Lume ce gndea n basme i vorbea n poezii, O ! te vd, te-aud, te cuget, tnr i dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu ali zei.
Venere, marmur cald, ochi de piatr ce scnteie,
Bra molatic ca gndirea unui mprat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseii de femeie, A femeiei, ce i astzi tot frumoas o revd.
Rafael, pierdut n visuri ca-ntr-o noapte nstelat,
Sufletu-mbtat de raze i d-eterne primveri, Te-a vzut i-a visat raiul cu grdini mblsmate, Te-a vzut plutind regin pintre ngerii din cer
i-a creat pe pnza goal pe Madona dumnezeie,
Cu diadem de stele, cu sursul blnd, vergin, Faa pal-n raze blonde, chip de nger, dar femeie, Cci femeia-i prototipul ngerilor din senin.
Astfeli eu, pierdut n noaptea unei viei de poezie,
Te-am vzut, femeie stearp, fr suflet, fr foc, i-am fcut din tine-un nger, blnd ca ziua de magie, Cnd n viaa pustiit rde-o raz de noroc.
Am vzut faa ta pal de o bolnav beie,
Buza ta nvineit de-al corupiei mucat, -am zvrlit asupr-i, crudo, vlul alb de poezie, i paloarei tale raza inocenei eu i-am dat.
i-am dat palidele raze ce-nconjoar cu magie
Fruntea ngerului-genic, ngerului-ideal, Din demon fcui o snt, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-i murdare, ochiu-aurorei matinal.
Dar azi vlul cade, crudo! dizmeit din visuri sece,
Fruntea mea este trezit de al buzei tale-nghe i privesc la tine, demon, i amoru-mi stin i rece, M nva cum asupr-i eu s caut cu dispre!
Tu mi pari ca o bacant, ce-a luat cu-nelciune
De pe-o frunte de fecioar mirtul verde de martin O fecioar-al crei suflet era snt ca rugciunea, Pe cnd inima bacantei e spasmotic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu sursul blnd, vergin, Eu fcut-am zeitate dintr-o palid femeie, Cu inima stearp, rece i cu suflet de venin !
Plngi, copil? - C-o privire umed i rugtoare
Poi din nou zdrobi i frnge apostat-inima mea? La picioare-i cad i-i caut n ochi negri-adnci ca marea, i srut a tale mne, i-i ntreb de poi ierta.
terge-i ochii, nu mai plnge!... A fost crud-nvinuirea,
A fost crud i nedreapt, fr razim, fr fond. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eti snt prin iubire, i ador pe acest demon cu ochii mari, cu prul blond.