MIHAI EMINESCU (1850-1889)
Eminescu s-a născut la Botoșani, pe o stabilit pentru o perioadă mai lungă la Iași, fiind
vreme geroasă, în ziua de 15 ianuarie 1850.
Primele cunoștințe le capătă de la familie, apoi
este trimis să studieze în Bucovina, la Cernăuți.
Locuiește la profesorul Aron Pumnul, căruia îi va
dedica, la moartea acestuia, prima sa poezie
cunoscută, La moartea lui Aron Pumnul.
Urmează peregrinări prin toată țara,
singur sau însoțitor al anumitor trupe teatrale,
prilej cu care are posibilitatea să cunoască viața,
bucuriile și îndeosebi durerile poporului. Pleacă
apoi la studii la Viena, nu înainte de a debuta cu
versuri în revista Familia, din Oradea, condusă de
Iosif Vulcan. Cu această ocazie i se schimbă
numele din Eminovici, cum îl chema pe tatăl său,
în Eminescu. Din 1870 începe să colaboreze cu
revista Convorbiri literare din Iași. Prima poezie
trimisă aici se numește Venere și madonă.
În 1871 participă la sărbătorirea a 400 de
ani de la sfințirea Mănăstirii Putna. Din 1874 s-a
găzduit inițial în casa lui Vasile Pogor, casă
devenită astăzi sediul Muzeului Literaturii
române. Perioada ieșeană reprezintă cea mai
fructuoasă în domeniul creației. Se împrietenește
cu I.Creangă și-l convinge pe acesta să participe la
ședințele Societății Junimea. Dragostea față de
Veronica Micle, pe care o cunoscuse în 1870 la
Viena se amplifică și-i oferă motive de inspirație. O
perioadă a fost numit de Titu Maiorescu revizor
școlar pentru județele Iași și Vaslui, apoi se
transferă la București ca redactor la ziarul Timpul,
împreună cu I.L.Caragiale și I.Slavici. În 1883 se
îmbolnăvește de nervi. Se tratează în diverse
spitale din țară și străinătate, dar tot restul vieții,
până la 15 iunie 1889, viața sa nu este decât o
agonie prelungită. Este înmormântat la Cimitirul
Bellu din București, regretat de întregul popor.
Mormântul lui Eminescu
Eminescu este socotit cel mai de seamă
poet român și creatorul limbii române literare. În
timpul vieții i-a fost publicat, prin grija lui
Maiorescu, un singur volum de poezie din care
făceau parte: Luceafărul, ciclul Scrisorilor, Sara
pe deal, Glosă. A lăsat în urma sa nenumărate
manuscrise cuprinzând poezie, proză filozofică
(Geniu pustiu), basme populare (Făt-Frumos din
lacrimă), precum și culegeri de folclor. În intensa
lui activitate publicistică a fost un polemist
redutabil, stăpân pe subiectele tratate ca puțini
alții în vremea lui.
Emin – Veronica, cea mai frumoasă poveste de
dragoste din istoria literaturii române
 Amândoi se nasc în 1850 (el la 15 ianuarie,
ea la 22 aprilie), amândoi se sting în 1889 (el la 15
iunie, ea la 6 august). N-au fost căsătoriți, dar
dragostea lor a fost mare și adâncă, dincolo de
răutățile unor semeni, care i-au dorit despărțiți.
pentru obținerea unei pensii. Pe stradă, el o
prezintă amicilor drept logodnică. Se gândesc să
se căsătorească, însă Maiorescu și junimiștii
afirmă că, dacă poetul se însoară, "nu va mai
plânge așa frumos". În mai 1880, rodul iubirii lor,
copilul lui Emin și al Veronicăi, se naște mort.
Târziu, amândoi își dau seama că sunt victimele
unor intrigi de culise. Eminescu se îmbolnăvește
cumplit, sfârșindu-se din viață la 15 iunie 1889.
După stingerea Luceafărului, regretele o
stăpânesc pe Veronica. Pleacă la Mănăstirea
Văratec. Tulburată, parcă-l vede pe Emin în
oglinda pârâului de munte. Înghite un flacon de
arsenic, dorind să se ducă dincolo. E înhumată
lângă Bisericuța Sf. Ioan din Văratec. Prin moarte,
e logodită cu Eminescu pentru veșnicie.

"Îngerul blond" venise la Iași, cu mama sa,

din Năsăudul ardelean. Tatăl primise două gloanțe
în piept (luptase sub steagul lui Avram Iancu).
Fată minunată, Veronica termină excelent
gimnaziul, în iunie 1863. La examen, asistă
rectorul Universității din Iași, ardeleanul Ștefan
Micle. O cere în căsătorie, deși e cu 30 de ani mai
în vârstă decât Veronica (ea devine "doamna
Micle" la 14 ani). vor avea două fete: Valeria și
Virginia.
Eminescu a cunoscut-o la Viena (1872).
Frumoasă, spirituală, cultivată, Veronica e o
femeie plină de poezie și mister, romantică și Recent, după un secol de tăinuire a unor
provocatoare. Lasă Berlinul și vine la Iași, dorin s- scrisori intime dintre ei (păstrate cu sfințenie în
o revadă. Pătrunde în salonul ei literar, citind străinătate de urmașii Veronicăi), Editura Polirom
poezii de amor scrise peste zi la Biblioteca din Iași a publicat volumul senzațional Dulcea
Centrală. mea Doamnă/Eminul meu iubit, în care sunt
incluse 93 de scrisori inedite. E o comoară
ascunsă, din care aflăm noi detalii legate de
această mare iubire. Așadar, corespondența legată
de ei numără azi 159 de scrisori (față de 66 câte se
cunoșteau până la această descoperire uluitoare).

În manuscrise, găsim încercările lui

stângace de a o desena și jocuri de cuvinte:
Veronica, Acinorev, Verona, Aronev... Poetul îi
dedică versuri eminente, iar poetesa modestă,
imitându-l dulceag, îi dedică stihuri grupate apoi
în volumașul Poesii, 1887. În 1879, se stinge la Iași Teiul lui Eminescu de la Iași
soțul ei, Ștefan Micle, lăsând-o săracă, fără sprijin
material. Veronica vine la București. O lună și
jumătate alături de Emin (cum îl alintă), luptă