Poetul german este prezent n poezia lui Eminescu, cum am artat mai sus, numai n Foaia

veted ntr-o anume conjunctur liric.

Se pstreaz n dou manuscrise: nr. 2.276, 46, o improvizaie, i nr. 2.262, 211r, versiune foarte
apropiat de textul definitiv.

Poezia are un pronunat caracter biografic i este o elegie a sentimentelor dragostei de mam,
ncetat din via cu civa ani mai nainte, i ale despririi definitive de iubita sa n lumea
pmntean.

Mihai Eminescu

O, mam...

O, mam, dulce mam, din negur de vremi

Pe freamtul de frunze la tine tu m chemi;

Deasupra criptei negre a sfntului mormnt

Se scutur salcmii de toamn i de vnt,

Se bat ncet din ramuri, ngn glasul tu...

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cnd voi muri, iubito, la cretet s nu-mi plngi;

Din teiul sfnt i dulce o ramur s frngi,

La capul meu cu grij tu ramura s-o-ngropi,

Asupra ei s cad a ochilor ti stropi;

Simi-o-voi odat umbrind mormntul meu...

Mereu va crete umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dac mpreun va fi ca s murim,

S nu ne duc-n triste zidiri de intirim,

Mormntul s ni-l sape la margine de ru,

Ne pun-n ncperea aceluiai sicriu;

De-a pururea aproape vei fi de snul meu...

Mereu va plnge apa, noi vom dormi mereu.