Comportamentul crapilor, modul de viata si de hranire.

Alte particularitati
Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice
specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale
despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor
contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar
daca s-ar ajunge sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul
acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect.
Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari. Cum
majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de
multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a
vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat
asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila,
asemanatoare unui sorb)
Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in
grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca
capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata
prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor,
pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte,
dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de
hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda
de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret
pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-
un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari.
Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la
observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se
rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se
intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta
"nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi
prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in
graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii
nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu
colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai
exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de
nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone.
O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp.
Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul
cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc
cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un
crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand
bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap.
Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura "masa", in medie, hrana intr-
o cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este
capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el
mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului este rapida, fiind
insa dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar
fi porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai
mult. Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate
mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate
fata de cele preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care
realizeaza nadirea. Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu
are stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul digestiv al crapului
nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de
hrana. Exemplarele foarte mari de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.
Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci
cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se
manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de pescuit
reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra. Aici intervine si
abilitatea noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc
sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri,
inconstienti, sau crapii salbatici - care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia apar
si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare poate determina
fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt
avertizati de victima. Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona
de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care
sunt invatati. Daca acestia au mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de
porumb conservat prinse intr-un ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in
firul de par. Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea
voastra. Desi nu este esentiala culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.