Norul tipa, dunii latra,

Marea se zvrcole-n veci,

Prin scheletele de piatra,

Ce-n natura cea maratra,

Stau batrne, slabe, seci.

n castelul trist si mare,

Ce se nalta rece, sur,

Cu fantasticul lui mur,

Printre stnci cu poala-n mare

Si cu fruntea-n cer de-azur;

n castel izbind de nouri,

Sta-n fereastra ca un arc,

ntr-a marei lungi ecouri,

Fata-n val de gnd si nouri -

Al serafilor monarc.

Un monarc cu fata pala

Si cu par de-un aur blond,

Iar n ochiu-i, vagabund,

Vezi lumina matinala -

Stele-albastre fara fund.

Cine-i ngerul pe maluri,

Ce viseaza n castel,

Cnd al marei vis rebel

Sfarma lumile-i de valuri

De pamntul eternel?

Cine-i zna fara nume

Ce priveste tot n veci,

Printre stnci de pietre seci,

Cum se scutura de spume

Ale marei unde reci?

Ea priveste ca o luna

Dintr-un nor de piatra, sur,

Ce-o ntuneca-mprejur

Cerul norii si aduna

Si castelul l-nconjur.