oamenii nfumurai ntreceau fumul fabricilor iar pacienii mei triau toi ntr-un singur pat cu micsandre ude sub cap. Sunt o femeie singur cu regretul despletit n vnt n soare, prerile de ru bat spre auriu pe timp de ploaie, bat spre moarte. Omul singur ncepe s recite mantre inventeaz una a singurtii fiinele agere ale sunetului se ntovresc cu ea. Urcm pe cai ni se frgezesc femeile sub a cum crnurile n vremea nomazilor salutm beivii din crciumi dorindu-le beia munilor, brazilor.