Emotiile si trairile copiilor Isabelle Filliozat familia mea CSSQuentin se tavaleste pe jos la supermarket, Lucie plange de mama focului fiindca i s-a spart balonul, Francois se trezeste in fiecare noapte fiindca il urm&reste un monstru, Pierre este ingrozit de tunele... P&rintii se simt adesea nepregatiti s4 infrunte emotiile copiilor lor. Cum sa faci fata lacrimilor? Cum sa faci fata urletelor? Cum sa reactionezi in fata panicii? Ce sa-i spui lui Paul, care si-a pierdut tatal? Lui Mathilde, care e bolnava de cancer? Lui Simon, ai c&rui parinti au divortat? lata o carte foarte concreta, care, pe baza unor exemple din viata de zi cu zi, va va ajuta sA va indrumati copilul spre independent, sa reintrati in contact cu propria copilarie si sa dobanditi mai multa armonie in familie. Isabelle Filliozat este psihoterapeut si mama a doi copii. De aproape douiizeci de ani, insoteste adulti si copii in drumul lor spre mai multi libertate si fericire. Wh i TM ll 29 familia meaTitlul original: Au coeur des émotions de l’enfant © Copyright 1999, éditions Jean-Claude Lattés. © Copyright Grupul Editorial Cosmos Viking Pinguin, 2006 Toate drepturile asupra editiei in limba romana apartin Grupului Editorial Cosmos Viking Pinguin. Grupul Editorial Cosmos Viking Pinguin C.P. 183 O.P. 56 Bucuresti E-mail: office@cosmos.ro Distributie: - Bucuresti, Str. Nicolae Filimon nr. 3 Tel./Fax: (021) 312.06.95 E-mail: comenzi@cosmos.ro Redactare: Corina Raduta DTP: Catalin Dobrescu Coperta: Victor Popescu Director editorial: Gelu Diaconu ISBN 973-87791-3-8 Tiparul executat la S.C. TIPARG S.A. Pitesti, B-dul N. Balcescu nr. 93 Tel.: 0248 22 12 75; Fax: 0248 22 13 48 E-mail: office@tiparg.ro Isabelle Filliozat Emotiile si trairile copiilor Sa le intelegem limbajul, rasetele si plansetele Traducere de Andreea Lutici Tatdlui meu, » Care a militat si inca mai militeazd impotriva utilizarii ver- ” bului ,,a educa”, deoarece prefera sd-i , insoteascda” pe copii. Marcat inca de violenta propriilor parinti, n-a reusit sd fie \’ intotdeauna aldturi de copiii sdi, dar a fost prezent acolo pentru ei. M-a iubit, m-a respectat si m-a considerat o per- soand, a stiut sd-mi dea ceea ce el nu primise. Pentru Margot gi Adrien, care m-au facut mamd. Pentru Suos Pom, moasd@, pentru Pr Biziau si Corinne Dre- . scher-Zaninger, obstetricieni, care mi-au fost aldturi in cele mai fericite clipe din viata mea, , Pentru LLL Leche League gi presedintei sale Claude Didier- jean-Jouveau, care m-a ajutat sd-mi aldptez copiii si sd in- tru astfel in contact cu o dimensiune extraordinara a intimi- tatii.Multumiri Le multumesc tuturor persoanelor care au realizat aceasta carte, tuturor celor care m-au inspirat, mi-au pus intrebari gi m-au o- bligat sA reflectez, tuturor parintilor care si-au impartasit expe- rientele, tuturor copiilor care mi-au incredintat povestea lor. Exemplele provin din practica mea profesionald, din propria mea viata sau din cea a prietenilor mei. ii multumesc lui Marianne Leconte, care a crezut in mine gi m-a ajutat, mai mult decat igi inchipuie, sa-mi aduc la lumina gi s&-mi rafinez talentele scriitoricesti. Le multumesc tatalui meu gi mamei mele pentru atentia cu care au recitit manuscrisul, dar mai cu seama pentru c4 m-au ajutat si m-au respectat intotdeauna. Ii multumesc lui Patrice Le Bon pentru sprijinul, increderea gi exigenta lui. Le multumesc lui Jean Bernard, Adrien si Margot Fried pen- tru dragostea lor. A »Spuneti c& e obositor sa fii alaturi de copii. Aveti dreptate. Si adaugati : fiindca trebuie sA te cobori la nivelul lor, s& te apleci, s& te inclini, sA te incovoiezi, s& te faci mic. Aici insa gresiti. Nu asta te oboseste cel mai mult, ci faptul ca esti obligat sa te ridici la inaltimea sentimentelor lor. Sa te intinzi, sA te alungesti, sa te ridici pe varfurile picioarelor. Ca sa nu-i ranesti.” Janusz KorezakIntroducere Inteligenta inimii inseamna a sti sa iubesti, sa-i intelegi pe cei- lalti, s& te realizezi, s& fii tu insuti in toate imprejurarile gi sa ‘reactionezi in situatiile dificile din punct de vedere emotional : conflicte, esecuri, doliu, despartiri, incerc&ri, dar si succese, in- talniri, reusite de toate felurile. Pe scurt, este capacitatea de a fi fericit, de a nu te lasa dominat de adversitati, de a-ti alege viata gi de a lega relatii armonioase cu cei din jur. Cine nu si-ar dori aga ceva pentru copiii sai ? Ce ne tine pe loc gi ne impiedica sa fim fericiti ? Ce anume 4) poate cauza infirmitati emotionale ? Amintirea (deseori inconsti- - enta) a suferintelor din copilarie gi temerile care decurg din aces- tea : teama de a nu fi judecat, ranit, umilit, respins sau ignorat, \ frica de un egec care ne pune la indoiala capacitatile, frica de o .respingere care ne da de inteles cA nu suntem binevenit Mocul celorlalti, frica de 0 alta persoana, frica de moarte. Deoarece frica, suferinta si furia reprimata, nu un defect in- nascut, ne pot impiedica s4 ne aratam asa cum suntem in realitate gi sa avem o relatie corecta cu ceilalti, deoarece frica sau durerea ne 2 inhiba, nu o deficienté mentala, putem s&-i ajut&m pe copiii nostri, ‘évitand s&-i ranim si invatandu-i sa aiba incredere in ei. 4 Societatea de astizi este alta decat cea de ieri. Retetele educative de ieri nu mai sunt valabile. . In societatea actuala si cu atét mai mult in cea de mdaine, ; Succesul se bazeaza pe increderea in sine, autonomie si usurinta ‘de a crea relatii. Aptitudinile de comunicare gi controlul proprii- } lor emotii au devenit cel putin la fel de importante ca aptitudinile fy tehnice. Pentru a reugi in viata personala gi profesional, inteli- genta inimii este mai importanta decat oricand. Nu este sufici- ent si dezvoltam coeficientul intelectual al copiilor nostri. ‘Trebuie si ne ocupim gi de coeficientul lor emotional. In plus, numeroase dificultati intelectuale si scolare au la origine blocaje emotionale. Nici unui parinte nu-i place sa-si vada copilul tolanit in fata televizorului sau lipit de consola de jocuri. Cum sa-i aju- tam pe copiii nostri sa reziste invaziei ecranelor, consolelor de j \' euri, televizoarelor, aparatelor video, calculatoarelor... cum sa-i ,ajutam sa faca fata violentei gi ritmului hipnotic al imaginilor “jocurilor electronice, clipurilor, publi i, filmelor sau emisiu- nilor de succes, chiar si al desenelor animate ? Nici un parinte nu suporta ideea ca propriul lui copil si cada victima violentei, alcoolului sau drogurilor. Cum sa-iajutam pe co nostri sa faca fata acestor tentatii cand violenta a ajuns pana gi in scoli, cand consumul de alcool si de droguri incepe de la varste tot mai tinere ? Nici un parinte nu-gi doregte pentru copilul lui sa devina adeptul unei secte si sA renunte la propria vointa pentru a urma orbeste pe altcineva. Cum sa le dam copiilor nostri sufi- cienta incredere in ei, siguranta interioara si autonomie ca s4 nu se lase sedugi de un guru ? Comportamentele violente, dependentele de relatii, de televi- zor, de droguri sau de medicamente sunt tot atatea incercari de a controla emoftiile pe care nu le putem gestiona. Aceste simpto- me prind radacini in copilarie. Ele compenseaza anumite lip- suri, rani emotionale, egecuri in comunicare. Timiditatea, subaprecierea sau, dimpotriva, supraaprecierea propriei persoane nu apar din senin. Sentimente ranite, intentii neintelese, comportamente interpretate gregit... relatia parinte- copil comporta numeroase ocazii de suferinta. Copilul este 0 persoanad. Emoftia este in inima individului, este expresia Vietii din el. A sti sa o asculti, sa o respecti inseam- na s&-l asculti si sa-l respecti pe cel care o traiegte. Adesea, parintii sunt luati pe nepregatite de intensitatea emofiilor pe care le manifesta copiii lor si cauté cu toaté bunavointa sa-i linisteas- ca, sa-i facd s4 inceteze cu tipetele, cu lacrimile, s4 nu-gi mai ex- prime sentimentele. Ins& emotia are un sens, o intentie. Ea este menita sa vindece. Descdrcarile emotionale sunt un mijloc de a ne elibera de consecintele experientelor dureroase. Dimpo- triva, asa cum am aratat in ultima mea carte, L’Intelligence du coeur (Inteligenta inimii), reprimarea emofiilor e daunatoare. Ea da nastere la tot felul de procese defensive, de repetitii dureroa- se, compulsiuni si simptome psihice. Trebuie s& invatam neintarziat s4 identificim emofiile, sa le numim, sa le intelegem, s4 le exprimam si sa le folosim intr-un mod pozitiv, ca si nu devenim sclavii lor, pentru binele copiilor nostri gi al adultilor care vor deveni. Astazi se stie c& primii gase ani din viata au un rol decisiv... Ce s& facem ? Ce s& nu facem ? Cum sa facem ? Si, mai ales, cum sA fim ? Parintii (responsabili) isi pun multe intrebari. De cand femeia ramane insarcinata, incepe s4 ploua cu sfa- turi. Fiecare are propriile sale idei despre alaptare, despre cum sa-i culci pe copii, cum sa le aranjezi camera gi, mai tarziu, de- spre autoritate, batai si pedepse... ,Nu cumva sa-i lasati sa doar- ma in patul vostru... Trebuie sa le impuneti niste limite... Un be- belug are nevoie de somn... Un baiat nu trebuie s& se joace cu papusile... Nu trebuie sa-l consolezi cand cade, o sa ajunga un mototol... Daca-l lasati s& fac& ce vrea, 0 sa ajunga un delinc- vent... Trebuie s& faci asta, nu trebuie s4 faci ailalta...” Si acesta nu este decat inceputul unei lungi serii de ,trebuie sa”. Orice 10 | parinte este asaltat de sfaturi bine intentionate si de intrebari , pline de subinteles despre educatia pe care o da copiilor sai. Se spun lucruri nenumérate... si contrariul lor. Parintii pri- mesc o sumedenie de sfaturi, dar foarte putine informatii. Cand t fiecare are ideea lui, pe care o sustine sus gi tare, nu prea mai e } loc pentru obiectivitate. Numeroase pareri referitoare la educatie sunt sustinute cu atat mai multa virulent, ba chiar violent, cu cat sunt irationale gi nu se bazeaza pe o analiza serioasa. Parintii sunt condamnati sd trieze diversele conceptii. Ins& ‘foarte curand ajung sA se simtA dezorientati sau chiar des- ‘y,ecumpaniti. Deseori, sfaturile sunt insofite de amenin{ari mai mult sau mai putin indirecte : ,Voi nu va dafi seama, asa ajungi un drogat”, de invinuiri: ,Trebuie cautat de partea mamei” sau Aga se intampla cand parintii divorteaza”. Prin urmare, departe de mine gandul s& va propun o noua ‘carte cu sfaturi. Parintii traiesc zi de zi alaturi de copiii lor. Ei ii ‘cunosc mai bine decat orice ,,expert”, fie el pediatru sau psihana- list de renume. Ins& uneori blocajele si neintelegerile ne impiedicd 4 avem o relatie armonioasa si s4 ne intelegem cu adevarat. Iar ‘un expert va poate ajuta s& inlaturati aceste piedici. Menirea acestei carti este sA va lumineze drumul ca s& pu- Aeti ocoli problemele, sa descurce itele si sA va ajute sa depasiti M “unele obstacole. O tanéré mami, un tandr taté au nevoie de pere... nu de sfaturi. Au nevoie sa invete sa aiba incredere Min ei ingigi gi in copiii lor. iy Aceasta carte are la baza doua postulate fundamentale : i: Copiii ne spun de ce anume au nevoie in fiecare etapa a pdezvoltarit lor, oricat de greu ne-ar fi sa-i ascultém gi sa le descifram limbajul. , © Parintii pot sa-si inteleaga copiii si s aiba o atitudine corecta fata de ei, cu conditia sa nu urmeze automat principiile ‘educative, sa nu se increada orbeste in judecata expertilor, sa nu “se blocheze in scheme rigide provenite din educatia pe care au primit-o sau s& nu fi fost prea marcati de propriile experiente. Putem vorbi despre educatia copiilor nostri fara s4 vorbim despre educatia pe care am primit-o noi si despre cat de mult .Ne-a marcat, constient sau nu ? Atunci cand situatiile sau atitu- dinile copiilor nostri ne enerveaza si trezesc in noi violenta, este ilimpede cA trebuie sA ne vindecdm propria experienté de viata - pentru a accepta realitatea prezenta fara s& proiectam asupra ei trecutul nostru si pentru a actiona de o maniera corecta gi eficace. Cand relatiile cu copiii nostri sunt prea dificile, probabil ¢& sunt implicate propriile noastre emotii, propria biografie si ar fi util s& consult&ém un psihoterapeut. Putem sa-i ajutém pe copiii nostri si-si dezvolte coefici entul emotional ? Cum s& avem incredere in competentele e llnoastre de parinti ? Aceste intrebari constituie subiectul pri- mului capitol. In ceea ce privegte educatia, nu exist& o retet absoluta. Exis- t& legi ale dezvoltarii pe care, fara indoiala, este bine sa le cunoas- tem, dar nu existé nici un ,,trebuie”, nici o solutie miraculoasa care formeazd in mod garantat un adult ,reusit” ; ceea ce astazi este corect maine va fi gresit. In loc si ciutim rispunsuri de-a gata sau retete infailibile, trebuie si invatim sa gindim gi sa decidem pe cont propriu. [n al doilea capitol, va propun sapte in- trebari care va pot ajuta sé abordati numeroase situatii. Sentimentul identitatii se bazeaza pe constiinta de sine gi pe emofiile traite. In capitolul al treilea vom explora lumea emoti- ilor : Ce sunt ele, la ce servesc si cum s& reactiondm la ele ? Tre- buie sA ne incurajam copilul sa-si reprime sentimentele ca sa fie »puternic” sau sa acordém atentie temerilor, plansetelor sau iz- bucnirilor sale de furie ? Cum sa-l ajut&ém sa devina mai curajos, fra sA-gi piarda sensibilitatea-? In capitolele IV, V, VI si VII, vom explora dimensiunile fricii, furiei, bucuriei gi tristetii. C&nd emofiile lui nu sunt auzite, copilul poate sé se cufun- de in depresie. Vom descifra simptomele acesteia in capitolul Vil. In viata unui copil pot surveni drame sau incercari dureroa- se. In capitolul IX vom vedea cum s& procedam in caz de doliu, despartiri, suferinte si boli, cum s& ne ajutém copiii sa le de- paseasca. In fine, in capitolul X va vom sugera cateva idei pentru a spori placerea si bucuria de viata alaturi de copiii nostri. Inainte de a porni in explorarea lumii emofiilor, un ultim avertisment : copiii nostri nu se agteapta sA fim perfecti, ci doar umani. Nu putem evita toate greselile. Ele sunt o parte inerenta a procesului de invafare. Nu vd mai straduiti atét si fiti ,o mama buna” sau ,un tata bun”, ci fiti atenti la nevoile copi- ilor dumneavoastri. Anumite pasaje ale c&rtii s-ar putea s& v4 surprinda, anu- mite afirmatii poate vi se vor parea neobignuite... acordati-va ra- gazul sa va ganditi la ele, sA ascultati ecourile pe care le trezesc in dvs. Multi dintre dvs. imi marturisesc acest lucru, la confe- rinte sau la un seminar ; ceea ce va povestesc nu are nimic ex- traordinar, este evident, doar cA n-ati vazut lucrurile din aceasta perspectiva ! Cand un parinte este preocupat de efectele comportamen- tului sau asupra copiilor lui, i se atrage atentia cu bunavointa c& igi pune ,prea multe intrebari’. Cei care il agreseaza astfel aplica solutii predefinite, fara a lua in seama impactul afectiv asupra progeniturii lor. Cum e mai bine ? Sta in firea omului s4-si puna intrebari. 12 ‘ . Aveti impresia ca faceti totul pe dos decat ar trebui ? Nu va descurajati. Ati cumparat aceasta carte. Prin urmare, vreti sa in- ‘. vatati sA va respectati copilul si pe dvs. ingiva, s& vA ascultati propriile emotii si emoftiile lui. Sunt niste concepte foarte noi. Amintiti-va... ieri inc&é mai puteai s& lovesti un copil cu ' biciul sau sa-] lagi inchis pe intuneric ore intregi fara ca nimeni s& se incrunte. Nimeni nu protesta impotriva ameninfarilor, a ‘loviturilor sau a izolarii afective. Acesti mici monstri trebuiau ~,dresati” gi invatati bunele maniere. Toate loviturile erau ‘permise, copiii nu puteau s& spuna nimic fiindca totul era ,spre « binele lor”. Acum douad generatii, copiii nu aveau decat -Gndatoriri. Toate drepturile erau de partea parintilor (drept de bataie, chiar drept de viata si de moarte). Noi facem mai bine 'decat parintii nostri, iar copiii nostri vor face mai bine decat noi. Aga evolueaza lumea. Va simtiti vinovat din cauza unei anumite atitudini fata de copiii dvs. ? Incercati s& intelegeti de unde provine ea si la ce ati fost supus dvs. ingiva in copilarie ! Va va ajuta sA puneti lucru- tile in perspectiva. Sentimentele de vinovatie nu sunt de nici un folos pentru copiii dvs. Asumati-va responsabilitatea | Meseria de parinte este cu adevarat dificila, imposibila dupa Freud, fiindcd ne pune fata-n fata cu noi ingine, cu limitele noastre, cu ranile noastre inca nevindecate, iar copiii nogtri ne vor reproga anumite lucruri, in mod inevitabil, fiindc& au nevoie de asta pentru a creste, pentru a se simti diferiti gi a se despArti de noi. Jar cand suntefi tentat sa va considerati un pdarinte rau, ganditi-va la ajutorul si sprijinul pe care il primiti in aceasta calitate ! Exista cel putin doua persoane care se ocupa de inge- rag ? Sunt suficienti bunici, unchi, matugi, bone, dadace, nasi, mage sau prieteni/prietene care sA va ajute si sA va inlocuiasca “la nevoie ? A avea grijA de un bebelus inseamna sa fii disponibil ‘gi si noapte gi nu pofi cere asa ceva de la o singura persoana. , Cand povara responsabilitatii cade pe umerii unui singur parin- te, mai ales daca acesta este izolat, ar fi nerealist si ne asteptam de la el sa satisfaca nevoile intense ale unui nou-nascut. Agadar, nu plasati stacheta prea sus, fiti tolerant cu dvs. ingiva si, mai ales, exprimati-va propriile emotii si nevoi. Ascuitati-va copilul, dati-i voie si se elibereze de tensi- uni, oferiti-i spatiu pentru descarcarile emotionale gi va in- frunta cu bine toate dificultitile vietii. Sper ca veti gasi in aceasta carte resursele necesare pentru @ avea o viata mai fericita in familie. In orice caz, aceasta a fost intentia care a stat la baza ei. Va urez lectura placuta.PUTEM DEZVOLTA COEFICIENTUL EMOTIONAL AL COPIILOR NOSTRI ? Fiind insarcinata cu primul meu copil, ii doream sa fie bun fara a fi servil, si se afirme gi s& se simtd in largul lui in mijlocul oamenilor fara a-i domina, sa fie curajos si intreprinzator, fara a fi orgolios sau cinic... s& fie fericit cu sine insusi si cu ceilalti, sa aiba inteligenta inimii. Inteligenta inimii Inteligenta inimii este capacitatea de a rezolva problemele pe care ni le ridica viata, oamenii din jur, incercarile neastep- te, suferinta, boala, moartea. Pentru afirmarea ei plenara, este “nevoie de o buna stapanire a temerilor, furiei si tristetii prezente /in viata de fiecare zi. Inteligenta inimii ne permite s& infruntam problemele uma- ‘me, s& progresam, s4 dam un sens vietii, sA avem relatii armoni- ‘oase cu semenii nostri, sa infruntam dificultatile zilnice cu curaj i intelepciune. Ea ne ajuta sa ne sustinem proiectele, sa ne ga- sim drumul in viata si implinirea. Este importanta deopotriva in viata de zi cu zi si in clipele cele mai zbuciumate ale existentei. Fireste, inteligenta relationala este strans legata de inteli- nfta emotionald, dar eu am ales sa le separ. Despre capacitatea le a crea si a mentine relafii, de a iubi, de a ne uni gi a ne des- parti, de a-i intelege pe ceilalfi si a rezolva conflictele voi vorbi tr-o alta lucrare. In cartea de fafa mA voi concentra asupra co- eficientului emotional. A respecta emotiile unui copil inseamni a-i permite si ‘simta cine este, sA devind constient de el insusi, aici si acum. ‘Inseamna s&-l punem in pozitia de subiect. Inseamna sa-i dam ‘voie sa se simta diferit de noi. Inseamna sa-l consideram o Tsoana gi nu un obiect, sa-i dam posibilitatea de a raspunde in felul lui specific la intrebarea: cine sunt eu? De asemenea, seamna sa-l ajutam sa se realizeze, sa-i permitem sA perceapa Uppziua de azi” in relatie cu ,ieri” si cu ,maine”, s& fie constient de resursele lui, de fortele gi de lipsurile lui, sé vada c4 avanseaza e un drum — drumul lui. Copilul invata in principal de la parinfi. Atitudinea educa- iva fata de copil joacd un rol decisiv in dezvoltarea coeficientului sau emotional. Copilul se modeleazd dupa parintii lui si are ten- dinta s& le urmeze in mod spontan exemplul gi nu sfaturile ! Mesajele inconstiente sunt cel putin la fel de puternice ca faptele sau vorbele constiente. Faptul de a-i ajuta pe copiii nostri sa-gi dezvolte coeficientul emotional ne oblig& sA ne dezvoltam propria inteligenta emotio- 15nala. A-] ajuta pe un copil sa creascé inseamna sa cresti tu in- suti. Copiii nostri, oglinzi ale propriei noastre realitati interioare, ne confrunta cu limitele noastre si ne invata sa iubim ; ei pot fi niste calauze spirituale extraordinare, cu conditfia sa-i ascultam. Inteligenta inimii inseamna sa §tii s4 iubesti si sa te cla- desti pe tine insuti prin incercarile vietii. 16 Aveti incredere in dvs. “Margot avea in jur de paisprezece luni. Se trezea noaptea in mod regulat. Obosita, m-am dus sa consult o pediatra care se dadea drept specialista in pedopsihiatrie. In cateva minute, verdictul a fost rostit cu brutalitate: ,Asta este cauza”, m-a anuntat. Fiica mea adormea la san. Dupa parerea doctoritei, aceasta era cauza tuturor grijilor noastre. Diagnosticul era pus. Nu puteam decat \ $4 ma supun. Povestea mea, povestea fiicei, povestea parteneru- “Jui meu n-aveau nimic de-a face cu problema. Cauza era alap- tarea ! Rationamentul era imparabil : fiica mea adormea la san, apoi eu o asezam din nou in pat. Cand se trezea, nu mai gasea -sanul, nu intelegea ce se intampla si incepea sa planga. Solutia venea de la sine (fara nici o reflectie, probabil ca ati inteles) : trebuia sa renunt la alaptatul de seara. Margot trebuia sa “adoarma ,singura”. Fireste, avea s& planga gi trebuia s-o las. Pediatra m-a asigurat ca in trei, maximum patru zile avea s& se potoleasca... lartaé-ma, Margot, te rog sA ma ierti. Ce rau imi pare astazi ca am ascultat-o pe femeia aceea. Te-am ldsat sa plangi. Ai plans patruzeci de minute interminabile, singura in camera ta, iar in cele din urma ai adormit in bratele tatalui tau. In noaptea aceea te-ai trezit din doua in doua ore. Din pacate, simtindu-ma vino- vata in urma celor spuse de doctorita, a doua si a treia zi am i facut la fel. Peste patru zile, plangeai la fel de mult ca sa-ti Hi revendici suptul de seara si, firegte, te trezeai noaptea de mai Atunci am renunfat la sfaturile expertilor gi te-am ascultat. ‘Ti-am dat ce voiai gi ceea ce aveai nevoie : contact fizic, lapte, apropiere... te-am alaptat. Ti-am instalat din nou patutul in prelungirea patului nostru. Ai adormit la san, fericita. Te-ai t simf{it linistita si ai dormit mai bine. In realitate, dupa cum am infeles mai tarziu, dupa nume- oase lecturi si gratie ajutorului unui psihanalist inteligent, nu ! aveai probleme cu somnul. Intre douad serii de somn profund, incepeai s& te misti, fara s& te trezegti de-a binelea, incercand A-ti gasesti limitele care-ti ofereau siguranta, reperele, mirosul + meu, sanul. Dacd nu ma simteai lang& tine, te trezeai de-a bi- nelea si incepeai sa plangi. 17Rationamentul doctoritei nu era fals — imi cautai sanul. Insa solutia ei era gregita. Trebuia pur si simplu sa te tin noap- tea langa mine, intr-un pat lipit de la meu ! Multi parinti dorm cu bebelusul in pat. Nu indraznesc s-o spuna cu voce tare gi se invinovatesc adesea. Au adoptat ideea c& ,nu e bine”. Se tem ca fapta lor si nu aiba repercusiuni asupra sexualitafii copilului sau sa nu-i impiedice intr-un fel sau altul dezvoltarea normala. In cele mai multe tari, bebelusii dorm cu mama lor atata timp cat sunt alaptati, pana la doi sau chiar trei ani. Unii experti sustin c& patul este spatiul intim al parintilor. Cata lipsd de creativitate : nu se poate face dragoste decat in pat ! Fireste, este foarte important ca bebelusul sA nu-si desparta. parintii. Dar un bebelug care doarme intr-un pat n-are aceasta putere ! Copilul n-are nici o vind daca parintii profita de prezenta lui nocturna ca s& se indeparteze unul de altul. Cand femeia invocé prezenfa copilului pentru a refuza sA faci dragoste, aceasta nu este decat o scuza ; daca bebelugul n-ar fi fost acolo, ar fi gasit alta. Dorinta parintelui pentru trupul copilului este nociva. Folosirea perversd a prezentei copilului pentru a-l indeparta pe partener sau pentru a satisface o nevoie de siguranta afectiva este problematica, dar maternitatea este altceva. Un bebelug ocupa loc in pat. Pentru ca toata lumea sa se simta bine, puneti un patut lipit de patul parintilor ; asta rezolva multe probleme. A-i impune unui sugar sA doarma fara s& auda respiratia parintilor, fara si simt& mirosul mamei sale este un act de violenta impotriva lui, in numele linistii adultului. Separarea timpurie nu duce la autonomie, ci la frica de respingere gi la dependent relationala. Autonomia se bazeaz& pe un sentiment de sigurantaé. N-ar trebui s4 ne intreb&am de unde vine aceasté frici de a fi abandonati, atat de raspandita in societatea noastra ? Din fericire, literatura pentru copii din ziua de astazi a depasit acest tabu si le ofera parintilor noi permisiuni. In multe carti, ursuletii nu vor si doarma singuri si isi petrec noaptea ghemuiti langa mama sau tatal lor. Pediatrii n-au cum sa stie mai bine decat mamele. Ei au invafat teorii. Dar bebelugul dvs. nu este o abstractie. Nu este ceva teoretic. Este cat se poate. de real. Si cu toate ca teoriile ne pot deschide niste orizonturi, este important ca ele sa ne ajute s&-i ascultam cu mai multa atentie pe copiii nostri, in loc sa-i facem sA taca din gura si sA se supuna. Un medic, un psiholog, un expert sau soacra incearca s& trezeasca in dvs. sentimente de vinovatie ? Plecati ! Nu-i as- cultati decat pe cei care va ajuta si va auziti copilul. 18 Insist asupra acestui lucru pentru cA mamele sunt deosebit de vulnerabile, mai ales la primul copil, dar si la urmatorii, t fiindcd nici un copil nu este copia identic& a altuia. Majoritatea mamelor vor s& facé asa cum e bine, se simt responsabile de fiinta c&reia i-au dat viata. Nu sunt pregatite sA facd fata solici- tarilor intense ale bebelusului, e posibil s4 se simta intimidate de micul ghemotoc din mainile lor. Trebuie sa faca fafa unei noi res- {| ponsabilitati, unei noi meserii, neavand drept profesor decat propria educatie. Prin urmare, sunt o prad& ugoara pentru cei care dau lectii de toate felurile. Educatia este un subiect sensi- bil, extrem de sensibil, care declanseaza cu usurinta pasiuni. Po- lemicile trezesc furia gi dezbina familia. Este important s& tinem cont deopotriva de aceast& vulnera- { bilitate a mamei si de intensitatea confruntarilor gi s-o indem- "nam sa se inconjoare, inca inainte de nastere, de persoane pozi h'- tive, dornice s-o ajute si pregatite si asculte faptele, nu propriile * ideologii. ft Cand ne supunem ideilor altcuiva, e posibil sa ne inselam. Puneti-va intrebarea in felul urmator : ,Chiar vreau sa fac asta #. sau nu ?” Daca vreti cu adevarat, dati-i drumul. Daca nu, abti- neti-va ! Aveti incredere in dvs., ascultati-va inima gi aveti incre- dere in copilul dvs., ascultafi ce va spune prin strigatele lui, dar gi prin comportamentul, atitudinea, chiar prin revoltele lui. El exprima prin simptome ceea ce nu stie sA va spuna prin vorbe. Nu intrafi in panic ; este un limbaj, vi se adreseaza dvs., parin- if filor lui, gi puteti invata sa comunicati cu el. : Ce-i drept, limbajul copilului nu e intotdeauna usor de des- ‘ cifrat. Dincolo de plansetele sau simptomele lui se ascunde in- ' totdeauna o problem, dar ea nu este evidenta. E posibil s4 vina de departe, din propria istorie sau din cea a unui stramos. Intr- adevr, copiii pot fi o oglinda a inconstientului parintilor (sau bunicilor). In acest caz, e nevoie de ajutorul unui psihoterapeut pentru a-i intelege mai bine. Rolul sau este s& va puna in mis- care, sA va indice pistele care trebuie urmate pentru a gasi sursa dificultatilor, sA va ajute s& va formulati povestea pentru a des- coperi blocajele afective din inconstientul dvs. sau al copilului. Psihoterapeutul va va asculta si va va lumina calea, dar este sar- cina dvs. sa gasiti raspunsul. § Cereti ajutorul unui mijlocitor, nu pe cel al unui consilier. ‘=: Nu acceptati sfaturile decisive, definitiile brutale. Certitudinile altuia nu va sunt de folos. Veti gasi propriile solutii in dialogul - eu copilul dvs., prin tatonari si experimente. Fiecare relatie este 0 creatie unica !II SAPTE INTREBARI PE CARE TREBUIE SA VI LE PUNETI PENTRU A ABORDA (APROAPE) TOATE SITUATIILE Un ziarist o intreaba pe Francoise Dolto : »Aveti probleme cu educatia copiilor dvs. ? 4 Da, oricdrui copil ii este greu sa inteleaga ce se intampla in lume, fiindca interpreteaz& totul de o maniera magica. Pana cand [copii] au implinit cinci ani, m-am strdduit in fiecare zi sa infeleg ce se intampla in mintea unui copil!.” Sa invétam putina modestie din raspunsul marii doamne, medic al educatiei ! Francoise Dolto a ascultat, indrumat si aju- tat mii de copii si de parinfi. Avea o intuitie exceptionala, o inte- lepciune profunda gi o cunoastere extraordinara a mecanismelor psihice. Cu toate acestea, in privinta copiilor ei, avea mai multe intrebari decat raspunsuri. Fiecare copil este un individ unic si are propriul lui mod de a ne pune intrebari. Folosirea de raspun- suri sistematice, bazate pe reguli educative predeterminate, neaga individul ca subiect. A ne pune intrebari in fata unui copil inseamné a ne arata dorinta de a-i raspunde individual. Dar care sunt aceste intrebari ? 6. Frangoise Dolto, Les Chemins de l'éducation, Gallimard, 1994, Pp. 62. 20 Ce simte copilul ? Un copil este o persoand. Are propriile sale ganduri, emotii, fantasme si imagini mentale. P4rintii pot fi luati pe nepreg&tite de intensitatea trairilor ‘unui bebelug. Din orice fleac (in ochii adultilor), acesta igi cris- peaza fetisoara si izbucneste in hohote. Cea mai mica frustrare poate provoca o furie teribila. Creierul lui in curs de maturizare nu-i ofera inc& instrumen- tele mentale care ii vor permite mai tarziu sa-si controleze emo- le. Copilul nu stie inc sA fac& ipoteze gi deductii logice, s& se i detageze de propriul punct de vedere, sa se delimiteze sau sa se ‘proiecteze in viitor. j El este aici, in prezent, si rationamentul lui are propria sa logic, egocentrica si magica. Se spune despre gandirea lui ca este prelogica. Copilul mic este prizonierul reactiilor emotionale spon- tane, nemijlocite de gandirea care relativizeaza lucrurile sau ierarhizeaza prioritatile. Se lasa coplegit cu ugurinta de propri- ile trairi gi are nevoie de noi ca sa-] ajutaém sa se calmeze. Pe de alta parte, el cauta in mod firesc sA dea un sens celor traite. lar pentru asta foloseste mijloacele pe care le are la dispo- zitie. Igi organizeaz& gi interpreteaza perceptiile in felul lui, in lumina informatiilor de care dispune, adesea incomplete gi ‘ uneori deformate. Asta poate da nastere la emotii de neinteles pentru parinti. Arnaud este agresiv, face crize de furie ingrozitoare ,pentru niste fleacuri”. PArintii lui s-au despartit. In mintea lui, igi spu- “ne: ,Tati a plecat, inseamna cA nu ma iubeste fiindcd sunt un copil rau.” Bénédicte este tristé, nu participa la ore, nu se joaca im- { preuna cu ceilalti copii. Nu reugegte sa-si gaseasca locul. Peste tot se simte de prisos. Parintii ei se cearté adesea. Ea igi spune : »Tati si mami se cearta din cauza mea ; daca n-ag fi fost eu, nu s-ar fi certat. Este vina mea.” Camille igi spune: ,Parintii mei s-au desp&rtit din cauza mea. Inainte s4 ma nasc eu, erau indragostiti unul de altul ; ar fi 21mai bine s& mor.” A facut o forma de leucemie galopanta, extrem de grava, iar parintii s-au regasit langa patul ei de la spital | Denis se teme de oameni. P&rintii lui nu invita pe nimeni, ies rar in orag, isi petrec timpul in casa, in familie. Vazand aceasta, Denis a ajuns la concluzia ca ,Lumea este primejdioasa, oamenii sunt rai.” Aceste concluzii formeazi convingeri despre sine, despre parinti, despre viafa. Iar aceste convingeri ii vor indruma com- portamentul. Ceea ce vede, aude gi simte copilul poate sa-i cre- eze confuzii serioase. Iar aceste confuzii pot sa-i provoace rani mai mult sau mai putin profunde, sau chiar s4-i impiedice evo- lufia intr-un anumit domeniu. Copilul vede lumea cu proprii lui ochi. Feriti-va si-i jude- cati reactiile. Mai intai ascultati-l. Incercati si vi dati seama ce traiegte, cum asociaza lucrurile, ce simte gi ce igi spune. li este fricd de un melc ? Ce reprezinté melcul in mintea lui? Dupa ce a invafat sa adopte aceasta atitudine de ascultare, in cursul unui seminar, o clienta mi-a povestit o intamplare cu un baiefel. Etienne plangea in hohote fiindcd balonul pe care il finea in brafe se sparsese. Sigura de cele invatate, Sophie a evitat sA-1 consoleze prea repede printr-o frazA de genul ,nu-i nimic, o s4-{i cumpar altul.” S-a aplecat spre el gi l-a intrebat : »Ce inseamna balonul asta pentru tine ?” Spre imensa ei stupefactie, micul Etienne a ridicat ochii spre ea si i-a marturisit, plangand : »Totul moare ! Bunicul meu a murit sAptamana trecuta”. lar noi, adultii, consideram c& pierderea unui balon nu e un eveniment aga de grav! Minimalizand sau banalizand, aga cum facem de atatea ori fara si ne gandim prea mult, Sophie ar fi trecut pe langa o mare nenorocire. Deoarece a ales sa asculte, a reugit s& auda tristetea lui Etienne. Firegte, nu toti copiii care vad un balon explodandu-le in brafe si-au pierdut un bunic. Dar problema metafizicA ramane. Parinti nu vad decat balonul gsi cele cateva centime care repre- zint& pretul lui. Copilul tinea un balon si, dintr-o data, iata cd intre degetele lui n-a mai ramas decat o buc&ticd de cauciuc ! Transformarea este cel putin stupefianta! De asemenea, ea ridic& problema puterii copilului si a unei eventuale vinovatii, mai ales daca parintii adauga : ,Vezi, ti-am spus sé fii atent |” Noi nu masurdm ce se intampla in sufletul unui copil. SA nu-i minimizém sentimentele. In ochii lui, un detaliu care noua ne scapa poate dobandi o importanfa colosala. Cum sa-l ascultém gi s4-1 ajutam sa depaseasca aceste blo- caje afective ? Sa-l lasim intotdeauna si-si exprime emotia, sa se des- carce prin plansete, strigate, tremuraturi, fara sA incercdém sa-l 22 ‘ linistim. Plansul, strigdtele si tremuraturile sunt modul lui de & a-gi exprima suferinta, de a-gi elibera tensiunile, de a-gi re- f veni. Aveti incredere in aptitudinile lui. Copilul stie ce e bine ; pentru el. Daca stifi sd ramAneti prezent, sd ascultati, s& fiti - alaturi de el atunci cand plange, dupa explozie urmeaza destin- y derea, increderea, starea fizica de bine. oo. . Un bebelus plange fiindca are o nevoie sau fiindca incearcd s& spuna ceva. Asigurati-va in primul rand c& nevoile lui sunt satis- facute. _. Daca plange in continuare, pur si simplu ascultati-I. El va in- dinteaza tensiunile lui. Poate va spune cat de fricd i-a fost in timpul nasterii, cat de suparat este fiindca n-ati fost acolo la ora de supt... Poate va comunica tristefea de a nu se simti acceptat de tatal lui... Poate vi spune c& sufera din cauza tensiunii familiale H: cauzate de moartea bunicului... Bebelugul simte multe lucruri. Ca 8A nu le pastreze in corpul sau, are nevoie sa le descarce prin iplans. oo . 4 Dupa ce a mai crescut putin si a invatat sa vorbeasca, as- -cultati-i intotdeauna emoftiile si luati-le in serios. Nu il intrebati ide ce” plange. Va incerca sa va ofere ° explicatie rationala, une- ori indepartata de problema lui. Fifi alaturi de el in ceea ce gimte, intrebandu-l: ,Ce se intampla ?” ori ,De ce esti trist ?”, ‘sau chiar ,De ce ti-e frica ?” . . Pentru un adult, rationamentul lui poate parea ilogic ; de fapt este prelogic, dar copilul crede in el cu tarie. Insotiti-1 in me- andrele gandirii sale pentru a-l putea ajuta, pentru a-i oferi in- ‘formafiile care ii lipsesc, pentru a clarifica situatia printr-un alt 4 inct de vedere. . = Juliette merge la gradinita. Este oaia neagra a clasei, Cum se face ca ceilalti sunt atat de agresivi si dispretuitori cu ea ? Nu -ajuta la nimic sa-i rogi sA se poarte mai frumos. _ . Un comportament este un simptom cu anumite cauze. Hai- deti sa le cautam. i # Educatoarea se pune pe ascultat si aude ca Juliette este # insultata adesea de un rauvoitor : q »Tu nici macar n-ai tata !” ; Aceste vorbe sunt deosebit de violente pentru Juliette, care gi-a pierdut tatal cu nici gase luni in urma. Atunci educatoarea igi aminteste prezentarile din prima zi. Fetita ii anuntase imediat ‘pe ceilalti : ; »Ma cheama Juliette si tatal meu a murit. | — Nu-i adevarat !” a replicat instantaneu Matthieu. Pentru el gi pentru ceilalti copii, moartea unui tata era ceva imposibil. Inchipuiti-va, asta insemna ca gi tatal lor putea sa moara! De neimaginat! Si de unde venea fata care sustinea aceasta oroare? Cine era netrebnica asta care le sugera o ® asemenea aberatie ? Trebuia pedepsita, chinuita, distrusa. 23Educatoarea i-a facut pe copii s& vorbeasca, le-a explorat meandrele gandirii gi a clarificat cu ei cateva lucruri : adevaratul motiv al mortii acestui om, boala lui, contagiunea... Copiii trebu- jau sa stie precis cé tatal lor nu urmeaza s& moara daca ei se joaca cu Juliette. Moartea unui tata nu e molipsitoare | lata ide- ea care-i facea s& intre in panica si impotriva cdreia Juptau, in- cercand s-o excluda pe Juliette. _Sunteti surprins gsi nepregatit in fata emotiilor intense ale copilului dvs. ? Nu intelegeti ce ar putea declansa 0 asemenea reactie ? Nu stiti cum s&-l ajutati sa depaseasca o incercare ? Ascultafi-1, coborati-va la nivelul lui, privifi-1 in ochi, auziti cu urechile lui si puneti-va urmatoarea intrebare : Ce simte ? 24 Ce spune ? watdtorul lui Frédéric a fost inchis pentru abuzuri sexuale asu- unui minor. Baietelul i-a suportat atacurile timp de patru uni indelungate. Mama se mira ca nu i-a spus nimic. Totusi, la ‘itatia psihologului, igi aminteste : «Da, ce-i drept, spunea : ,Ma doare burta, nu vreau sA merg gcoala.” Am crezut c& e un moft. Mi-am zis c& se preface c&-1 burta ca sA nu mearga la scoala. In plus, invafatorul lui, 4 Machin, era un om atat de dragut.» Da, pedofilii sunt adesea oameni draguti ! Frédéric nu putea -i vorbeascA mamei sale, fiindcd ea nu-l asculta. li banaliza re- zul, il injosea, considerandu-l un prefacut, chiar il culpabiliza, du-i cA invafatorul lui e un om atat de dragut! Nu ac- ta nevoile propriului copil, refuzind s& gaseascd un sens in potrivirea lui de a merge la scoala. Dincolo de ceea ce parintii numesc ,,moft”, dincolo de ® comportament bizar, deplasat, excesiv sau pur si simplu obignuit, trebuie s{ cAutam emotia, nevoia. Copilul vrea si spuna ceva. Dac& nu vrea s& mearga la scoala, inseamnd cA are un tiv serios. Fireste, invafatorul nu este neaparat pedofil, dar ca prietena lui Suzon nu mai vorbeste cu el, poate se teme ¢ baiatul dintr-a cincea care vine sa-1 vada in recreatie, poate ii ite fricé de invatdtoare, sd predea tema de acas sau sa arate icol in fata prietenilor imbracat in sortul de sport. Poate ci nu Mitelege ce le povesteste profesorul sau poate ca pur si simplu se ictisegte... Are nevoie de dvs., are nevoie sa-l ascultati, sa fifi tentd la sentimentele lui, poate vrea s&-l protejati sau sa-l tati sa rezolve o problema. Orice comportament exagerat gi mai ales sistematic are un v — indiferent daca e vorba de o agresivitate sau o pasivi- extrema, de o dependenta excesiva fata de mama sau de o ozie abuziva, de incapacitatea de concentrare sau de opozi- ia sistematica. Exist’ o emotie blocataé, o nevoie ascunsa. Repet : nu intrebati un copil de ce a facut cutare sau cutare mucru, fiindcA in cele mai multe cazuri habar n-are. Motivatiile le profunde sunt inconstiente. Daca il intrebati de ce, se poate 25simti obligat s4 raéspunda gi va construi un motiv plauzibil. Va Kdisproportionata, o opozitie sistematicé sau simptome variate, gasi un motiv — gi rareori va fi cel adevarat. finainte ca acestea din urma sa devina alarmante, intrebati-va : Bebelusul nu gstie sa se foloseascd de cuvinte. Principalul sau limbaj sunt fipetele. Incetul cu incetul, va invata s& vorbeas- ca, dar ceea ce nu va gti sa spuna prin cuvinte va exprima in continuare prin tipete, prin furie, prin plinsete, prin tot fe- lul de ,comportamente strigatoare” gi alte refuzuri de a coo- pera. Nu-i asa de simplu sa formulezi ceea ce se petrece in inte- riorul tau. Copilul nu intelege intotdeauna ce i se intampla. Are impresia ca ii este interzis sa vorbeasca. Se teme de reactiile pa- rintilor, de furia lor, se teme s4 nu-i supere. P&rintii se grabesc sa considere ,mofturi” sau ,teatru” aceste fipete pe care nu stiu sa le interpreteze. Copilul se simte ingro- zitor cand nu este auzit, cand supliciile sale sunt reduse la aces- te cuvinte devalorizante. Nu exista mofturi. Este vorba despre un limbaj, despre un mesaj care trebuie descifrat. Ce-i drept, mesajele unui copil care nu-si organizeazd gan- durile la fel ca noi nu sunt intotdeauna simplu de inteles. Dar mie mi se pare cA tofi am fost candva copii. Cu putin efort, ar trebui sA ne amintim ceea ce simfeam atunci si cum ne expri- mam sentimentele. Daca nu ascultam fipetele sau alte moduri de a exprima un refuz, daca nu le respectam ca pe un limbaj gi nu incerc&m sa le intelegem sensul, daca refuzam sa intelegem sau banalizim lu- crurile : ,Mereu plange la ora asta”, ,Aga e el, mai stangaci”... co- pilul se va inchide in sine. El cerea ceva, cauta ajutor, isi expri- ma o nevoie..., dar n-a fost auzit si nu i-a mai ramas decat sa aleagd calea simptomelor pentru a se face inteles. Otite repetate, eczeme, alergii, refuzul alimentelor, enurezis, mai tarziu dificultati scolare, agresivitate... toate sunt mesaje de ajutor. Copilul este gata sa-si sacrifice cregterea, sdnatatea fizica gi psihica pentru a se face auzit. Ins& nu toate comportamentele copilului sunt neaparat nigte mesaje. Nu fiti tentat sa descifrati totul si nimic, nu cautati in mod sistematic un sens ascuns in spatele fiecarui gest. Excesul dauneaza intotdeauna. Cum puteti sti dacé va transmite ceva printr-o atitudine, o boala, un accident sau o problema scolara ? Ascultati-1. Veti sti cu sigurantd cai este vorba despre un mesaj atunci cand comportamentul se repetd, cand simptomele persista in pofida tratamentelor sau reapar. Si nu fiti traumatizat de ideea c& v-ar putea scdpa un mesaj de la copilul dvs. Atata vreme cat problema lui nu va fi rezolvata, mesajul se va repeta, sub toate nuantele, prin diverse simpto- me... pana cand va primi un raspuns. Cand un comportament va surprinde, va enerveaza, va in- terpeleaza, cand fiul sau fiica dvs. manifesta o emotie aparent Ce spune ? 26 27Ce mesaj as vrea sa-i transmit ? Nu interpretati totul drept un mesaj subliminal ! Faptul ca scrie pe pereti, va coloreazd agenda, taie o perdea ca sa faca o rochie de mireasa sau deseneaza un teren de fotbal pe mocheta noua din camera lui nu inseamna& neap&rat cA va transmite mesaje. Sunt niste explorari cat de poate de firesti. Poate ca ele afecteaza teritoriul sau posesiunile parintilor, dar aceasta nu este neapa- rat principala lor intentie. Totul depinde de nuante gi de varsta copilului. Fetita dumneavoastra in varsta de trei ani igi infige foarfeca intr-un colier de-al dumneavoastra ? Copilul dumneavoastra in varsta de opt ani face acelagi lucru ? Este clar c& gesturile nu au aceeasi semnificatie. In primul caz, fetita exploreaz& ce poate sa taie cu noua ei foarfeca. Incd n-a inteles pe deplin c& o actiune poate fi ireversibild si crede c& oricum nu e grav, fiindca ,tati o sa repare”. A doua situatie este diferita. Cel mai probabil este vorba despre un comportament punitiv. Fetita isi exprima pesemne un sentiment de furie — contra dvs., a sotului dvs., a fratelui ei, a unui profesor... Totusi, daca vrea sa-si facd o rochie, nu-i indbu- siti talentul in formare ! E posibil ca in viitor sa ajunga o vestita croitoreasa ! Asa a inceput gi multimiliardara japoneza care isi co- manda mingi de golf speciale de culoarea ei preferata, rozul, la fel ca masinile ei gi tot ce o inconjura. Copila fiind, si-a facut primele rochii din perdelele care impodobeau casa parinteasca ! Cu mare atentie, Ulysse a desenat un teren de fotbal superb pe frumoasa mocheta verde, nou-nouta. Era tare frumos! Nu gtia ca n-are voie, doar era camera lui! Mama lui a gtiut sa-i re- cunoasca talentul si la felicitat pentru creativitatea lui, insa tatal a urlat la el gi l-a obligat sé stearga totul numaidecat. La drept vorbind, ar fi dat cu bucurie o gramada de bani pe un covor cu un teren de fotbal imprimat, dar n-a suportat desenul fiului sau. In mintea lui, acesta ,stricase” mocheta ; nici 0 clipa nu s-a gandit la rezultat in mod obiectiv. Reactiile pe care le avem fata de creatiile copiilor nostri le determina convingerile legate de propria persoana. Ce me- saj doriti sa-i transmiteti ? »Esti creativ, ai idei originale, ar fi interesant sa gasesti un material potrivit ca sa-ti dai frau liber.” “28 Sau: »Nu esti in toate mintile ! Tu nu-ti dai seama ce faci? Eo mnizerie !” Daca va auzi primul mesaj, care exprima increderea in capa- fitatile lui, copilul va cduta sprijin pentru a-si manifesta creativi- tea. Dac& va auzi al doilea mesaj, in care este facut nebun gi constient, va continua s& se comporte la fel gi va dori sa se ybune, poate nu pe mochetd, ci pe vazele pretioase gi bibe- rile fragile din vitrina tatei! Asta daca nu se distruge pe sine ugi, subapreciindu-se. Doriti sa-l invatati s& respecte obiectele ? Atunci respectati-i oia de exprimare. Cand am observat nigte semne de carioci pe peretii biroului u, mai intai m-am suparat si am anuntat din nou interdictia : fe deseneaza pe foi de hartie, nu pe pereti!” Dar cum operele itti continuau s& apara, i-am incredintat fiecarui copil sar- de a realiza un desen drept decor. $i-au manifestat talentul cei treizeci de centimetri patrati care le fusesera repartizati, a ‘git un coltisor incantator si agresiunile anarhice cu carioci au Mi-era greu sd impun interdictia de a desena pe pereti. Sora a, pictorita, a realizat niste fresce splendide pe peretii din sc&rii. De ce ea avea dreptul sa deseneze gi ei nu ? Erao e nedreptate. Faptul de a avea la dispozitie un spatiu i-a Rcut sa se simta valorosi si, mulfumifi, n-au mai simfit nevoia Ki mazgaleasca peretii. De fiecare data putem alege intre mesajul dragostei : ,Te iu- , egti capabil” si mesajele distructive : ,N-ai nici o valoare, egti bun de nimic.” Hn front comun ? ilul are doi parinti. Prin urmare, teoretic, are de doua ori mai ite ganse s& primeascd mesaje pozitive. Din pacate, uneori intii hotdrasc ,s& se puna de acord” gi in general aleg calea fepresiunii. Multi parinti cred ca trebuie s facd front comun in a copiilor. ,Front” ? Suntem deja pe terenul infruntarilor, al beurilor de putere. Nu, copii nu cauta dezacordul dintre parinti. i cauta adevarul. Vor sa fie fericifi, sA infloreascd. Nu vor Jirat s& ,profite” de o neintelegere intre parintii lor. lar mci cand un parinte transmite un mesaj daunator, celalalt fe veni cu antidotul. Copii gtiu ce este corect si ce nu. Pentru fe pil, situatia e cu mult mai incoerenta atunci cand unul dintre Mirinti trece de partea celuilalt, adoptand un comportament aflat i contradictie cu propriile valori. Sotul dvs. ii umileste sau ii raneste pe copii ? Indrazniti s& ineti ce credeti, ce simtiti-. Indrazniti sa luati partea copilu- 29lui, sa fiti martora a durerii sale, sa-1 aparati. Va sti cd poate avea incredere in dvs. Dimpotriva, dacié nu spuneti nimic sau daca va sustineti sotul, inseamna ca il tradati si isi pierde incre- derea in dvs. De asemenea, acceptati ca sotul dvs. sa-i ia apararea atunci cand dvs. aveti tendinfa sA exagerati. Nimeni nu este perfect, oricui i se intampla s& greseasca, sA spuna unele lucruri fara sa se gandeasca inainte sau sa contrazica, din oboseala, exasperare sau fiindca isi aminteste de propria copilarie. N-o si vi compro- mitefi imaginea in ochii copilului, fiindcd el nu caut& o imagine, ci persoana adev4rata aflata in fata lui. Acceptand sa va recu- noasteti gregelile, il invatati s& procedeze la fel. P&arintii sunt nigte persoane, nu sunt neaparat de acord unul cu altul gi pentru copil este important s& vada acest lucru. De ce s& impunem o viziune unicd asupra lumii si a vietii ? E mult mai interesant sa constatam ca exista mai multe puncte de vedere | Atunci putem sa discutam, s& facem schimb de idei si sa rezolvam conflictele. Agadar, nu faceti front comun, dar nici nu intrati in compe- titie ca s& vedeti cine e cel mai bun p&rinte si nu aduceti alte conflicte pe terenul educatiei copiilor ! Parintii trebuie si-gi exprime dezacordurile cu mult respect reciproc, aratandu-i astfel copilului cA oamenii pot s& traiasc& impreuna gi s4 se iubeasca, chiar daca nu gandesc mereu la fel. De ce spun asta ? Margot, Adrien, hai si mergem...” Sunt lang& masina gi copii nd castane de pe trotuar. Se prefac cA nu ma aud si isi Meontinua cautarea : »Uite, asta-i pentru tine” — Poftim, iti pun una in buzunar.” Simt c4 incep s& ma enervez... apoi imi pun intrebarea : »De g naiba vreau atat de mult s& se urce imediat in magsina ia lindcd asa am hotarat ? Care sunt motivele mele ? E duminica, Mint singura cu ei, am decis sa le dedic in intregime aceasta zi Binunatd. Ce-i drept, e deja amiaz4, dar nu pare sa-i chinuie mea... Atunci de ce s& ne grabim ? Ce diferenfa4 este intre a una castane de pe trotuar, a te juca in pare gi a te da in ca- gei ? De ce sa nu-i las in voia lor pe acest trotuar ? In plus, nu costa nimic! In cele din urma, am stat doudzeci de minute Brine ca si adundm niste castane splendide, netede si lucioase. RB Sunt sigura cA ati mai intalnit situatii de acest gen. De te ori reactiondm in mod automat gi ar fi bine si ne punem ai des intrebarea : . nDe ce ? Ce mi indeamna sa accept sau si refuz cererile piilor mei ? Ce anume imi dicteaza atitudinea ?” Prima dat& cand Margot a vrut sA mAnance inghefata la Hul intai, m-am auzit spunand : ,Nu, inghetata este un desert, Y manancA la sfarsit” Alarmaté de raspunsul meu automat, m- im intrebat: ,De ce spun asta ?” Dupa ce m-am gandit bine si fo examinat problema din punct de vedere stiintific, mi-am Bus aminte de dieteticé si functionarea stomacult zaharul Hmuleaza secretia de insulind, pregateste digestia. A fentru care manc4m dulciuri la sfargitul mesei este ca mai vrem Miva, desi nu ne mai este foame. Ca si mai putem inghiti ceva, buie sé ne pdcdlim organismul... Este un obicei cultural, greabil pentru cei mai multi dintre noi, dar nu prea sanatos, tt ce ne-am format reflexul. Prin urmare, i-am dat inghetata i. Apoi a mancat si restul cu mare pofta. De atunci, mai ma- inc& uneori un fruct, o inghetata sau prajitura inainte de paste fu fasole verde, dar asta se intampla din ce in ce mai Tar ; pe Asura ce creste, incepe sA respecte in mod natural Obiceiurile be care le observa in jurul ei. I s-a mai intamplat s& aiba chef de Copiii nostri ne asculta gi ne observa Fiecare dintre faptele noastre ii transmite copilului un mesaj — nu numai cele care-I privesc direct, ci si cele legate de diverse persoane si situatii. Observati-va viata si felul in care o traiti. Cum se manifesta in viata dvs. ceea ce ati dori s4-l invatati pe copil ? Vi se intam- pla sa minfiti, si disimulati, s4 denaturati realitatea in avantajul dvs. ? Respectati regulile, legile ? Traversati pe verde si prin lo- curile marcate ? Pe un plan mai general, catd veselie, cata dragoste, cata bu- curie de viata manifestati ? V4 agafati de o firma, o meserie sau o csnicie care nu va convine ? Ce mesaj ii transmiteti copilului in ceea ce priveste munca, libertatea, modul de a trai, realizarea personala si dragostea ? Pentru a va calauzi in alegerile dvs. gi in atitudinea fata de copil, puneti-va intrebarea : Ce mesaj ag vrea sa-i transmit ? 30 31desert la mijlocul mesei sau chiar s& insoteasca fiecare fel de mancare cu o lingurita de prajituré sau o mandarin... De ce s-i interzic asta de vreme ce mananca din toate, in mod echi- librat pe parcursul saptamanii, si chiar gtiinta ii d& dreptate (mai putin in ce priveste mandarinele, care sunt acide si nu se com- bina armonios cu alte alimente). Atitudinea mea e dictataé de sanatate sau de conventiile sociale ? In calitate de parinte, sunt raspunzdtoare de sdnatatea copilului meu, dar si de integrarea lui sociala. Putem sa-i expli- cam copilului c& este vorba despre o conventie sociala, despre un obice? cultural, dar este important s4 nu amestecdm cele doud aspecte, de pildd sustinand cu trie cd este nes&natos sA ma- nance desertul la inceputul mesei. Firegte, n-ar fi sanatos pentru un copil si manance numai inghefata. Daca inghetata este prea copioasa, poate cd n-o sa mai aiba chef de legume... SA nu va inchipuiti cumva ca va sfa- tuiesc sa le dati desertul copiilor la inceputul mesei ! Lucrul de care se tem adesea parintii atunci cand dau curs unei cereri originale a copilului lor este ca aceasta si nu devina ceea ce ei numesc ,un moft”. Mofturile sunt inventii ale parin- tilor. Ele apar atunci cand parintii se lasa pringi in capcana jocurilor de putere. Cand Margot mi-a cerut o inghetata la ince- putul mesei, nu era un capriciu, ci o explorare. Dacd m-ag fi im- potrivit, intrand astfel in jocul de putere, probabil ca si ea ar fi raspuns in acelagi fel, blocandu-se in propria pozitie. Eu cred ca jocurile de putere sunt initiate de parinti si nu de copii. Ca dova- da, se spune c& un bebelus poate s& va domine daca va lasati pacalit de el ! Degi este total dependent de dvs. si este clar ca nu dispune de posibilitatile mentale necesare. Comportamentele dvs. sunt dictate de educatia primita, de nigte automatisme despre care nici nu mai stiti cum s-au format, de evidenta ? Sau de ratiune ? Prin ratiune nu inteleg prejudeca- tile parintilor dvs. sau ale medicului de familie, ci rationamentul pe care il faceti pe baza unor informatii de incredere. Adevarul este cA trebuie sA stim s4 razbatem printre infor- matiile deformate pe care ni le ofera publicitatea. O mama imi povestea cat trebuia sA se lupte cu bdiatul ei ca sa-l convinga sa-si man4nce iaurtul in fiecare zi. Victima a publi- citatii, credea cu sinceritate ca lactatele erau bune gi chiar nece- sare pentru dezvoltarea copilului! Vocea lobby-urilor agro-ali- mentare era atat de puternica, incat nu-gi mai auzea fiul. Cand a descoperit o informatie mai neutra, deci mai obiectiva, si-a dat seama cat de mult gresea. Isi obliga baiatul s& manance in fie- care zi un iaurt care-i producea aciditate in stomac gi-i aducea in mod clar mai putin calciu decat migdalele si alunele dupa care era innebunit. Pe scurt, ceea ce ea considera sanatos nu era chiar aga ! 32 4 In ultima noastra vacanta, la un hotel, am ramas stupefiata de o scurta scena. Eram langa un bufet si fiecare igi alegea man- carea. In ziua aceea erau carnati si cordon-bleu. O fetita, insotita de tatal ei, a insistat s& ia carnati. Tatal a refuzat-o, spunand : f ,Mama a spus cordon-bleu, o s4 luam cordon-bleu.” Ce-i drept, cérnatii nu sunt un aliment prea sanatos. Dar cordon-bleu este 4 fun escalop de pui (in acest caz) cu o felie de gunca si branza, totul pane. Sigur, e gustos. Dar trei proteine combinate in acest fel nu sunt nicidecum o alegere dietetica. Ceea ce dorea fetita, 3 Sun carnat, nu era cu nimic mai rau ; de ce sA nu-i dai voie ? Pur Mei simplu ramai fara glas in fata unei asemenea absurditati, a unei asemenea inconstiente. Copilul si-a acceptat soarta, degi ‘avea in jur de zece ani. Mama ei ii guverna viata, aparent fara 's8-gi puna prea multe intrebari cu privire la ce-i impunea. "Nu pofi fi atotstiutor. Dar cand copiii nostri ne cer un lucru, ce s& nu-i ascultém gi s4 nu ne punem intrebarea : De ce spun asta ? 33Nevoile mele sunt in competitie cu cele ale copiilor mei ? Ne-ar placea ca copiii nostri sA nu planga ,pentru orice fleac”, s& nu se infurie atunci cand li se refuzd ceva sau cand avem impertinenta sa le schimbam scutecele murdare. Ne-ar placea sa fie mai cooperanti, si se imbrace atunci cand le-o cerem, sA vind la masa odata cu toatd lumea, sa mearga la culcare de bunavoie, sd-si facd ordine in camera, s&-si puna haina in cuierul destinat acestui scop si pantofii in dulap, unul langa celalalt. Ne-ar placea sa fie calmi si cuminti, sa nu alerge peste tot urland, sa se ageze in liniste pe scaun la ora mesei, sA mAnance repede, curat si cu furculita tot ce e in farfurie, s& bea fara sa rastoarne paharul gi fara sa faca experiente de fizicd asupra conservarii volumelor... Ne-ar placea sa nu fie copii ! Singura problema este cA ei sunt copii { fi joaca rolul de copil atunci cand scot toate jucdriile, cind merg cu picioa- rele goale pe podea, cand se trezesc cu noaptea-n cap ca si se joace, cand tipé cu entuziasm pana isi pierd rasuflarea, cand se ascund in dulapuri si alearga in sufragerie sau chiar cand intra in bucatarie cu ghetele pline de noroi. Sincer vorbind, nu ne-am simti putin inconfortabil in fata lor dac& s-ar. purta tot timpul ca nigste adulti in miniatura, ordonati gi politicogi ? Dupa cateva minute de admiratie plina de invidie, lipsa lor de naturalete ne-ar pune pe fuga. Trebuie sA spunem clar c& nevoile parintilor si ale copiilor sunt diametral opuse. Majoritatea parintilor prefera spatiile or- donate, apreciaz& tacerea gi cuvintele masurate, viseaza sa fie linigte gi s& se scoale tarziu dimineata. Cei mai multi copii se simt in largul lor in cea mai mare dezordine, adoré zgomotul si se trezesc in zori, mai ales duminica si in zilele de sarbatoare. In celelalte zile e mai greu ! Trebuie s& recunoastem cA situatia este conflictuala si com- plica relatia. Atunci cand nu suntem constienti de acest decalaj, competitia nevoilor riscd s& facd ravagii. In aceste jocuri de pu- tere exista un cagtigator, dar gi un invins. La drept vorbind, pe 34 ‘ planul relatiei, inevitabil vor fi doi invingi. Cum sa te simti f. apreciat sincer de cineva care iti tagdduieste nevoile ? Cu siguranfa, a fi parinte inseamna a accepta sa lasi de-o parte, pentru o vreme, propriile nevui pentru a le satisface pe ‘cele ale acestor fiinte vulnerabile. Dar nu e nici simplu, nici sor. O tanaéra mama mi-a mArturisit cu disperare ca uneori se (simtea la capatul puterilor si abia se stapanea sa nu loveasca. i fra de-a dreptul stupefiata, nu s-ar fi agteptat la aga ceva. Ina- ‘inte de a fi mama, copiii se pareau niste fiinte minunate, per- te, pe care le admira fara incetare... Dupa aceea s-a trezit ca 0 spereaza cu purtarea lor, cd nu-i poate suferi- Da, ne fac sA turbam, ne scot din sarite. Toti parintii ‘gpumega de furie... dacd nu cumva ii fac s& spumege de furie pe iii lor. In functie de varsta copilului, trebuie s4 ne intrerupem som- iqul din motive de alaptat, pipi in pat sau cogmaruri. In timpul lei, cei mici ne solicitd constant atentia, iar cei mari se cionda- sc... E imposibil sa te lagi absorbit de un roman, sa vorbesti in rie la telefon cu o prietend, sa lenevegti dimineata in pat sau hiar sa faci pipi linistita. A trai aldturi de un copil e o adevarata ncercare. Dacd nu recunoastem acest lucru, vom acumula in d inevitabil o ranchiuna pe care o vom revarsa asupra copilu- la cea mai micd nazbatie pe care-o face: ,Tristan, egti insu- ortabil !” Adic& : ,Ce-am facut ca si am un asemenea copil !” A fi parinte este o slujba cu norma intreaga, 24 de ore din 4. Daca unii dintre noi au o pauza de opt-zece ore in care merg serviciu, la intoarcere ne agteaptA corvoada. E odihnitor sa gi la birou, acolo esti recunoscut, apreciat, te afli intre adulti, 4 tipete, plansete sau incdierdri... Poti gi tu s4-ti tragi sufletul. amele casnice nu au la indemana acest spatiu in care sA eva- eze si sA-si refacd fortele. Da, la serviciu poti sa-i refaci rezer- le de energie. Atunci cand ne facem meseria, ne simtim com- tenti, pretuiti, chiar si numai prin discutiile cu colegii... ne recastig&m increderea in noi. Chiar dacé munca in sine nu ne jioneaz&, ea ne ofera ocazia de a face schimb de idei gi de a tra in contact cu alti oameni. Dac& nu ne recunoastem nevoile si suntem frustrafi de niste cruri esentiale pentru propria noastra dezvoltare, probabil ne fi greu s& le dam copiilor ceea ce le trebuie. Este datoria ‘noastri de parinti si ne ascultim gi si ne recunoagtem pro- ip nevoi si sA gasim mijloacele de a le satisface, in masura :posibilului. b Daca exist&é un conflict intre nevoi, competitia nu este sin- f gura optiune. Pe termen lung, cooperarea este intotdeauna f/mai eficienta. Ea impune ca fiecare s4-si exprime nevoile in # mod autentic gi sa-l respecte pe celalalt. Recunoasteti nevoile co- ; Piilor i afirmati-va propriile nevoi. ; 35Dup& ce trec de prima copilarie, cand nevoii | 5 e A evoile lor sunt eestor pe ermal plan, negociati ! Celebrele limite pe care le sa le Srobule 8a punem copiilor sunt cele impuse de propriile »Vreau sA mananc in liniste, i i i timp dome iste, ce poti face ca sd-mi respecti va fi mai eficace decat : ject din gura, esti insuportabil.” lu vor s& se culce ? Dati-le de inteles cA acum este ora d culeare fei at ony gi cA nu va mai ocupati de ei. E inutil sii , Sa-i certati sau sa-i pedepsiti ; i a va protetan eves pedepsiti ; este suficient sA va Este important s& va odihniti ca s4 nu aj i i _&E , i yjungeti la epuizare, s& va refaceti fortele ca sa fiti disponibil, si impartiti iarcinile in mod egal cu partenerul de viata ca s4 nu acumulati ranchiuna in mod inconstient, si va recunoagteti frustrarea gi furia atunei cand partenerul nu este de fata ca sa-si asume sarcina, aaterent de motiv — o obligatie exterioara, refuzul sau despar- rea. Cand parintele nu-si recunoaste emofiile, este a . is tentat sa le Pproiecteze asupra copiilor sai. Astfel i a eore nu Ie apuine stfel le pune pe umeri 0 povard Patricia si-a crescut singura cei doi copii. ingrij a i _Pa pii. Ingrijorata de li tatalui, @ vrut s-o ,compenseze” printr-o grija eporitdl fata de sont. Cand a reflectat putin la aceasta situatie, a izbit-o un alt apt iii lipsea un barbat. Multa vreme refuzase sé admita acest lucru, Proiectand lipsa asupra baietilor ei gi incercand s-o compenseze printr-un jurplue de atentie. In prezent, se chinuie ~ icé pe picioarele lor. Baietii n-au incred in ei gi foarte dependenti de mama lor. ‘nerecere tm et gi. sunt O mama, oricat ar fi de grijulie, nu va lua niciodata locul unui tata. Nu este rolul ei. Copiii nu se asteaptd ca ea sa inla- ture lipsa, ci sa le asculte emofiile gi s& nu incerce sa le elimine pe ale ei ! Daca ar fi fost atenta la propriile nevoi, Patricia le-ar fi oferit copiilor mai multa libertate. Poate chiar ar fi intalnit un barbat cu care sa reconstruiasca un cuplu, o familie. Acesta ar fi putut sa joace rolul tatalui, sa fie elementul masculin echilibrant de care baietii ei aveau atata nevoie... “ti asculta propriile nevoi nu inseamna sf fii oist. In- seamna si evaluezi situatia si si incerci sa rispunsi intr-un mod corespunzator. In general, toat& lumea are de cagtigat. C4nd parintii nostri stau in calea copiilor nogtri Desi viata de zi cu zi ne aduce iji. i f rl > partea sa de griji, nevoile noastre cele mai pretentioase si cele mai presante nu dateazA din pre- zent. Nevoile cele mai greu de controlat sunt cele care provin 36 fdin propria noastra copildrie. Daca au ramas nesatisfacute si, b adesea, chiar neidentificate ca atare, ele intretin sentimentul de jipsa gi foarte usor intra in competitie cu cele ale copiilor nostri, ‘ceea ce ne impiedicd s4-i auzim, sa-i intelegem gi, deseori, sa ne purtdm cu ei aga cum ar trebui. * Ma enerveaza cu vaicdireala ei !” Maryse nu gtie sa fie tandra ‘cu fata ei; proprii ei parinti n-au luat-o niciodat& in brate. In pofida dorintei ei constiente, blocajul este prea puternic, nu #reuseste sa-l depageasca. Cand Eve se apropie de ea si o roaga s-o ‘mangaie, ea o respinge. A o mangaia ar insemna s-o vada pe Eve gum este mangaiat& si sa se vadi pe ea insdsi, fetifa, fiind maéngaiata... imposibil. A suferit atat fiindcd n-a fost mangaiata ciodata, incat nu vrea s retrezeascé aceast& suferintd. Prefera da-si nege propria nevoie : ,N-am avut parte de méangéaieri si n-am murit”, negand totodata nevoia propriei fiice, ca sa ingroape totul. acd ar recunoaste cA Eve are nevoie de mangaieri, s-ar gandi, ste, cA orice fetita are nevoie, inclusiv ea pe cand era copil... Dac& emoftiile mele din copilarie au fost refulate, nu pot percep realitatea nevoilor copilului meu. Atunci fie voi sroiecta asupra lui propriile mele nevoi, in mod inevitabil magerate din cauza frustrarii indelungate, fie voi nega orice voie ca si nu mai simt suferinta. Cand constat acest lucru, imi pun intrebarea : »Chiar vreau 4 intru in competitie cu copilul meu ?” La cincisprezece zile dupa nagtere, Nathalie a plecat s& facd rturi de iarnd, ldsandu-si bebelugul in grija bunicii ! Justifi- a ei este cA simtea nevoia sa se odihneasca. gi sd se regaseas- dupa o asemenea incercare, Habar n-are ce ar putea sa simta ta ei. Dupa discutie, am aflat ca ea insdsi a fost despartita jarte devreme de mama ei. A ingropat in ea durerea, furia si roarea, iar acum isi pune fata la aceeasi incercare, ca si cum vrea sd-i spund mamei sale : ,Ai avut dreptate, n-am suferit, i eu fac acelagi lucru cu copilul meu.” Iréne a plecat doua luni in Statele Unite cu serviciul, lasan- -si baiatul de trei luni in Franta, in bratele unei dadace, fireste, acceptata de bunfvoie, dar pe care n-o cunostea dina- te. La intoarcere, Iréne nu intelegea de ce micul ei Tom era atat Hide slabit. Refuza sd manance, dormea prost. Incetase s& se mai }dezvolte. In pofida aparentelor, Iréne n-a fost atenta la propriile } nevoi cand a plecat in Statele Unite. A raspuns vocilor din copi- f larie. Ea insdsi fusese ,abandonata” de mama ei la aceeasi hivarsta. i Claire este mamé a trei copii. Yves n-are decat doi, dar giel si | ea au tendinta sd se intoarca tarziu de la serviciu. Recunose de f bundvoie c& in spatele scuzei cu treburile pe care le au de termi- P nat se afla dorinta de a nu se confrunta cu copiii lor, cu cererile lor, cu emotiile lor... Fara indoiala, e mai usor la serviciu. Copiii se 37descurcA gsi ei cum pot, intre consolele de je i gi levizot dee we sae gee x € Jocuri ; Parintii ii evita fiindca se tem de contactul cu emotiile piste * a Sugarul nu-gi poate satisface singur nevoile. Cand adultii le care. depinde nu sunt disponibili, fiind prizonieri ai Propriei popilarii se simte foarte dezorientat. Pentru a supravietui, pen- oo a se face acceptati gi iubiti, mititeii invafta foarte repede sa intre in gratiile celor care se ocupa de ei. Invaté sA nu mai plan- a daca nu vine nimeni s-i vada. Invata chiar sa sug& mai incet paca observa ca forta cu care trag sanul o supara pe mama lor. isi reprima nevoile, trairile, devin foarte ,cuminti”, iar parintii ma mnandri de ei. Dar in felul acesta ei isi suprima emofiile, nu pot avea incredere in ni i si ca ioard este acti rae demi e in nimeni si ca lumea exterioara Dimpotriva, dac& parintele este atent |. a I v la _adevaratel novel Ia viata sa de cuplu, la nevoile sale de barbat sau ao c echile sale rani s-au vindecat, i indeplini nevoile copilului sau. eels Nici o carte, nici un expert nu va i i i » nici poate oferi raspuns: i- versale. Fiecare copil este o persoana, diferita de toate celelalte persoane din lume. In plus, un copil se schimba. Evolueaza. Nu poarta toata viata aceeasi masura la pantofi, nu are mereu aceleasi nevoi. La doi ani ii place prazul la nebunie, iar la trei ani i teateciesal bes exista aimic solid pe care sa va puteti baza, nici o ie sistematic: i iti i contac. le aplicat. Nu e ugsor cand uiti de propria Pentru a trai fericiti impreuna, si tinem , i desfraul” copi- ior nostri intre limitele intre care il putem suporta si sim. tim s& suportim mai mult. SA ne amintim c4 sunt depen- denti de noi si ci noi suntem cei care le purtim de grija. Sa me windecdm vechie aa pentru a-i lisa pe copifi nogtri sa prop: x ritm. N mal festcstt je vom simti mai relaxati si Cand copiii nostri ne exas; a ii a jpereaza, cand nu gtim sa le ras- pundem sau aver tendinta s&-i protejim prea mult, cand sunt »prea cumini sau, dimpotriva, prea neastamparati, sA ne pu- nem urmatoarea intrebare : , pe Nevoile mele sunt in competitie cu cele ale copiilor mei ? 38 Ce este cel mai pretios pentru mine ? ea (de doi ani) plange in hohote, disperata. I-a scdpat paharul in mana si mama ei a scos un tipat puternic. Dar n-a facut-o pdinadins ! Hubert (in varsta de gapte ani) se ascunde in camera lui. Riicearcd sd nu facd nici cel mai mic zgomot. fl ingrozeste ideea q pea tatal lui igi va gasi toate hartiile de pe birou lipite intre ele. Nu He vina lui, a vrut doar sa lipeascd o jucdrie pe care o sparsese 4 greseala, calcand pe ea. Stiind ca, daca i-ar fi spus tatalui ar fi primit din nou o predica de genul ,Daca fi-ai pune lu- le in ordine, nu s-ar intamplat aga ceva”, a incercat s-o pare singur... si catastrofa s-a produs. Se straduia sa fina ala- Hfari bucatelele camionului sau, pisica a sarit pe birou gi a varsat ste hartii recipientul cu lipici lichid ! E° De prea multe ori, parintii se napustesc cu toata forta asupra copiilor, uitand de propriile prioritati. Pentru o vaza spar- un pahar varsat pe jos, o haina ramas& in sufragerie sau 0 Arie pierduta, incep s& strige, igi ies din sdrite, riscand sa-i eascA pe copii. Ghivecele de flori, canapeaua din salon sau aza bunicii devin mai importante decat copiii lor. Ce este cel mai pretios pentru mine ?” este prima intrebare care trebuie sa v-o puneti inainte de a interveni. Parintele este adult, este dotat cu un creier capabil sa inhibe o reactie auto- ti si sd-si aleagi comportamentul in functie de valorile si biectivele sale. Creierul unui copil incd nu este capabil de asa Dac& raéspund: ,Pentru mine, cea mai pretioasa este dra- ostea copiilor mei, increderea lor in mine ; este important sA nu m niciodata de ce sA rosesc in fata lor”, voi proteja aceasta dra- oste, aceasta incredere. s Nu voi reactiona la fel ca in cazul in care ag raspunde : i Pentru mine, cele mai pretioase sunt judecata bunicii, curatenia Pbucatariei sau linigtea personala’ ; in acest caz, risc sa-mi prote- Kjez imaginea de mama buna, imaginea de gospodina sau linistea. Firegte, aceastA alegere rareori o facem in mod constient, Ninsd ea este cu atat mai puternica. Copilul dvs. aude inconsti- fentul dvs.! Pentru el, reactiile dvs. sunt mai importante pdecat vorbele pe care le rostiti. Daca il umiliti sau il raniti, 39exasperata de un pahar spart sau de o pata pe cémaga, va crede ca paharul sau cémaga sunt mai importante decat el. Alaturi de vorbele de alint soptite cu alte ocazii (,te iubesc, dragul meu’), va face loc mesajului ,nu sunt important pentru mama” sau ,sunt iubit doar daca sunt perfect, daca nu sunt eu insumi”. Faptul de a deveni constienti de ceea ce ne determina reacti- ile fata de copiii nostri ne poate schimba comportamentul intr-un mod radical. Théodora are o relatie ingrozitoare cu mama ei. Aceasta a umilit-o gi injosit-o toata copilaria. Acum, Théodora are copii si mama sa se comporta intr-un mod intolerabil cu nepoftii ei. fi neglijeaza pe fratele cel mare gi isi manifesta zgomotos preferinta fata de cel mic. [1 copleseste cu cadouri, il duce la gradina zoolo- gicd sau la cinema... Théodora, care pana atunci fusese impie- trit& in fata mamei sale, nu spunea nimic. Intrebandu-se ce era cel mai prefios pentru ea, si-a dat seama ca, prin comportamen- tul ei, igi proteja mama sau, mai exact, proteja speranta ca aceasta avea in sfargit s-o iubeascd. Facea acest lucru in detri- mentul propriilor ei copii. Aceastaé constientizare a fost sufici- enta. Fericirea copiilor ei era mai pretioasa decat supunerea fata de mama. Théodora a adoptat o pozitie ferma fata de mama ei, iar aceasta, in fata hotararii fiicei, a pus capat repede acelui joc distructiv. Un copil tulbura in mod inevitabil ordinea stabilita de pa- rinfii lui. E in firea lucrurilor. Daca parintii nu-l lasd sa le deranjeze ordinea, dacd vor continua ,sa traiasca la fel ca ina- inte”, ca gi cum copilul n-ar fi acolo, fara s& schimbe nimic nici in modul lor de viata, nici in ritmul de lucru sau al iesirilor in orag, copilul poate trage concluzia cé nu este important, fiindca n-are dreptul la o existent proprie. Poate s& cultive un senti- ment de rugine (deranjez) si de inferioritate (nu sunt la indltime). Un copil are nevoie sa simta ca este pretios, ca are locul sau, ca este important, ca parintii tin cont de nevoile sale si de realitatea sa. »Ce este cel mai pretios pentru mine ?” Aceasta intrebare m-a ajutat : cand trebuia sa ma scol de mai multe ori pe noapte, cand bujorul pe care il plantasem in mijlocul gradinii a suferit atacurile a doua picioare care nu reugeau s& se opreasca, cand ceea ce lucrasem pe calculator a fost sters de interventia nefericitaé a unor manute de doi ani... sau pur si simplu cand eram obositd si descopeream c& trebuie s& ma aplec ca sa gterg pe jos. Dar cele mai importante lucruri pe care le-am dobandit au fost dragostea si increderea in ei a copiilor mei. Imi doresc sA aiba incredere si in mine. Mi-e foarte clar ce am de facut: s& nu-i ranesc niciodata, sA nu-i mint, umilesc, tradez sau terori- zez ; in toate imprejurarile o sA fiu sincera, voi arata ce simt gsi 40 aloare capacitatile, sa-si asume responsabilitati fara sa se simta inovati. Cand copiii nostri ne tulbura linistea, cand nu stim ce sa facem, cand simtim ca faptele noastre nu sunt determinate de ei, de proprii nostri parinti sau, la modul general, de parerea gelor apropiati, sa ne punem intrebarea : Ce este cel mai pretios pentru mine ? 41Care este obiectivul meu ? Nu existé cale buna sau rea in mod absolut. Exist calea care ma duce la destinatie si cea care m4 indeparteazd de ea. Daca merg in Spania sau in Germania nu voi alege acelagi drum. In plus, exista cdi mai mult sau mai putin directe, mai mult sau mai putin rapide. Este ,bine” sau ,rau” s&-l lasaim pe copil sa-si aleag& hainele pe care vrea sa le poarte in aceasta dimineata ? ‘ Este ,bine” sau ,rau” sA dam curs unei cereri ? Este ,bine” sau ,rau” sa-I culcam la ora opt seara ? In realitate, nu este nici bine, nici rau ; ne apropiem sau ne indepartam de un obiectiv. Intr-o zi veti raspunde da, in alta zi nu, in functie de evolutia copilului, de nevoile sale si de obiectivul dvs. In relatia cu copiii, in locul sfaturilor din exterior cu privire la ceea ce este ,bine” si ,rau”, este esential ca parintele sa fie congtient de destinatia sa : ,Care este obiectivul meu astazi in relatia cu copilul meu ?” Karine tocmai a primit de ziua ei o pereche de role. Géraldine, sora ei mai mare, vrea si-ea role — gi asta imediat. Suzanne, mama, o refuzd. O sd-i dea role peste doua luni, de ziua ei. Pe de alt& parte, se apropie vacanta. Ar fi bine ca ambele fete sA aiba role ca sA se joace impreuna. Dar in acest caz Karine considera ca situatia este nedreapt&é. Suzanne se intreaba ce e de facut, cantdreste argumentele pro si contra gi imi cere sfatul. Eu ii propun sA se gandeasca la relatia ei cu Géraldine in acel moment gi s4-gi puna intrebarea : ,Care este obiectivul meu” ? Relatia cu fiica ei cea mare este dificila. Géraldine este foarte geloasA pe sora sa... si pe buna dreptate, marturiseste mama. Cu Karine totul a fost mai usor de la inceput. Normal, e al doilea copil. Suzanne imi vorbeste despre nasterea dificila a primul ei copil, despre povestea lor. Sufera fiindcd n-a putut, n-a stiut sa- si arate dragostea fata de Géraldine ca fat& de sora ei mai mica. Obiectivul ei ? Sa-gi repare gregeala! Sa-i spuna lui Géraldine cat de mult o iubeste, cat este de importanta pentru ea. Deci, ce e de facut ? N-am spus nimic. : Suzanne a cumpArat chiar in seara aceea role pentru fata ei, explicandu-i ca i le daruieste ca o dovada de dragoste pentru ea si pentru a repara trecutul. Suzanne si-a lasat inima s& vorbeas- 42 iar Géraldine a auzit mesajul. A fost un moment deosebit tru amandoua. ; © alta situatie, un alt obiectiv ar fi impus o alta reactie. Nu ‘ réspunsuri universale, ci un réspuns pentru copilul pectiv, pentru parintele respectiv, in momentul respectiv istoria lor comuni. | De fapt, la baza fiecdruia dintre actele noastre exist niste tive, mai mult sau mai putin constiente. Se poate intampla felul in care ne purtdm in realitate sA contrazica obiectivele frastre constiente. Ca in cazul Pamelei, de pilda, care sustine ca ca copiii ei si creascd mari si s@ fie capabili si gandeasca i, dar in fiecare seara le pregateste hainele pe care le vor a a doua zi. . Obiectivele ne determina reactiile gi, ca_urmare, relatia cu pilul nostru, cu atét mai mult cu cat raman inconstiente. ievenind congstienti, vom reusi s& alegem gi sa cream relatia pe ne-o dorim. | Daca obiectivul meu este sd am o bucatarie impecabila, nu M4 voi comporta in acelasi fel ca atunci cand vreau séi invat pe ppii cA pot avea incredere in mine in toate imprejurarile. a * Daca obiectivul meu este s& le permit copiilor mei sa fie iktonomi gi sA gandeascd singuri, nu ma voi comporta ca atunci \d urmaresc ca ei sa fie supugi si ascultatori. . . Daca obiectivul meu este s4-mi asigur copilul ca il iubesc, mA voi comporta ca atunci cand imi propun s&-l ajut s& peascd si si depdseasca frustrarile. | bs ack Shecenl meu este s&-i dovedesc sotului cA sunt 0 meie perfecta, ireprogabila, nu ma voi comporta ca atunci cand " este s& fiu atenta la nevoile copiilor mei. . vreme cat ma preocupa& judecata semenilor, reala sau Atata i i nu m4 pot concentra asupra nevoilor reale ale gi pilului. = + e # Faptul de a da important4 nevoilor unui copil, de a-l pune fe primul plan, de a-l respecta nu inseamna nici nSa-l lasi s& ce vrea” , nici ,si nu spui nimic cand strica sau sparge a” ; inseamnA sa-i art emofiile mele, continuand sa-l iubesc ; profunzime si s4-i arat acest hicru. b Tineam in mod deosebit la un pahar frumos, lucrat manual impodobit cu un garpe albastru, pe care mi-l daruise ‘soful. Popiii n-aveau voie sa se atinga de el. A fost suficienta o clipa de atentie pentru ca Adrien (in varsta de doi ani) sal apuce si... ba-1 scape pe jos. Cand paharul s-a facut fandari pe podeaua bucdtariei, am izbucnit in hohote. Tineam foarte mult la paharul cela... dar am ramas constienta de dragostea fata de copiii mei H de obiectivul meu : sa le transmit mesajul ca dragostea mea Este neconditionata si cA pot avea incredere in mine Prin urmare, Mmi-am exprimat furia fara sé-mi acuz fiul care, vedeam printre 43lacrimi, era deja gocat de spargerea paharului. Vazandu-mi reactia, Adrien a inceput s4 planga. Am reusit sa-l linistesc, sa-i spun ca-l iubesc in continuare gi cd simteam nevoia sa plang fi- indc& eram tristé deoarece paharul meu s-a spart. Am vorbit despre mine, nu despre el. [-am aratat sentimentele mele, nu l-am judecat. Dupd aceea a repetat de mai multe ori: ,Odata ti-am spart paharul, tu ai plans si am plans gi eu.” A vorbit despre asta, avea nevoie s4-si aminteascA situatia ca si cum ar fi vrut s-o digere. De fiecare data i-am raspuns: ,Da, am plans pentru ca ti- neam foarte mult la paharul acela si s-s spart, nu mai puteam sa beau din el, e normal sa plangi cand esti trist fiindca ai pierdut un lucru la care tineai.” Cateva luni mai tarziu, Adrien a pus pe masa cu atentie un pahar mare : ,Nu l-am spart, vezi, mama, fiindca data trecuta ti- am spart paharul gi tu ai plans. Nu-mi place cand plangi. Si eu am plans pentru ca fi-am spart paharul. Tu ai plans si eu am plans.” Acum Adrien este mai atent in general la tot ce atinge. Si chiar o spune, a devenit constient de ce poate reprezenta pentru altcineva, pentru mine, spargerea sau pierderea unui obiect drag. S-a simtit vinovat, dar a fost un sentiment de vinovatie sanatos, legat de atentia fata de trdairile altuia si de constiinta rezultatelor propriilor acte, care il ajutaé sa fie responsabil. In schimb, daca l-ag fi certat, daca l-ag fi acuzat de stan- gacie, daca ag fi tipat la el, exista riscul s& se simtd prost in sinea lui. Ar fi trait un sentiment nesanatos de rusgine gi de vinovatie, care s-ar fi intors impotriva lui printr-o furie fireascd, pentru a se apara de o umilire, dar pe care n-o putea exprima, fiindca el era ,de vind”. In consecinta, acceptand ca este »stangaci” sau cai shu este niciodata atent”, n-ar mai fi fost atent la pahare gi alte obiecte, ci la faptul de a evita s& fie stangaci... Incordat, con- centrat mai mult asupra slabiciunii gi a stangaciei in locul obiectivului sau — acela de a tine paharul — ar fi ajuns in mod inevitabil sA sparga gi alte lucruri. Dar, mai ales daca aventura s-ar fi repetat, ar fi rdmas cu ideea cA este rau, stangaci. Iar cand aveti convingerea cA sunteti stangaci... riscafi $i mai mult s& spargeti obiecte decat daca va stiti indemanatic. Obiectivul dvs. este s4-l invatati pe copil indemanarea sau stangacia ? In realitate, dacd vA protejati intotdeauna copilul ca fiind lucrul cel mai pretios pentru dvs., si obiectele dvs. fragile vor fi mai in sigurantaé. Un copil care se simte pretios este atent la cei din jur si la consecintele actelor sale, nu actioneazd din frica de a nu face ceva rau, ci cu respect pentru sentimentele ce- 44 rlalti si cu responsabilitate. Prin urmare, care este obiectivul Care este obiectivul meu ? 457. 8 Sapte intrebari de tinut minte : Ce simte el ? Ce spune el ? Ce mesaj vreau si-i transmit ? De ce spun asta ? Revolte mele sunt in competitie cu cele ale copiilor me: Ce este cel mai pretios pentru mine ? Care este obiectivul meu ? III VIATA INSEAMNA MISCARE fa e intotdeauna ugor sa asculti emofiile copiilor. Ne rascolesc, we amenint& sentimentul de a fi ,o mama buna” sau ,un tata haan”. Ne destabilizeaza : ,Ce-ar trebui s& fac ?” Rolul nostru de fotectori e in pericol, ne vedem pusi in situatia de a servi. La Rept vorbind, uneori ne-am dori ca odraslele noastre sA nu g4, sA nu tipe, sd nu se tavaleasc& pe jos. Am prefera sA nu atatea emotii. Insa trairile lor sunt lucrul cel mai pretios pe care-1 au ; ele ofera sentimentul propriei identitati, senzatia propriei lor exis- pnte. # Un copil cuminte ca o imagine este linistit, dar, intr-un fel, it de viatd interioara. Viata inseamna migcare. O imagine Mite imobild. Pentru a semana cu o imagine, copilul trebuie sa id& miscarea din el. Emotia este migcarea vietii insegi. Este 'migcare care pornegte din interior gi se exprima in exterior. ite miscarea vietii mele, care imi comunica, mie si mediului onjurator, cine sunt. Frica ne ajuta sa ne pregatim gi sé ne protejam. Tristetea in- este moartea, bucuria inseamna expansiune, ne dinamizeaza. a ne defineste limitele, drepturile, spatiul, integritatea, este ctia fata de frustrare. Dragostea ne uneste cu semenii nostri. Plansul, tipetele, tremuraturile sunt remedii ale tensiu- or inevitabile din viata. Existenta unui copil este plina de fustrari, de intrebari, de temeri, de furie... Tofi bebelugii au ne- pie sd planga, oricat de bine ar fi ingrijiti. Emotia ne permite A ne regisim, sA ne revenim dupa o suferinta. Un eveniment @ireros, un accident, o incercare, o nedreptate nu devin trauma- me decat dacd nu d&m frau liber sentimentelor pe care le ezesc in noi. Fluiditatea emotionala este garantia sanatatii psi- fice. ‘Emotiile noastre nu pot fi inabusite, dar sunt utile. Ele ne r& constiinta de A Fi. 47Cine sunt eu ? O fiinta plina de emotii Cheia care deschide usa constiintei de sine este emotia. ,oalut, micutule !” — Eu nu sunt micutule, eu sunt Adrien.” Lui Adrien, la doi ani si doua luni (e un copil precoce, ce-i drept), nu-i place sa fie definit. De cateva zile, igi revendicd pre- numele. Cand ii dau farfuria si ii spun, in joac&: ,Domnul este servit”, raspunde : ,Eu nu sunt domnul, eu sunt Adrien”. _ Adrien exista. Isi afirma identitatea, individualitatea, viata din el, exprimand ceea ce vrea gi ce nu, ce simte, ce traieste. »Sunt foarte suparat, foarte furios, fiindcd sunt furios.” »N-am chef si dorm.” »O sa fiu trist daca pleci, nu vreau sa pleci.” »Mami, ce bine imi pare sa te vad !” »Cand mi-am varsat solnita in guré, m-a usturat si am plans.” Cand se exprima astfel, putem fi tentati s4 raspundem : »Aga este si nu altfel.” s& ne spunem lectia : yTrebuie sa dormi ca sA fii in forma maine dimineata.” sa-i explicim : »Stii, trebuie sA merg la serviciu...” li dam raspunsuri, cdutém s4 punem capat discutiei, sa rezolvam problema... gi nu-l ascultam. In realitate, prin aceste expresii, el nu ce cere nimic. Vrea doar sa se exprime pe sine ! | Isi exprima sentimentele, isi formuleaza trdirile, igi aratA eul interior, igi spune si ne spune cine este gi ce simte. Incepe sa simta ca exista pentru el insusi, iar noi ii vorbim despre altceva. Prin faptul ca-i raspundem la obiect in loc sa-i auzim emofiile, ii spunem in fata ca sentimentele lui n-au nici o importanta, ca eul s&u nu exista. Dincolo de explicatiile noastre rationale, el aude doar c& sentimentele lui sunt gresite ! Cum se face ca reactiondm de o maniera atat de insensibi- la ? Ne-am alungat propriile emotii atat de departe, incat prefe- ram sa le lasam acolo. Nu vrem sa ne simtim emoftionati... Oare ne e teama c& emoftiile refulate ar putea sa iasd la suprafatd si sa 48 fine copleseascd ? Ce simteam la varsta lui ? Din teama de anu f trezi un trecut probabil prea dureros, refuzim s& auzim tipetele fcopiilor nostri. In felul acesta, ii inchidem dincolo de aceleasi Rgratii ca gi noi. Dac& am profita de ocazie pentru a urma directia pe care fne-o propun, pentru a iesi din inchisoarea noastra gi a le lasa flibertatea de a fi? A asculta, a recepta gi a valida sentimentele copiilor nostri seamna a-i ajuta sa se dezvolte ca persoane, s& existe ca in- Cine sunt eu ? EU, Identitatea se bazeazd pe constiinta propriilor emotii. Sunt la care simt c& sunt. # Daca un copil n-are dreptul s& exprime ceea ce simte, dacd fnimeni nu-i asculté plansul, furia sau teroarea, dacd nimeni u-i valideazA sentimentele, nu-i confirma ca ele sunt corecte gi 4 are dreptul sd simta exact ceea ce simte, el poate ajunge sa ege constiinta a ceea ce traieste in realitate. Fie nu va mai simti fnimic in interiorul sau, fie va trai o alta emotie ,autorizata” in | propriului adevar. Cand copilul nu are dreptul s& simt&, va deveni cel definit le parintii sai, de profesorii sai... de ceilalti. Acestia ii spun cine e, iar el igi asuma rolul. Nu mai simte ca Este. i Adultii nu stiu intotdeauna ce este important pentru un Ecopil. Ce importanta au pentru noi Babar sau Nounours desenati e o farfurie ? Pentru un copilas de trei ani este o problema sxistentiald. Face crize de furie ingrozitoare fiindca voia farfuria Babar, paharul albastru, furculita roz, untul inc& netopit, pizza fara partea arsa... S-ar putea sa ne simtim exasperati Hfiindca noi, la varsta lui, nu aveam atatea optiuni. lar asta ne complica viata pentru moment. In ochii lui, toate aceste ,detalii” o importan{a covarsitoare, iar a-l asculta este cu adevarat util pentru a-l ajuta sa-si formeze gusturile gi preferintele. Chiar si in rioada inevitabild in care astazi adora ciupercile, iar maine nu poate suferi. Prin alegerile sale, copilul se cauta pe sine. Are preferin- ite si le exprima. Devine congtient de ceea ce-1 deosebegte de feeilalti. isi construiegte sentimentul propriei identitati. In Fziua de azi sunt atatia adulti care nu stiu s& ia o decizie, ezita sintre caile care li se deschid in fata, nu mai stiu s4 aleaga intre F pizzerie si restaurantul chinezesc, se supun alegerilor altora... le ‘ este greu sa-gi afirme identitatea ! 49inseamna ca trebuie sa le trecem totul cu vederea ?” Fraza de mai sus e una dintre cele care spulber4 orice demon- stratie. Ea reflecta o neintelegere a ceea ce sunt emofiile si nevo- ile copiilor. Nu, ascultarea respectuoasa a emoftiilor nu impli- c& neaparat satisfacerea cererilor. _Mergem la circ. La intrare se vand tot felul de caschete stra- lucitoare gi obiecte fluorescente. Margot mA trage de brat si, ara- tandu-mi cu degetul un baston fluorescent, imi spune : Mem, uite, vreau gi eu o chestie din aia !” — Nu, nu vreau s& cumpar chestia ai: a” fost raspunsul meu nefericit. P a eae Seumpe Exasperata, Margot mi-a replicat : »Stiu c& n-o sé mi-o cumperi, dar am dreptul s-o vreau !” Da, avea dreptul ! Cedasem unui vechi automatism. Problema frustrarii este prezenta tot timpul in evolutia copi- lului. Intre »permisivii” care incearca sa-i frustreze cat mai putin ei peutorstari care ii frustreazA mult, care sunt nevoile copi- uL Sa rezistam tentatiei in cartea sa Inteligenfa emofionald, Daniel Goleman citeazi o experienta realizata de un psiholog, Walter Mischel, asupra unor copii de patru ani. Copiilor li s-a facut urmatoarea propunere : wle las in camera asta ; in aceasta cutie este o bomboana. Poti s-0 iei gi vei avea o singura bomboana. Sau poti sé ma astepti pana ma intorc gi o sa-ti dau doud bomboane.” | Cam o treime din copii s-au napustit asupra bomboanelor imediat ce cercetatorul a iegit din camera. Doua treimi au astep- tat sa se intoarca $i au primit doua bomboane. Deoarece experi- enta a avut loc intr-un camin al universitafii Stanford, copiii au putut fi urméariti in timpul vietii lor gcolare. Doisprezece pana la paisprezece ani mai tarziu, diferentele pe plan psihologic gi social intre copiii impulsivi si ceilalti erau spectaculoase. Cei care rezistasera tentatiei aveau mai multa in- 50 eredere in ei, erau mai curajosi, mai eficienti gi capabili sa depa- | geascA obstacolele. Erau mai putin vulnerabili in fata indoielilor, ‘a fricii gi a egecului, rezistau mai bine la stres gi gtiau sa-si E- urmareasca obiectivele in pofida dificultatilor. Copiii care mancaseré bomboana imediat aveau_un profil psihologic perturbat. Mai incdpafanati, mai nehotarati, evitau contactul cu cei din jur, se suparau ugor atunci cand lucrurile f nu se desfagurau asa cum doreau si aveau tendinta sa abando- f neze in fata dificultatilor. La sfarsitul studiilor secundare, primii erau in mod clar elevi ,mai buni. Obtineau rezultate de douazeci pana la o suta de ori mai bune decat colegii lor ! Este foarte important sa stii sa rezigti f unui impuls, sa amani 0 satisfactie. De la varsta de patru ani, f performantele unui copil pot prezice capacitatile sale viitoare. . Indeosebi toxicomanii, delicventii sunt persoane care nu -suporta frustrarea. Cel mai marunt obstacol in calea dorintei lor f capata proportii dramatice. Aptitudinea de a transforma frustrarea, de a amana 0 satis- F factie, de a subordona prezentul viitorului este un element fun- E damental al capacitatii de a fi fericit ; ea este deosebit de util in } realizarea proiectelor si pentru a crea relatii armonioase cu altii. . Cum invata copilul si controleze frustrarea ? Frustrarea intentionata este sortita egecului. Pe vremuri, parintii foloseau diverse strategii pentru ,a nu-i rasfata” pe copii si a-i | obignui cu frustrarea — ii ldsau s4 plang, refuzau sa-i ia in bra- fe sau, in cazul celor mai mari, il privau de mangaieri sau de un {, cadou. Ins& aceste metode gi-au dovedit ineficienta. : Copilul isi formeaza o sensibilitate aparte la frustrare, orice | intarziere in satisfacerea unui impuls devine insuportabila, lipsa ' creeazd o angoasd pe care incearcd s-o controleze printr-o de- f. pendenta (alcool, droguri, tutun, cuplu, comportamente impul- L -sive...) gi/sau se ascunde, invaf{a sa-gi nege propriile nevoi. ; Anumite persoane, vazdnd c&-mi alaptez copiii la cerere, ca | raspund nevoilor lor, ca nu-i las sa planga singuri intr-o camera, f, m-au asigurat cA vor ajunge niste mototoi neputinciosi in fata | frustrarilor. In realitate, constat cA amandoi isi controleaza frus- trarea foarte eficient, intr-un mod chiar surprinzator pentru var- | sta lor. Un studiu din Suedia a pus in evidenté reducerea conside- ) rabila a numérului de carii prin decretarea unei ,zile a bomboa- nelor”. Copilul poate s& manance dulciuri o zi pe saptamana si ' deloc in rest. Ideea mi s-a parut interesanta, atat in ceea ce pri- veste cariile, cat si pentru faptul cé impunea niste limite non-re- } presive consumului de delicatese. Le-am propus-o copiilor mei de patru gi doi ani. 51Am ales sambata. A fost informata intreaga familie. Nici nu se punea problema ca o bunicd sau un unchi s& exagereze cu tentatiile. Daca primeau bomboane in alta zi, erau invitati sa le pastreze pana sambata. Daca le mancau imediat, treaba lor. Stiau_c& sunt nemultumita. In general, asta era suficient pentru a limita abuzurile. Pur gi simplu imi exprimam dezaprobarea, nu-i pedepseam, nici nu-i dojeneam. Ei stiau ci nu trebuie sa-mi dea ascultare, dar ca am incheiat o invoiala. Cel mai adesea, cand primea dulciuri, Margot mi le incredin- fa pana sambata. Uneori, vedeam ca se grabegte sA puna o bom- boana in gura sau ca se repede in camera ei ca sA ascunda bu- natatile intr-un colt... Una sau doud bomboane nu sunt nimic pe langa invatatura primita. Ideea era sA se simta liber& sA manan- ce bomboana sau sa o pastreze. Altfel, frustrarea i s-ar fi parut impusa dinafara ! Chiar si Adrien, care avea doi ani gi jumatate, a ascuns cu grija trei bomboane primite de la o bond pana sambata urma- toare. Altadata a reusit sA pastreze o suzeta oferita la restaurant pe tot drumul de intoarcere si sa mi-o dea cand am ajuns acasa. In schimb, sambata (patru zile mai tarziu), dupa ce s-a sculat, primele lui cuvinte au fost : ,Vreau suzeta”. Nevoi si dorinte De la Frangoise Dolto incoace, stim ci prea multe frustrari pot crea traume, dar gi ca frustrarea este necesara gi ne ajutd sa cregtem. Stim cA existA nevoi gi dorinte si cA nu trebuie puse amAandoua pe acelasi plan. Copiii nu au nevoie de magina rogie sau de papuga blonda, ci le dorese. Pe de alta parte, ei au mare nevoie sa le respectam gsi si le intelegem furia, expresia frustrarii. Fireste, este im- portant sa nu le acceptam totul ; a primi un refuz (justificat) este util. Se tavaleste pe jos de furie ? Nu are cu adevarat nevoie de bomboana, chiar daca are chef de ea. Are nevoie sa-si exprime frustrarea. Cauta ca furia sa s4 fie inteleas&. Este important pentru el, fiindcad simte nevoia sA verifice c& refuzul nostru nu semnificaé o ruptura. I-ati spus nu, relatia este in pericol, este coplegsit de intensitatea a ceea ce simte. Urla, dar observati cd incearca sA dea in dvs. ,cauta contactul. Daca va feriti, va lovi in perete, intrvun obiect, se va tavali pe jos, simte nevoia sA repare relatia. Nu-l privati de contactul cu dvs. atunci cand are cea mai mare nevoie de el. In pauzd, Margot priveste cu invidie baloanele dintre ran- durile de scaune. »Mami, vreau un balon !” Ag fi putut sa-i spun nu, sa-i fac morala : 52 Nu pot sa-ti cumpar mereu ce vrei, baloanele astea sunt scumpe”, sa mint: »Nu mai am bani”, sa-i distrag atentia : . ae »Hai s& ne uitam impreuna la program, arata-mi cum stii sa citesti.” an Simtindu-ma intarita de reprogul pe care mi-l facuse la jntrare, m-am uitat Ja baloane. $i mie mi s-au parut frumoase. + Am exclamat : »Mie-mi place acela cu papagalul. A, uite-l si pe Simba cu tata lui.” Ea a continuat : » »Mie-mi place cel cu sirena roz ! ; _. | . Astfel am spus tot ce ne placea. A intrat in joc $i un baietel i de langa noi : ,Uite-I si pe Mickey...” Am stat de vorba, am visat jmpreuna... nu mai era nevoie sa cumparam un balon. Odata exprimata, dorinta de a avea un balon a disparut in fata nevoii satisfacute (nevoia de a se simti in legatura, de a impartagi ceva). SA nu intelegeti cumva ca pledez pentru un comportament © sistematic. Faptul de a satisface pofta unui copil oferindu-i bom- boane sau cadouri nu este déunator in sine. A nu-i cumpara f° nimic sub pretextul cA nu are nevoie ar fi nedrept. Copilul risca $& deduca de aici ca placerea ii este interzisa, cu toate consecin- f. tele pe care le poate avea acest lucru asupra bucuriei de a trai, prezente si viitoare. E bine sa ne amintim ca bomboanele sau ba- loanele daruite sau refuzate nu sunt doar niste dulciuri sau nig- te jucarii, ci pretexte de a invita ceva despre relatie. Nu lasati ca i juri s4 va strice relatia cu copiii dvs. ! . aa atrares este A cable ; ar fi inutil sa intrecem masura. Intr-o zi sau alta, va veti frustra copilul, pentru ava respecta propriile nevoi, pentru a-l proteja sau a incerca sa-l mentineti > sanatos. intrebarea este : cum sa fim alaturi de el in frustrarea lui ? Acceptati s4-i ascultati furia. 53nNu-l inteleg” Mesajul este transferat Margot se cearta cu fratele ei. Se joacd de-a indienii cu niste figu- rine. Ea vrea calul gri pe care fratele ei il strange cu gelozie in mma. na si nu castana pe care i-o propune el. E in impas. Margot plan- ge. Vrea neaparat calul pe care nu-l poate avea. Ce se intampla ? Incere s& privesc scena in ansamblu: naga ei sta pe canapea si vorbeste cu tatal lui Margot. Or, cu cateva minute inainte, urcasem ca sa-i pun pijamaua fetitei si imi marturisise : »Vreau s& ma alint cu naga fiindcd n-o vad prea des.” Cand am coborat din nou, naga ei era in toiul discutiei. Margot n-a indraz- nit s-o intrerupa gi a inceput sa se joace in linigte in apropiere. Astepta un semn de la nasa ca sa se duca la ea. Semnul n-a venit. Margot era frustraté. Era imposibil s4 dea glas adevaratei cauze a frustrarii fara sa rigte o respingere. Asa ca si-a exprimat frustrarea indirect, revarsand-o asupra calului. A intrat in con- flict cu fratele ei in locul nasei, dar mesajul era limpede : ,Nu-mi dai ceea ce vreau.” ° Exprima ceea ce eu nu recunosc Dupa vacanta de Craciun, Lucile plange : ,Nu vreau s& merg la scoala, n-am nici o prietena.” Mama ei nu intelege nimic. ,Cum s@ nu, ce tot spui acolo ? Ai o multime de prietene. Alexandra, Chloe, Nuria, Saida, Camille — nu sunt prietenele tale ?” , — Nu mai vor sa se joace cu mine. — Nu-i adevarat, Chloe te-a invitat la ea miercurea trecuta, te duci la Camille sAptamana viitoare si cand am ajuns la scoala am vazut ca te jucai cu una sau cu alta.” | Lucile igi stapaneste lacrimile gi pleacd la scoala, resemnata. Haideti sa privim din nou situatia in ansamblul ei. Lucile spune ca n-are tovarage de joaca. De fapt are tot felul de prietene. Poate ca nu vorbeste despre sine ! Spune ,eu n-am prietene” pentru ca mama ei s& n-o aud& spundnd ,tu n-ai prie- tene”. Ins& Lucile are dreptate. Martine, mama ei, nu reuseste sa creeze relatii profunde. Desi la prima vedere pare foarte socia- 54 e i bild, extrovertita, Martine nu se iubeste pe sine cu adevarat. Dupa primul contact, prefera sa se indeparteze, de teama ca oa- menii sd nu descopere cine este in realitate, sau mai precis cine se crede : o persoana neinteresanta, care n-are nimic de spus. Martine si Lucile au fost impreund in vacanta. Au ras, au stat de vorba. Fetita a vazut cum mama ei devine mai vesela, cum o paraseste tristetea in care se cufunda atat de des. Nu vrea s-o lase din nou singurd, sub pretextul ca incepe scoala. A incercat adesea sa-i dea de inteles mamei sale ca ar trebui sa-gi faca prieteni, prietene... Dar mama i-a raspuns banalizand situatia : ,Am avut prieteni, azi nu mai am, asta-i viata.” Atunci, ezitand a se resemna s& mearga la scoala fara sA mai spuna nimic, a incercat s&-i transmita un ultim mesaj, preluand pro- blema asupra ei. Mama n-a inteles nimic. Lucile are prietene, ® bineinteles. fns& incerca s4-i spund mamei sale ca i-ar placea * tare mult sa aiba si ea ! Repet : nu exist& mofturi. Daca nu intelegeti motivul invocat de copilul dvs., mergeti mai departe. Incercati sa va dati seama ce e in sufletul lui. Ce vrea sA va spuna despre nevoile lui ? Oare exprimd ceva care nu-i apartine ? Ascultati mesajul gsi largiti-va perspectiva ca sa imbratisati situatia in ansamblul ei. La cine sau la ce se refera mesajul ? Bebelugul meu plange fara motiv Plansul este asociat cu suferinta. In realitate, aga cum explica § foarte bine medicul si cercetatorul Aletha Solter, el este un efort al organismului de a se regenera, este un proces terapeutic ! »Plansul este un instrument natural de refacere”, afirma ea. : Plansul scade tensiunea arteriala, elimina toxinele, relaxeazd tensiunile musculare, regleaz& respiratia. Dupa ce plangem ,se- rios”, in hohote, ne simtim destinsi, eliberati. Psihoterapia se bazeazd in mare masura pe exprimarea emo- tiillor refulate in trecut, pentru regasirea adevaratului eu. Odata ce pacientii si-au amintit suferintele traite, ti invit ,sa le dea afara” plangand. Bebelusii, la fel ca toaté lumea, simt nevoia sa-si exteriorizeze suferinta prin plans. Agadar, plansul nu este provocat intotdeauna de nevoi imediate, ci poate fi expresia unor tensiuni acumulate, a unor nemultumiri legate de trecut. De pilda, daca nasterea a fost dificila, bebelusul poate simti nevoia s& se planga, uneori dup& cateva saptamani, de evenimentul care i-a provocat frica sau durere. Sugarii au o nevoie enorma de tandrete, de contact, de a fi finuti in brate, de mirosuri, de mangaieri. Un bebelus ldsat in leagan ore intregi acumuleaza tensiuni pe care va simti nevoia sa le dea afara. 55Cand emotiile cauzate de suferinte, lipsuri sau frustrari nu pot fi exprimate imediat sau nu sunt auzite, ele se imprima in corp. De indata ce copilul vede 0 ocazie de a se elibera de toate aceste tensiuni, de pilda cand mama lui se intoarce seara acasa, profita de ea si incepe sA planga in hohote. Astfel isi exprima suferinta. Se descarca de ceea ce purta in interiorul sau. In asemenea momente are nevoie de apropiere, de respect pentru trairile lui, de contact, pentru a-si accepta aceasta emotie fara a se simti amenintat de distrugere. Nu incercati sa-1 potoliti — dimpotriva, incurajati-1 s& planga, ca sa se simta eliberat. Pediatrul T. B. Brazelton este de acord cu Aletha Solter, vor- bind despre nevoia de descarcare a tensiunilor acumulate in timpul zilei. Dupa ei, majoritatea bebelusilor plang in medie cel putin o ora pe zi. Copilul meu se smiorcaie pentru un fleac Smiorcaielile pe care le provoaca un ,da” sau un ,nu” din partea unui adult pot fi incercari de a gisi o cale de a plange cu ade- varat. Copilul are nigte emotii blocate si are nevoie de 0 ocazie de a le elibera. Cautaé o permisiune, un pretext pentru a-gi da frau liber lacrimilor sau furiei. Chiar si copiii mai mari, care se pot exprima prin cuvinte, chiar si adultii simt nevoia sa planga, sa strige, sA se elibereze de emotiile puternice. Cu toate acestea, existé plansete care vindeca gi plansete care intretin problema. Plansul fara rost porneste din partea de sus a pieptului gi nu e neaparat insotit de lacrimi. Este un senti- ment de substitutie, care serveste reprimarii emotionale si nu eliberarii. Plansetele de eliberare sunt insotite de hohote si de la- crim. Strangeti-va copilul in brate cu putere si tandrete, pana cand se elibereaza de emotii. Deseori, la inceput se va zbate, apoi va incepe sa planga in hohote. Vise si cogmaruri Margot (la cinci ani) vine la mine in toiul noptii: ,Mami, am avut un cosmar gi voiam sa ti-l povestesc. Era un lup care prinsese o capra. A inchis capra intr-o cugca. Eu gi prietenele mele am vrut s-o eliberam. Dar ne era frica de lup. Am reusgit s4 deschid cusca, capra a iegit, dar lupul a sarit pe mine gi m-a muscat de mana.” Toate personajele din vis reprezinta diferite parti, diferite emotii ale celui care viseaza. In ajun, seara, ne certaseram. Ea voia sa-i fac un nod in par cu un fular. Rezuitatul n-a corespuns asteptarilor, nu era yA prietena ei” si s-a infuriat foarte tare. A tipat, m-a lovit, a vrut sa-mi arunce documentele pe jos... 56 j Sa revenim la vis. Putem intelege ca o parte din sentimentele k lui Margot (capra) au fost inchise intr-o cusca. Isi reprima emotiile. O capra are coarne, este incépatanata, stie ce vrea. Ea f personifica probabil dorintele frustrate. In cele din urma, Margot fa eliberat capra (cu ajutorul prietenelor sale — sub pretextul f: fularului). Dar i-a fost fric& de lup. Acest lup este personificarea propriei sale agresivitati. De indata ce a eliberat capra, lupul a H sarit pe ea — de indata ce si-a manifestat emotia, a fost coplesita *de propria agresivitate. I-a fost fricd de ceea ce a facut si . agresivitatea s-a intors impotriva ei. lar mana cu care-gi lovise mama a fost muscata de lup ! Margot are trei ani. Adoarme greu seara gi uneori se trezeste in timpul noptii: i-e fricd de lup. In cele din urma, ne-am dat seama ca o cuprindea panica de fiecare data cand igi lovise fratele in timpul zilei. f Cand igi loveste fratele, Magot se simte rea. Nu vrea sa se simta rea si, ca urmare, proiecteaz& aceasta rautate in afara ei. | Firegte, nu ea este. rea, ci lupul. Dar lupul asta rau o sperie ! h Vrea sa-l ,pedepseasca’” pe copil pentru rautatea lui ! ,Sunt furioasa, nu am dreptul, sunt rea, nu, lupul este rau ; $i o s& mA pedepseasca, mi-e frica.” i Deseori, frica este o furie inexprimabila indreptaté asupra ! propriei persoane. De fapt, Margot este furioasa pe fratiorul ei ! care, desigur, ocupa un loc important. Simte nevoia ca parintii ei P s-o linisteasca. Lupii, monstrii, cApcaunii sunt suporturi pe care proiectéam f aceasta furie pe care trebuie s-o dam afara ca sa nu ne distruga. ¢; Atunci cand e treaz, copilul se teme de cApcdunul de sub pat, de f monstrul din dulap sau de lupul care o sA-] m&nance. Monstrii ' pot sa-l viziteze gi cand doarme, in cogmaruri. é Toate cogmarurile trebuie luate in serios. Ascultati-va copi- lul, incercati impreuna sa intelegeti ce reprezinta imaginile. Sim- P, plul fapt de a da un nume monstrilor ii face sA-gi piarda puterea. i Monstrii pot fi imagini din realitate sau vazute la televizor si : neintelese, neidentificate, imagini ale umbrelor deformate de y fric& sau proiectii ale emotiilor inconstiente. Ganditi-va la ce se ; intampla in acele momente in viata copilului dvs., in viata de . familie, dar si in trecutul apropiat si, cand cogmarul se repeta, in f/ trecutul mai indepartat. Copilului i-a fost frica de ceva in timpul zilei sau in zilele precedente ? A avut motive sa fie furios ? O lipsa ? O frustrare ? } Absenta unuia dintre parinti? S-au certat parintii? A fost batut ? Existé un secret in familie, un lucru despre care n-ati vrut sau nu v-ati gandit sa-i spuneti? A trait evenimente dure- roase ? Pierderi, frustrari, nedreptati, socuri susceptibile sa pro- voace un traumatism ? (spitalizari, schimbari de domiciliu, acci- dente...) S7Se intampla ca fapte foarte vechi sa iasa astfel la suprafata Juni sau chiar ani mai tarziu. Emotiile refulate agteptau un pre- text pentru a se trezi si incearcd s4 reapara in vise pentru a se face auzite. Pe langa verbalizare, desenul este un instrument exceptio- nal. Propuneti-i copilului dvs. sa-si deseneze cogmarul. Asta ii va permite sa se detageze, sA aib& senzatia ci este stapan pe si- tuatie. A desena inseamna a identifica, a stabili nigte limite. In desenul lui, copilul combate sentimentul neputintei : indraznesc sa-mi privesc cogmarul gi il inchid intr-o foaie de hartie, sunt mai tare decat el, am putere asupra lui. In serile urmitoare, inainte sa se culce, invitati-l si-gi dese- neze toate grijile ,ca s& nu vind s&-] supere noaptea’. Atentie, nu-i interpretati desenul. Nu incercati sa faceti pe psihologul ; este un lucru care il priveste numai pe el. Desenul unui cogmar nu v4 ajuta si descoperiti cauza. Aceasta tehnicd este utila pentru a-l ajuta pe copil intr-o prima abordare, dar daca proble- ma este important, firegte cA nu va fi suficient pentru a-l vin- deca. Emotia blocata trebuie eliberata. Daca copilul n-are chef sd deseneze, sau dacd vreti sa diversificati gama solutiilor, ii puteti propune sa-si imagineze cA in capul lui exista o cutie cu griji. Poate s-o decoreze mental dup& dorint&. Inainte s& adoarma, isi pune toate grijile din timpul zilei in cutie si o inchide bine, urmand s-o redeschida abia a doua zi dimineata. O alta varianta este s4-i oferiti o papusicd sau o jucarie de plus care va juca rolul papugii cu griji. Seara, ii da toate grijile si ea le va pastra pe timpul noptii. Fireste, este foarte important ca a doua zi sA redeschida cutia sau sa-gi recupereze grijile de la papusa. Altfel, aceste tehnici nu vor functiona pe termen lung. Trebuie sé ascultam grijile si sA cdutam solutii. 58 Reprimarea emotionala | Mie nu mi-e frica”, spune Maxim, ca sa-gi dea importanta in ochii prietenei lui. Dar nu se apropie de viermele pe care-! tine aceasta in mana. »Nici m&car nu m-a durut”, ii spune Alexandre tatal sau, care tocmai i-a dat o bataie la fund. »Scuza-ma”, ii spune Corinne fratiorului ei, reprimandu-si furia intensd. Dupa cateva minute se loveste de o mobila. Maxime, Alexandre si Corinne isi neaga trairile. lgi compun ' un personaj care este altcineva. Nu vor avea niciodata parte de siguranta interioarA pentru cd nu vor putea avea incredere in ! ceea ce simt. Se vor lovi de evenimentele din viata lor aga cum s-a lovit Corinne de mobila aceea. b De ce s-a lovit Corinne de masa ? Este un proces inconstient }care se manifesta adesea in viata de zi cu zi. S-a simfit grav ‘ranita fiindcé a fost obligaté sa-si blocheze adevarata emotie. Pentru a se apara de aceasta suferin{a, a preferat sa-gi faca o | alt& rand, fizica, deci mai ,obiectiv&”, care ii permite sa-gi expri- | me durerea. N-a avut dreptul sa-si planga umilinta simfité cand ;mama ei a obligat-o sd-gi ceara scuze fratelui ei... igi acorda dreptul sa planga fiindca s-a lovit de mas4. Desi, Doamne fereg- Pte, s-ar putea gasi cineva care s& spuna : ,De ce nu esti atenta ?” Sentimente placute sau nu, ganduri placute sau nu, | comportamente potrivite sau nu, recunoagterea propriilor | emotii inseamna si te accepti aga cum egti, inseamna sa-ti construiesti increderea in tine. Constiinta se sine se cladeste prin experiente, cu conditia ca emotiile s& fie auzite, aprobate si exprimate. Dimpotriva, atunci cand mediul inconjurator (parinti, profesori...) ii meaga in mod ! sistematic sentimentele, nu vor sa-l auda, ii ridiculizeaz& emo- tile, copilul ajunge sa creada ca sentimentele, gandurile si fap- tele lui nu se potrivesc cu asteptarile parintilor. ‘ Poate cA p&rintii lui Maxim, ai lui Alexandre gi al lui Corinne ‘sunt mandri sd vadd ca au nigste copii atat de curajosi, atat de puternici, atat de cuminti, insA nu sunt constienti de pretul platit. , Toti avem emotii. Si toti trdim aceleasi emofii in aceleagi imprejurari. Toate fiintele umane sunt la fel din punct de vedere 59fiziologic. Toti ne-am simtit intr-o zi tristi, lasi, buimaciti, ingroziti, furiosi, dugmanosi, vinovati, exclusi, gelogi, invidiosi, usurati sau fericiti... Dar cum nimeni nu vorbeste niciodata despre sentimentele sale profunde, fiecare are impresia ca este singurul care le traiegte. Fiecare dintre noi se crede altfel decat ceilalti fiindca traiegte emotii pe care acestia nu par sa le simta. Se simte prost din cauza acestor sentimente, se considera un om de nimic, rau, insuportabil... Se judeca negativ si il tulbura ideea ca ceilalti nu fac la fel. Prin urmare, isi ascunde trairile gi afigeaza o masca despre care are impresia cA ar corespunde cu ceea ce se asteapta ceilalti de la el. Se teme tot timpul c& cineva ar putea sa descopere cA nu este cel care pare a fi gi face eforturi ca sa se ascunda cat mai bine. Toti avem fantasme ,nelegiuite”, ganduri ,impure”, sau mai exact ceea ce noi definim drept nelegiuite sau impure, fiindcad parintii nostri n-au vrut s& ne dezvaluie cA gi ale lor erau la fel. Toti avem fantasme. O fantasma este o imagine mentala asociata cu o dorinta, cu o emotie. Poate fi o fantasma a puterii — imi vad dugmanul legat de un stalp in timp ce eu il privesc, razand.... o fantasma a furiei — imi vad dusmanul ranindu-se, cazand, suferind... o fantasma amoroasa — il vad venind la mine pe baiatul care-mi place si luandu-ma cu el pe un cal iute... o fantasma a fricii — vad un monstru care fuge dupa mine ca sa ma manance... o fantasma a dispretului — imi imaginez ca atunci cand voi incepe sa vorbesc ceilalti ma vor privi cu compa- timire si dispret... Cine isi dezvaluie temerile, visele secrete, dorintele ? Cine isi exprima singuratatea sau frustrarea, gelozia sau chiar dragostea gi placerea ? Evident, concluzia e simpla : Ceea ce se intampla in interiorul meu e suspect, e ciudat, ar fi mai bine s& tac. Deseori se considera cA reprimarea pornirilor este utila vietii in colectivitate si c& dac& toti ne-am asculta unii pe altii n-am mai putea trai impreund. Dar daca privim realitatea, nivelul actual al violentei ne araté ca reprimarea este o cale gregita. Refuzul, desconsiderarea, neascultarea emotiilor nu fac decat le inchida intr-o oala sub presiune. Cand supapele nu vor mai face fata, capacul va sari. Ce-i drept, dacé am da curs impulsului de a lovi, de a strange de gat, de a ucide sau de a tortura ori de cate ori avem o fantasma, viata ar deveni imposibila. De fapt, s-ar stinge repede. Ne-am omori intre noi imediat. Oare insA singurul mod de a nu-i ucide pe ceilalti este s& ne reprimam furia ? N-am putea invata s& ne recunoastem trairile fara sa ne l4sém dominati de ele ? Freud a aratat deja ca faptul de a deveni constienti de porni- rile distructive, departe de a ne distruge, ne permite sA ne reve- nim. Impulsul de a distruge, de a face rau altcuiva nu este por- nire specific umana, ci un mecanism de protectie contra emo- 60 iilor. Ca sA nu ma simt prost, prefer sa-mi revars furia asupra altcuiva. Refularea emotiei in inconstient este cea care, uneori, hone di senzatia cA suntem coplesiti si ne indeamna la violenta. . Daca ne recunoastem trairile, daca le acceptam gi invatam ks le toleram, fara sa ne fie teama ca vom fi distrusi de ele, daca } le exprimam, putem ramane constienti de totalitatea fiintei noas- tre, fara a fi nevoie sa ne transpunem emotiile in fapte. ; Este important sa-i aratam copilului cA recunoagterea gi g@ exprimarea verbala a pornirilor celor mai violente nu distrug \ nici relatia, nici persoana. ,lnteleg ca esti furios si te iubesc aga cum esti.” Daca parintii nu-l lasa sa-si exprime furia, o va reprima cu i vinovatie si neliniste. Dac& mama lui izbucneste in plans, isi va crea fantasma ca poate sa-si distrugi mama. Daca primegte o

S-ar putea să vă placă și

• Învață-l să facă la oliță în 7 zile

  

  De la Everand

  Învață-l să facă la oliță în 7 zile

  Ford Gina

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (24)
• Educația Montessori pentru copii mici

  

  De la Everand

  Educația Montessori pentru copii mici

  Simone Davies

  Evaluare: 3.5 din 5 stele

  3.5/5 (2)
• Usor de Iubit, Greu de Disciplinat, Volumul I

  

  Document141 pagini

  Usor de Iubit, Greu de Disciplinat, Volumul I

  alexa_livia

  93% (27)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Un Dulau Si Un Arici La Psihoterapie De Cuplu

  

  De la Everand

  Un Dulau Si Un Arici La Psihoterapie De Cuplu

  Laura Panazan

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (9)
• Bunele maniere pentru copii în 365 de zile

  

  De la Everand

  Bunele maniere pentru copii în 365 de zile

  Eberly Sheryl

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (9)
• Spune-mi o poveste... 20 de povestiri terapeutice

  

  De la Everand

  Spune-mi o poveste... 20 de povestiri terapeutice

  Gilles Diederichs

  Evaluare: 3 din 5 stele

  3/5 (2)
• Ajută-ți copilul să se concentreze și să se liniștească. Ascultă! Înțelege! Impune-te!

  

  De la Everand

  Ajută-ți copilul să se concentreze și să se liniștească. Ascultă! Înțelege! Impune-te!

  Laura Caldironi

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (5)
• Cum Sa Cresti Un Copil Extraordinar Prin Metoda Montessori

  

  Document10 pagini

  Cum Sa Cresti Un Copil Extraordinar Prin Metoda Montessori

  DanielVisan

  43% (7)
• Labirintul Codependentei

  

  Document187 pagini

  Labirintul Codependentei

  adrybv

  83% (6)
• Lise Bourbeau - Asculta-Ti Corpul, Prietenul Cel Mai Bun de Pe Pamant

  

  Document186 pagini

  Lise Bourbeau - Asculta-Ti Corpul, Prietenul Cel Mai Bun de Pe Pamant

  Alexandra Dragoi

  94% (36)
• Fundamentele educatiei pozitive: Ajuta-ti copilul sa se dezvolte prin metoda Montessori

  

  De la Everand

  Fundamentele educatiei pozitive: Ajuta-ti copilul sa se dezvolte prin metoda Montessori

  Maud Grelet

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (1)
• Cum să crești un copil sănătos. Recomandările experților pentru o dezvoltare fizică și mentală armonioasă. Alergiile și astmul. O alimentație sănătoasă. Rețete foarte simple pe placul copiilor

  

  De la Everand

  Cum să crești un copil sănătos. Recomandările experților pentru o dezvoltare fizică și mentală armonioasă. Alergiile și astmul. O alimentație sănătoasă. Rețete foarte simple pe placul copiilor

  Erica Reid

  Încă nu există evaluări
• Lumea interpersonala a copilului O perspectiva bazata pe psihanaliza si psihologia dezvoltarii

  

  De la Everand

  Lumea interpersonala a copilului O perspectiva bazata pe psihanaliza si psihologia dezvoltarii

  Daniel N. Stern

  Încă nu există evaluări
• Rusinea la copii De unde le vine rusinea si cum ii putem ajuta sa tina capul sus

  

  De la Everand

  Rusinea la copii De unde le vine rusinea si cum ii putem ajuta sa tina capul sus

  Betsy de Thierry

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (1)
• Parinti Linistiti, Frati Fericiti

  

  Document9 pagini

  Parinti Linistiti, Frati Fericiti

  Mihaela Ene

  0% (1)
• Pune limite și fă-te ascultat cu blândețe

  

  De la Everand

  Pune limite și fă-te ascultat cu blândețe

  Nina Bataille

  Evaluare: 3 din 5 stele

  3/5 (8)
• Ajuta-ti copilul sa-si dezvolte increderea in sine

  

  De la Everand

  Ajuta-ti copilul sa-si dezvolte increderea in sine

  Corinne Roehrig

  Încă nu există evaluări
• Mama, nu te mai rasti la mine!: Ramaneti iubitoare, in ciuda stresului si furiei

  

  De la Everand

  Mama, nu te mai rasti la mine!: Ramaneti iubitoare, in ciuda stresului si furiei

  Jeannine Mik

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (1)
• Primii ani de scoala

  

  De la Everand

  Primii ani de scoala

  Hedvig Montgomery

  Încă nu există evaluări
• Fundamentele educatiei pozitive: Copilul meu cel mare este gelos

  

  De la Everand

  Fundamentele educatiei pozitive: Copilul meu cel mare este gelos

  Nina Bataille

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (1)
• Fundamentele educatiei pozitive: Copilul meu are personalitate

  

  De la Everand

  Fundamentele educatiei pozitive: Copilul meu are personalitate

  Marina Failliot-Laloux

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (1)
• Frați și surori. Cum ne influențează viața legăturile fraterne

  

  De la Everand

  Frați și surori. Cum ne influențează viața legăturile fraterne

  Kluger Jeffrey

  Încă nu există evaluări
• Educație inteligentă pentru copii inteligenți

  

  De la Everand

  Educație inteligentă pentru copii inteligenți

  Dr. Eileen Kennedy-Moore

  Încă nu există evaluări
• Ce fac mamele (mai ales când par să nu facă nimic). Ce înseamnă cu adevărat să fii mamă

  

  De la Everand

  Ce fac mamele (mai ales când par să nu facă nimic). Ce înseamnă cu adevărat să fii mamă

  Stadlen Naomi

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (1)
• Retete de jocuri De ce si cum sa te joci cu copilul tau

  

  De la Everand

  Retete de jocuri De ce si cum sa te joci cu copilul tau

  Lawrence J. Cohen

  Încă nu există evaluări
• Parintele eficient

  

  De la Everand

  Parintele eficient

  Thomas Gordon

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (1)
• Le-am incercat pe toate! Plansete, incapatanare si crize de furie (perioada 1-5 ani)

  

  De la Everand

  Le-am incercat pe toate! Plansete, incapatanare si crize de furie (perioada 1-5 ani)

  Isabelle Filliozat

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (4)
• Cum sa cresti un baiat Puterea legaturilor afective in cresterea unor barbati de nadejde

  

  De la Everand

  Cum sa cresti un baiat Puterea legaturilor afective in cresterea unor barbati de nadejde

  Michael C. Reichert

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (1)
• Adolescenta - Ghid Pentru Parinti - Domnica Petrovai 2008

  

  Document104 pagini

  Adolescenta - Ghid Pentru Parinti - Domnica Petrovai 2008

  roxanagoci

  100% (5)
• Haim Ginott Intre Parinte Si Copil

  

  Document100 pagini

  Haim Ginott Intre Parinte Si Copil

  Ana-Maria Blanaru

  100% (6)
• Steve Bidduplh - Cum Sa Ne Cres - Dtp1

  

  Document283 pagini

  Steve Bidduplh - Cum Sa Ne Cres - Dtp1

  dumrotari

  100% (7)
• Paola Santagostino Cum Sa Te Vindeci Cu o Poveste PDF

  

  Document174 pagini

  Paola Santagostino Cum Sa Te Vindeci Cu o Poveste PDF

  Ramona Mihaela Damian

  100% (1)
• 7 Pentru o viata: Cele mai importante lucruri pe care le poti face pentru copilul tau

  

  De la Everand

  7 Pentru o viata: Cele mai importante lucruri pe care le poti face pentru copilul tau

  Gabriela Ciucurovschi

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (6)
• Cum Se Nasc Copiii?

  

  De la Everand

  Cum Se Nasc Copiii?

  Docteur Christiane Verdoux

  Încă nu există evaluări
• Carte De Activitati Montessori. in Gradina

  

  De la Everand

  Carte De Activitati Montessori. in Gradina

  fara autor

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2)
• Alice Miller, Caderea Zidului Tacerii

  

  Document112 pagini

  Alice Miller, Caderea Zidului Tacerii

  mariaplamada_ccl683

  100% (7)
• Trauma Psihologica

  

  Document223 pagini

  Trauma Psihologica

  Rares Damian

  88% (8)
• Din Tara Lui Eu-Imparat in Tara Lui Rat Mersine Vigopoulou

  

  Document137 pagini

  Din Tara Lui Eu-Imparat in Tara Lui Rat Mersine Vigopoulou

  mariaplamada_ccl683

  100% (3)
• David P. Celani, Plecarea de Acasă. Cum Să Te Eliberezi de Trecut PDF

  

  Document133 pagini

  David P. Celani, Plecarea de Acasă. Cum Să Te Eliberezi de Trecut PDF

  Stela Plămadă

  100% (15)
• Manual Pentru Parinti Care Vor Copii Cuminti

  

  Document64 pagini

  Manual Pentru Parinti Care Vor Copii Cuminti

  psiholoaga!

  100% (4)
• MariaMontessori - DescoperireaCopilului 1977 Necenzurat2

  

  Document320 pagini

  MariaMontessori - DescoperireaCopilului 1977 Necenzurat2

  Educatia spirituala copil

  100% (30)
• 101 Regul Pentru Un Bun Parinte

  

  Document272 pagini

  101 Regul Pentru Un Bun Parinte

  Georgiana Craciun Minea

  100% (5)
• Ma exaspereaza! Cum sa intelegem ce se petrece in creierul copilului intre 6 si 11 ani

  

  De la Everand

  Ma exaspereaza! Cum sa intelegem ce se petrece in creierul copilului intre 6 si 11 ani

  Isabelle Filliozat

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (2)
• Cum să crești un copil fericit. Strategii pozitive de educație parentală

  

  De la Everand

  Cum să crești un copil fericit. Strategii pozitive de educație parentală

  Elizabeth Hartley-Brewer

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (7)
• CĂLDURA CUIBULUI PĂRINTESC. Educă-ți copilul cu blândețe și ajută-l să devină independent

  

  De la Everand

  CĂLDURA CUIBULUI PĂRINTESC. Educă-ți copilul cu blândețe și ajută-l să devină independent

  Stefanie Stahl;Julia Tomuschat

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (1)
• Parinti de nota 10 80 de solutii pentru a va creste cu brio copiii

  

  De la Everand

  Parinti de nota 10 80 de solutii pentru a va creste cu brio copiii

  Jean Epstein

  Încă nu există evaluări
• Descoperă Aptitudinile Copilului Tău

  

  De la Everand

  Descoperă Aptitudinile Copilului Tău

  Albane de Beaurepaire

  Încă nu există evaluări
• Puterea zambetului

  

  De la Everand

  Puterea zambetului

  Isabelle Crouzet

  Încă nu există evaluări
• Jurnalul unui bebelus Ce vede, ce simte si ce traieste copilul tau

  

  De la Everand

  Jurnalul unui bebelus Ce vede, ce simte si ce traieste copilul tau

  Daniel N. Stern

  Încă nu există evaluări
• Fundamentele educatiei pozitive: Cuvinte pe care sa nu le spui niciodata copilului tau

  

  De la Everand

  Fundamentele educatiei pozitive: Cuvinte pe care sa nu le spui niciodata copilului tau

  Natacha Deery

  Evaluare: 3.5 din 5 stele

  3.5/5 (3)
• 1000 De Animale

  

  De la Everand

  1000 De Animale

  Nikki Dyson

  Încă nu există evaluări
• Ajuta-ti copilul sa-si gestioneze mai bine emotiile

  

  De la Everand

  Ajuta-ti copilul sa-si gestioneze mai bine emotiile

  Laura Caldironi

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (2)
• Emotiile copilului: Cum să-i înțelegem limbajul, râsul și plânsul

  

  De la Everand

  Emotiile copilului: Cum să-i înțelegem limbajul, râsul și plânsul

  Isabelle Filliozat

  Încă nu există evaluări
• Ma Relaxez Cu Anda, Micuta Panda

  

  De la Everand

  Ma Relaxez Cu Anda, Micuta Panda

  Louison Nielman

  Încă nu există evaluări
• Cum să crești un adult. Pregătește-ți copilul pentru succes

  

  De la Everand

  Cum să crești un adult. Pregătește-ți copilul pentru succes

  Julie Lythcott-Haims

  Încă nu există evaluări
• Ghid pentru intelegerea mintii copilului: Metoda Parentajului Reflexiv

  

  De la Everand

  Ghid pentru intelegerea mintii copilului: Metoda Parentajului Reflexiv

  Alistair Cooper

  Încă nu există evaluări
• Cum să fii o mamă minunată. Sfaturi și strategii pentru un start bun în viață al copilului tău

  

  De la Everand

  Cum să fii o mamă minunată. Sfaturi și strategii pentru un start bun în viață al copilului tău

  Godridge Tracey

  Încă nu există evaluări
• Cartea pe care v-ati fi dorit sa o citeasca parintii vostri

  

  De la Everand

  Cartea pe care v-ati fi dorit sa o citeasca parintii vostri

  Philippa Perry

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (2)
• Arta conversatiei parintilor cu copiii: Ce si cum le spunem copiilor – si cand e cazul sai ascultam

  

  De la Everand

  Arta conversatiei parintilor cu copiii: Ce si cum le spunem copiilor – si cand e cazul sai ascultam

  Wendy Mogel

  Încă nu există evaluări
• Parinti binevoitori, copii receptivi: 10 principii-cheie ale Educatiei Eficiente

  

  De la Everand

  Parinti binevoitori, copii receptivi: 10 principii-cheie ale Educatiei Eficiente

  Laurence Dudek

  Încă nu există evaluări
• Manualul mămicii Zen

  

  De la Everand

  Manualul mămicii Zen

  Raluca Zenga

  Evaluare: 1 din 5 stele

  1/5 (1)
• Ce face un parinte grozav: 75 de strategii verificate pentru a crește niște copii fantastici

  

  De la Everand

  Ce face un parinte grozav: 75 de strategii verificate pentru a crește niște copii fantastici

  Erica Reischer

  Evaluare: 5 din 5 stele

  5/5 (2)
• Micii Mei Prieteni

  

  De la Everand

  Micii Mei Prieteni

  Holly Webb

  Încă nu există evaluări
• ABC Scurte povestiri: Carte pentru copii

  

  De la Everand

  ABC Scurte povestiri: Carte pentru copii

  Nicolae Sfetcu

  Încă nu există evaluări
• 100 de povestioare cu animale uimitoare

  

  De la Everand

  100 de povestioare cu animale uimitoare

  Éditions Hemma

  Încă nu există evaluări
• Fundamentele educatiei pozitive: Ajuta-ti copilul sa creasca prin metoda Montessori

  

  De la Everand

  Fundamentele educatiei pozitive: Ajuta-ti copilul sa creasca prin metoda Montessori

  Marjorie Schneider

  Încă nu există evaluări
• Cu Parintii La Scoala

  

  Document124 pagini

  Cu Parintii La Scoala

  Motei Ramona

  100% (1)
• Datorie Dublă. Abuzul Sexual, Claudia Black

  

  Document33 pagini

  Datorie Dublă. Abuzul Sexual, Claudia Black

  Stela Plămadă

  Încă nu există evaluări
• Graniţele Şi Sinele (''Vindecarea Ruşinii. Armonizarea Relaţiilor'', M.A. Fossum & M.J. Mason)

  

  Document16 pagini

  Graniţele Şi Sinele (''Vindecarea Ruşinii. Armonizarea Relaţiilor'', M.A. Fossum & M.J. Mason)

  Stela Plămadă

  100% (1)
• Mirenii in Biserica

  

  Document15 pagini

  Mirenii in Biserica

  Stela Plămadă

  Încă nu există evaluări
• Eberhard Rieth Alcoolismul o Boala

  

  Document61 pagini

  Eberhard Rieth Alcoolismul o Boala

  Rusu Andreea

  100% (3)