Dezvoltarea sociala si emotionala a copilului scolar presupune invatarea rolurilor sociale si a

modalitatii de interactionare, la fel ca si pana la aceasta etapa a dezvoltarii. Scolarii se confrunta cu

afirmarea identitatii, descoperirea eului si integrarea in societate.

Dezvoltarea sociala si emotionala a scolarului mic 6, 7 - 10, 11 ani

Orizontul copilului se largeste in afara familiei, incluzand acum si scoala. In perioada scolaritatii copilul
devine mai independent de familie si principala preocupare a sa sunt prieteniile si relatiile cu
profesorii si colegii.

La varsta scolara copilul reuseste sa-si exprime emotiile si trairile, are o gandire mai sofisticata si
incepe sa se compare cu alti copii de aceeasi varsta. O relatie pozitiva cu parintii il incurajeaza pe copil
sa se simta destul de in siguranta pentru a se aventura in afara teritoriilor familiare - in general scolarii
mici sunt increzatori, aventurosi si siguri de capacitatile lor.

Principala provocare a scolarului mic este integrarea in mediul scolar, in cadrul familiei si printre
prietenii sai. Pana la varsta de 10 ani, majoritatea copiilor afirma ca nu sunt interesati de relatiile cu
copiii de sex opus, insa deseori isi schimba comportamentul in interactiunile cu acestia.

Dezvoltarea personalitatii la scolarul mic 6, 7 - 10, 11 ani

Freud a denumit aceasta etapa in dezvoltarea psiho-sociala a scolarului Faza latenta, in care
sexualitatea copilului "stagneaza", atentia fiind concentrata asupra invatarii. Experientele, fobiile si
conditionarile anterioare deja au format multe idntre atitudinile si sentimentele copilului, acestea
reaparand in etapa urmatoare.

Potrivit stadiilor de dezvoltare psiho-sociala concepute de Erikson, scolaritatea medie corespunde

Conflictului harnicie versus inferioritate. Harnicia este acea caracteristica ce ii face pe scolari sa devina
competenti intr-un anumit domeniu. Copiii care au satisfactia implinirilor scolare vor reusi sa rezolve
cu succes acest conflict, insa esecul va duce la un sentiment de inferioritate si prin urmare la o stare
de "inertie".

Pentru Erikson aceasta perioada este esentiala pentru dezvoltarea increderii in sine - daca sunt
incurajati si laudati de catre parinti si profesori, copiii sunt mai perseverenti si vor fi motivati sa isi
duca la bun sfarsit indatoririle. Daca in schimb sunt ridiculizati si pedepsiti, scolarii mici se simt
inferiori.
 La aceasta varsta are loc o redefinire temperamentala a scolarului, precum si o remodelare a
trasaturilor de caracter, acestea fiind influentate in general de modelele din media si din anturajul
copilului. In acest stadiu de dezvoltare apare sentimentul de apartenenta la grup si comunitatea
sociala din care face parte scolarul. Comparatia cu colegii de scoala ii face pe copii sa isi dea cat mai
mult silinta, pentru a se putea mandri cu propriile realizari. Aptitudinile de comunicare ale scolarului
cresc pe masura ce avanseaza dezvoltarea cognitiva, psihica si sociala.

Dezvoltarea sociala si emotionala a scolarului mijlociu 10, 11 - 14, 15 ani

Datorita schimbarilor fizice radicale, deseori copiii preadolescenti trec prin stari extreme, cu privire la
imaginea propriului corp si a increderii in sine. In perioada scolaritatii mijlocii are loc o permanenta
confruntare intre dorinta de a fi acceptat de catre membrii grupului si ingrijorarea cu privire la
transformarile corporale produse de pubertate. Atat baietii, cat si fetele, au deseori o imagine
deformata despre propriul corp - fetele tind sa creada ca sunt supraponderale (de fapt, fetele incep sa
se dezvolte cu mult inaintea baietilor, unele avand tendinta de a se dezvolta prematur), iar baietii
cred ca nu sunt suficient de dezvoltati. Aceste ingrijorari sunt deseori exacerbate de imaginile
artificiale promovate in media - drept consecinta, obsesia fetelor pentru a avea un corp subtire poate
provoca aparitia unor boli de nutritie (anorexie, bulimie), iar baietii pot apela la substante de crestere
a masei musculare, cu efecte nocive insa asupra dezvoltarii normale.

O modalitate prin care puberii isi manifesta independenta este evitarea activitatilor in familie, cererea
pentru o intimitate crescuta si chiar mici dispute cu parintii. Apartenenta la grup este o modalitate
prin care preadolescentul isi afirma identitatea, anturajul influentand comportamentul, limbajul si
imbracamintea puberului.

Dezvoltarea personalitatii la scolarul mijlociu 10, 11 - 14, 15 ani

Dupa Freud, preadolescenta sau perioada pubertatii corespunde Fazei genitale a dezvoltarii psiho-
sexuale, in care schimbarile hormonale si fizice determina o "renastere" a gandurilor si
comportamentului sexual. Scolarii incep sa flirteze cu sexul opus, devin foarte agitati si, indiferent
daca sunt fete sau baieti, se privesc indelung in oglinda. Planul sexual incepe sa se situeze deasupra
invatarii si scolii.

Perspectiva lui Erikson are o tenta mai sociala, acesta considerant ca varsta pubertatii corespunde
unei crize de identitate la scolar: Asumarea identitatii versus identitate difuza. Acum este momentul
in care copilul trebuie sa se cunoasca pe sine si sa-si afle rolul in societate. Parintii si educatorii sunt
sfatuiti sa le acorde copiilor libertatea de a-si descoperi si a se dedica activitatilor vocationale.
 In aceasta perioada se definitiveaza si se stabilizeaza trasaturile de personalitate - se cristalizeaza
constiinta, se stabileste identitatea vocationala si are loc debutul independentei. Scolarul se
concentreaza tot mai mult asupra sinelui si incepe sa aiba incredere in sine, apoi isi alege modele de
conduita, se autoevalueaza si devine interesat de imaginea celorlalti despre sine.