LOCUL ARIPELOR

Strecor degetele mele printre buclele-i de aur,

Raze cari cad n valuri pe un sn ce n-am vzut,
Cci corsetul ce le-ascunde e o straj la tezaur,
Iar ochii-i, gardianii, m opresc i m sumut.

Ochii ti, neltorii! A ghici nu-i pot vreodat,

Cci cu dou nelesuri m atrag i m resping -
M atrag cnd stau ca gheaa cu privirea desperat,
M resping cnd plin de flcri eu de snul tu m-ating.

O, atunci mna ta-i tare i respinge cu putere

Mna mea, care profan ar intra n santuar
S se-ascund-n snii-i tineri; pe cnd eu plin de plcere
S uit lumea-n srutarea-i i n ochii ti de jar.

Astzi ns nu-s ca flama cea profan i avar,

Inima mi-e snt astzi, cald i dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugciunea i timid ca primvara,
Azi iubesc a ta fiin cum iubesc pe Dumnezeu.

Tu surzi cu nencrezare?... Ct de rea eti tu, copil!

Las ca sub gazul rou eu la snu-i s ptrunz,
S deschei corsetul ista... Tu roind s rzi gentil,
Eu s-aps fruntea-mi arznd ntre piepii albi, rotunzi

i s strecor a mea mn dup gtu-i de zpad!

Tu roesti... tu nu vrei, Marta?... O, de-ai ti ce caut eu...
Ai surde i-al tu umr ai lsa ca s se vad,
S-i privesc n ochi cu capul rezemat pe pieptul tu.

Cungiurnd c-un bra molatec gtul tu cel alb ca zarea,

Apsnd faa-i roit pe-al meu piept btnd mereu,
Eu cu ceealalt mn pe-ai ti umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe 1-a cta-n delirul meu!