PRACTICA IN EDUCATIA TIMPURIE

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

PRACTICA IN EDUCATIE TIMPURIE
PROF. UNIV. DR. FLORIN TIBU
MASTER: EDUCATIE TIMPURIE
STUDENT: GHEORGHITA TN (MARIN) ECATERINA
AN I
 INFLUENTE PRENATALE ASUPRA DEZVOLTARII SI SANATATII
MENTALE A COPILULUI

Fetusii nenascuti sunt extrem de vulnerabili la stimulii exteriori, avand constiinta proprie
si, in mod incredibil, constiinta. Aceste afirmatii sunt sustinute de cercetarile din ultimii 30 de
ani care analizeaza comportamentul si evolutia fatului din punctul conceperii sau al implantarii
in uter (pentru fertilizarea in vitro).
In urma analizei si sintezei catorva lucrari de specialitate, este necesar sa ne oprim asupra
mai multor aspecte.
AMINTIRILE PRENATALE

n prezent, biologia celulara este in plina dezvoltare si cercetare. Inceputurile sale se

situeaza prin 1970, cand Dr-lui Grahan Farrant, unui medic australian, i-au revenit in
minte cele mai semnificative momente din perioada prenatala, la nivel celular, nu
muscular si osos sau tegumentar, si a sintetizat totul sub numele dee memorie celulara. 5
ani mai tarziu, Dr.Frank Lake, un psihiatru i teolog, realizand multe cercetari in
domeniu, a descoperit ca celulele virale sunt baza amintirilor prenatale, deoarece
virusurile se formeaza in timpul unei traume, fiind cele mai primitive celule. In urma
cercetarilor, concluzia este ca amintirile sunt codificate in celule.
CONSTIINTA FETUSULUI SI EFECTELE EXPERIENTELOR PRENATALE

Amniocenteza este o procedura medicala invaziva, ce presupune extragerea lichidului

amniotic din interiorul placentei in cazul sarcinilor cu risc de trisomii, cu scopul de a
detecta anomalii ale fatului. Numeroasele filmari din timpul procesului demonstreaza ca
fetusii au detectat prezenta acului, incercand sa-l respinga prin gesturi clare, vadite,
retragandu-se instinctiv spre partea opusa a uterului, pentru a indeparta pericolul.
O alta demonstratie de constiinta fetala o reprezinta comportamentul fetusilor in
sarcinile gemelare sau multiple. In toate cazurile raportate si analizate, exista un fetus
dominant si unul sau mai multi supusi. Interesant este ca dupa nastere, ei au exact
trasaturile temperamentale din perioada petrecuta in uter.

IMPLANTAREA
In cazul fertilizarilor artificiale, embrionul este atasat de uter prin implantare. Imediat
dupa acest proces, urmeaza o perioada critica pentru embrioni: lupta pentru supravietuire.
In acest stadiu vital pentru dezvotarea lor, embrionii stocheaza, inmagazineaza experiente
mai mult sau mai putin traumatizante care, prin regresie, se traduc si se resimt la
maturitate prin teama de abandon, prin depresie cronica, iar mediul este privit ca un loc
neprimitor si nesigur. Embriologii sustin ca multe conceptii unice din spectrul
fertilizarilor in vitro sunt, de fapt, in faza initiala, multiple, in proportie de 30% - 80%.
Persoanele caare au experimentat pierderea unui geaman manifesta un sentiment puternic
de furie, disperare, insa aceste trairi sunt reprimate.

VIOLENTA SI AGRESIUNE
Pentru a determina bazele etiologice, prenatale pentru violenta si agresiune, expertii
in domeniu ca R. D. Laing, Frank Lake, Barbara Valassis, Barbara Findeisen, Stan Grof,
Michael Irving au exemplificat prin aspecte fundamentale in tratarea pacientilor:
- In perioada pre si perinatala s-au inregistrat acte de violenta;
- In copilarie traumele au crescut in numar si in gradul de agresivitate;
- Experientele ulterioare erau asociate cu sentimente negative de violenta si
agresivitate, regasindu-se si asociindu-se intotdeauna cu trairile de baza din perioada
pre si perinatala.
Astfel, traumele prenatale duc la comportamente negative, violente la pacientul adult si
cresc incidenta unor potentiali violatori si agresori. Fetusii invata la fel de repede ca si
infantii si inmagazineaza toate experimentele la care sunt supusi, cu precadere cele
violente si agresive.

SARCINI NEDORITE
 Prin intermediul regresiei, unii pacienti agresivi se intorc spontan in punctul
descoperirii sarcinii, afland ca au fost nedoriti, explicandu-se astfel perioadele lungi de
depresie cronica, comportamentul autodistructiv, tentativele de suicid, toate fiind expresia
respingerii prenatale.
Pe de alta parte, pacientii cu probleme de agresiune afla, prin regresie, ca au fost
supusi unor forme comune de agresiune in perioada pre si perinatala: violenta domestica,
batai, viol, abuz fizic si sexual al parintilor sau al fratilor, comportament razboinic,
toxicitate intrauterina, tentative de avorturi. Fetusii atare expusi au sanse crescute sa
devina adulti cu probleme grave de comportament, dezechilibre psihice, violenta
crescuta, agresiune.

PROCEDURILE MEDICALE PRE- SI PERINATALE

S-a stabilit deja ca fetusii care trec prin experiente prenatale violente, marcante si
agresive, vor percepe ca adulti toaate tranzitiile din viata (nastere, adolescenta, scoala,
primul serviciu, mediul social etc.) in acelasi mod. Freud a numit asta recapitulare.
Printre altele, procesul de recapitulare presupune faptul c experienele prenatale
contureaz modul n care vor fi percepute experienele de via.
Nu este suficient ca parturienta sa aiba mediul propice si sprijin fizic, psihic si
emotional permanent pentru o sarcina fara probleme. Nasterea poate genera mamei
sentimente de nesiguranta, teama si anxietate, ce se transmit in mod obligatoriu fetusului.
Procedurile medicale invazive din timpul sarcinii (amniocenteza, biopsia de placenta,
operatii efectuate parturientei sau fetusului) sau din timpul nasterii (masajul perineal, care
genereaza contractii violente si dureroase, procedurile de anesteziere, ce reflecta teama de
avort, inducerea nasterii, resimtita ca o fortare a unui act natural, firesc) au drept urmari
violenta, agresivitate si adulti anxiosi, cu comportament deviant, cu sechele si frustrari
grave, iar netratate, acestea se cronicizeaza, ducandu-se in extrem.
Aceste studii pot veni in ajutorul personalului medical, care trebuie s inteleaga
gravitatea si importanta traumelor pre si perinatale si ca ei pot fi direct responsabili de
 viitoarele traume ale fetusilor, ca nasterea este, ca traire, perceputa prin asociere cu
traumele anterioare.

TRATAMENT
In cazul traumelor pre si/sau perinatale, este foarte important sa fie tratate cat mai curand
posibil, avand in vedere urmarile acestora pe parcursul intregii vieti. Viitorul adult va parcurge
toate etapele vietii incatusat, frustrat, cu un grad ridicat de furie si ura, aparent nejustificate,
insotite de violenta si agresivitate, cu permanenta teama de esec si nemultumire. Efectele
traumelor pre si perinatale sunt devastatoare si au fost descrise si de Emerson (1992, 1994), iar
tratarea lor are urmatoarele beneficii si implicatii:
- Evolutia spirituala, emotionala, psihologica in mod ascendent a copilului;
- Infantii manifesta un nivel ridicat de incredere in sine, sunt precoce, empatici,
sociabili, creativi, afectuosi, iubitori, maturi emotional;
- Eliberarea infantului de traumele pre si perinatale favorizeaza o copilarie fericita,
completa si bogata in experiente si trairi pozitive, fundameentale in conturarea si
construirea unei personalitati in care potentialul uman sa fie valorificat la maximum.
- Un alt beneficiu il reprezinta scaderea la nivel global a numarului de pacienti violenti
si agresivi. Conform statisticilor raportate in 1995 la Congresul APPPAH, violenta si
agresiunea sunt in crestere spre valori epidemice. Terapeutii specializati afirma ca
unul din 5 pacienti manifesta un anumit grad de furie.
O solutie imediata este constientizarea de catre terapeuti ca traumele, sentimentele si
comportamentele negative ale pacientilor isi au fundamentul in perioada prenatala si
perintala, si ca tratamentul trebuie sa inceapa vizand acele puncte critice, si nu copilaria,
cum se intampla in cele mai multe cazuri. Furia si ura sunt asociate cu rusinea, vinovatia,
stima de sine scazuta, in aceste cazuri vindecarea realizandu-se cu succes prin eliberarea
fizica si emotionala. Terapia furiei necesita, deci, descoperirea traumelor pre si
perinatale, confruntarea lor, transformarea, remodelarea lor si integrarea in constiinta
pacientului.
BIBLIOGRAFIE
De la fat la copil. New York: Routledge. Verny, Thomas. (1995). Aspecte pre- si
perinatale in psihoterapie
De la durere la violenta. London: Whurr Publishers. Emerson, W. (1994).
Risc crescut: copii fr constiinta. New York, Bantam Books. Piontelli, A. (1992)
Fatul vulnerabil Lucrare prezentata in cadrul Congresului APPPAH San Francisco
(1993).
Bloch, G. (1985). Trup si Sine: elemente de biologie umana, comportament si
sntate. Los Altos, Ca: William Kaufmann, Inc. De Zulueta, F. (1993).
Rezultatele tratamentului. Petaluma, CA:Seminarii. Emerson, W. (1995/1996).
Petaluma, CA: Seminarii de training, (707) 763-7024. Laing, R. D. (1976).
Fapte ale vieii. New York, Pantheon Books. Magid, K., & McKelvey, C. (1988).