Mica Sirena

Hans Christian Andersen - Mica sirena(

Departe, departe n largul ma(rii, apa-i albastra( ca floarea alba(strelelor,

limpede ca cel mai curat cristal, s,i as,a de adnca(, nct niciodata( vreo
ancora( nu i-a dat de fund, s,i ar trebui sa( pui nenumarate turnuri de biserici
unele peste altele, ca sa( pot,i ajunge din fund pana( la suprafata apei.

Acolo locuies,te poporul ma(rii. Sa( nu credet,i nsa( ca( pe fundul acela ar fi
numai nisip; nu, acolo cresc nis,te plante s,i nis,te copaci foarte ciudat,i, s,i
care-s as,a de mla(dios,i, nct cea mai mica( mis,care din apa( i face sa( se-
ndoaie parca( ar fi vii. Tot,i pes,tii mari s,i mici umbla( printre crengile lor,
cum zboara pa(sa(rile printre ramurile copacilor. n locul cel mai adnc se
afla( palatul regelui marii; zidurile-i sunt de ma(rgean, ferestrele din
chihlimbarul cel mai stra(veziu, s,i acoperis,ul de scoici care se deschid s,i se
nchid, aici umplndu-se, aici golindu-se de apa(. Fiecare din aceste scoici are
na(untru ma(rga(ritare as,a de stra(lucitoare, nct cel mai mic dintre ele ar
face podoaba cea mai de pret, a unei coroane mpa(ra(tes,ti.

De multa( vreme regele ma(rii era va(duv, s,i mama lui ba(trna( ngrijea de casa(.
Era femeie des,teapta(, dar as,a de mndra( de rangul ei, ca( is,i purta de
coada( aninate doua(sprezece stridii, pe cta( vreme celelalte doamne de la Curte
n-aveau voie sa( poarte mai mult de s,ase. Era nsa( vrednica( de toata( lauda
pentru grija ce purta fat,a( de cele s,ase print,ese, nepoatele ei, care de care
mai frumoasa(. Cea mai mica( nsa era mai dra(ga(las,a( dect toate; avea fat,a
alba( s,i rumena( cum e foaia de trandafir, s,i ochii albas,tri ca albastrul
cerului; dar n-avea picioare: trupus,orul ei ca s,i al celorlalte surori se
sfrs,ea printr-o coada de pes,te.

Toata ziua print,esele se jucau prin oda(ile mari ale palatului, unde flori vii
cres,teau pe peret,i. Cnd se deschideau ferestrele de chihlimbar, pes,ti intrau
na(untru, cum intra( la noi rndunelele, s,i print,esele i mngiau s,i le
da(deau sa( ma(nnce din mna(. n fat,a palatului era o gra(dina( mare, cu pomi
albas,tri nchis s,i ros,ii ca focul. Roadele pomilor stra(luceau ca aurul, s,i
florile, cnd se lega(nau, pa(reau ca(-s fla(cari. Pe jos era nisip alb s,i curat,
s,i de jur mprejur, de pretutindeni se reva(rsa o lumina( albastra( ciudata(,
nct ai fi crezut ca( te afli n aer, sub albastrul cerului, iar nu n adnc de
ape. Cnd marea era linis,tita(, puteai sa( za(res,ti soarele, ce pa(rea o floare
de purpura( va(rsnd lumina din potirul ei.

Fiecare print,esa( avea n gra(dina( cte-un locs,or, pe care-l ngrijea dupa( cum
voia. Una-i da forma unei balene, alta pe cea a unei sirene; cea mai mica
nsa( s,i fa(cu gra(dinit,a rotunda( ca soarele, s,i sa(di multe flori ros,ii ca
s,i el. Era o copila( ciudata(, gnditoare s,i ta(cuta(. Pe cnd surorile ei se
jucau cu lucruri de tot felul, ga(site de la corabii scufundate, ei i pla(cea
sa( mpodobeasca( o statuie mica( de marmura( care nfa(t,is,a un prea frumos
ba(iat. O as,ezase sub o salcie trandafirie care-o nvelea ntr-o umbra( violeta(.
Cea mai mare pla(cere a ei era sa( asculte povestiri despre lumea unde tra(iesc
oamenii. S,i mereu punea pe bunica ei sa(-i vorbeasca( de cora(bii, de cetat,i, de
oameni, de viet,uitoare. Se mira mai ales, auzind ca( pe pa(mant florile
ra(spndesc miresme cum nu se pomenesc n apa(, s,i ca( pa(durile erau verzi. Nu-
s,i putea nchipui cum pes,tii cntau s,i sa(reau prin copaci. Bunica zicea pes,ti
la pa(sarele ca( altfel n-ar fi putut-o pricepe.

- Cnd vei mplini cincisprezece ani, zicea bunica, o sa(-t,i dau voie sa( te
ridici la suprafat,a ma(rii, s,i sa( stai pe stnca( la lumina lunii, sa( vezi
trecnd cora(biile mari, s,i sa( cunos,ti pa(durile s,i oras,ele.

Peste un an, cea mai mare dintre surori mplinea cincisprezece ani, s,i cum nu era
dect un an ntre fiecare, cea mai mica( trebuia sa( mai as,tepte nca( cinci ani,
pna( sa( iasa( s,i ea din fundul ma(rii. S,i s,i fa(ga(duiau una alteia sa(-s,i
povesteasca( toate minunile ce-au sa( vada(; ca(ci bunica nu le spunea niciodata
ndeajuns; s,i erau attea lucruri pe care ele ardeau de dorinta sa( le afle.

Cea mai nerabda(toare era tocmai cea mai mica(; noaptea, adesea, sta(tea la fe-
reastra ei deschisa(, ncercnd sa( stra(bata( cu privirea tot noianul acela de
apa( alba(strie, pe care pes,tii l puneau n tremur cnd vsleau din coada( s,i
din aripioare. Za(ri ntr-adeva(r luna s,i stelele, dar ele se stra(vedeau s,terse
s,i foarte mult ma(rite de apa(.

Cnd le-acoperea vreun nor negru, ea credea ca( era sau vreo balena( sau vreo
corabie nca(rcata( cu oameni, care plutea deasupra ei. Aces,tia negres,it nici nu
ba(nuiau ca( o sirena dra(ga(las,a( ntindea din fundul ma(rii mnut,ele-i albe
spre corabia lor.

Sosi ziua cnd print,esa cea mare mplini cincisprezece ani, s,i ea se
ridica( deasupra apei.
Cnd se-ntoarse, avea o mult,ime de lucruri de povestit.
- O! E as,a de fermeca(tor, zicea ea, sa( stai tola(nita( pe o stnca(, la lumina
lunii, n mijlocul ma(rii, s,i sa( prives,ti pe t,a(rm ma(reat,a cetate unde
lica(resc luminile ca mii de stele; sa( ascult,i muzicile armonioase, sunetul
clopotelor de la biserici, s,i tot zgomotul acela de oameni s,i de tra(suri.

S,i cum o mai asculta sora cea mica(! n toate serile, n picioare,
lnga( fereastra deschisa(, ca(utnd sa( stra(bata( cu privirea urias,ul strat de
apa(, ea visa la cetatea mare, la zgomotul s,i la luminile ei, s,i i se pa(rea
ca( aude sunnd clopote n juru-i.

n anul urma(tor, a doua dintre surori ca(pa(ta( voia de-a se ridica la suprafat,a
apei. Ea scoase capul tocmai cnd soarele apunea; s,i frumuset,ea acestei
privelis,ti nespus de mult o fermeca(.
- Tot cerul, spunea ea, cnd se-ntoarse, pa(rea de aur, s,i frumuset,ea norilor nu
se poate nchipui. Lunecau prin fat,a mea unii ros,ii, alt,ii viorii, s,i printre
ei, zburnd spre soare, ca un val alb s,i lung, trecea un stol de lebede
sa(lbatice. Am vrut s,i eu sa( not spre marele glob de foc; dar deodata( el
dispa(ru, s,i lumina trandafirie, care colora fat,a apei ca s,i norii, se stinse
s,i ea curnd.

Apoi veni rndul celei de-a treia. Ea era cea mai ndra(zneat,a(, s,i apuca( n
susul unui ru mare. Va(zu dealuri frumoase mbra(cate cu vii, va(zu castele mndre
n mijlocul codrilor. Auzi cntecul pa(sa(relelor s,i ca(ldura soarelui o sili de
mai multe ori sa( se scufunde-n apa( ca sa( se ra(coreasca(. ntr-un loc ntlni o
mult,ime de mici fiint,e omenes,ti, care se jucau sca(ldndu-se. Vru sa( se joace
s,i ea cu dnsele, dar ele fugira( speriate, s,i o lighioana( neagra( - era un
cine - ncepu a la(tra as,a de grozav, nct se sperie s,i dnsa s,i porni repede
spre largul ma(rii. Dar niciodata( nu va putea sa( uite pa(durile ma(ret,e,
dealurile verzi s,i copiii dra(gut,i care s,tiau sa( noate, cu toate ca( n-aveau
coada( de pes,te.

Sora a patra care era mai put,in ndra(zneat,a(, ra(mase n mijlocul ma(rii, unde
vederea se pierdea n nesfars,itul za(rilor, s,i unde cerul se boltea deasupra apei
ca un clopot mare de cristal. Din depa(rtare, cora(biile i se pa(reau ca nis,te
pa(sa(ri, delfinii zburdalnici fa(ceau tumbe, s,i balenele urias,e aruncau apa( pe
na(ri.
Sosi s,i rndul celei de-a cincea: s,i se ntmpla( ca ziua ei sa( cada( tocmai
iarna: as,a ca( ea va(zu ceea ce nu va(zusera celelalte. Marea era verzuie s,i pe
deasupra ei pluteau nis,te munt,i de gheat,a( care aveau forme ciudate s,i
stra(luceau ca diamantele. Fiecare, spunea dnsa, pa(rea un ma(rga(ritar mare, mai
mare dect turlele bisericilor pe care le cla(desc oamenii. Ea se as,ezase pe unul
din cei mai mari, s,i tot,i marinarii se depa(rtau speriat,i de locul unde se vedea
flfind, n ba(taia vntului, pa(rul ei despletit s,i lung. Pe seara(, cerul se
acoperi de nori; fulgerele spintecau vazduhul, tunetul bubuia, s,i marea
furioasa( s,i ntunecata( ridica munt,ii de gheat,a( s,i-i fa(cea
sa( stra(luceasca-n lumina ros,ie a fulgerelor. Cora(bierii s,i
strnsera( pnzele, s,i groaza era peste tot cuprinsul; ea nsa( sta(tea
linis,tita( pe muntele ei de gheat,a(, s,i va(zu tra(snetul ca un s,arpe de foc,
ca(znd n apa lucitoare.

Cnd una dintre surori ies,ea pentru ntia oara( la suprafat,a apei, ea ra(mnea
totdeauna fermecata( de lucrurile noi ce vedea; dar dupa( ce se fa(cea mare s,i
putea oricnd sa( iasa( n lumina de afara(, nu mai simt,ea nimic din farmecul
dinti; as,a ca(, dupa( o luna( de zile, ga(sea ca(-i mult mai frumos n fundul
ma(rii, s,i ca( palat ca al lor nu-i nica(ieri.

Adeseori seara ctes,i cinci surorile t,inndu-se de mini, se ridicau astfel la

suprafat,a apei. Aveau glas fermeca(tor, ca nici o alta fiint,a de pe lume. Cnd
cerul se acoperea de nori s,i vreo furtuna( prevestea pieirea unei cora(bii, ele
notau naintea cora(biei cntnd cele mai ademenitoare cntece, la(udnd
frumuset,ea fundului ma(rii, s,i chemnd pe ca(la(tori sa( vina( la dnsele.
Aces,tia nsa( nu puteau nt,elege cuvintele sirenelor, s,i niciodata( nu vedeau
minuna(t,iile pe care le cntau ele; cnd se scufunda corabia, oamenii se necau
s,i numai les,urile lor ajungeau pna( la palatul regelui ma(rii.

Cnd plecau cele cinci surori, cea mai mica( ra(mnea singura( lnga( fereastra(,
le urma(rea cu privirea s,i-i venea sa( plnga(. Dar sirenele n-au lacrimi, s,i
pentru asta inima lor sufera( s,i mai mult.
- O! De-as, mplini s,i eu cincisprezece ani, zicea ea, simt de pe-acum ce mult am
sa( iubesc lumea de sus s,i oamenii care sunt pe-acolo.
Sosi n sfrs,it s,i ziua aceea: mplini s,i ea cincisprezece ani.
- Acum o sa( pleci s,i tu, i zise bunica, vino sa( te ga(tesc ca s,i pe surorile
tale.
S,i-i puse pe cap o coroana( de crini albi, ale ca(ror foi erau din juma(tat,i de
perle, s,i-i atrna( de coada( opt stridii mari, ca sa( se s,tie din ce vit,a( mare
se trage.
- Ma( doare! zise mica sirena(.
- Ca sa fii ga(tita( frumos trebuie sa( suferi put,in, ra(spunse bunica.
Cum ar mai fi aruncat ea toate podoabele astea, s,i coroana grea care-i apa(sa
capul. Florile ros,ii din gra(dina ei i-ar fi stat mult mai bine, dar nu-ndra(znea
sa( spuna( nimic.
- Adio, zise ea, s,i us,oara( ca spuma se-na(lt,a( prin noianul de apa(.
Cnd scoase capul din mare, soarele tocmai asfint,ise; norii erau nca( rumenit,i,
tivit,i cu aur, s,i luceafa(rul serii scnteia pe cer. Aerul era pla(cut s,i
ra(coros, s,i marea linis,tita(. Aproape de mica sirena( plutea o corabie mare cu
trei catarge; n-avea nsa( dect o singura( pnza( ntinsa(, pentru ca( nu ba(tea
vntul, s,i marinarii sta(teau rezemat,i de frnghii. Cntecele ra(sunau fa(ra
ntrerupere, s,i cnd nnopta( se aprinsera( sute de felinare de toate culorile,
aga(t,ate de frnghii; ai fi crezut ca(-s steagurile tuturor t,a(rilor. Sirena
nota( pna(-n dreptul ferestrei de la odaia cea mare, s,i de cte ori o sa(lta
apa, vedea prin geam o mult,ime de oameni foarte frumos mbracat,i. Cel mai mndru
dintre ei era un tna(r print, de vreo s,aisprezece ani, cu pa(rul lung s,i negru;
pentru serbarea zilei lui se fa(cusera( toate prega(tirile astea.
Marinarii jucau pe punte, s,i cnd tna(rul print, se ara(ta(, o suta( de artificii
se na(lt,ara( n va(zduh, mpras,tiind o lumina( ca ziua. Sirenei nsa i fu
frica( s,i se da(du la fund: dar curnd ies,i iar s,i i se pa(ru ca( stelele
cerului ca(deau ca ploaia asupra ei. Niciodata( ea nu va(zuse focuri de artificii;
sori mari se-nvrteau, pes,ti de aur sa(getau noaptea, s,i toata( marea limpede s,i
potolita( stra(lucea. Pe corabie se vedeau la(murit nu numai oamenii, dar s,i
frnghiile. O, ce frumos era tna(rul print,! Strngea mna tuturor, vorbea s,i
zmbea fieca(ruia, pe cnd muzica umplea noaptea de cntecele-i armonioase. Era
trziu acum, dar sirena nu-s,i mai putea lua ochii de la corabie s,i de la tna(rul
print,. Luminile se stinsesera( s,i tunurile amut,ira(; toate pnzele fura( ntinse
s,i corabia porni repede nainte. Sirena o urma(ri fa(ra( a-s,i abate privirile de
la fereastra(. Dar deodata( marea ncepu a se tulbura, valurile cres,teau, s,i nori
gros,i, negri, se gra(ma(deau pe cer. n depa(rtare fulgera(, o
furtuna( ngrozitoare se apropia. Corabia, n fuga-i amet,itoare, se lega(na pe
marea-nvolburata(. Valurile ridicndu-se ca munt,ii nalt,i, aici o fa(ceau
sa( lunece ntre ele ca o leba(da(, aici o na(lt,au pe culmea lor. La nceput i
pla(cu foarte mult micii sirene aceasta( ca(la(torie zbuciumata(; dar cnd corabia,
izbita( cu furie, ncepu a trosni, cnd va(zu catargul cel mare frngndu-se ca o
trestie, s,i corabia la(sndu-se pe o parte, n vreme ce apa na(pa(dea n fundul
vasului, numai atunci s,i da(du seama de primejdie, s,i trebui sa( se fereasca( de
grinzile s,i de sfa(rma(turile corabiei pra(pa(stuite.
Cteodata( se fa(cea as,a de ntuneric, ca( nu se mai vedea nimic; numai la lumina
fulgerelor i se nfa(t,is,au toate ama(nuntele acestei grozave nenorociri. Pe
corabie era o nva(lma(s,eala( de nenchipuit; nca( o zguduitura(, s,i vasul se
desfa(cu n buca(t,i. Sirena va(zu pe tna(rul print, pierind in valuri. n culmea
fericirii, crezu ca( el se coboara( la locuint,a ei; dar numaidecat s,i aduse
aminte ca( oamenii nu pot sa( tra(iasca( n apa(, s,i ca( el o sa( ajunga( mort la
palatul tatalui ei. Atunci ea, ca sa(-l scape, se repezi not printre grinzile s,i
sfa(rma(turile ce pluteau deasupra apei, negndind c-ar fi putut s,i ea sa( fie
zdrobita( de vreuna din ele; se cobor n adncuri de mai multe ori, s,i astfel
putu ajunge pna la tna(rul print,, tocmai n clipa cnd, pa(ra(sit de puteri, el
nchidea ochii, gata sa( moara(. Mica sirena l prinse s,i sust,inndu-i capul
deasupra apei, se la(sa( cu el n voia valurilor. A doua zi vremea se ndreptase,
din corabie nsa( nu mai ra(ma(sese nimic. Soarele, cu razele-i pa(trunza(toare,
pa(rea ca( vrea sa( readuca( viat,a pe fat,a tna(rului print,, dar ochii lui
sta(teau tot nchis,i. Sirena l sa(ruta pe frunte, s,i dndu-i la o parte pa(rul
ud, ga(si o asema(nare uimitoare cu mica statuie de marmura( din gra(dinit,a ei.
Za(ri n sfrs,it pa(mntul, s,i-n depa(rtare munt,ii nalt,i albas,tri, cu coamele
sclipitoare de za(pada( alba(. La poalele dealului ntr-o pa(dure de
toata( frumuset,ea, era o bise-rica( sau o ma(na(stire. La poarta( erau palmieri
urias,i s,i-n gra(dina( portocali s,i la(mi; n apropiere de locul a(sta, marea
fa(cea o cotitura( pna(-n dreptul unei stnci, acoperita( cu nisip alb s,i
ma(runt. Acolo sirena duse pe print,, avnd grija( sa(-i t,ina capul tot n sus
s,i-n ba(taia razelor soarelui.
Deodata( ncepura( a suna clopotele de la biserica(, s,i o mult,ime de fete tinere
intrara(-n gra(dina(. Sirena atunci se depa(rta notnd, s,i se ascunse n dosul
unor stnci, ca sa( vada( ce-o sa( i se ntmple bietului print,.
n curnd una din fete trecu pe lnga( el; nti se sperie, dar venindu-s,i repede
n fire, alerga( sa( cheme s,i pe celelalte, care da(dura( print,ului toate
ngrijirile. Sirena l va(zu cum s,i venea n simt,ire s,i zmbea celor ce-l
nconjurau; numai ei nu-i zmbea, fiindca nu s,tia el cine-l sca(pase de la moarte.
Iar cnd tna(rul print, fu luat s,i dus ntr-o cla(dire mare, sirena, mhnita(,
cobor n adncuri s,i se ntoarse la palatul tatalui ei.
Ea fusese ntotdeauna ta(cuta( s,i gnditoare; dar din ziua aceea fu s,i mai
ta(cuta( s,i mai gnditoare. Surorile ei o ntrebara( despre cele ce va(zuse ea
sus, dar nu le povesti nimic.
Adeseori seara s,i dimineat,a, se urca spre locul unde la(sase ea pe print,. Va(zu
roadele din gra(dina( cum se coceau, va(zu za(pada topindu-se pe munt,ii cei
nalt,i, dar pe frumosul print, nu-l mai va(zu; s,i din ce n ce mai mhnita( se
ntorcea n fundul ma(rii. Acolo, singura ei mngiere era sa( stea n gra(dinit,a
ei, mbra(t,is,nd mica statuie de marmura(, care sema(na cu print,ul; n vremea
asta florile ei nengrijite, uitate, se ntindeau prin alee ca ntr-un loc
sa(lbatic, incola(cind tulpinile lor printre ramurile copacilor, fa(cnd astfel
bolt,i stufoase, unde lumina nu mai putea pa(trunde.
Dupa( ctva timp nsa(, mica sirena( nu mai putu suferi astfel de viat,a(, s,i s,i
dezva(lui taina uneia dintre surori; aceasta la rndul ei o povesti celorlalte, dar
nu numai lor, ci s,i ctorva sirene, care s,i ele o spusera( prietenelor lor cele
mai bune. Se-ntmpla(, ca( una dintre acestea va(zuse s,i ea serbarea de pe
corabie, cunos,tea pe print,, s,i s,tia locul unde era mparat,ia lui.
- Vino, surioara(, zisera( celelalte print,ese; s,i lundu-se de mini, n s,ir, se
ridicara( deasupra apei n dreptul palatului printului.

Palatul acesta era cla(dit din pietre galbene, lustruite; sca(ri mari de
marmura( duceau nla(untru s,i-n gra(dina(; mai multe turnuri aurite stra(luceau pe
acoperis,, s,i printre stlpii galeriilor erau statui de marmura( care pa(reau vii.
Sa(lile ma(ret,e erau mpodobite cu perdele s,i covoare de-o uimitoare bogat,ie,
s,i peret,ii aco-perit,i cu minunate zugra(veli. n sala cea mare soarele,
stra(ba(tnd printr-un tavan de cristal, nca(lzea florile cele mai rare care
cres,teau sub o ves,nica( ploaie de pica(turi stra(lucitoare.
De-atunci mica sirena( venea adeseori n locul acesta, s,i noaptea, ca s,i ziua; se
apropia de t,a(rm s,i ndra(znea chiar sa( se as,eze sub marele balcon de marmura(,
a ca(rui umbra( se-ntindea departe deasupra apelor. De acolo vedea pe tna(rul
print,, care se plimba singur la lumina lunii; de multe ori, n cntecul muzicii,
el trecu prin fat,a ei ntr-o luntre frumos mpodobita( cu steaguri s,i stofe
scumpe, s,i cei care za(reau va(lul ei alb prin trestiile verzi o luau drept o
leba(da( cu aripile-ntinse.
Ea i auzea pe pescari spunnd mult bine de tna(rul print,, s,i atunci se
bucura( ca(-i sca(pase viat,a, cu toate ca( el nici nu s,tia de dnsa. Iubirea ei
pentru oameni cres,tea din zi n zi, s,i din zi n zi tot mai mult dorea sa( se
apropie de ei. Lumea lor i pa(rea mult mai ntinsa( dect a ei; apoi oamenii
s,tiau sa( stra(bata( marea cu cora(biile lor, sa( se urce pe munt,i, deasupra,
pna( dincolo de nori; ei aveau cmpii verzi s,i pa(duri nema(rginite. Surorile ei
nu s,tiau sa(-i spuna( despre toate cte ar fi vrut ea sa( afle; ntreba( atunci pe
bunica ei care cunos,tea bine lumea de sus, aceea pe care, cu drept cuvnt, o numea
ea "cuprinsul de pe deasupra apelor".
- Dar daca( oamenii nu se neaca(, ntreaba( tna(ra print,esa, tra(iesc ei
ves,nic? Nu mor s,i ei ca noi?
- Fa(ra(-ndoiala(, ra(spunse ba(trna, mor s,i ei; s,i viat,a lor e chiar mai
scurta( dect a noastra(. Noi tra(im uneori s,i trei sute de ani; s,i cnd nceta(m
de a mai fi, ne prefacem n spuma(, ca(ci n fundul ma(rii nu sunt morminte pentru
corpuri nensuflet,ite. Sufletul nostru nu e nemuritor: cu moartea totul e
sfrs,it. Noi suntem ca trestiile verzi; odata( ta(iate, ele nu mai nverzesc
niciodata(. Oamenii nsa( au suflet care tra(ies,te ves,nic, care tra(ies,te s,i
dupa( ce corpul lor s-a prefa(cut n t,a(rna(; sufletul acesta se nalt,a( n
va(zduh pna( la stelele care lucesc, s,i, precum ne ridica(m noi din fundul
apelor, ca sa( vedem locurile unde tra(iesc oamenii, as,a s,i ei se nalt,a( n
lumi ncnta(toare, unde niciodata nu pot ajunge noroadele ma(rii.
- Dar de ce n-avem s,i noi suflet nemuritor? zise mica sirena( mhnita(; as, da
bucuros sutele de ani ce mai am de trait ca sa( fiu s,i eu fiint,a( omeneasca(, o
zi, numai o zi, s,i sa( ma( pot ridica pe urma( n mpa(ra(t,ia cerurilor.
- Nu te mai gndi la asemenea lucruri, zise ba(trna; noi suntem rnult mai
fericit,i aici n fundul ma(rii, dect sunt oamenii acolo sus.
- Va trebui dar sa( mor ntr-o zi, s,i sa( ma( prefac n spuma(; pentru mine n-au
sa( mai fie nici s,oapte de valuri, nici flori, nici soare. Dar nu-i oare un mijloc
ca sa( dobndesc suflet nemuritor?
- Unul singur, zise bunica, dar e aproape cu neputint,a(. Ar trebui ca un om
sa( simta pentru tine o iubire fara( margini, sa-i fii mai scumpa( dect tata(l s,i
mama lui. Atunci cnd, fiind astfel legat de tine cu tot sufletul s,i inima lui, un
preot i-ar pune mna lui dreapta( n mna ta s,i el t,i-ar fa(ga(dui
credint,a( ves,nica(, numai atunci sufletul lui s-ar mpa(rta(s,i, s,i ai putea s,i
tu sa( iei parte la fericirea oamenilor. Dar niciodata( lucrul acesta nu se va
putea ntmpla: ceea ce la noi, n mare, trece drept o frumuset,e, cum e coada ta
de pes,te, la ei pe pa(mnt e ceva foarte urt. Sa(racii oameni! Ca sa( fie
frumos,i ei s,i nchipuie c-au nevoie de doua( proptele grosolane, pe care le
numesc picioare!
Mica sirena( ofta( cu amar, uitndu-se la coada ei de pes,te.
- Sa( fim vesele! zise ba(trna, sa( juca(m s,i sa( petrecem ct mai mult n cei
trei sute de ani ct avem de tra(it; asta e o buca(t,ica( buna( de timp, o sa( ne
odihnim cu-att mai bine pe urma(. n asta( seara( e bal la curte.
Nu se pot nchipui pe pa(mnt minunat,iile de pe-acolo. Sala cea mare de joc era
toata de cristal; mii de scoici mari as,ezate de-o parte s,i de alta, umpleau sala
c-o lumina( alba(struie, s,i prin peret,ii stra(vezii mpra(s,tiau lumina asta s,i-
n mare de jur-mprejur. Se vedeau notnd nenuma(rat,i pes,ti, mari s,i mici, cu
solzi care luceau ca purpura, ca aurul s,i ca argintul.

n mijlocul sa(lii curgea un ru larg, n care jucau delfinii s,i sirenele n

sunetul glasului lor fermecator. Nimeni nsa( nu cnta mai frumos ca mica sirena(,
s,i toata( lumea o la(uda as,a de mult, ca(, pentru o clipa(, bucuria asta o fa(cu
sa( uite minunile de pe pa(mnt. Curnd nsa( s,i ntoarse gndul iar la vechile-i
ama(ra(ciuni, la frumosul print, s,i la sufletul lui nemuritor. Ies,i binis,or din
palat, depa(rtndu-se de cntece s,i de veselie, s,i se duse-n gra(dinit,a ei. De-
acolo auzi striga(tul de corn, ce stra(ba(tea prin apa(:
- Acum plutes,te-acolo sus, acel pe care-l iubesc din tot sufletul s,i din
toata( inima mea, acel spre care-mi sunt ndreptate toate gndurile mele, s,i
ca(ruia as, vrea sa(-i ncredint,ez fericirea viet,ii mele. As, face orice, numai
sa( fiu cu el s,i sa( pot ca(pa(ta suflet nemuritor. Pe cnd joaca( s,i petrec
surorile mele aici n palat, eu am sa( ma( duc la vrajitoarea ma(rii, de care-am
avut atta groaza( pna azi. Ea va s,ti poate sa(-mi dea sfaturi s,i sa(-mi
vina( n ajutor.
S,i ies,ind din gra(dinit,a ei, mica sirena( se ndrepta( spre vltorile zgomotoase
nda(ra(tul ca(rora locuia vra(jitoarea. Niciodata nu mai fusese pe drumul acesta.
Nici o floare, nici un fir de iarba( nu cres,tea pe-acolo. Fundul, numai de nisip
cenus,iu, se ntindea pna( la o cotitura( unde apa se nvrtea repede n loc, ca
pietrele morii, s,i nghit,ea n adncul ei tot ce putea prinde. Sirena se va(zu
silita( sa( stra(bata( aceste groaznice vltori, ca sa( ajunga( n t,inuturile
vra(jitoarei, a ca(rei casa( se afla n mijlocul unei pa(duri ciudate. Tot,i
copacii s,i toate tufis,urile nu erau dect polipi, juma(tate animale, juma(tate
plante: pa(reau ca(-s s,erpi cu sute de capete, ce ies,eau din pa(mnt. Ramurile
erau nis,te brat,e lungi s,i lipicioase, s,i n loc de degete aveau viermi care
mis,cau mereu. Brat,ele acestea se ncola(ceau peste tot ce puteau apuca, s,i nimic
nu mai sca(pa.
Mica sirena(, ngrozita(, ar fi vrut sa( se ntoarca(; dar gndindu-se la print,
s,i la sufletul omenesc, s,i lua( inima n dint,i, s,i strnse n jurul capului
pa(rul ei lung, ca sa( n-o poata( apuca polipii, s,i ncrucis,a( brat,ele pe piept
s,i nota( astfel repede ca un pes,te, printre ura(t,eniile acelea, ce fiecare
t,inea cte o prada( n brat,e, ca n cles,te de fier, fie schelete albe de
necat,i, fie vsle, la(zi, sau oase de animale. S,i print,esa nlemni de
groaza( cnd va(zu s,i o mica( sirena( sugrumata( n ncles,tarea brat,elor
acestora.
n sfrs,it ajunse la un loc deschis n pa(durea aceasta, unde s,erpi urias,i se
ncola(ceau, nfiornd privirea cu pntecele lor ga(lbui. n mijlocul
deschiza(turii acesteia era casa vra(jitoarei, fa(cuta toata( numai din oasele
necat,ilor; acolo vra(jitoarea, stnd pe-o piatra( mare, da(dea de mncare unui
broscoi, cum dau oamenii la canari sa( ma(nnce zaha(r. Ea zicea ca( s,erpii aceia
scrbos,i sunt puis,orii ei, s,i-i pla(cea sa( s,i-i ncola(ceasca( peste pieptul
ei, care sema(na cu un burete de mare.
- S,tiu ce vrei, zise ea, va(znd pe mica sirena(; dorint,a ta e o nebunie; totus,i
voi face sa( t,i se mplineasca(, dar s,tiu ca( asta are sa-t,i aduca( nenorocire.
Tu vrei sa( scapi de coada ta de pes,te, s,i s-o nlocuies,ti cu cele
doua( proptele cu care umbla( oamenii, s,i asta, pentru ca sa( te
iubeasca( print,ul, sa( te ia de sot,ie s,i sa(-t,i dea suflet nemuritor. Rostind
vorbele astea, izbucni ntr-un hohot de rs nspa(imnta(tor, care fa(cu
sa( cada( s,i broscoiul s,i s,erpii.
- n sfrs,it, bine-ai fa(cut c-ai venit; mine, la ra(sa(ritul soarelui, ar fi
fost prea trziu, s,i ar fi trebuit sa( mai as,tept,i nca( un an. Am sa(-t,i
prega(tesc o ba(utura( pe care o s-o duci pe pa(mnt nainte de reva(rsatul
zorilor. Te-as,ezi pe t,a(rm, s,i o bei. ndata( coada ta o sa( se subt,ieze s,i o
sa( se desfaca( n doua(, n ceea ce numesc oamenii "frumoase picioare". Dar
sa( s,tii ca( asta are sa( te doara(, ca s,i cum te-ar ta(ia cineva c-o sabie
ascut,ita(. Toata( lumea se va minuna de frumuset,ea ta, vei pa(stra mersul ta(u
us,or s,i lin, dar fiecare pas te va sngera s,i t,i va pricinui dureri, ca s,i
cum ai ca(lca pe vrfuri de ace. Daca( tu vrei sa( nduri toate suferint,ele astea,
ma( nvoiesc sa(-t,i dau ajutor.
- Le voi ndura, zise sirena cu glas tremurat, gndindu-se la print, s,i la
sufletul nemuritor.
- Dar t,ine bine minte, urma( vra(jitoarea, ca( odata( schimbata( n
fiint,a( omeneasca(, nu te vei mai putea face iar sirena(! Niciodata( nu vei mai
revedea palatul tata(lui ta(u; s,i daca( print,ul, uitnd de tata(l s,i mama lui,
nu te va iubi din tot sufletul s,i inima lui, s,i nu te va lua de sot,ie n fat,a
unui preot, atunci, suflet nemuritor niciodata( nu vei putea dobndi. n ziua cnd
el se va nsura cu alta, inima ta se va zdrobi, s,i tu nu vei mai fi dect put,ina(
spuma( pe culmea valurilor.

- Ma( nvoiesc, zise printesa, alba( ca de ceara.

- Atunci, daca(-i as,a, ra(spunse vra(jitoarea, afla( ca( trebuie
sa( ma( pla(tes,ti; s,i eu nu-t,i cer put,in lucru. Glasul ta(u e cel mai frumos
dintre toate cele din fundul ma(rii: tu crezi ca( farmeci pe print, cu el, dar eu
tocmai glasul ta(u t,i-l cer ca plata(. Vreau ceea ce ai tu mai frumos, n schimbul
acestei ba(uturi de pret,; ca(ci pentru ca sa( aiba leac, trebuie sa( pun n ea
snge de-al meu.
- Dar daca( tu mi iei glasul, ntreba( mica sirena(, ce-mi va mai ra(mne?
- Fat,a ta frumoasa(, ra(spunse vra(jitoarea, mersul ta(u us,or s,i lin, s,i ochii
ta(i fermeca(tori; asta-i de-ajuns ca sa( ra(pesti inima unui om. Haide! Fa(-t,i
curaj! Scoate limba sa( t,i-o tai, s,i t,i voi da ba(utura.
- Fie! ra(spunse print,esa.
Vra(jitoarea i ta(ie limba s,i biata copila( ra(mase muta(.
Apoi vra(jitoarea puse ca(ldarea pe foc, ca sa( fiarba( ba(utura fermecata(.
- Bun lucru e curat,enia, zise ea lund un ma(nunchi de vipere ca sa( curet,e
ca(ldarea. S,i fa(cndu-s,i o ta(ietura( pe piept, la(sa( sngele ei negru
sa( curga n ca(ldare.
Ies,i un fum gros, fa(cnd fel de fel de figuri ciudate, ngrozitoare. n fiecare
clipa(, ba(trna arunca mereu cte ceva n ca(ldare, s,i cnd amestecul acesta
ncepu a clocoti, se auzi un sunet ntocmai ca gemetele de crocodil. Cnd fu gata
ba(utura, pa(rea ca(-i apa( limpede.
- Iat-o, zise vra(jitoarea, dupa( ce-o turna( ntr-o sticlut,a. Daca polipii ar
umbla sa( te nhat,e cnd vei trece prin pa(durea mea, n-ai dect sa( le arunci o
pica(tura( din ba(utura asta, s,i brat,ele s,i degetele lor vor sa(ri n mii de
bucat,i.
Sfatul acesta era zadarnic; ca(ci polipii, numai za(rind ba(utura ce lucea ca o
stea n mna sirenei, se da(deau n la(turi speriat,i. Astfel trecu ea prin pa(dure
s,i peste vltorile zgomotoase.

Cnd ajunse la palatul tata(lui ei, luminile din sala cea mare erau stinse; de
buna( seama( ca( toata( lumea dormea s,i ea nu ndra(zni sa( intre. Nu le mai putea
vorbi. S,i n curnd trebuia sa(-i pa(ra(seasca( pentru totdeauna. I se frngea
inima de durere; se strecura( n gra(dina(, culese ca(te o floare din fiecare
brazda( a surorilor ei, trimise, din vrful degetelor, mii de sa(rutari palatului,
s,i se ridica( deasupra apei.

Nu ra(sa(rise nca( soarele cnd ea va(zu palatul print,ului. Luna lucea pe cerul
senin. Se as,eza( pe mal s,i sorbi ba(utura; simt,i ca s,i cum o sabie ta(ioasa i-
ar fi despicat trupul, les,ina( s,i ra(mase ca moarta(. Soarele se ridicase mult
deasupra ma(rii, cnd ea se des,tepta( n junghiurile unor dureri cumplite. Dar
naintea ei sta(tea frumosul print,, care-o privea uimit cu ochii lui negri. Mica
sirena s,i pleca( ochii n jos, s,i va(zu ca( nu mai avea coada( de pes,te, ci n
locul ei erau doua( picioare albe s,i frumoase.

Print,ul o ntreba(, cine e s,i de unde vine; ea l privi cu un aer bla(nd s,i
trist, fa(ra( a putea scoate un cuvnt. Tnrul atunci o lua( de mna( s,i o duse
la palat. Fiecare pas, dupa( cum i spusese vra(jitoarea, i pricinuia dureri
cumplite, totus,i fiind la brat,ul print,ului, ea urca(, us,oara( ca un fulg, scara
cea de marmura(, s,i toata( lumea se minuna de mersul ei lin s,i mla(dios. Fu
mbra(cata( n ma(tase s,i n zabranic scump s,i ochii tuturor o sorbeau s,i nu se
mai sa(turau privind frumuset,ea ei; cu toate acestea ea tot muta( ra(mnea. Roabe,
mbracate n aur s,i ma(tase, cntau n fat,a print,ului vitejiile stra(mos,ilor
lui, ele cntau frumos, s,i print,ul le la(uda, zmbind gingas,ei copile.
"Dac-ar s,ti, s,i zicea ea n gnd, ce glas cu mult mai frumos mi-am jertfit eu
pentru el!"
Cnd ta(cura( cnta(rile, roabele jucara( n sunetul unei muzici fermeca(toare. Dar
cnd ncepu a juca mica sirena(, ridicnd brat,ele-i albe si t,inndu-se numai n
vrful picioarelor, aproape fa(ra( sa( atinga pa(mntul, pe cnd ochii ei vorbeau
inimii mai bine dect cntecul roabelor, tot,i fura( cuprins,i rapid de farmecul
acesta nespus; print,ul porunci ca ea sa( nu-l mai pa(ra(seasca( niciodata, s,i-o
nga(dui sa( doarma( la us,a lui, pe o perna( de catifea. Lumea nsa nici nu
ba(nuia suferint,ele ce ndurase ea jucnd.
A doua zi print,ul o mbra(ca( ntr-un costum de paj, pentru ca ea sa(-l
poata( urma ca(lare. Stra(ba(tura astfel mpreuna( pa(durile nmiresmate s,i se
urcara( n munt,i nalt,i; sirena rdea, des,i numai ea stia ct suferea.

Noaptea ca(nd toata( lumea dormea, ea cobora pe ascuns, pe scara de

marmura( pna( la malul ma(rii, unde-s,i ra(corea n apa rece, picioarele ce-i
ardeau; s,i toate amintirile copila(riei o mpresurau atunci.
ntr-o noapte, za(ri pe surorile ei t,inndu-se de mna(; ele cntau cu atta
ntristare, pe cnd notau, ca( mica sirena( nu se putu opri de-a le face semn.
Recunoscnd-o, ele i povestira( cta( ama(ra(ciune le pricinuise ea. De-atunci ele
veneau n toate nopt,ile, s,i o data( adusera( s,i pe bunica lor ba(trna, care de
mult,i ani nu mai scosese capul din mare, s,i pe tata(l lor, regele ma(rii, cu
coroana lui de ma(rgean pe cap. Amndoi ntinsera minile spre fata lor; dar nu
ndra(zneau sa( se apropie de mal, cum fa(ceau surorile ei.
Din zi n zi print,ul iubea mai mult pe mica sirena(, dar o iubea ca pe un copil
dragut, s,i bun, fa(ra( a se gndi s-o ia de sot,ie. S,i pentru ca ea
sa( poata( dobndi suflet nemuritor, s,i sa( nu fie ntr-o zi numai put,ina( spuma(
de mare, trebuia ca neapa(rat print,ul sa( o ia de nevasta(.
- Nu ma( iubes,ti tu mai mult dect pe celelalte? iata( ce pa(reau a-l ntreba
ochii bietei copile.
- Negres,it, ra(spundea print,ul, care i nt,elegea ntrebarea, tu ai inima mai
buna ca toate celelalte; tu imi es,ti mai apropiata(, s,i semeni cu o fata( pe care
am vazut-o ntr-o zi, dar pe care nu cred s-o mai reva(d vreodata(. Aflndu-ma( pe-
o corabie care s-a scufundat, am fost dus de valuri la t,a(rm, lnga( o ma(na(stire
unde erau mai multe fete. Una dintre ele, cea mai tna(ra, ma( ga(si pe mal s,i mi
sca(pa( viat,a, dar n-am va(zut-o dect de doua( ori, s,i niciodata( nu voi putea
iubi pe alta dect pe dnsa; ei bine, tu i semeni aidoma, s,i uneori nlocuies,ti
chipul fetei acesteia n sufletul meu.
"Doamne, s,i zise n gnd mica sirena(, el nici nu ba(nuies,te ca( eu l-am purtat
pe valuri pana( la ma(na(stire s,i l-am salvat. Alta-i aceea pe care o iubes,te.
Dar fata aceea e la ma(na(stire, nu iese niciodata( de-acolo; poate ca( o va uita
pentru mine, pentru mine care-l voi iubi s,i-i voi nchina lui toata viat,a mea".
- Print,ul se nsoara( cu frumoasa fata( a mpa(ratului vecin, auzi ea ntr-o zi;
el pre-ga(tes,te o corabie stra(lucitoare sub cuvnt ca( vrea numai sa( se
duca( sa( vada( pe mpa(ratul, dar adeva(rul e ca( el o sa( ia pe fata lui de
sot,ie.
Aceste vorbe fa(cura( pe mica sirena( sa( zmbeasca(: ea s,tia mai bine ca oricine
gndurile print,ului, deoarece el i spusese: "Fiindca( doresc pa(rint,ii mei,
ma( voi duce sa( va(d pe frumoasa print,esa(, dar niciodata( ei nu ma( vor putea
sili s-o iau de sot,ie. Nu pot s-o iubesc; ea nu seama(na(, ca tine, cu tna(ra
fata( de la ma(na(stire, mai degraba( te-as, lua pe tine de sot,ie, sa(rman copil
ga(sit, cu ochi fermecatori, cu toate ca( es,ti muta(".
S,i sa(rutand-o pe frunte print,ul pleca(.
- Cred ca( n-ai teama( de mare, scumpa( copila(, i zise el cnd erau pe corabia
care-i ducea.
Apoi el i vorbi de furtuni s,i de mare cnd e nfuriata(, de pes,tii ciudat,i s,i
de tot ce ga(seau scafandrii n fundul apei. Vorbele acestea o fa(ceau
sa( zmbeasca(.
Cine cunos,tea fundul ma(rii mai bine dect ea?

La lumina lunii, pe cnd dormeau ceilat,i, ea, s,eznd pe marginea corabiei, s,i
adncea privirea n apa stra(vezie, s,i i se pa(rea ca( vede palatul tata(lui ei,
s,i pe ba(trna bunica( avnd ochii at,intit,i spre corabie. ntr-o noapte i
apa(rura( surorile ei: ele priveau cu mhnire s,i s,i frngeau minile. Mica
sirena( le chema( fa(cndu-le semne, s,i s,i da(du silint,a sa( le faca( a
nt,elege ca( totul mergea bine: dar n clipa aceea se apropie un marinar, s,i ele
coborra( n adncuri, la(sndu-l sa( creada( ca( n-a va(zut dect spuma( de mare.

A doua zi, corabia sosea la cetatea unde locuia mpa(ratul vecin. Toate clopotele
ncepura( a suna, muzici cntau din na(lt,imile turnurilor, s,i soldat,ii se
pusera(-n rnduri cu steagurile desfa(s,urate s,i cu armele stra(lucitoare n
ba(taia soarelui. Fiecare zi era o sa(rbatoare: balurile s,i petrecerile se t,ineau
lant,, numai print,esa nu venise nca( de la ma(na(stire, unde se zicea ca a fost
trimisa( ca sa( nvet,e toate ndatoririle mpa(ra(tes,ti. n sfrs,it sosi s,i ea.

Mica sirena( era foarte nera(bda(toare de a vedea ct de frumoasa( era print,esa; i

se mplini n sfrs,it dorint,a asta: trebui sa( recunoasca( s,i ea ca( niciodata
nu va(zuse chip mai frumos, fat,a( mai alba( s,i mai curata(, s,i ochi mai adnc
ntunecat,i, un fel de albastru nchis, ochi ntr-adeva(r fermeca(tori.

- Tu es,ti! striga( print,ul cnd o za(ri, tu es,ti cea care m-ai sca(pat de la
moarte acolo pe t,a(rm. S,i strnse n brat,e pe logodnica lui, care se nros,ise
toata(. E prea multa( fericire! urma( el, ntorcndu-se spre mica sirena(. Dorint,a
mea cea mai vie s-a mplinit! Tu vei mpa(rta(s,i fericirea mea, ca(ci tu t,ii la
mine mai mult ca tot,i.

Copila ma(rii sa(ruta( mna print,ului, cu toate ca(-s,i simt,ea inima zdrobita(.

n ziua nunt,ii aceluia pe care-l iubea, ea trebuia sa( moara( s,i sa( se
prefaca( n spuma(.

Veselia domnea n tot t,inutul; crainici vestira( logodna pretutindeni n sunet de

trmbit,e. n biserica cea mare miresme ardeau n ca(tui de argint, preot,ii
lega(nau ca(delnit,ele; cei doi logodnici t,inndu-se de mna(,
primira( binecuvntarea marelui preot. mbra(cata( n aur s,i ma(tase, mica sirena(
era de fat,a la cununie; dar urechile ei n-auzeau cnta(rile, ochii ei nu vedeau
sfnta slujba(, nu se gndea dect la moartea ei apropiata( s,i la tot ce pierduse
ea n lumea asta.

n aceeas,i seara cei doi tineri plecara( pe o corabie. Tunurile bubuiau. Toate
steagurile flfaiau, n mijlocul corabiei se as,ezase un cort mpa(ra(tesc de
purpura( s,i de aur, unde se prega(tise un pat ma(ret,, pnzele se umflara(, s,i
corabia luneca( us,or pe marea linis,tita(.

Cnd noaptea se apropie, se aprinsera( felinare de toate culorile, s,i marinarii

ncepura( a juca pe punte cu veselie. Mica sirena( s,i aminti atunci de seara
cnd, pentru ntia oara(, a vazut ea lumea oamenilor. Se prinse s,i ea n joc,
zburnd cum zboara( rndunica,nct uimi pe tot,i cu jocul ei nemaiva(zut
vreodata(. E cu neputint,a( nsa( a spune ce se petrecea n inima ei. Pe cnd juca,
ea se gndea la acela pentru care pa(ra(sise rudele s,i lumea ei, s,i jertfise
glasul fermecator, s,i suferise chinuri nemaipomenite. Aceasta era cea din
urma( noapte cnd mai respira acelas,i aer cu el, cnd mai privea marea adnca s,i
cerul nstelat. Noapte ves,nica(, noapte fa(ra( vise o as,tepta, fiindca( n-avea
suflet nemuritor. Pna la miezul nopt,ii t,inura jocul s,i veselia pe corabie, s,i
ea juca si rdea, cu moartea-n suflet.

Apoi print,ul s,i print,esa se retrasera( n cortul lor; totul intra( n ta(cere,
s,i ra(mase n picioare numai marinarul care era la crma(. Mica sirena(, rezemata(
cu brat,ele-i albe pe bordul corabiei se uita spre ra(sa(rit unde se iveau zorile;
ea s,tia ca( prima raza( de soare o va ucide.

Deodata( surorile ei ies,ira din mare, albe ca s,i dnsa; pa(rul lor lung nu mai
flfia n vnt: fusese ta(iat.

- L-am dat vra(jitoarei, zisera ele, pentru ca sa(-t,i vina( n ajutor s,i sa( nu
mori n dimineat,a asta. Ea ne-a dat cut,itul acesta; vezi ce ascut,it e. nainte
de a ra(sa(ri soarele, trebuie sa(-l mplnt,i n inima print,ului, s,i ca(nd
sa(ngele lui cald va curge pe picioarele tale, atunci ele se vor uni s,i se vor
schimba ntr-o coada( de pes,te. Te vei face iara(s,i sirena(; te vei cobor n
apa( cu noi, s,i numai peste trei sute de ani vei muri s,i te vei preface n spuma(
de mare. Dar gra(bes,te-te, ca(ci clipa cnd soarele va ra(sa(ri, trebuie ca unul
din voi sa( moara(. Ucide-l s,i vino cu noi! Vezi tu dunga aceea ros,ie in fat,a
noastra(? Peste cteva clipe soarele se va ivi, s,i totul va fi sfa(rs,it pentru
tine.

Apoi, oftnd adnc, se cufundara( n valuri. Mica sirena( da(du la o parte perdeaua
de la cort s,i va(zu pe tinerii print,i adormit,i. Ea se apropie ncetis,or de
dns,ii, se apleca( s,i puse o sa(rutare pe fruntea celui pe care-l iubise ata(t de
mult. Apoi ntorcndu-s,i privirile spre ra(sa(ritul care se nros,ea din ce n ce,
se uita( cnd la cut,itul ta(ios, cnd la frumosul print,, ce rostea n vis numele
sot,iei lui, ridica( arma cu o mna tremura(toare, dar cut,itul i ca(zu din mna(.
Mica sirena( se mai uita( o data( la print, s,i se arunca( n mare, unde-s,i simt,i
corpul topindu-se n spuma(.

n clipa aceea soarele ies,i din valuri; razele-i calde s,i binefa(ca(toare ca(deau
pe spuma rece, s,i mica sirena( nu se simt,ea nca( nimicita(; ea va(zu soarele
stra(lucind, norii de purpura( s,i pe deasupra ei plutind mii de fiint,e stra(vezii
din lumile ceres,ti. Glasurile lor cntau as,a de dulce s,i as,a de tainic,
ca( nici o ureche omeneasca( n-ar fi fost n stare sa( le-auda(, cum nici de va(zut
ochiul pa(mntesc nu le-ar fi putut vedea. Copila ma(rii ba(ga( de seama( ca( s,i
ea avea trup la fel ca fiint,ele acelea s,i ca( ncet, ncet, se la(murea din
spuma(.
Unde sunt? ntreba( ea cu un glas n care nu mai era nimic pa(mntesc.
- La Fetele cerului, ra(spunsera( celelalte. Sirenele n-au suflet nemuritor s,i
nici nu-l pot dobndi dect prin iubirea unui om, ves,nicia viet,ii lor atrna( de
puterea altuia. Ca s,i sirenele, suflet nemuritor n-au nici Fetele cerului, dar ele
l pot dobndi prin faptele lor bune. Noi zburam n t,a(rile calde, unde aerul
otra(vit omoara( pe oameni, le ducem ra(coarea binefa(ca(toare s,i ra(spndim n
aer miresmele florilor; pretutindeni pe unde trecem, ducem sa(na(tate s,i voie
buna(. S,i numai dupa( ce facem bine vreme de trei sute de ani, dobndim suflet
nemuritor s,i putem sa( ne bucura(m s,i noi de ves,nica fericire omeneasca(. Biata(
mica( sirena(, tu ai fa(cut din toata( inima aceleas,i sfort,a(ri, ca s,i noi; ca
s,i noi ai suferit s,i ai ies,it nvinga(toare din toate ncerca(rile, tu te-ai
ridicat pna la lumea Duhurilor cerului, unde nu mai depinde dect de tine ca
sa( pot,i, dupa trei sute de ani, dobndi suflet nemuritor prin faptele tale bune.
S,i mica sirena(, ridicndu-s,i brat,ele spre cer, simt,i pentru ntia oara( ca( i
se umplu ochii de lacrimi.
Zgomote de veselie se auzira( din nou pe corabie; sirena va(zu pe print, s,i pe
frumoasa lui sot,ie cum se uitau cu nduios,are la clocotul de spuma(, ca s,i cum
ar fi s,tiut ca( ea se aruncase n valuri. Nevazuta(, ea sa(ruta fruntea
print,esei, l mngie pe print,, s,i apoi se na(lta( cu Fetele cerului n norul
trandafiriu care trecea pe cer.