si a proinsulinei.
28
67.Sindroamele paraneoplazice dermatologice
Sunt cele mai autentice SP. Aparitia lor este precoce permitand descoperirea neoplaziei intr-un stadiu
precoce, limitat de boala.
A. Acantosis nigricans
Apare aproape numai la adulti si aspectul sau clinic este foarte caracteristic. Leziunile tipice sunt:
hiperpigmentarea cutanata sub forma unor pete confluente in placarte, rugoase, ce apar progresiv si
simetric in axile, pliurile mari, gat, ombilic, santul submamar.
Uneori se asociaza si leziuni papilomatoase ale regiunilor periorificiale si alte mucoaselor, sau cu o
keratodermita plamo-plantara cu pahidermatoglifie. AN maligna este cel mai frecvent asociata unui
neoplasm gastric si cancerelor pulmonare. Frecvent se pot asocia simptome precum: palmele mozaicate
ce sunt o ingrosare a dermului.
B. Keratoza seboreica eruptiva
Este asociata cu cancerul gastro-intestinal in 43% din cazuri dar se poate intalni si in cancere cutanate si
AN
C. Ihtioza paraneoplazica (IP)
Aspect clinic: piele uscata, cu eroziuni si acoperita cu descuamatii fine. Particular se localizeaza la nivelul
pliurilor mari de flexie.
Neoplazii asociate frecvent: limfoame hodgkiniene si mai rar non-hodgkiniene. Diag diferential: ihtioza
vulgara congenitala, sdr de ihtioza intalnit in AIDS si pielea uscata din casexia frecveta la cei cu cancer.
D. Acrokeratoza Bazex
Survine la sexul masculin de rasa alba la varste de peste 50 de ani. Caracterul sau obligatoriu
paraneoplazic, permite diagnosticul cancerului intr-un stadiu precoce.
Tablou clinic: leziuni erotemato-scuamoase (psoriaziforme), indolore, nepruriginoase ce apar pe
extremitatile membrelor bilateral, radacina nasului, a pavilionului urechilor, coate, unghii, genunchi.
Localizarea unghiala este frecventa. In 90% din cazuri este asociata unui carcinom epidermoid bronho-
pulmonar
E. Sindroamele pemfigus-like
Sunt afectiuni paraneoplazice frecvente, care se caracterizeaza prin eroziuni ale mucoaselor, eruptii
cutanate polimorfe cu pustule localizate pe tegumentele trunchiului si ale extremitatilor. Frecvent survin
pustule la nivelul palmelor conferind aspectul de lichen plan sau eritem multiform. Se asociaza cu
limfoame maligne, timoame, sarcoame, leucemie limfatica cronica si, rar, tumori benigne
29
SP sistemice, asociate cancerului sunt reprezentate de: febra, amiloidoza, scadere pnderala, prurit,
transpiratii
A. Sindromul anorexie-casexie
Este datorat secretiei de interleukina-1 si a factorului de necroza tumorala TNF-alfa (casexina)
B. Febra
Este un simptom frecvent la pacientii cu cancer. Cauza este adesea infectioasa sau medicamentoasa
Febra paraneoplazica este definita ca prezenta cresterii temperaturii corporale fara o cauza aparenta in
cursul unei neoplazii evolutive; este rebela la tratamentele antitermice si antiinfectioase si dispare rapid
dupa cura neoplaziei, reaparand in cazul recidivelor.
Cancerele cele mai frecvent responsabile pt inducerea febrei sunt: boala Hodgkin, leucemiile acute,
sarcoamele osoase, tumorile renale, mixoamele atriale. In unele cazuri si cancerele viscerale pot
determina febra dar mult mai rar.
C. Amiloidoza
Este legata de acumularea in tesuturi a amiloidului. Poate surveni in cursul unor tumori maligne:
macroglobulinemie Waldenstrom, boala Hodgkin, limfoame non hodgkiniene, carcinoame renale, de
vezica si col uterin.
Tabloul clinic este reprezentat de atingerea poliviscerala: purpura cutanata, noduli subcutanati,
macroglosie, alopecie, neuropatie periferica si tulburari neuro-vegetative.
D. Sindromul Poems
Defineste asocierea dintre polineuropatie, organomegalie, gamapatie monoclonala si modificari
cutanate. Este frecvent asociat unei proliferari plasmocitare monoclonale.Tabloul clinic este dominat de
neuropatie: o poliradiculonevrita cronica predominanta la nivelul mebrelor inferioare cu progresie
simetrica si ascendenta. Organomegalia: ficat, splina si ggl limfatici.
Modificari cutanate: hiperpigmentare difuza a tegumentelor, inflitrarea lor, hipocratism digital si
angioame cutanate.
30
4) hemoragii digestive, urinare, hemoptizii sau metroragii
5) un nodul palpabil sau o induratie in san sau oriunde altundeva
6) tulburari permanente de deglutitie
7) persistenta disfoniei sau tusei iritative
71.simpt locoregionale in ca
Palparea tumorii primare este o circumstanta relativ rara, cu exceptia tumorilor in stadii avansate sau a
organelor accesibile: san,testicol, sarcoame ale partilor moi ale trunchiului sau extremitatilor, sistem
osos, tegumente si mucoase.
Leziunile tumorale cutanate de mici dimensiuni, ce cresc rapid in dimensiuni, isi schimba culoarea sau
ulcereaza, fara tendinta de vindecare , sunt accesibile inspectiei si se pot identifica relativ usor. Un semn
important care trebuie bine cunoscut de catre medic dar si de catre pacienti este caracterul indolor al
leziunilor canceroase in stadii incipiente(tumora primara si adenopatii indiferent de sediu), fiind una din
cauzele principale de intarziere a diagnosticului.
Intarzierea prezentarii la medic poate avea cauze multiple intre care: aspectul anodin al semnelor
clinice(caracterul indolor al leziunilor), precum si frica pacientilor de a fi diagnosticati cu cancer.
31
- Wheezing apar ca urmare a obstructii determinate de tumora sau poate sa apara ca urmare a
inflamatiei interstitiale care insoteste evolutia neoplaziei;
- Dureri toracice apar la 1/4 din bolnavi. Durerea este adesea cronica, surda si se localizeaza difuz, fiind
datorata afectarii, prin invazie tumorala, a structurilor din jurul plamanilor;
- Dispneea poate sa fie cauzata de tumora in sine, care prin dimensiunile ei ajunge sa realizeze o
compresie pe structurile arborelui respirator, insa poate fi cauzata si de revarsatul pleural sau de
extinderea si invadarea parenchimului pulmonar, functionalitatea acestuia fiind compromisa;
- Infectii repetate pulmonare si de tract respirator superior, cum ar fi pneumonii sau bronsite, pot
reprezenta un semnal de alarma sugestiv pentru cancerul pulmonar. Un procent relativ crescut din
adenocarcinoame sunt localizate periferic, ceea ce se traduce clinic prin aparitia, pe langa simptomele
enuntate, si a revarsatului pleural si a durerii toracice foarte intense datorate infiltrarii neoplazice a
pleurei si a peretelui toracic.
Simptomele datorate extinderii locoregionale a tumorii sunt, cel mai frecvent, reprezentate de:
- Obstructie de vena cava superioara;
- Paralizie de nerv laringeu recurent;
- Paralizie de nerv frenic (determina paralizia diafragmei);
- Exercitarea de presiune si compresie pe plexul nervos simpatic, determinand instalarea sindromului
Horner;
- Disfagie datorata extinderii tumorii si comprimarii esofagiene pe care aceasta o exercita;
- Pleurezie;
- Compresie de cai respiratorii superioare.
Sindroamele paraneoplazice care pot insoti cancerul pulmonar apar mai frecvent in cazul carcinoamelor
cu celule mici si se manifesta adesea prin:
- Hipercalcemie, daca sunt secretati hormoni paratiroid like;
- Osteoartropatie hipertrofica pulmonara;
- Sindrom de hipercoagulabilitate;
- Sindrom Cushing in cazul tumorilor secretante de hormon adrenocorticotrop (ACTH);
- Astenie;
- Scadere ponderala;
- Anemie;
- Hiponatremie;
- Hipocratism digital.
32
perforatie gastrica), flebite cu repetitie, febra prelungita, slabire importanta si fara cauza, anemie
feripriva.
Cancerul esofagului nu prezinta simptome multa vreme, iar primele manifestari survin adesea intr-un
stadiu avansat al bolii. Primul semn este o disfagie (dificultate de a inghiti), mai intai intermitenta, apoi
permanenta si dureroasa. Declinul starii generale este rapid. Diagnosticarea se face prin fibroscopie.
Carcinomul hepatocelular este o afectiune ce evolueaza silentios, pe fondul bolii cronice care ii
favorizeaza aparitia. In ciuda faptului ca initial acuzele sunt minime sau chiar complet absente, pe
masura ce procesul se extinde, pacientul poate deveni simptomatic, acuzand:
- Durere si sensibilitate la palpare, localizata in cadranul abdominal drept, uneori sub rebordul costal,
insa de cele mai multe ori difuz;
- Icter cutaneomucos;
- Prurit generalizat;
- Edeme gambiere;
- Ascita;
- Modificarea circumferintei abdominal;
- Casexie;
- Hemoragii digestive superioare (din varice esofagiene);
- Hepatomegalie si splenomegalie;
Exista si manifestari generale, care apar in majoritatea tipurilor de cancer si care se datoreaza existentei
acestei afectiuni consumptive: febra, astenie, scadere in greutate, lipsa poftei de mancare, greata,
varsaturi, oboseala generala si scaderea libidoului.
33
-anorexie;
-prurit;
Acestea sunt deteriminate de sbstantele biologic active eliberate de tumora.
In limfoamele maligne subcategoria stadiala "B" reuneste: febra, transpiratiile nocturne si scaderea
ponderala - dar aceasta clasificare trebuie identificata in toate tumorile solide, fiind de cele mai multe ori
expresia unei boli maligne in stadii avansate.
Orice suspiciune de malignitate trebuie elucidata cu ajutorul mijloacelor de diagnostic. Examenul direct
al regiunii urmat de examenul microscopic este esential pentru diagnosticul de certitudine.
34
78. Ce sunt markerii tumorali?
Conceptul de marker tumoral dateaza din 1930 cand Zondek a pus in evidenta prezenta gonadotrofinei
corionice umane in urina unei femei cu coriocarcinom placentar.
In 1938 E.R.Gutman si A.B.Gutman au evidentiat prezenta unei fosfataze acide in tesuturile umane,
confirmand supozitiile celor care identificasera o excretie urinara crescuta a fosfatazelor acide la pacientii
cu cancer de prostata. De mai mult timp fusese recunoscut ca la pacientii cu cancer probele de sange au
un caracter biochimic anormal. Concluzia a fost ca acele substante ce pot fi detectate in umorile
organismului sunt asociate cu tumorile maligne. Aceste substante au fost numite markeri tumorali.
Un marker tumoral este deci o molecula sau o familie de molecule ce apar(sau reapar) in concentratii
crescute la un individ cu cancer.
Notiunea de marker tumoral a fost introdusa in limbajul medical cu sensul unor substante sau molecule
a caror aparitie si acumulare este asocita cu prezenta si dezvoltarea tumorilor maligne.
Modificarile celulei tumorale se pot reflecta si prin prezenta unor substante produse de tumora.
Acestea pot fi folosite pentru diagnostic, prognostic, urmarirea tratamentului
35
-izoenzima Reagan(fosfataza alcalinaplacentara-PLAP) in cancer de san, ovar, testicul, seminom;
-gama-glutamil-transpeptidaza: in metastaze hepatice, obstructii biliare;
3.Alte enzime neoplazice asociate tumorii: (glicoproteine, markeri de grup sau a unor tumori
individualizate):
-CA 15-3: san,plaman,ficat,ovar;
-CA 19-9: adenocarcinoame digestive;
-CA 72-4(TAG-72): gastric, colon, san ovar, plaman, prostata;
-CA 125: ovar,san,plaman, pancreas,ciroza;
NKI/C3 sau MB-5: melanom;
4.Oncogene si produsul final:
4.1.Factori de crestere:
-Sis cu omologul lantului beta-PDGF, in sarcomul simian,LMC;
-int-2 cu EGF in boli mieloproliferative;
4.2.Receptori celulari:
-erb-A cu receptor al hormonului tiroidian in ertroblastoza aviara, hepatom;
-erb-B cu recptor EGF in boli mieloproliferative;
-HER 1-2 cu receptorii in cancerul mamar;
-frs cu recptor CSF in sarcoamele feline;
4.3.Proteinkinaze:
-src cu tirozinkinaza in sarcomul Rous;
-abl cu tirozin kinaza in limfom cu celule B, LMC;
-mos cu tirozinkinaze in sarcom murin Moloney;
4.4.GTP legat:
-H-ras cu treonin kinaza legata GTP in sarcoamele umane , carcinoame, leucemii;
-K-ras in limfoame , leucemii, carcinoame;
-N-ras in neuroblastom;
36
Un model in folosirea markerilor in vederea prognosticului unei afectiuni maligne il reprezinta cencerul
testicular. In tumorile nonseminomatoase dozarea valorilor a 3 markeri: AFP, HCG si LDH, inaintea
administrarii chimioterapiei contribuie la definirea a 3 grupe prognostice: cu risc scazut, intermediar si
crescut.
Un alt exemplu de participare a markerilor la evaluarea prognosticului unei boli il reprezinta
markerii unor limfoame maligne nonHodgkiniene, unde valorile LDS alaturi de varsta pacientului, stadiul
bolii si formele histopatologice definsesc de asemenea 3 grupe de risc: scazut, intermediar si crescut.
Dozarea beta2 microglobulinei in Limfoamele nonHD, are un rol crescut, astfel ca pacientii cu valori initial
scazute prezinta supravietuiri semnificativ mai lungi la 5 ani.
Valorile betaHCG, in boala trofoblastica, are un rol prognostic important, astfel pacientele cu
valori initiale >100.000 ale HCG sunt candidate de La inceput la polichimoterapie.
Nivelul crescut al salil-transferazei si al fucozei reprezinta indicatori ai prognosticului rezervat in
carcinomul mamar, avand risc crescut de recidiva sau metastazare.
Alti markeri cu rol prognostic: galactzil transferaza (carcinoame ovariene), proteina M(proliferari
maligne ale plasmocitelor), gamaGT(metastaze hepatice) si fosfataza acida (metataze osoase)
84. Care sunt scalele de apreciere a stausului de performan ale unui pacient cu cancer
85.stadial tnm
Utilitatea clasificarii tumorilor in diverse grupe , reiese din faptul ca o boala localizata are o rata de
supravietuire net superioara unei boli sistemice. Stabilirea sediului bolii este necesara, atat pt definirea
ratei de crestere si extensie tumorala, cat si pentru tipul tumoral, si relatia gazda-tumoara.
37
Utilitatea sistemului tnm reiese din faptul ca:
-ajuta clinicianul sa stabileasca tratamentu, indica prognosticul, ajuta la evaluarea rezultatelor
postterapeutice, ajuta la schimbul de informatii intre diferite centre medicale. Sistemul TNM se bazeaza
pe un set de reguli, ce au fost modificate pentru aplicarea unor localizari tumorale primare determinand
3 componente:
T- extensia tumorii, N +/- extensia bolii la ggl limfatici rgionali, +/- absenta metastazelor la distanta.
Prin adaugarea unui indice de la 1 la 4, se indica extensia bolii. Regulile generale:
1. toate cazurile trebuie sa prezinte confirmare histopatologica,
2. pentru fiecare localizare sunt 2 clasificari: clinica si histologica:
a)clinica stadializare cTNM: examenul clinic, imagistic biopsie, explorare chirurgicala.
b)histologica pTNM:examinarea anatomo-patologica, prin rezectia sau biopsia tumorii, a ggl regionali
afecatai si a metastazelor la distanta.
3. dupa evaluarea TNM, se va stabili sediul bolii, care va ramane neschimbat
4. daca exista dubii in stabilirea corecta a TNM, se va alege stadiul cel mai putin avansat.
5. In tumorile multiple, la acelasi organ, se va lua in considerare tumora cea mai mare iar nr tumorilor
este indicat in paranteze.
6.categoriile T,N,M si stadiile pot fi extinse in scop clinic si de cercetare in subgrupe, sau substadii.
38
Factorii predictivi, reprezinta orice variabila asociata cu raspunsul sau absenta raspunsului dupa o
anumita terapie. De exemplu prezenta sau absenta receptorilor estrogenici (ER) si progesteronici(RPG) la
nivelul unei tumori mamare, ca indicator al raspunsului la terapia hormonala.
Rolul lor este de a determina raspunsul, sau absenta raspunsului unei neoplazii la diferite
metode terapeutice.
39
3. crescut: tumora >2 cm, absenta ER si PR, gr de dif=2-3, varsta < 35 ani.
Pacientele din grupa de risc crescut necesita tratament adjuvant, pe cand pt cele din grupa cu risc
intermediar, tratamentul adjuvant devine optional.
40
a. punctia biopsie cu ac subtire presupune introducerea unui ac subtire la nivelul tesutului
suspectat si aspirarea materialului pentru examenul histologic.
b. Punctia biopsie cu ac gros presupune obtinerea unui nucleu tisular prin introducerea unui ac
special cu lumen mai mare pentru efectuarea prelevarii tesuturilor prin punctie bioptica: Vim-Silverman,
Tru Cut sau High Speed Drill. Se poate utiliza pt diagnosticul tumorilor suspecte ale sanului, uterului,
sfera ORL, ficat, os si tesut moale, vezica urinara, cavitate peritoneala.
c. Biopsia incizionala presupune extirparea unui fragment tumoral (sub forma de pana) pentru
examenul histo-patologic la parafina. Este necesara diagnosticarii maselor tumorale mari. Este preferata
pentru diagnosticu tumorilor de parti moi si al sarcoamelor osoase, formatiuni tumorale subcutanate
profunde sau musculare atunci cand alte procedee sunt insuficiente pentru stabilirea diagnosticului.
d. Biopsia excizionala presupune indepartarea completa a formatiunii tumorale suspecte astfel
incat marginile de rezectie sa fie in tesut sanatos.. este posibila atunci cand tumora are dimensiuni de 2-
3 cm putand fi excizata in asa fel incat sa nu interfere cu excizia larga impusa de interventia chirurgicala
definitive. Acest tip de biopsie este preferata celei incizionale deoarece ofera tesut sufficient pentru
examenul anatomo-patologic.
41
-amputatia toracica sau pelvina pentru tumorile dureroase ale extremitatilor;
-interventiile efectuate pentru controlul durerii;
42
100. efectele secundare acute ale radioterapiei la pacientii oncologici
raul de radiatii: oboseala, inapetenta, sindrom depresiv;
Sdr. hematopoietic: scaderea leucocitelor, a trombocitelor;
43
-sterilizarea celulelor tumorale la periferia tumorii
-reducerea riscului diseminarii tumorale in cursul interventiei chirurgicale
-reducerea de volum a unor tumori voluminoase
Dezavantaje:
-modificarea extensiei reale a tumorii sub aspect anatomo-patologic si aprecierea mai dificila a factorilor
prognostici
-intarzierea interventiei chirurgicale cu riscul de a lasa sa evolueze leziunea tumorala
-cresterea riscului complicatiilor postoperatorii: intarzierea cicatrizarii plagilor postoperatoriii, fibroza,
limforagie ppostradica; daca radioterapia depaseste 2 luni modificarile vasculare sunt definitive
2.Radioterapia postoperatorie
Avantaje:
-indicatie mai precisa, volumul tumoral de iradiat este mai bine definit prin constatarile chirurgicale si de
unele repere intraoperatorii
Dezavantaje:-absenta efectului asupra insamantarii celuleor maligne cu ocazia gestului chirurgical
=alterarea vascularizatiei tumorale si cresterea riscului de radiorezistenta
3.Radioterapia intraoperatorie;
-consta in iradierea cu abdomenul deschis a unor tumori profunde dupa expunerea chirurgicala
-necesita echipament speciala-sala de operatie apropiata de sala de iradiere, conditii speciale de
sterilitate
103.trat sistemice in ca
Tratamentul chirurgical cu intentie de radicalitate:
Presupune extirparea in totalitate a tumorii macroscopice, limita rezectiei trecand la distanta de
tumora pt a inlatura si celulele diseminate peritumoral. Distanta de diseminare a celulelor tumorale
depinde de dimensiunea tumorii, agresivitatea acesteia, caracteristicile histologice tumorale si tipul
tesutului afectat.
Prin acest tip de chirurgie, macroscopic pare ca s-a scos tot, dar pot ramane cel. maligne. Este o
terapie locoregionala ce se adreseaza tumorilor cu evolutie locala. Trebuie sa intervina prompt pt. ca
tumora sa nu metastazeze, incizia facandu-se n tes. sanatos din jur (sacrificiu de tesut, si chiar si de
organ n limite de securitate), acesta dupa ce a fost ligaturat principalul pedicul vascular pt. a evita
diseminarea iatrogena.
Limfadenectomia regionala este n principiu obligatorie in cancere limfoide (mamar, col uterin,
tiroidian) in care nu exista semne clinice / paraclinice de invadare a ggl limfatici, pe cand daca acestia
apar invadati se face limfadenectomia de necesitate.
Principiile trat. chirurgical cu intentie de radicalitate:
- sa fie non-traumatica, cu diseminare redusa (scade recidiva, creste supravietuirea)
- operatie in vas inchis (ligaturare vene)
- extirparea leziunii in monobloc, nu bucata cu bucata
Este o chirurgie ampla, larga, adesea mutilanta si deseori sechelara, nefiind o metoda f.sigura de
tratament (nici f.eficace).
Indicatiile chimioterapiei n tratamentul cancerului:
1. tratament paleativ cand celelalte metode esueaza (std IV)
2. tratamentul de consolidare a rezultatului obtinut prin alta terapie pt. evitarea recidivelor
3. tratamentul citostatic de reconvertire cnd o tumora avansata este redusa dimensional pt. a se putea
interveni chirurgical
4. tratamentul adjuvant se face n stadiile initiale I si II, abordabile chirurgical
44
5. chimioterapia precoce intraperitoneala postoperatorie, folosita in cancerul ovarian in cazul unor
leziuni peritoneale asociate sau dupa o citoreductie tumorala paleativa, urmata de chimioterapie
sistemica (dupa 72h de la operatie)
45
-ucid un numar limitat de celule tumorale, dupa o expunere de scurta durata deoarece afecteaza numai
celulele in fazele sensibile ale ciclului celular-cele mia cunoscute fac parte din clasa antimetabolitilor si
clasa celor cu actiune pe fusul de diviziune
-un nr mai mare de celule ar putea fi ucise cu un citostatic fazo-specific daca nr de celule din faza
sensibila ar putea fi crescut
Sfazo-dependente:antimetaboliti,citarabina,hidroxiureea,metotrexat
M fazo-dependente: Vincristina, vinblastina, teniposid,corticosteroizi
CItostatice cu actiune ciclo-dependenta
-eficace in ciclul celular dar care nu sunt dependente de o anumita faza a ciclului=ciclodependente fazo-
nespecifice
-majiritatea agentilor alkilanti(ciclofosfamida,clorambucil,melfalan), antibiotice
antitumorale(idarubicina,dexorubicina), citostatice diverse(busulfan)
CItostatice ciclo-nespecifice
-par sa fie la fel de eficace cand celulele maligne sunt in ciclu sau in afara lui
-in acest caz au actiune similara cu cea a radiatiilor ionizante:mecloretamina si nitrozureele
46
-tumori cerebrale
C.Tumori putin chimiosensibile
-digestive,renale,prostatice
-tiroidiene
-bronhopulmonar
-melanom
108.
Chimioterapia initiala(de inductie)
-trat principal al acelor tumori reputate ca fiind chimiosensibile
-limfoame Hodgkin si non hodgkin
-carcinomul placentar
-mielom multiplu
-cancere testiculare nonseminomatoase
-cancere pulmonare cu celula mica
-unele cancere ale copilului:neuroblastomul,rabdomiosarcomul
Chimioterapia adjuvanta
-presupune adm citostaticelor sistemice dupa ce tumora prima a fost tratata radical printr-o alta
modalitate terapeutica(radio, chirurgia)
-indicata in programul terapeutic al acelor cancere ce prezinta un risc crescut de metastazare
-cancere de colon in stadiile local avansate
-cancere testiculare non seminomatoase
-osteosarcoamele adultului
-cancere ovariene
-cancerele vezicii urinare
Chimioterapia primara(neodjuvanta,preoperatorie)
-precede tratamentul loco regional si e recomandata tumorilor local-avansate
avantaje:
-reducerea riscului de diseminare a tumorii
-actiune asupra micrometastazelor
-diminuare locala a volumului tumoral
-permite precizarea caracterului de chimiosensibilitate a tumorii
Inconvenient in cazul unui raspuns terapeutic nesatisfacator constau in faptul ca nu aduce nici un
beneficiu pacientului
-limfoame, bornhopulmonare, carcinoame anale, vezica urinara, laringiene,osteogenice,mamare,
esofagiene,ORL,pancreatic, gastric
109.
Toxicitate hematologica
-linia eritrocitara:anemii
-linia plachetara-trombocitopenii
-linia alba-neutropenii
Este comuna tuturor citostaticelor cu exceptia BLeomicin, Asparaginaza si Vincristina
E ameliorat de:
-utilizarea precoce a antibioticelor cu spectru larg
-util factori de crestere
-util eritropoietinei
-administrarea de concentrare leuco-plachetare
Toxicitate digestiva
47
-greturi, varsaturi
-diaree
-constipatie
-toxicitate mucoasa
Ameliorare:antiemetice, agenti antiserotoninergici
Toxicitate cardiaca
-disritmii
-cele mai toxice sunt antraciclinele
-tahiaritmii(la adm de bolus)
-iradierea mediastinala
-Dexrazixan este agentul protector pt cardiotoxicitatea indusa de antracicline
Allopecia
Toxicitatea pulmonara
-pneumopatii interstitiale acute alergice
-cea mai frecventa poate surveni dupa BLeomicin-leziuni cu exudate fibroase, metaplazie epidermoida a
bronhioilelor terminale
-duc la fibroza pulm: Mitomicina C, Busulfan
Nefrotoxicitatea si cistita hemoragica
-injurii la nivelul tubilor renali
-risc: Cisplatinul
-hidratare energica cu ser fiziologie
Toxicitate germinala
-alchilantii=>azoospermie si amenoree secundara
-Mecloretamina=>sterilitate la cei tratati pt boala Hodgkin
110.
Reprezinta tratamentul tumorilor hormonodependente prin suprimarea surselor de hormoni sau prin
blocarea actiunii lor la nivel celular
Este un mijloc important si eficace pentru acele tumori ce provin din tesuturi a caror crestere este
controlata de catre hormoni precumL cancere mamare, prostatice, endometriale, tumori
neuroendocrine si tiroidiene.
Isi exercita efectele biologice prin legarea de complexe celulare de recunoastere specifica numite
receptori;se activeaza o enzima care declanseaza al doilea mesager celular ce induce transcriptia ADN si
sinteza proteica.
Celula normala, dar si cea neoplazica exprima receptori hormonali:care leaga androgenii, glucocorticoizii,
estrogenii si progesteronul.
Concentratia receptorilor se masoara radiochimic si se exprima in femtomoli./
Terapiile hormonale pot fi supresive(ablative, hormoniprivative), precum: castrarea(ovarectomie,
orhiectomie), adrenalectomie, hipofizectomie) sau aditive.
48
Se realizeaza cu compusi care au o afinitate crescuta pentru receptorii hormonali si se substituie
hormonilor respectivi.
Determina inhibitia hormonilor tropi hipofizari corespunzatori.
1.Estrogenii
Au fost folositi mult in trecut in tratamentul cancerelor mamare metastazate, la femeile in post
menopauza si in cancerele de prostata diseminate.Utilizarea acestora este restransa din cauza efectelor
secundare cardiovascularePreparatele estrogenice utilizate in cancerele mamare
sunt:Dietilstilbestrol(DES),Estradiol,Clorotrianisen.
In cancerele de prostata, medicatia estrogenica de uz curent este reprezentata de Clorotrianisen
(Tace),Poliestradiol(Estradurin) si Estramustin(Estracyt),preparat ce contine un amestec de estroen si
alchilant.
2.Androgenii
Mecanismul prin care dozele crescute de androgeni inhiba cancerul mamar este necunoscut, desi
dovezile experimentale si clinice evidentiaza inhibitia hormonilor gonadotrofici hipofizari si a productiei
de estrogeni.Androgenii blocheaza receptorii estrogenici la concentratii de 1000 de ori mai crescute
decat estrogenii.
Androgenii sunt utilizati astazi exceptional in tratamentele cancerelor mamare din cauza efectelor
secundare (virilizare,hepatotoxicitate,hipercalcemii,tromboembolii) si a rezultatelor modeste.Un efect
favorabil este cel anabolizat.Preparatele disponibile sunt:Testosteron
propionat(Testosterone),Metiltestosterone(Oreton) si Fluoximesteron(Halotestin).
3.Progestativele
Modul de actiune al progestinelor include o actiune indirecta aspra axului hipotalamo-hipofizar, ce
consta din inhibarea prohormonilor gonadotrofinici hipofizari si o actiune directa, de inhibare a
proliferarii celulare.
Progestinele,in particular Megestrol acetatul, au demonstrat o activitate importanta in tratamentul
cancerelor mamare (in linia aIIa si aIIIa de tratament), carcinoamelor endometriale si unele rezultate in
cancerele ovariene si prostatice.
Progestinele determina o crestere a apetitului si castig ponderal, motiv pentru care sunt utilizate si in
terapia simptomatica.
Determina efecte secundare precum:feminizarea(mai putin DES), castig ponderal si unele efecte
cardiovasculare.Preparatele uzuale sunt:Medroxiprogesteron acetat(Farlutal,Provera) si Megestrol acetat
(Megace).
Progestinele au fost utilizate si in tratamentul cancerelor renale metastatice.Ratele de raspuns de
16%raportate in trecut nu au fost confimare de studiile moderne.
4.Antiestrogenii
Sunt substante ce pot inhiba proliferarea celulara printr-o varietate de mecanisme:blocheaza cresterea
tumorala mediata prin receptorii estrogenici si cresterea mediata prin factorii de crestere
tumorali.Medicamentul cel mai utilizat pana recent a fost Tamoxifen(Nolvadex).
Antiestrogenii(in particular Tamoxifenul)cresc intervalul liber de boala si supravietuirea generala cand
sunt administrati ca tratament adjuvant la pacientele cu cancere mamare in postmenopauza, cu RE+.
In cancerele mamare avansate, Tamoxifenul este utilizat ca linia I de tratament determinand la pacientele
in varsta cu RE+ si RPg+ rate de raspuns de 60-70%.Rolul antiestrogenilor la femeile postmenopauza este
mai putin binecunoscut.
Generatia a IIa de antiestrogeni are ca reprezentanti:Toremifenul,Raloxifenul,Droloxifenul,Tat-50 si
Idoxifenul.
Efectele secundare sunt reduse:bufeuri, greturi,varsaturi(fenomenul de flare up in primele doua
saptamani de la administrare),metroragii,trombocitopenie,edeme,leziuni cervicale.administrarea de
peste 5 ani a Tamoxifenului a fost incriminata in producerea adenocarcinoamelor endometriale.
49
Toremifen(Fareston, FC-1157) prezinta o afinitate crescuta pentru receptorii estrogeni.
Pe langa mecanismul de blocant estrogenic, Toremifen prezinta si efecte citostatice pe celulele receptor
estrogen negative.Doza de 68 mg/zi Toremifen prezinta activitate antiestrogenica echivalenta cu a dozei
de 20mg/zi Tamoxifen.Se administreaza o data pe zi.Efectele secundare sunt asemanatoare cu ale
Tamoxifenului, minus riscul de de cancerogeneza uterina.
5.Antiandrogenii
Sunt steroidieni sau nesteroidieni(puri).
a.Antiandrogenii steroidieni sunt obisnuit compusi progestationali ce exercita efecte dule :de blocare a
receptorului citosolic de androgen si de supresie a productiei de gonadotrofine printr-un mecanism de
feed-back similar cu cel al estrogenilor.
b.Antiandrogenii nesteroidieni sau puri nu suprima eliberarea gonadotrofinelor si testosteronului, dar
sunt puternic inhibitori ai atasarii nucleare a androgenilor.
Antiandrogenii sunt utilizati in tratamentul carcinomului de prostata metastazat.
Antiandrogenii nesteroidieni disponibili sunt:Flutamid,Bicalutamid, Casodex, iar dintre cei
steroidieni,,Ciproteron acetat(Androcur).
Efectele secundare sunt minime:ginecomastie,diaree,toxicitate hepatica reversibila.
Casodex este un antiandrogen nesteroidian activ la pacientii cu cancere prostatice avansate,dar fara
efecte secundare digestive ale Flutamidului,cu semiviata de 6 zile,fapt ce face posibila administarea sa
intermitenta.
50
hormonilor androgeni circulanti la un nivel bazal care este socotit de referinta pentru alte forme de
supresie gonadala androgenica.
Raspunsul la terapia hormonala determina diminuarea simptomelor(paleatie)dar nu tind sa modifice sau
sa vindece boala.Aceste raspunsuri sunt limitate in timp si amelioreaza numai calitatea vietii.
Cancerul mamar:ovarectomie,antiestrogeni(Tamoxifen,Toremifen),progestine(Megestrol),inhibitori de
aromataza(Aminoglutetimid),inhibitori de LH-RH.(Zoladex)
Cancerul prostatic:orhiectomia,analogi de lH-RH,antiandrogeni,estrogeni
Cancerul endometrial:progestine(Megestrol)
Tumori neuroendocrine:analogi de somatostatin
Leucemii limfocitare si limfoame:glucocorticoizi(Prednison).
51
3. IFN-GAMA prezinta o activitate antitumorala slaba si o gama mai larga de proprietati imunobiologice
fata de IFN-alfa. Activeaza monocitele si macrofagele, regleaza expresia receptorului Fc si creste expresia
MHC si a antigenelor asociate tumorii. Este utilizat in profilaxia infectiilor din bolile cronice ale
polimorfonuclearelor.
Fctorii de necroza tumorala (TNF)
Factorii de necroza tumorala (TNF) sunt citokine produse de macrofagul activat sub forma de TNF alfa si
beta (limfotoxine), ce actioneaza pe acelasi receptor de suprafata si poseda activiatati biologice variate.
Activitatea TNF consta in:
-efecte imunomodulatorii, prin stimularea expresiei MHC si interactiune cu alte citokine;
-factor de crestere pentru fibroblaste;
-activarea procoagulazei la nivelul celulelor endoteliale;
-efect anti-viral si efect citotoxic, posibil prin inductia radicalilor oxigen;
-activarea osteoclastelor.
Desi determina efecte citotoxice, TNF singur nu are efecte semnificative sistemice in cancer, posibil
deoarece toxcitatea (hipotensiunea) limiteaza dozele ce pot fi administrate sistemic. TNF pare sa joace
un rolin casexia neoplazica. Tratamentul siatemic cu TNF a fost abandonat datorita toxicitatii severe
(coagulopatii, insuficienta pulmonara, citopenie).
115. Care este deosebirea dintre chimioterapia citostatic citotoxic i terapia molecular intit n
cancere?
52
116. Mecanisme de aciune ale medicaiei biologice n cancere
53
118. CONTRAINDICATIILE TRATAMENTULUI ONCOLOGIC ACTIV (CHIRURGIE RADIOTERAPIE
CHIMIOTERAPIE)
CONTRAINDICATIILE CHIMIOTERAPIEI
a)contraindicatii absolute:
-bolile neoplazice in stadiul terminal;
-administrarea la gravide(se initiaza tratamentul numai dupa intreruperea sarcinii sau dupa primul
trimestru de sarcina);
-bolnavi denutriti, casectici, comatosi sau cu functie hematologica deprimata;
-pacienti cu neoplazii demostrat curabile prin interventie chirurgicala cu intentie de radicalitate sau
radioterapie curativa;
-insuficienta medulara recenta.
b)Contraindicatii relative:
-situatiile in care boala neoplazica este asociata cu grade severe de insuficienta renala, hepatica sau
cardiaca (dozele de citostatic se administreaza in functie de valoarea constantelor biologice);
asocierea bolii neoplazice cu coagulopatii, infectii severe sau tulburari psihice;
-chimiorezistenta tumorii;
-copii de varste sub 3 luni;
-persoane varstnice, debilitate;
-pacienti necooperanti.
Contraindicatii care impun adaptarea dozelor sau inlocuirea unor citostatice cu altele:
-depresia psihica sau lipsa de cooperare;
-varsta mai mare de 75 de ani;
-indicele de performanta 3-4(IK<70%);
-anemie, hiponatremie.
54
Chirurgia - in stadiu metastatic , atunci cand este necesara, chirurgia tumorii primare trebuie sa fie cat
mai putin mutilanta vizand in primul rand intentia paleativa(derivatii digestive sau pulmonare).
Radioterapia - este o modalitate terapeutica paliativa in controlul simptomelor precum durerea,
hemoragia. Iradierea metastazelor osoase este indicata datorita efectului antalgic(metastazele hepatice
sunt f dureroase).
Reabilitarea - trebuie sa ajute bolnavul sa-si mentina potentialul fizic, psihic, social in limitele induse de
boala si de efectele planului terapeutic; aceasta incepe precoce, din momentul diagnosticului si se
continua fara intrerupere.
55