Universitatea de Medicina si Farmacie Grigore. T.

Popa, Iasi
Facultatea de Medicina Dentara

Retentionarea protezei fixe cu ajutorul

incrustatiilor: Zirconiul ca optiune
clinica

Andronache Cosmin-Andrei
Anul IV, seria A, grupa 7
Edentatie Partial Redusa
Retentionarea protezei fixe cu ajutorul
incrustatiilor: Zirconiul ca optiune clinica

Introducere
Disponibilitatea unor noi tratamente sau tehnologii in medicina dentara prezinta 2
conseciinte: pe de o parte extinde variantele terapeutice alese pentru pacient si pe de alta parte
stimularea alegerii unei decizii medicale corecte in raport cu conditia medicala a pacientului.
Exista mai multe optiuni de tratament in medicina dentara privind restaurarea protetica
privind inlocuirea unui dinte din regiunea posterioara: proteza dentara fixa clasica, implant sau
proteza fixa retentionata cu ajutorul inlayurilor. Ultima optiune este cea mai eficineta din punct
de vedere financiar si al timpului. Protezele fixe reprezinta o varianta minim invaziva; dintele
avand deja obturatii coronare ne ajuta sa imbunatatim retentia lucrarii protetice si totodata
indepartam cat mai putin din dinte. S-a demnostrat ca in timpul preparii protetice pentru o
proteza dentara fixa se indeparteaza o cantitate mare de dentina coronara, aproximativ 63%.
Pe vremuri la fabricarea protezelor fixe pentru componenta metalica se foloseau
metalele nobile, cum ar fi aurul, in prezent exista o serie larga de materiale: compozit cu
microparticule, cearamaica cu continut mare de litiu, zirconiu sau aluminiu sau cearamica cu
rezistenta mare. Toate restaurarile cu cearamica ofera o estetica foarte buna, sunt compatibilie
si din punct de vedere biomecanic iar placa bacteriana adera mai putin la suprafata acestora fata
de alte materiale folosite.
In timpul masticatiei, restaurarile dentare in regiune posterioara sunt supuse unor forte
ocluzale mari, intre 441 si 981 N. Pe baza standardelor DIN si a altor autori s-a stabilit faptul
ca o restaurare protetica trebuie sa reziste unor forte de peste 1000 N la testul de fractura.
Noua cearamica cu rezistenta crescuta este materialul ideal pentru realizarea unei
proteze fixe retentionata cu incrustatii datorita rigiditatii si a rezistentei crescute la fractura.
Fig.1: Vedere ocluzala intraorala a regiunii edentate inainte de protezare.

Fig.2: Vedere laterala intraorala a bresei edentate

Fig.3: Prepararea pentru inlay; obturatia a fost indepartata.

Diagnosticul si planul de tratament

Un pacient in varsta de 52 de ani s-a prezentat la departamentul de reabilitare orala a
Universitatii din Milan pentru o proteza dentara fixa cu 3 elemente.
Pacientul a respins terapia cu implant deoarece inainte de aceasta trebuia sa i se realizeze si un
lifting sinusal.
Pacinetul prezinta igiena orala buna, susceptibiilitate scazuta la carii, inaltime coronara peste 5
mm, dintii limitrofi edentatiei restaurarti cu obturatii din compozit si un spatiu protetic potential
cu o amplitudine de 11 mm. Datorita acestor aspecte s-a hotarat ca solutie terapeutica proteza
dentara fixa retentionat cu incrustatii in defavoarea protezei dentare fixe clasice.
Osul alveolar al dintilor vitali a fost investigat radiologic, nu s-au gasit semne radiologice de
resorbtie, patologii apicale sau periapicale. Mobilitatea de gradul 1 a dintelui 1.7 a fost
considerata acceptabila; dintii nu prezentau coloratii sau carii secundare obturatiilor.
S-a primit acordul pacientului pentru proteza dentara fixa cu inlay din zirconiu.
Prepararea si amprentarea
Cavitatea pentru inlay a fost preparata cu unghiurile rotunjite, cu baza trapezoidala, reducere
ocluzala de 2,5 mm. Latimea istmului a fost de 2 mm pentru premolar si de 3 mm pentru molar.
Dimensiunea conectorului a fost de 3x3 mm pentru o dstribuire optima a fortelor masticatorii.
Dentina preparata a fost sigilata cu un adeziv pentru a preveni contaminarea cu bacterii sau
particule de la materialele de amprentare sau cimentare provizorie.
Amprentarea a fost reazliata utilizand tehnica printr-un singur pas. Pentru arcada inferioara si
pentru inregistrarea ocluziei s-a folosit alginat. Cavitatile incrustatiilor au fost obturate
temporar.

Fabricarea Try-In
In amprente s-a turnat gips de clasa a IV a, modele rezultate in urma acestei operatiuni au fost
montate in articulator. S-a realizat o macheta a protezei fixe pentru proba intraorala. Inlayurile
au fost realizate din rasina compozita iar elementul de agregare din rasina rigida albastra
transparenta si zirconiu. Pentru proba intraorala s-a folosit un silicon cu vascozitate scazuta.

Fig.4: Vedere ocluzala a amprentei elastomerice finale.

Fig.5: Vedere de aproape a amprentei, materialul a reprodus toate detaliile preparatiei.

Fig.6: Modelul din gips de generatia a IV a cu componenta de retentie a protezei fixe.

Fig.7: Vedere de aproape a machetei,contactele ocluzale au fost verificate de catre tehnician in
articulator.

Fig.8: Vedere ocluzala a machetei in cavitatea ocluzala.

Ocluzia fost verificata cu hartie de articulatie atat in timpul intercuspidarii maxime cat si in
timpul miscarilor mandibulare, realizand eventualele ajustari cu ajutorul unei freze diamantate.
Fig.9: Relatiile interarcadice subliniate cu ajutorul hartiei de articulatie

Fig.10: Presiunea excesiva de la marginea restaurarii va fi corectata in laborator

Plasarea lucrarii protetice
Se indeparteaza restaurarea temporara folosind un excavator si se realizeaza izolarea cu diga.
Se curata dintii stalpi prin periaj profesional, se trateaza cavitatile cu airflow dupa care se spala
timp de un minut si se usuca usor. Smaltul si dentina sunt gravate acid pentru 30s respectiv 15s
cu acid ortofosforic 35% dupa care sunt spalate pentru 30s cu sprayul de apa-aer. Se aplica
adezivul la nivelul smaltului si dentinei cu o periuta mica timp de 20s.
Partea interna a lucrarii protetice este sablata, spalata cu sprayul de aer-apa timp de 60s dupa
care este curatata ultrasonic in alcool etilic 95% timp de 10 minute. Se aplica un primer la
nivelul suprafetei zirconiului, la recomandarea producatorului.
S-a aplicat un ciment autoadeziv in cavitatile pentru inlay. Dupa ce acest ciment a fost aplicat
se insera lucrarea restaurarea din zirconiu prin presiune cu degetul. Insertia prin presiune a fost
completata de insertia prin ultrasunete care a favorizat curgerea cimentului adeziv. Plasarea
restaurarii dupa procedura adeziva se poate observa si in Fig.11 a,b,c,d.

Fig.11.a Fig.11.b

Fig.11.c Fig.11.d
Excesul de compozit a fost indepartat cu ajutorul unei spatule si al atei dentare. Aplicarea
gelului cu glicerina la nivelul marginilor pentru a preveni inhibarea stratului de oxigen de la
niveulu interfetei pe langa acesta s-a fotopolimerizarea dinspre mezio-vestibular, mezio-
palatinal, disto-vestibular, disto-palatinal si ocluzal timp de 90 de secunde pentru fiecare parte.
Marginile au fost finisate cu freze diamantate, gume si pasta diamantata.

Rezultatul estetic si functional

Vedere intraorala a restauratiei dupa indepartarea digai se poate observa in Fig.12.a si Fig.12.b.
O estetica frumoasa si o integrare functionala a protezei dentare fixe cu retentie la nivelul
incrustatiilor, confirma succesul reabilitarii la 10 zile de la interventie. Integritatea marginala,
lipsa ciobirii si un status gingival bun au fost observati la 2 ani dupa reabilitarea protetica;
pacientul fiind foarte satifacut de alegerea facuta.

Fig.12.a Vedere ocluzala a restaurarii dupa indepartarea digai.

Fig12.b Vedere laterala a restaurarii: functionalitatea si estetica au fost restaurate

Discutie
Este general acceptat faptul ca restaurarile partiale conserva structurile dentare si sunt de
preferat fata de restaurarile complete. In special, atunci cand dintii stalpi prezinta obturatii
adiacente dintelui lipsa, protezele dentare partiale cu retentie la nivelul incurastiilor sunt o
varianta minim invaziva.
Cea mai slaba partea la aceasta proteza sunt conectorii si retentiile; in acest studiu sa folosit o
preparatie standard a cavitatilor pentru inlay astfel incat sa creasca stabilitatea si retentia
restaurarii. Protezele din cearamica cu rezistenta crescuta au prezentat rezistenta mai crescuta
decat cele metalo-cearamice la testele de rezistenta la fractura in vitro. Restaurarile cu retentie
la nivelul incrustatiilor din zirconiu au prezentat rezistenta mecanica mai mare decat cearamica
si compozitul. Pentru protezele dentare partiale cu retentie la nivelul inlayurilor valoarea la care
acestea se fractureaza este aproximativ 1248, cand distanta dintre dintii stalpi este de 10 mm.
In ultmii ani cererea pentru estetica si biocompatibilitate a dus la folosirea zirconiuliu prin
tehnicile CAD/CAM in protetica.
Desprinderea interfetei adezive reprezinta un esec comun al protezelor dentare partiale cu
retentie la nivelul incrustatiilor. Forta dintre dintii stalpi dezvoltata in timpul masticatiei duce
la stresul cavitatilor de retentie. O posiblia cauza a pierderii interfetei adezive este cea a folosirii
conectoriilor rigizi. Alta explicatie ar fi puterea slaba a adezivului la interfata dintre dinte si
restaurare. Un protocol pentru cimentarea definitiva a cearamicii cu rezistenta crescuta inca nu
a fost validat. Sablarea la nivelul componentei interne a restaurarii a fost sugerat in literatura
pentru a creste rugozitatea suprafetei favorizand astfel retentia. Au fost recomandate diferite
protocoale de sablare cu primeri, care sa contina molecule de MDP sau agenti silanici,ca fiind
cele mai bune pentru restaurarile cu zirconiu. Anumite studii sugereaza faptul ca legatura
adezivului scade in timp datorita vechimii acesteia si duce la esec.

Concluzie
In limitele unei aplicatii preliminare, tehnica descrisa in acest articol permite tratamentul minim
invaziv pentru inlocuirea unui singur dinte ca alternativa la proteza dentara fixa sau implant.