Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Ioan Slavici
Object 4
1
Object 3
2
1. Definiia nuvelei.
2. Particularitile nuvelei psihologice
3. ncadrarea nuvelei Moara cu noroc n creaia lui I.Slavici
4. Tema i viziunea despre lume
5. Raportul dintre incipit i final
6. Particulariti de realizare a personajului; conflictul interior.
7. Raporturile dintre dou personaje; conflictul exterior.
1. Definiia nuvelei.
Nuvela este o specie a genului epic, n proz, de dimensiuni medii, mai mari dect ale schiei i
mai mici dect ale romanului. Spre deosebire de povestire, care pune accentul pe aciune, nuvela insist
asupra personajelor bine conturate, complexe, din viaa crora se prezint mai multe episoade. Nuvela
are un singur fir epic i un conflict puternic.
Aici domnete legea celui mai puternic. De aceea este cu att mai greu, pentru personajul Ghi, s
lupte mpotriva influeneei malefice a lui Lic, nefiind sprijinit de o comunitate. G.Clinescu a
comparat ntinsa cmpie a Aradului, aa cum apare ea n Moara cu noroc, cu preria din Vestul
Slbatic american, populat cu turme de bizoni, n vreme ce, pe esul evocat de I.Slavici, pasc
nesfrite turme de porci.
Principiile morale care l ghideaz pe Slavici i fuseser transmise de mama sa din vechea tradiie a
satului romnesc, dar scriitorul le regsise i n opera filozofului chinez Confucius.
Titlul nuvelei const n numele hanului unde se petrece aciunea. Acolo existase mai nainte o moar,
considerat cu noroc pentru drumeii care o vedeau cnd ieeau din pdurea plin de primejdii i se
bucurau c scpaser, iar cei care se ndreptau n direcia opus puteau gsi, la moar i mai apoi la
han, ali drumei cu care s se ntovreasc spre a fi n siguran. Dar, n finalul nuvelei, denumirea
Moara cu noroc primete o conotaie de amar ironie din perspectiva sfritului tragic.
Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numita Moara cu noroc inseamna de fapt
Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri
etice grave. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare
religioasa : de la Sfantul Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul purifica locul.
Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate. Aceasta
debuteaza cu un precept moral izvorat din intelepciunea populara, rostit de mama-soacra : Omul sa fie
multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Batrana
este adepta pastrarii traditiei, in timp ce Ghita, capul familiei, doreste schimbarea, bunastarea materiala.
Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a
castiga rapid bani. Initial, carciumarul nu este un om slab, ci dimpotriva, isi asuma responsabilitatea
destinului celorlalti.
In expozitiune se prezinta cadrul obiectiv al actiunii, carciuma fiind asezata la rascruce de
drumuri, izolata de restul lumii. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului de
acces la Moara cu noroc. Simbolistica initiala a drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului
vietii care continua si dupa o tragedie ca cea prezentata in nuvela.
Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele infruntarii dintre protagonist, Ghita, si
antagonist, Lica. Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput, iar primele semne ale bunastarii si ale
armoniei in care traieste familia nu intarzie.
Intriga o reprezinta aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj ciudat,
carismatic, seful porcarilor din imprejurimi, care tulbura echilibrul familiei. Orgoliul lui Lica e unul de
stapan care nu doar isi subordoneaza oamenii, dar se substituie destinului lor. Lica isi impune de la
inceput regulile, iar Ana, sotia lui Ghita, intuieste ca Lica este un om rau si primejdios.
Desfasurarea actiunii. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si
familia lui, Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita asupra lui, si nici
tentatiei imbogatirii. Mai intai, Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica : merge la Arad
sa-si cumpere doua pistoale, isi ia doi caini de paza si angajeaza inca o sluga, pe Marti. Insa din
momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie,
proces analizat cu maiestrie de Slavici. Devine de tot ursuz, se aprindea pentru orisice lucru de
nimic, nu mai zambea ca mai inainte. Devine mohorat, ii plac jocurile crude, primejdioase, are
gesturi de brutalitate neinteleasa fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci, se poarta brutal cu cei mici.
La un moment dat, Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii, pentru ca nu-si poate asuma total
riscul imbogatirii alaturi de Lica.
Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a carciumarului devine tot mai infloritoare,
numai ca omul incepe sa-si piarda increderea in sine. Intelegerea dintre el si Lica marcheaza inceputul
obisnuirii cu raul. Isi indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele acestuia, distruge
imaginea pe care ceilalti o aveau despre el, ajungand sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea
unei femei si a unui copil.
Prin faptul ca jura stramb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la
crima. Hotaraste totusi sa-l dea in vileag pe Lica, cu ajutorul lui Pintea. Nu este sincer insa nici cu
Pintea si acest lucru ii va aduce pieirea. Ii va oferi dovezi jandarmului despre vinovatia lui Lica, numai
dupa ce isi va putea opri jumatate din sumele aduse de acesta.
Punctul culminant. Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care,
orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia, la sarbatorile Pastelui,
drept momeala in bratele Samadaului. Dezgustata de lasitatea lui Ghita, care se instrainase de ea si de
intreaga familie, intr-un gest de razbunare, Ana i se daruieste lui Lica, deoarece, in ciuda nelegiuirilor
comise, Lica e om, pe cand Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti. Dandu-si seama
ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana. La randul lui, Ghita este ucis de Raut din ordinul lui Lica. Iar
Lica, pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
Deznodamantul. Un incendiu teribil mistuie carciuma de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti
si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii, fiintele cu adevarat morale si inocente
din carte. Nuvela se incheie in mod simetric cu inceputul, prin vorbele batranei care pune intamplarile
pe seama destinului necrutator : Simteam eu ca nu are sa iasa bine ; dar asa le-a fost data.
In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Ghita este
un personaj rotund, evoluand de la tipicitate la individualizare. El parcurge drumul sinuos al
dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic. Lica
- personaj plat - ramane egal cu sine, un om rau si primejdios. In schimb, Ana sufera transformari
interioare, care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare,
consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele (caracterizare indirecta). De
asemenea, realizeaza portrete sugestive (caracterizare directa) ; detaliile fizice releva trasaturi morale
sau statutul social. Mijloacele de investigatie psihologica sunt : scenele dialogate, monologul interior
de factura traditionala si acela realizat in stil indirect liber, notatia gesticii, a mimicii si a tonului vocii.
Stilul nuvelei este sobru, concis, fara podoabe. Limbajul naratorului si al personajelor valorifica
aceleasi registre stilistice : limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea.
Opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica, deoarece are toate
trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior al personajului principal, urmareste
procesul instrainarii lui Ghita fata de familie si urmareste degradarea morala a acestuia produsa de
ispita imbogatirii.