Nick`s Movies

Autor: Andrei Cretulescu

Adaugat la: 28.08.2008

Se spune ca la Cannes, in 1957, dupa proiectia filmului Bitter Victory (pe care eu, unul, inca-l mai caut...), Jean-Luc
Godard, pe atunci doar un tanar critic de film, s-ar fi ridicat in picioare si ar fi rostit o fraza la care n-am sa pot
niciodata subscrie suficient: Le cinema, cest Nicholas Ray.

Nicholas Ray va ramane vesnic in istoria cinema-ului datorita acelui film far devenit legenda inainte de
premiera, acelui moment care ne-a marcat unora copilaria, unora tineretea (desi, credeti-ma, il
intelegi cu adevarat numai cand imbatranesti putin), in fine, am numit irepetabilul Rebel fara cauza
(1955). Dar ar fi pacat sa rezumam contributia lui Ray la evolutia filmului american (citeste universal)
la acest titlu, chit ca memorabil patru dintre cele mai importante filme realizate de regizorul
american (de ORICE regizor american) vor fi disecate, pe scurt, in cele ce urmeaza.
THEY LIVE BY NIGHT (1948)
Debutul tinut pe tusa doi ani de producatorul Howard Hughes a insemnat totodata si (fatalmente)
prima aventurare pe teritoriul noir-ului romantic, un soi de anti Bonnie&Clyde aparent
incompatibil cu vremile. Farley Granger, fragil si damnat, incearca sa scape de eticheta de gangster pe
care prietenii si ziarele (!) i-o lipesc cu de-a sila. Nu va scapa de malitia destinului, intr-unul dintre
cele mai triste finaluri dintotdeauna cu atat mai trist, cu cat stii dinainte ce va urma. Filmari aeriene
si o stiinta a montajului care ar fi trebuit sa uimeasca niste critici mai atenti peste ani, Francois
Truffaut l-a declarat filmul sau favorit.
IN A LONELY PLACE (1950)
Humphrey Bogart este un scenarist deziluzionat (are there any other kind?) acuzat de crima intr-un fals
thriller care prefera, la umbra anchetei devenite cliseu (sic!), sa traseze un portret vitriolant al
Hollywood-ului si sa contureze poate prima poveste de dragoste cu adevarat adulta din filmul
american. Un poem trist si disperat, realizat de Ray exact in timpul divortului de Gloria Grahame,
splendida actrita care joaca rolul alibi-ului, sfarsind prin a realiza ca nu-si poate iubi dusmanul.
ON DANGEROUS GROUND (1952)
Favoritul personal, in caz ca va spune ceva doua acte distincte compun unul dintre cele mai curajoase
(estetic&tematic) noir-uri dintotdeauna. Prima parte este un polar urban in care politistul singuratic
(are there any other kind !?) jucat de Robert Ryan pare incapabil sa reactioneze altfel decat cu furie si
scarba si pare a-i prefigura deopotriva pe Dirty Harry (scenaristic) si John Cassavetes (stilistic). Partea
a doua inseamna o ancheta rurala, in cursul careia politistul va avea o intalnire de proportii aproape
biblice... In ciuda finalului impus de studiouri, credeti-ma nu exista speranta, nu exista izbavire.
BIGGER THAN LIFE (1956)
Produs de James Mason (care cam face rolul carierei) si filmat intr-un CinemaScope uluitor, poate cel
mai dificil si cel mai subversiv film din cariera lui Ray. Intr-o suburbie yankee (taramul preferat al unui
alt cineast subestimat, Douglas Sirk), un profesor (care lucreaza, in secret, part-time la o companie de
taxi-uri) se imbolnaveste subit singura solutie, spun doctorii, este noul medicament numit
Cortisone... Dar filmul vorbeste despre dependenta doar in aparenta; medicamentul minune e doar
un pretext pentru a scoate la iveala diavolul ce zace in fiecare. Profesorul isi reneaga elevii, sotia si
copilul pe care vrea sa-l ucida (!) cu mana pe Biblie: God was wrong! finalul are tupeul ca nici
macar sa nu rezolve lucrurile; dementa poate reincepe oricand... Ca mai toate filmele lui Ray, Bigger
Than Life a fost realizat cu mult inaintea vremii lui e un film (uber-influent) care deranjeaza si
fascineaza in egala masura.
Nicholas Ray a semnat si alte filme care merg de la remarcabil la esential de la westernul atipic The
Lusty Men si anti-westernul inclasabil Johnny Guitar pana la ambitiosul The Savage Innocents si epicul
55 Days at Pekin, in timpul turnajului caruia a suferit un atac ce l-a tinut departe de platourile de
filmare pentru aproape 20 de ani. Truffaut l-a adorat, Scorsese l-a respectat ca pe Dumnezeu, Jim
Jarmusch i-a fost elev, iar Wim Wenders l-a omagiat pana la a-i oferi un rol unic in The American
Friend si l-a iubit pana la incercarea de a-l ajuta sa-si duca la bun sfarsit ultimul proiect. Dupa o
existenta la care pigmeii nu pot decat visa, imbibata de geniu, tutun, alcool si droguri, Nicholas Ray a
murit de cancer, pe 16 iunie 1979 si astfel, Lightning Over Water s-a transformat, gratie lui Wenders,
intr-un portret dezarmant de tusant al ultimelor zile din viata unui mare cineast, splendid rebotezat...
Nicks Movie.