Sunteți pe pagina 1din 4

APARATUL DIGESTIV -GENERALITATI

Aparatul digestiv cuprinde un grup de organe a caror functie principala este digestia.
Segmentele tubului digestiv sunt:
1-cavitatea bucala, 2-faringele, 3-esofagul, 4-stomacul, 5-intestinul subtire (alcatuit din duoden, jejun,
ileon), 6-colon, 7-rect.
Pe langa aceste segmente aparatul digestiv cuprinde glandele anexe:glandele salivare, ficatul,
pancreasul.

CAVITATEA BUCALA
Cavitatea bucala
Primul segment al tubului digestiv este cavitatea bucala si are 3 functii:
- o functie digestiva,
- functie respiratorie si
- rol in fonatie (vorbire).
Localizare: cavitatea bucala ocupa etajul inferior al craniului (viscerocraniu): superior este delimitata
de fosele nazale, inferior - de regiunea superioara a gatului, anterior se afla orificiul bucal iar posterior,
faringele.
LIMBA
In interiorul cavitatii bucale se afla limba care este un organ musculo-membranos si mobil, situat pe
planseul bucal. Limba are rol in masticatie, deglutitiein fonatie si perceperea gustului.
Prezinta doua portiuni:
- o portiune verticala (radacina limbii) fixata pe mandibula si osul hioid prin musculatura,
- portiunea orizontala (corpul limbii) este o portiune mobila.
Pe suprafata limbii se gasesc papilele gustative care sunt dispuse astfel: la varful limbii pentru
gustul acid (acru), si sarat, pe marginile limbii pentru dulce, la baza limbii pentru gustul amar.

GLANDELE SALIVARE
Glandele salivare: sunt glande anexe care participa la digestie prin produsul lor de secretie - saliva.
Saliva are o actiune mecanica de imbibare a bolului alimentar si o actiune chimica prin enzimele pe
care le contine dar si rol antibacterial.
Glandele salivare se impart in:
- glande salivare mici, situate in peretii cavitatii bucale,
- glande salivare mari: glanda sublinguala (situata in planseul bucal), glanda mandibulara si glanda
parotida (in obraji, intre muschii masticatori).

FARINGELE
Faringele este un organ musculo-membranos la nivelul caruia se intersecteaza calea respiratorie cu
cea digestiva.
Este situat -anterior de coloana cervicala,posterior de fosele nazale, de cavitatea bucala si laringe,
superior este baza craniului, inferior se gaseste orificiul superior al esofagului.
Faringele are forma unui jgheab deschis anterior si este impartit in trei etaje: nazo-faringele sau
rino-faringele, buco-faringe sau oro-faringe, laringo-faringe.

NAZO-FARINGELE
La nivelul nazo-faringelui se afla o aglomerare de noduli limfatici care alcatuiesc amigdala faringiana
Lushka (polipii nazali).
In cazul hipertrofiei amigdalei faringiene apar tulburari in respiratie si in fonatie.
La nivelul nazo-faringelui lateral se afla orificiile trompelor faringo-timpanice Eustachio.
In jurul acestor trompe exista un alt tesut limfoid numit amigdala peritubara Gerlach.
Comunicarea trompelor Eustachio cu urechea medie explica transmiterea proceselor infectioase nazo-
faringiene la urechea medie.

BUCOFARINGELE SAU OROFARINGELE

Peretele superior valul palatin


Peretele inferior-planul orizontal dus prin osul hioidcomunica cu laringofaringele
Peretii laterali corespund celor doua arcuri (anterior si posterior) ale valului palatin, intre care se afla
amigdala palatine;
Peretele anterior comunica cu cavitatea bucala prin istmul gatului;
Peretele posterior corespunde coloanei vertebrale

LARINGOFARINGELE
PERETELE SUPERIOR corespunde planului orizontal care trece prin hioid si comunica cu
bucofaringele;
Peretele inferior se continua cu esofagul;
Peretii laterali corespund santurilor laringofaringiene;
Peretele anterior comunica cu laringele prin aditus laringis (intrarea in laringe)
Peretele posterior corespunde coloanei vertebrale
Inervatia faringelui:
senzitiva: este data de ramuri din nervul trigemeni, glosofaringian si vag:
motorie: nervul accesor (perechea XI de nervi cranieni), nervul vag, ramuri din nervul glosofaringian.

ESOFAGUL
Esofagul este segmentul tubului digestiv cuprins intre faringe si stomac.
Limita lui superioara este planul care trece prin vertebra C6 iar limita inferioara este reprezentata de
orificiul Cardia prin care esofagul comunica cu stomacul.
Esofagul are 3 portiuni:
1.esofagul cervical: se invecineaza
-anterior cu traheea,
-posterior cu coloana vertebrala,
-lateral sunt lobii glandei tiroide.
Pachetul vasculo-nervos al gatului este reprezentat de artera carotida, vene jugulara, nervul vag.
2.esofagul toracal se intinde de la esofagul cervical pana la diafragm,
3.esofagul abdominal de la diafragm pana la orificiul cardia.

STRUCTURA ESOFAGULUI
Structura esofagului: este format din mai multe straturi sau tunici. de la interior spre exterior, aceste
sunt: tunica mucoasa: contine glande care secreta mucus, tunica submucoasa; formeaza nista pliuri, tunica
musculara cuprinde fibre longitudinale si circulare.
Prin contractia alternativa se formeaza miscari peristaltice necesare inaintarii bolului alimentar spre
stomac. Tunica externa sau adventicea este stratul de protectie. Inervatia este asigurata de nervul vag si
plexul nervos esofagian.

STOMACUL
Stomacul este partea aparatului digestiv in forma de punga situata intre esofag si duoden si are rol in
digestia alimentelor.
Este asezat in etajul superior al cavitatii abdominale intre diafragm, ficat, colon transvers si peretele
abdominal ocupand loja gastrica. Zona de proiectie a stomacului la peretele abdominal ocupa o parte din
epigastru si o parte din hipocondrul stang.
Alcatuirea stomacului: Stomacul prezinta 2 fete,2 margini si 2 extremitati: o fata anterioara, o fata
posterioara, doua margini: marginea dreapta - mica curbura, marginea stanga - marea curbura,
extremitati: superior se afla orificiul cardia prin care se comunica cu esofagul, inferior este orificiul
piloric prin care stomacul comunica cu duodenul

Din punct de vedere anatomo-functional stomacul prezinta doua portiuni:


1.o portiune verticala care se imparte in doua regiuni: fundul sau fornixul si corpul stomacului pana
la flexura stomacului (reg. ampulara)
2.o portiune orizontala,care cuprinde: -antrul piloric si canalul piloric.

STRUCTURA STOMACULUI
Structura stomacului este alcatuita din tunici(de la exterior la interior):
-seroasa (adventicea),
-musculara cu fibre musculare longitudinale si circulare
-submucoasa,
-mucoasa.
Glandele secretorii gastrice:
-glandele fundice secreta pepsinogen, acid clorhidric, factorul intrinsec antianemic Castle care
favorizeaza secretia vitaminei B12,
-glandele cardiale si pilorice - secreta mucus,
-glandele Brunner - secreta enzime si sucuri digestive.
Vascularizatia stomacului este data de artera gastrica si ramuri din artera splenica si hepatica.
Vascularizatia venoasa este asigurata de ramuri din vena porta.
Inervatia: ramuri ale nervului vag, si de doua plexuri: plexul nervos submucos Meissner si plexul
nervos submucos Auerbach.

INTESTINUL SUBTIRE
Intestinul subtire este cel mai lung segment al tractului digestiv, cuprins intre stomac si intestinul
gros, la acest nivel desfasurandu-se importante activitati fiziologice care conduc la prepararea hranei
pentru celulele organismului. Intestinul subire ,cel mai lung segment al tractului digestiv,este situat ntre
stomac i intestinul gros. Aici sunt absorbite majoritatea lichidelor i mineralelor din alimentele ingerate.
Prezint o serie de inflexiuni, numite anse intestinale i este format din 3 pri:
1. duoden - segment iniial al intestinului subire cu lungime de 25 30 de cm i form de potcoav
deschis, ce leag stomacul de jejun. Aici ncepe procesul de digestie a mncrii, rolul duodenului fiind
acela de de a neutraliza aciditatea din hran;
2. jejun - partea central a intestinului subire, fiind situat ntre duoden i ileon. Rolul lui este de a
absorbi substanele nutritive;
3. ileon - ultima parte a intestinului subire. Aici are loc absorbia nutrienilor rezultai n urma
digestiei,ca si in jejun
INTESTINUL GROS
Intestinul gros -cuprins ntre intestinul subire i anus. Aici are loc absorbia apei i a mineralelor
neabsor bite.
Intestinul gros este format din:
1. cecum (cecul) - prima parte a intestinului gros, situat ntre ileon i colon. De cecum este ataat
apendicele. n cecum se afl flora intestinal;
2.colon (colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid)
- aici este absorbit apa rmas n alimente;
3.rect, canal cu perei musculoi unde sunt depozitate materiile fecale,pana la evacuarea lor;
4. anus, partea final a rectului, folosit pentru eliminarea materiilor fecale.

ORGANELE ANEXE
Organele anexe aparatului digestiv au rol doar n digestie. Acestea sunt ficatul, vezica biliar i
pancreasul.
ficat - produce bila, neutralizeaz toxinele din organism, prelucreaz i depoziteaz numeroase
vitamine i o serie de microelemente eseniale;
vezica biliar (colecistul) - rezervor temporar al bilei.
Comunica cu ficatul, de unde primete bila, i cu duodenul, unde elibereaz bila, necesar digestiei
grsimilor;
pancreas - organ care ndeplinete dou funcii majore: exocrin (produce sucul pancreatic care
conine enzime digestive) i endocrin (produce hormoni importani,insulina si glucagonul).
DIGESTIA ALIMENTELOR
Digestia alimentelor presupune:
1. Activitatea motorie a tubului digestiv realizat de fibrele musculare din pereii tubului digestiv;
2. Digestia mecanic, fizic i chimic a substanelor organice din alimente, pn se obin substane
cu molecule simple ce pot fi absorbite de celule.
Digestia mecanic cuprinde trei categorii de fenomene:
Transformarea alimentelor ingerate n fragmente relativ mari i solide, n particule mici i moi,
uurnd digestia chimic; Amestecarea coninutului tubului digestiv cu sucurile digestive, proces care
favorizeaz transformrile chimice i absorbia;
Progresia (transportul) alimentelor de-a lungul tubului digestiv i eliminarea resturilor nedigerate.
Digestia chimic cuprinde transformrile chimice pe care le sufer substanele alimentare n timpul
tranzitului lor prin tubul digestiv.
Aceste transformri de tip hidrolitic se datoresc aciunii substanelor prezente n sucurile digestive.
Bolul alimentar mbibat cu saliva este supus transform rilor chimice ale fermenilor polivari pna ce
este desf acut i patruns n sucul gastric acid, moment cnd nceteaz activitatea amilazei salivare din
cauza mediului acid inhibitor.
3. Metabolizarea n ficat a nutrimentelor: glucoz,aminoacizii, acizi grai i glicerina.
Totalitatea transformrilor mecanice i chimice pe care le sufer alimntele n cavitatea bucal poart
denumirea de digestie bucal.
Transformrile mecanice sunt realizate prin actul masticaie, iar cele chimice prin aciunea enzimelor
existente n saliva.
Digestia bucal se caracterizeaz indeseobi prin procese mecanice, datorit crora alimentele sunt
frmiate i amestecate cu saliv.
Saliva uureaz actul masticaiei i formarea bolului alimentar, contribuind astfel, prin enzimele pe
care le conine, la transformrile chimice ale alimentelor

DIGESTIA-GENERALITATI
Aparatul digestiv are ca funcie principal digestia i absortia substanelor alimentare, deci joac un
rol esenial n nutriia organismului.
Prin digestie nelegem totalitatea transformrilor mecanice, fizice i chimice pe care le sufer
alimentele n diferite segmente ale tubului digestiv.
Ca urmare a acestor transformri, moleculele complexe, insolubile ale alimentelor (glucide, lipide,
proteine) sunt descompuse n molecule simple, solubile, care pot trece din tubul digestiv (mediul extern) n
snge sau limfa (mediul intern).
n procesul de digestie intervin enzimele secretate de glandele din mucoasa tubului digestiv i
glandele anexe ale acestuia.
Digestia se produce numai n acele segmente ale tubului digestiv n care se secret enzime specifice i
anume n cavitatea bucal (digestia bucal), n stomac (digestia gastric) i n intestinul subire (digestia
intestinal).
Prin absorie se nelege trecerea substanelor nutritive din lumenul intestinal n snge i limfa.
Procesul de absorie are loc pe toat ntinderea tubului digestiv, dar organul principal specializat
pentru aceast funcie este intestinul subire.
Btile inimii, digestia, urcatul unei scri, scrisul unei scrisori, meninerea constant a temperaturii
corpului i orice activitate se desfoar cu un consum de energie.
Aceast energie provine din alimente i este valorificata i transformat n organism potrivit
necesitailor.
Sub marea lor diversitate, alimentele sunt combinaii a trei substane nutritive complexe, numite
substane nutritive sau nutrimente: glucidele (zaharurile), protidele (albuminele) i lipidele (grsimile).
Acestea, la rndul lor, sunt compuse din combinaii chimice mai simple ca: glucoz,zahr cu 6 atomi
de carbon, acizi amnai, constitueni de baz ai protidelor i, n sfrit,acizi grai i glicerina, care intra n
compoziia ipidelor.
Rolul nutrimentelor n organism este diferit. Glucidele i lipidele sunt folosite ca sursa de energie
propriu-zis, fiind deci substane cu rol energetic.
Spre deosebire de acestea, protidele au rolul de a repara uzura continu a esuturilor care compun
organismul,adic au un rol plastic.
Este de la sine neles c hrana trebuie s aduc organismului tot atta energie, ct consuma acesta.
Cnd hrana este sub necesiti, organismul, spre deosebire de o main n criz de combustibil, nu se
oprete.
n aceste condiii, organismul i menine numeroasele funcii, suplinind hran cu propriile lui rezerve
de combustibil, care sunt grsimile acumulate n corpul nostru.