10.

CENTRALE TERMICE DISTRICTUALE

Termenul de centrale termice districtuale (termoficare) se refera la centralele cu propria

generare de caldura, dar fara generare de energie. Caldura este distribuita sistemului termic
districtual in cadrul caruia toti consumatorii din sistem au posibilitatea sa fie conectati.

Utilizarea aschiilor lemnoase, in centralele termice districtuale, a crescut spectaculos de cand a

intrat in functiune primul sistem a inceputul anilor 80. Daca, in 1984, erau doar 3 sisteme de centrale
termice districtuale de ardere a aschiilor, astazi sunt 50. Consumul de aschii a crescut si el la apro-
ximativ 725.000 m3/an ceea ce este egal cu o cantitate de energie de aproximativ 1.800 TJ.
Intr-o perspectiva internationala, utilizarea aschiilor in aceste centrale a crescut simtitor intr-o
perioada relativ scurta de timp. Aceste centrale se instaleaza fie, pentru a inlocui centralele cu lemn de
foc, sau combustibil lichid, conectate la vechile sisteme de incalzire districtuala, fie ca noi centrale si
sisteme (asa numitele proiecte de urbanizare). Cazanele de ardere a lemnului. Din centralele termice
districtuale din Danemarca, sunt proiectate pentru a genera caldura de 1 MW si 10 MW; media este de
3,5 MW.
Finantari partiale guvernamentale sunt prevazute prin Actul de Finantare Statala si
Promovarea Co-generarii Descentralizate si Utilizarii de Biomasa drept Combustibil /ref. 61/. Este
evident ca, acesta aduce beneficii financiare proiectului, aplicarea programelor de co-finantare fiind de
o maxima impartanta, pentru a continua aprovizionarea cu caldura pe baza de biomasa. Proiectele de
urbanizare pornesc de la zero. Trebuie sa fie puse bazele centralei termice, a sistemului de incalzire
districtuala si a instalatiilor consumatorului. Aceste centrale, necesita investitii totale considerabile si
sunt de obicei implementate in comunitati mici, unde cazanele au o capacitate medie mai mica de 3,5
MW.
Un numar de 7 pana la 9 fabricanti, din Danemarca, realizeaza sisteme termice districtuale cu
arderea aschiilor. In plus, un mare numar aprovizioneaza micile sisteme pentru ferme si institutii (vezi
Lista Fabricantilor).
In perioada recenta, tehnologia biomasei a suscitat un interes deosebit, in randul companiilor
comerciale si industriale. Aceasta datorita faptului ca, firmele nu mai pot deduce taxele de energie si
mediu, pentru incalzirea interioara. Pe de alta parte, subventiile introduse creeaza oportunitati profita-
bile, pentru comert si industrie, care pot beneficia de co-finantari, din partea Agentiei de Energie din
Danemarca, de exemplu, pentru investitii in instalatii ce pot reduce emisiile de CO2 /ref. 62, 63/.

Dimensionarea Sistemului Termic

La stabilirea capacitatii noului sistem, de ardere a bio-combustibililor pe baza de lemn, intr-o

centrala termica districtuala (de termoficare), trebuie sa se cunoasca necesarul termic annual, care
trebuie asigurat de sistemul termic la nivelul zonei. Trebuie sa se cunoasca si schimbarile ce survin in
cererea de caldura, pentru toate zilele anului.
Stabilirea capacitatii cazanului este descrisa in /ref. 64/ in functie de cererea de caldura a
sistemului termic districtual. Metoda este identica pentru centralele cu aschii si paie, astfel incat
exemplul din /ref. 64/ poate fi transferat direct centralelor termice pe baza de ardere a aschiilor
lemnoase.
E problema importanta, pentru noile centrale termice districtuale, este reducerea pierderilor
distributiei energiei termice. Din statisticile Asociatiei Daneze pentru Incalzirea Districtuala, din
1996, reies informatii despre pierderile a 19 centrale termice, cu arderea aschiilor. Media pierderilor la
distributie in acea perioada a fost de 26%, cea mai mare fiind de 36% si cea mai mica de 19%.

Tehnologia Centralei

1
 E centrala tipica pe aschii lemnoase este prevazuta in general cu un cazan, prevazut cu gratar in
trepte sau gratar mobil (rulant). Cazanul dispune de captuseli refractare de-a lungul peretilor camerei,
pentru a asigura temperatura de ardere. Chiar daca combustibilul este relativ umed. Sistemele centralei
sunt automatizate, astfel incat sistemul de alimentare cu aschii din depozit, sa se realizeze prin
intermediul unei macarale (greifer), deplasate pe un pod rulant si contrata prin computer.
Toate centralele contin urmatoarele camponente principale:
Depozit de aschii
Macara sau alt utilaj de colectare a aschiilor
Sistem de alimentare
Camera de ardere si cazan
Purificarea (desprafuirea) gazelor arse
Condensarea gazolor arse
Cos de evacuare a gazelor arse
Colectarea si transportul cenusei.
In continuare, se descriu principiile de baza ale tehnicii utilizate in centralele termice
districtuale cu arderea aschiilor lemnoase.

Depozitul de aschii lemnoase

Marimea acestuia depinde de diferiti factori, printre care si de contractul cu furnizorul de

combustibil. De exemplu, un depozit de aschii, cu o capacitate egala cu consumul pentru 5 zile si
nopti, la productia maxima de caldura, trebuie sa fie mereu in functiune pe timp de week-ond si in
timpul conditiilor extreme meteorologice.
Majoritatea centralelor opteaza pentru un depozit interior limitat, lasand depozitele mari
furnizorilor de aschii. Totusi, cateva centrale au si depozit exterior propriu si astfel pot obtine si un
discount din partea furnizorului. Datorita riscului de auto-aprindere in depozit, aschiile sunt depozitate
vrac in stive cu o inaltime de 7-8 m, ceea ce se aplica si depozitelor interioare. Depozitele de aschii
sunt descrise in capitolul 5.
In timpul lucrului in depozit, poate apare riscul inhalarii de microorgasine: ciuperci si bacterii
continute in praf. Nu se recomanda ca, doar o singura persoana, sa lucreze in depozite si siozuri.
Problemele de mediu sunt discutate in capitolul 7.2.

Cand o centrala termica districtuala are un depozit exterior ca la Ebeltoft, se pare ca padurea a intrat
in oras. Sunt avantaje distincte, de management al combustibilului si de economii, insa trebuie
pastrata o distanta adecvata fata de zonele locuite, din vecinatate.

Alimentarea cu combustibil lemnos

2
 Majoritatea problemelor de functionare, semnalate, se datoreaza sistemului de transport al
aschiilor din depozit spre sistemul de alimentare. Intregul sistem ce transport, de la depozit la cazan,
trebuie considerat ca un lant, in care siguranta functionarii fiecarei verigi sa fie in mod egal importanta.
Centrala se opreste in cazul unei verigi lipsa, cum ar fi un fir electric defect la macaraua (greifer) din
depozit.

Figura 24: In Thyboron, incalzirea centrala se realizeaza cu un cazan de 4 MW cu arderea aschiilor.

Sistemul de condensare a gazelor de ardere produce caldura suplimentara de 0,8 MW, la un continut
de umiditate al aschiilor de 50%

Incarcatorul frontal
In cazul centralelor cu depozit exterior, se folosesc incarcatoare frontale cu capacitate mare de
transport a aschiilor in depozitul interior.

Transportul cu macara
Pentru transportul in depozitul interior, din stiva vrac de aschii a buncarul sistemului de
alimentare al cazanului, se foloseste, in modul cel mai comun, o macara (greifer), ce se deplaseaza
orizontal cu ajutorul podului rulant. Aceasta este flexibila, are o capacitate mare si este singurul mijloc
de transport ce tolereaza aschiile de proasta calitate. Este important ca sistemul de colectare al aschiilor
din stiva sa fie condus cu eficacitate, evitandu-se doar o umplere partiala. Pentru centralele relativ
mari, macaraua nu este scumpa, insa pentru sistemele foarte mici aceasta investitie devine foarte ri-
dicata.

Transportor impingator hidraulic

Se foloseste la descarcarea silozurilor rectangulare cu nivele etajate. Din punct de vedere
tehnic, nu este atat de fiabil precum macaraua cu greifer, pe pod rulant. Este un sistem relativ ieftin si
foarte potrivit pentru sistemele mici (la capacitati nominale ale cazanului de 0,1-1 MW).

Silozuri turn
Silozurile turn, prevazute cu extractor cu snec rotativ, nu trebuie sa fie folosite pentru aschii de
lemn. Umplerea silozului necesita mult timp, datorita inaltimii turnului si a partilor mecanice de la
mijlocul silozului, ce nu sunt foarte accesibile reparatiilor si activitatilor de intretinere. Problemele
tehnice apar in momentul in care silozul este plin de aschii. Inainte de a incepe orice reparatie, silozul
trebuie golit manual sau cu o macara. Pentru depozitarea peletelor lemnoase, echipamentul folosit in
industria hranei pentru animale este cel mai potrivit.

Transportor cu snec

3
 Transportoarele cu snec sunt ieftine, insa sensibile la materia straina si talaj. In general,
transportoarele cu snec, ce au carcasa superioara boltita, sunt mai mult utilizate, decat cele cu carcasa
cilindrica (tevi). Recomandarea devine convingatoare, dupa o singura experienta de golire manual a
transportonului blocat de talaj sau materii straine. In mod similar, se poate considera eroare de
proiectare faptul ca aceste transportoare sunt incastrate in etaje betonate sau sunt pozitionate in locuri
unde nu se pot efectua lucrarile de reparat si de intretinere. Ca si cele mecanice, transportoarele cu
snec au tendinta sa se uzeze si trebuie sa fie usor accesibile pentru intretinere si inlocuire.
Dimensionate corect, aceste transportoare pot fi o solutie acceptabila si la centralele mici (cu
capacitate nominala de 0,1-1 MW). Totusi, daca se realizeaza din otel imbunatatit, uzura si rugina vor
conduce la o uzare rapida, necesitand inlocuirea frecventa a acestuia. Transportoarele cu snec sunt, in
general, utilizate la transportul combustibilului in cazul centralelor termice mari.

Transportoarele cu banda
Sunt insensibile fata de materiile strane. Din acest punct de vedere sunt mai bune decat cele cu
snec, insa, daca nu sunt prevazute cu racleti, nu pot face fata transportului inclinat, comparativ cu
transportoarele cu snec. Principalele dezavantaje sunt: pretul ridicat si emisiile de praf.

Transportoarele pneumatice
In general, aschiile nu se transporta prin sisteme pneumatice. Doar daca, aschiile sunt de
marime uniforma. Aceste sisteme de transport necesita un consum de energie foarte mare.

Sisteme de alimentare
Exista cateva tipuri de sisteme de alimentare pentru cazanele de ardere a aschiilor. Alegerea
sistemului de alimentare depinde de marimea centrlei sau/si de utilizarea altor combustibili solizi decat
cei ce se potrivesc aschiilor.

Sistemul hidraulic de alimentare

Multe centrale utilizeaza acest sistem, care este destul de eficient. Aschiile sunt introduse, prin
cadere, din buncar intr-o cutie patrata, orizontala, de unde este preluat de impingatorul hidraulic de
alimentare, care introduce prin presare (fortat) materialul combustibil, pe gratarul cazanului.
Constructia sistemului este decisiva, in ceea ce priveste fiabilitatea sa. Daca sunt proiectate ca cele din
prezent, se afla printre cele mai bune sisteme de alimentare, pentru aschii lemnoase.

Snec de alimentare
Sistemele mici (0,1-1 MW, capacitatea nominala a cazanului) sunt prevazute in mod curent, cu
alimentatoare cu snec. In cazul unora din instalatii, snecul este pozitionat de-a lungul directiei
longitudinale a gratarului. Aceasta asigura o buna distributie a combustibilului pe latimea gratarului.

Alimentare directa
Unele cazane, pentru aschii, dispun de un buncar simplu ce alimenteaza gravitational, prin
cadere libera, gratarul focarului. Sistemul este similar cu cel de alimentare al cazanelor pe carbune cu
gratar mobil si are cerinta ca inaltimea stratului de aschii, din buncar, sa fie suficient de inalt, ca sa
poata asigura o buna etansare impotriva refularii gazelor, sau aerului de ardere, din focar. Prablema
blocarii alimentarii cu aschii din buncar, datorita boltirilor, poate fi evitata printr-o proiectare corecta a
acestuia sau, ca ultima solutie, prin sisteme mecanice de miscare/taiere aditionale.

Dozatoare rotative de imprastiere

Au proprietatea de a arunca aschiile lemnoase, pe gratarul focarului, printr-un alimentator cu
rotor amplasat in ambrazura focarului, care asigura imprastierea a aschilor pe gratar. Acest sistem are
utilizare redusa, fiind folosit doar de cateva centrale.

Sistem pneumatic
Aschiile sunt suflate cu presiune in focar si acopera uniform zona gratarului. Sistemele
pneumatice de alimentare sunt utilizate, mai ales, pentru arderea aschiilor lemnoase cu continut inalt
de umiditate.
4
 Cazanul si camera de ardere

Aschiile sunt introduse pe gratarul camerei de ardere, amplasat la partea inferioara a cazanului.
Cel mai comun tip de gratar, intalnit in sistemele de ardere a aschiilor in centralele districtuale, este
gratarul inclinat/in trepte si gratarul cu lant/mobil. In ambele cazuri, aerul primar necesar arderii este
introdus pe sub gratar, de unde strabate ascendent gratarul prin fantele acestuia.
Gratarul in trepte prezinta avantajul ca, aschiile sunt rasturnate cand caboara scarile, zonele
amplasate in trepte ale gratarului, ceea ce intensifica arderea, printr-un amestec sporit al aschiilor cu
aerul. Gratarul este bine cunoscut de la focarele cazanelor pe carbune. Cantitatea de aschii introdusa pe
gratar, se raspandeste intr-un strat uniform, a carui inaltime este reglata prin miscarea zonelor mobile
ale grataru, care directioneaza stratul de aschii, in timpul arderii, catre zona de evacuare a cenusii.
Aerul necesar arderii este introdus cu ventilatoare, pe doua trasee ca aer primar si secundar
(vez cap 6). Pentru arderea aschiilor umede camera de ardere are prevazute zone liniare de izolatie
refractara, de-a lungul peretilor focarului. Aceasta izolatie asigura o temperatura de combustie, precum
si arcacadele refractare suspendate, ce radiaza caldura spre aschiile, din zona de ardere. Cantitatea si
amplasarea captuselilor sunt factori foarte importanti, pentru asigurarea arderii complete a
combustibililor umezi. In cazul utilizarii combustibililor uscati, precum peletele de lemn, captuseala nu
aduce beneficii calitatii arderii. Dimpotriva, daca temperatura de ardere este prea mare, exsta aparitie a
funinginei in gazele evacuate la cos si de obturare gratarului, prin topirea zgurei care devine aderenta
la gratar. De aceea, tipul de combustibil si continutul de umiditate trebuie sa fie determinate inainte de
alegerea instalatiei.

Eliminatorul de vapari de apa, de culoare albastra si bine izolat, cu supra fete de captare, din cadrul
condensatorului de gaze de ardere. Sala cazanelor la Grsted Varmevrk, in timpul demonstrarii
operatiilor. Unui vizitator din strainatate, arata la fel de curata, ca o sufragerie

Calitatea arderii

Capitolul 8 prezinta detaliat cerintele pentru o buna calitate a arderii. Aceste cerinte pot fi
rezumate in formula celor 3T (Timp, Temperatura, Turbulenta). Temperatura trebuie sa fie suficient
de mare incat sa asigure o uscare, gazeificare si o ardere eficienta.
Aerul si gazele arse trebuie amestecate intens si in proportiile adecvate. Totodata, focarul
trebuie sa asigure spatiul si timpul necesar arderii aschiilor, inainte de a se raci prea mult datorita apei
din cazan, pentru evitarea unei arderi incomplete.

5
 Cazanul
Gazele de ardere, produse in camera de ardere, trec spre partea cazanului unde caldura este
cedata apei circuante in cazan. In mod frecvent, zona de transfer de caldura se afla deasupra gratarului.
Fluxul gazelor fierbinti incalzeste suprafata exterioara a pachetelor de tevi racite de apa.
In sistemele mici, unitatea de combustie si cazanul pot fi complet separate, pentru ca aschiile
sunt arse intr-un preincalzitor separat, din care gazele fluide trec in cazan.
In unitatea cazanului poate fi instalat un economizator, pentru recuperarea caldurii si reducerea
temperaturii gazelor de ardere pana la aproximativ 1000C. Rezultand intr-o crestere importanta a
eficientei termice.
Sala cazanului trebuie sa fie suficient de mare, pentru a permite reparatii si munca de
intretinere (inclusiv curatarea cazanului) in mod adecvat. Aceasta, trebuie sa fie proiectata in asa fel
incat, sa ofere spatiu pentru curatarea tevilor si inlocuirea lor. Deosebit de important este ca tempera-
tura apei de retur catre cazan sa fie suficient de mare. Se recomanda respectarea unei temperaturi
minime de 75-800C, pentru a se reduce coroziunea tevilor cazanului. Durata de viata, a tevilor, variaza
foarte mult intre diferite centrale, cu arderea aschiilor. In plus, fata de temperatura de functionare,
durata cazanului depinde de conditiile de functionare, combustibil, calitatea arderii si alegerea
materialului.

Desprafuirea gazelor arse

Cenusa zburatoare este partea din cenusa, ce ramane in gazele arse evacuate la cos.
Desprafuirea gazelor este prima si cea mai importanta conditie de reducere a cantitatii de cenusa
zburatoare, emisa pe cos.
Cenusa zburatoare, captata de unitatea de desprafuire, este transportata spre sistemul general de
evacuare a cenusii, prin transportoare specifice. Desprafuitoarele pentru separarea cenusei zburatoare
din gazele arse, pot fi de tipul multiciclon, sau filtre cu saci sau alte echipamente de filtrare a gazelor.
Cenusa zburatoare din lemnul ars consta, in primul rand, din particule relativ mari ce pot fi
captate cu multicicloane. Majoritatea centralelor sunt echipate cu multicicloane. Un sistem corect
dimensionat poate atinge un nivel de desprafuire de aproximativ 200 mg/Nm 3 /ref. 61/ (1 Nm3 este 1
m3 normal, de exemplu 1 m3 gaz convertit la conditiile standard de 00C si 1 bar). Multicicloanele,
ieftine si usor de intretinut, se folosesc la filtrarea gazelor, inainte de unitatea de condensare a gazelor
evacuate.
Filtrele cu saci pot asigura un nivel de 10-50 mg/Nm3. In mod normal, acestea pot functiona la
temperaturi ale gazelor pana la 1800C. Pentru evitarea antrenarii de scantei, particule incandescente de
cenusa, in filtrele cu saci, gazele de ardere trebuie sa treaca printr-un ciclon sau o camera de filtrare,
anterioare filtrului. Filtrele cu saci se dezactiveaza automat, daca temperatura maxima, sau valoarea
maxima a continutului de oxigen, din gazele de ardere, este depasita.
Ca si filtrele cu saci, electrofiltrul, precipitator electrostatic (ESP) asigura o eficienta ridicata,
insa este mai scump de instalat in sistemele mici, de ardere a aschiilor. Oricum, prezinta costuri de
operare reduse, mai mici comparativ cu ale filtrelor cu saci. Acestea si sistemele cu electrofiltre, nu
sunt utilizate la scara larga in centralele termice districtuale.

Condensarea gazelor de ardere

Instalatiile de condensare a gazelor de ardere se utilizeaza, in prezent, atat in sistemele noi, cat
si in cele existente. Este o tehnica ce asigura atat curatarea gazelor de ardere, la un nivel similar cu cel
al filtrelor cu saci, cat si cresterea eficientei energetice. Majoritatea centralelor termice districtuale, din
Danemarca, au deja acest sistem pentru cazanele existente, sau a fost instalat odata cu cazanul nou.
Ca si alti combustibili, lemnul contine hidrogen. Impreuna cu oxigenul din aer, este transformat
in vapori de apa prin ardere, iar vaporii formeaza o parte a gazelor arse, impreuna cu alte produse ale
arderii. Aschiile folosite in centralele termice, au un continut de umiditate de 40-55%. Prin ardere,
aceasta apa este transformata in vapori.
Continutul de vapori de apa, din gazele de ardere, reprezinta o parte de energie neutilizata si
care poate fi se reutilizata prin condensare. Cantitatea teoretica de energie, ce poate fi obtinuta prin
condensarea vaporilor de apa, este egala cu caldura de vaporizare a cantitatii de umiditate plus energia
termica din racire.

6
 Prin racirea gazelor de ardere, la o temperatura sub punctul de condensare, vaporii de apa incep
sa se condenseze. Cu cat gazele arse sunt mai racite, cu atat este mai mare cantitatea de apa
condensata, iar cantitatea de caldura eliberata, creste corespunzator. Scaderea de temperatura, de la cea
normala a sistemului de gaz fluid la punctul de condensare, determina automat si cresterea caldurii
produse. Efectul creste atunci cand incepe condensarea si se elibereaza caldura don condensare. Figura
25 ilustreaza, in procente, cresterea generarii de caldura, ce se poate realiza prin cresterea temperaturii
gazelor arse. Situatia normala de functionare ce formeaza baza calculelor, este temperatura gozelor
arse, de 1300C cu CO2 de 12% Liniile variate din figura ilustreaza diversele valori ale continutului de
umiditate, in pracentele greutatii totale.

Figura 25: Condensarea gazelor arse, la fine cazan, creste generarea de caldura si eficienta centralei.
Graficul releva infiuenta temperaturii gazelor anse si a continutului de umiditate a aschiilor asupra
cresterii cantitatii utile be caldura, obtinuta suplimentar

Curbele arata imbunatatirea teoretica a eficientei ce se poate calcula pe baza continutului de

umiditate si a temperaturii gazelor arse.
Experientele realizate la unitatile de condensare indica o crestere a eficientei /ref. 66/. Deci,
eficientele anuale pentru majoritatea centralelor sunt de peste 100% (pe baza valorii calorifice nete a
combustibilului, ce nu include caldura de condensatie).
Apa de retur din sistemul termic districtual este folosita la racirea gazelor de ardere. Apa
trebuie sa fie cat mai rece posibil. Unitatea de condensare a gazelor este, in acest caz, prima unitate
prin care trece apa de retur, cand revine din sistemul termic districtual.

Condensatul
Consta in apa, cu un mic continut de particule de praf si componente organice din arderea
incompleta. Exista si un mic continut de metale grele si minerale precum si sulfura si clorura din lemn.
Valoarea pH-ului condensatului variaza foarte mult de la sistem la sistem, variaza si cu modelul
de functionare. O valoare tipica se situeaza intre pH 6-7 dar s-au masurat si valori de la 2,7 pana la 8.
Particulele de praf din condensare afecteaza mult valoarea pH-ului. Valorile inalte ale pH-ului sunt in
legatura cu continuturile mari de particule, astfel incat cenusa zburatoare pare a fi alcalina/baza iar
majonitatea ei se dizolva la condensare. Particulele insolubile contribuie doar cu 10%.
Cantitatea de condensat trebuie sa fie tratata chimic, inainte de a fi evacuata. Metalele grele si
mineralele continute in lemn, cum ar fi cadmiu, ce au fost absorbite in timpul cresterii padurii se
concentreaza in condensat si poate atinge un nivel ce depaseste valorile limita acceptate la evacuarea
apelor uzate. Investigatiile au aratat ca cea mai mare cantitate de cadmiu din condensat, se gaseste sub
7
farma de particule si nu in forma dizolvata. Particulele pot fi astfel captate din Lichidul condensat prin
filtrare, astfel incat cadmiul sa fie redus la valorile limita de descarcare /ref. 67/. Acesta este motivul
pentru care in prezent este instalat echipamentul de filtrare pentru separarea particulelor din condensat.
Dupa tratare si neutralizare, condensatul este evacuat in sistemul municipal de canalizare.
La iesirea din condensator, gazele de ardere trebuie sa treaca printr-o unitate de captare a
picaturilor de apa antrenata, evitand astfel ca acestea sa patrunda in canalele de gaze spre cosul de
evacuare.
Prima preconditie a succesului condensarii gazelor arse, este ca temperatura apei de retur din
sistemul termic districtual, sa prezinte o valoare cat mai redusa, incat sa justifice instalarea
condensatorului pentru gazele arse. In plus, combustibilul trebuie sa aiba un continut mare de
umiditate. Combustibilul umed creste eficienta totala a instalatiei. Acesta se aplica doar, atat timp cat,
continutul de umiditate nu este atat de mare, incat sa rezulte intr-o ardere incompleta. Aschiile, cu
continut de 40-50%, sunt ideale pentru sistemele de condensare a gazelor arse. Instalarea
condensatoarelor face ca, alte echipamente de purificare a gazelor evacuate, sa devina inutile. Daca se
poate evita instalarea filtrelor cu saci, banii economisiti astfel pot fi investiti in unitatea de condensare
a gazelor arse. Prin urmare, plusul de energie prin condensare, se poate obtine aproape pe gratis.

Cosul de evacuare

Inaintea cosului si condensatorului este instalat ventilatorul de gaze arse, exhaustor, ce creeaza
o presiune negativa printre gaze, care sunt aspirate din cazan si evacuate la cos. Un dispozitiv de
control asigura interactiunea ventilatorului de gaze cu ventilatoarele de aer de ardere, regland tirajul
exhaustorului, astfel incat, sa se pastreze o presiune negativa, prestabilita, in focar. Exhaustorul
introduce apoi gazele de ardere in condensator, de unde acestea sunt evacuate la cos. Inaltimea fiecarui
cos de evacuare, trebuie sa fie determinata pe baza cerintelor de mediu, privind dispersia gazelor. Mai
multe informatii despre inaltimea cosurilor le puteti obtine din /ref. 68/. Pentru centralele mici cu
condensator, cosul trebuie proiectat astfel incat sa se evite coroziunea intenna, prin utilizare fibrei de
sticla, sau a materialelor de protectie contra ruginei.
Emisiile de funingine, ce pot apare la cosurile sistemelor cu condensare, cauzeaza probleme in
unele centrale termice. Fumul este saturat cu vapori de apa. Contine si saruri dizolvate si probabil
impuritati din gazele condensate, ce se pot depozita pe cos. Emisiile de funingine apar cand depozitele
formate in cos, sunt antrenate de miscarea gazelor evacuate pe cos. Pentru eliminarea problemei se
recomanda instalarea unitatilor de captare a picaturilor de apa, ceata, antrenate din condensator, viteze
reduse in cos si chiar instalarea in cos a unor sisteme de spalare, atomizoare de apa contra
funinginei /ref. 69/.

Colectarea cenusei

Aschiile lemnoase contin 0,5-2,0% minerale necombustibile, ce se transforma in cenusa in

timpul procesului de ardere. Cenusa este colectata automat, in toate centralele termice districtuale.
Interventia manuala, la sistemul de cenusa, este limitata la inspectari periodice si interventii in cazul
opririi cazanului. Compozitia cenusei de lemn evidentiaza faptul ca zgurificari, aglomerari ale cenusei,
nu sunt fenomene raspandite la centralele tenmice de ardere a aschiilor lemnoase.
Cenusa cade prin fantele gratanului, in transportorul de cenusa sau intr-un alt sistem de
colectare. Slamul format in condensatorul de gaze arse contine o mare cantitate de metal greu si este
colectat separat pentru o depozitare ulterioara.
Sistemul de evacuare a cenusei poate fi un sistem umed, care foloseste apa pentru transport,
sau uscat. Un sistem umed este un sistem cu functie dubla, fiind folosit ca o inchidere hidraulica,
pentru a nu permite aerului fals sa patrunda in cazan si in acelasi timp ca un racitor eficient al cenusei
fierbinti, evacuate direct din focar. Ca probleme pot fi notate cele legate de cenusa umeda si foarte grea
din container si de coroziunea rezultata din cenusa umeda. Frecventa golirii containerelor variaza in
functie de consumul de aschii, de la aproximativ doua saptamani la 3 luni.

8
Cenusa captata in ciclon este depozitata in containerul de cenusa mobil. Partea stanga, iar cenusa de
la baza focarului este depozitata in containerul de capacitate mare.

Depozitarea
Cenusa contine constituenti nearsi ai combustibilului, precum o gama de nutrienti ca: potasiu,
magneziu si fosfor si poate fi folosita ca fertilizator in paduri, doar daca continutul de alte substante ce
pot cauza probleme mediului, nu este foarte mare. Cand Acordul pentru Biomasa va fi implementat
total, in 2005, cantitatea anuala de cenusa produsa va fi in medie de 80.000-100.000 tone. Pentru ca
cenusa se gaseste intr-o cantitate atat de mare, este important sa i se gaseasca o utilizare acceptabita
pentru mediu, utilizandu-se deci, nutrientii continuti in cenusa, in cel mai bun mod posibil.
Utilizarea cenusei, in agricultura, necesita permisiunea comitatului. Solicitarile se pot aproba,
in prezent, doar in baza Ordinului Executiv al Departamentului de Mediu, nr. 823 din 16 septembrie
1996, privind Aplicatiile Produselor Reziduale in Agricultura /ref. 70/. Acest ordin reglementeaza
doar descarcarea reziduurilor din industrie, ingrasamintelor, apelor uzate, deseuri legumicole etc. si nu
este total aplicabil pentru depozitarea cenusei pe soiuri. Valorile limita mici, pentru cadmiu, fac dificila
respectarea, de catre centralele termice pe biomasa, a conditiilor acestui ordin executiv. In astfel de
cazuri, depozitarea cenusei s-a bazat mai mult pe aprobari acordate de Agentia de Protectia
Mediului, cu permisiunea districtului. In cazul neobtinerii permisiunilor, cenusa trebuie evacuata la
haldele clasice de cenusa sau la statiile de depozitare a deseurilor orasenesti. Totusi, pe termen lung
acest mod nu poate fi aplicat, astfel ca un proiect de ordin executiv pentru reglementarea depozitarii
cenusei, s-a transmis recent Ministerului Energiei si Mediului. Viitorul ordin executiv Ordinului
Executiv privind Cenusa din Instalatiile de Gazeificare si de Ardere a Biomasei Reziduurilor de
Biomasa pentru Aplicatii in Agricultura se bazeaza pe faptul ca, este recomandabil ca cenusa din paie
si aschii lemnoase, sa fie returnata in spatiile de provenienta. Paiele sau aschiile ramase pe sol, dupa
recoltare, fixeaza metalele grele la sol.

Tabel 15. Limite ale valorilor de cadmiu si cantitatea maxima admisibila de aplicat, conform
Ordinului Executiv privind Cenusa din Instalatiile de Gazeificare si de Ardere a Biomasei si a
Reziduurilor de Biomasa pentru Aplicatii in agricultura, inain tat Ministerului Mediului si Energiei
Continut max. Cd Cantitate max. pentru aplicat pe sol
Categorie Descriere
(mg Cd/kg anh) (tone anh/ha/an)
H1 Cenusa de paie, amestec 5 0,56
H2 Cenusa de paie, amestec 2,5 1,12
H3 Cenusa de paie, parte inferioara focar 0,5 5,6
F1 Cenusa deseuri lemn, amestec 15 0,19
F2 Cenusa deseuri lemn, amestec 8 0,35
F3 Cenusa deseuri lemn, focar interior 0,5 5,6
H+F Cenusa amestec paie/deseuri lemn 5 (ca H1) 0,56

9
 Daca, paiele si aschiile sunt arse, metalele grele din cenusa se vor concentra in cenusa. Cenusa
returnata pe solul de provenienta, va restabili in mare masura inventarul de metale grele din solul
initial, restabilind situatia initiala in care paiele si aschiile ar fi lasate dupa recoltare, pe camp sau in
padure. Valorile limita, din noul ordin executiv, stabilesc cantitatea maxima permisa la depozitare pe
sol, care nu va depasi cantitatea recoltata si transferata, in mod normal, ca bio-combustibil la centralele
termice.
Cenusa pura, din paie, trebuie aplicata doar pe pamant agricol, iar cea de aschii in suprafetele
impadurite. Amestecul cenusilor, de paie si aschii, se poate aplica atat in paduri, cat si pe pamant
agricol. Cenusa aplicata pe pamant agricol se poate administra in medie doar 5 ani, iar cea aplicata in
paduri, in medie doar 10 ani. Cantitatea maxima permisa pe solul padurilor, de unde sunt recoltate
aschiile lemnoase, este de 7,5 t/ha/rotatie (100 ani).
Intrucat, exista o oarecare legatura intre, calitatea combustibilului si hidrocarburile policiclice
aromatice (HPA), din cenusa, trebuie realizata o analiza a carbonului nears, din cenusa, in relatie cu
fiecare metal greu analizat, conform ordinului executiv sus-mentionat. Daca, carbonul rezidual din
cenusa este sub 5%, analiza HPA-ului trebuie realizata la 2 ani insa, daca, rezultatul analizei carbonului
nears depaseste 5% indicand astfel o ardere incompleta, atunci trebuie imediat facuta o analiza a HPA.
Cand ordinul va intra in vigoare, se asteapta sa ofere posibilitati mai bune pentru o utilizare
acceptabila, cu impact redus de mediu, a cenusei din biomasa.

Tabel 16. Valon limita pentru metale grele conform Ordinului Executiv privind Cenusa din
Instalatiile de Gazeificare si de Ardere a Biomasei si a Reziduurilor de Biomasa pentru Aplicatii in
Agricultura, inaintat Ministerulut Mediului si Energiei
Valori limita
Metale grele
(mg/kg masa uscata, anh)
Mercur 0,8
Plumb 120 (gradini private 60)
Nichel 30
Crom 100

Tabel 17. Pe langa meta/e gre/a, cenusa poate contine, in plus, asa-numitele hidrocarburi
po1iaromatice (HPA), care apar ca produsi tipici in cazul arderii incomplete. Nivelele concentratiei
maxime admisibile pentru HPA sunt prezentate conform Ordinului Executiv privind Cenusa din
Instalatiile de Gazeificare si de Ardere a Biomasei si a Reziduurilor de Biomasa pentru Aplicatii in
Agricultura, inaintat Ministerului Mediului si Energiei.
Valori limita
(mg/kg materie uscata)
Suma continutului de Acenaftena, Fenantrena, Fluorena,
6
Fluorantena, Pirena, Benzofluorantene (b+j+k), Benzo-pirene,
(de la 1 iulie 2000, valoarea este 3)
Benzo-g-h-i-perilene, Indole-1-2-3-cd-pirene

Conditii de mediu

Aceasta sectiune descrie impactul asupra mediului, in relatie cu emisiile rezultate din arderea
aschiilor lemoase in centralele termice districtuale.
Tabelul 18 ilustreaza valorile tipice ale emisiilor rezultate la arderea aschiilor lemnoase.

Tabel 18. Valorile emisiilor provenite din arderea deseurilor lemnoase. Datele variaza foarte mult in
practica, ducand chiar la depasirea valorilor prezentate /ref. 71/
Unitate Valoare Tipica Variatie tipica
SOX ca SO2 g/GJ 15 5-30
NOX ca NO2 g/GJ 90 40-140
Praf, multiciclon mg/Nm3 300 200-400
Praf, dupa condensator de gaze arse mg/Nm3 50 20-90
CO2 (vezi text) 0 0

10
 Emisiile de suspensii solide
O data cu intensificarea standardelor de mediu, in 1990, privind poluarea aerului, majoritatea
municipalitatilir au decis sa ceara respectarea unui nivel de emisii redus ai suspensiilor solide, de
cenusa, evacuata la cos (praf), din sistemele termice mici de ardere de aschii. Standardele emisiilor de
praf pentru sistemele termice sunt descrise in ghidul Agentiei pentru Protectia Mediului Limite
pentru Poluarea Industriala a Aerului /ret. 68/. Ghidul precizeaza nivelurile emisiilor pentru o serie de
sisteme termice, dar nu pentru lemn.
Cand se iau in considerare Solid; tarile pentru sistemele termice cu arsderea lemnului,
autoritatile dece zionale folosesc des valorile limitative pentru alti poluanti de tip praf, in care valoarea
limita pentru praf este fixata proportional cu debitul gazelor, inainte de instalatiile de purificare
(desprafuire). In unele cazuri, au fost echivalate cu valorile limita pentru sistemele de ardere a paielor,
de capacitati mai mari de 1 MW, care sunt reglementate. In acest caz, a fost introdusa si obligatia
respectarii valorii limita recomandata pentru continutul de monoxid de carbon, care nu trebuie sa
depaseasca un procentaj de 0,05 la 10%O2. In 1996, Agentia pentru Protectia Mediului a elaborat un
raport Standardele Emisiilor de Praf pentru Sistemele de Ardere a Lemnului mai mici de 50 MW
/ref. 65/, care precizeaza valorile limita pentru sistemele de ardere a lemnului, in particular.
La stabilirea valorilor limita pentru praful la cos, atentia trebuie indreptata atat spre marimea
sistemului cat si asupra tehnologiei aplicate pentru ardere si pentru retinerea prafului I.

Monoxidul de carbon - CO
Un continut mare de CO indica o ardere incompleta si trebuie sa fie cat mai scazut posibil,
deoarece:
CO este un gaz combustibil. Un continut mare de CO rezulta in eficienta scazuta;
Valoarea ridicata de CO este insotita de un miros urat;
HPA, CO si dioxina, valoarea lor se calculeaza impreuna;
Expunerea la concentratii mari de CO este periculoasa.
Conform ghidului Agentiei de Protectia Mediului /ref 68/ continutul de CO, din gazele de
ardere, nu poate depasi 0,05% pentru centralele de ardere a paielor. Aceleasi cerinte se aplica aprobarii
de mediu pentru majoritatea centralelor termice, de ardere a aschiilor lemnoase. In timpul functionarii
normale, a centralelor termice, se indeplinesc aceste conditii, insa doar la pornirea lor, in cazul unui
combustibil foarte umed si a altor situatii neobisnuite de operare, pat aparea depasiri ale valorilor
limita.

Bioxidul de carbon - CO2

Emisia de CO2 in atmosfera ridica probleme, pentru ca CO2-ul este cauza principala a efectului
de sera. In timpul arderii aschiilor si a altor combustibili nu se elibereaza mai mult CO 2, decat limita
cantitatii absorbite, in timpul cresterii copacilor. Mai mult, in timpul combustiei, aceeasi cantitate de
CO2 este produsa, ca si in timpul decompozitiei naturale, care ar fi ultima alternativa pentru lemn, fata
de utilizarea sa pentru energie. Deci, aschiile lemnoase sunt considerate CO2 - neutre.

Bioxidul de sulf - SO2

Sulful, sub farma de oxizi evacuate in atmosfera la arderea lemnului, provine din compusii de
sulf, care au fost absorbiti de copac, in timpul cresterii. Mai mult, arderea aschiilor nu schimba
cantitatea totala de sulf prezent in mediu, dar emisiile de oxizi de sulf, impreuna cu fumul, controbuie
la poluarea aerului. In orice caz, lemnul pur contine doar o mica cantitate de sulf. Pe durata arderii,
aproximativ 75% din sulful din lemn, va fi captat in cenusa si evacuata prin gratar si in cenusa
zburatoare, astfel incat doar 25% se transforma in SO2 in gazelle de ardere /ref. 72/.
Majoritatea analizelor, efectuate pentru determinarea continutului de sulf din aschiile
lemnoase, arata valori ce sunt sub limitele de detectare a echipamentelor de laborator. Media unei serii
de analze arata un continut de sulf de aproximativ 0,05% /ref. 71/.
Arderea aschiilor lemnoase elibereaza emisii de SO 2 mai reduse, decat cele provenind din
arderea carbunelui sau a combustibilului lichid. Daca gazul natural este alternative si daca este fara
sulf din productie, atunci nu este avantajoasa folosirea aschiilor lemnoase, drept combustibil din cauza
emisiilor de SO2 mai ridicate.
11
 Oxizii de Azot NO2
In timpul arderii aschiilor, este produsa cam aceeasi cantitate de NO X ca in cazul arderii altor
combustibili. NOX este suma dintre NO si NO2.
Formarea NOX apare pe baza azotului continut in aer si in combustibil. Atat azotul din
combustibil, cat si geometria camerei de ardere, au un rol foarte important in producerea NO X. Dintre
parametri importanti in formarea NOX joase, se pot mentiona:
Continutul scazut de azot in combustibil;
Arderea etapizata, in trepte, fara exces de aer in timpul primei faze /ref. 73/;
Temperatura scazuta de ardere
Recircularea gazelor fiuide.

Alti poluanti
In plus fata de SO2, NOX so CO, gazele fluide mai pot contine si alti poluanti: HPA, dioxina,
HCl.
HPA, hidrocarburi policiclice aromatice, descrie asocierea unei sedii de componente chimice
constand din carbon si hidrogen. Apare in cazul unei arderi incomplete. Unele sunt noxe (unele chiar
cauzatoare de cancer) si trebuie evitate. Din 1985 s-au realizat investigatii, aratand legatura stransa
dintre formarea HPA si CO. Un continut scazut de CO in gazele arse, implica si HPA redus /ref. 74/.
Ca si oioxidul de sulf, acidul clorhidric, HCl, contribuie la acidificare, insa condenseaza rapid
(in HCl) si poate contribui, local, la deteriorarea partilor metalice ale instalatiilor centralei. Emisiile de
HCl depind atat de starea aschiilor, precum si de conditiile de ardere si de purificare a gazelor arse,
inclusiv condensarea, ce preia o parte importanta din HCl, continut in gazele arse.

Zgomot
Centrala termica trebuie sa indeplireasca conditiile, impuse de autoritatile de mediu, in legatura
cu limitarea zgomotului - conform Ghidului Agentiei pentru Protectia Mediului nr. 5 /1984 /ref. 75/.
Nivelul zgomotului trebuie masurat conform Ghidului nr. 6 al Agentiei pentru Protectia Mediului /
1984 /ref. 76/ si respectiv nr. 5 /1993 /ref. 77/.
Daca centrala termica este localizata intr-o zona de locuit, limitele de zgomot normale vor fi:
45 db(A) in timpul zilei (in zilele saptamanii de la 700-1800, sambetele de la 700-1400);
40 db(A) in timpul serilor (in zilele saptamanii de la 1800-2200, sambetele de la 1400-2200,
duminica si in zilele nelucratoare de 700-2200);
35 db(A) in timpul noptii (in toate zilele de la 2200-700).
Limitele de zgomot variaza in functie de locatii si nu pot fi depasite in nici un punct din zona
de locuit. Daca centrala termica este localizata intr-o zona industriala, unde limita de zgomot este de
60 db(A) in timpul tuturor perioadelor anului, limitele de zgomot de zona de locuit adiacenta, trebuie
sa fie respectate obligatoriu. Zgomotul provine, in special, de la ventilatoare sau de la sistemele de
aerisire (inclusiv cosuri), dar si de la alte instalatii aferente (compresoare, macarale, sisteme hidraulice)
si din intregul trafic de pe suprafata centralei. Pentru majoritatea suprafetelor, limita de zgomot este
redusa pentru timpul noptii si deci va fi limita de baza a dimensionarii. Oricum, livrarea
combustibilului ridica mereu probleme, desi are loc pe timpul zilei, daca drumul de acces spre centrala
este nepotrivit localizat si strabate zone de locuinte.
Este foarte important, in stadiul planificarii, sa se ia in calcul emisiile de zgomot, din moment
ce masurile antizgomot sunt foarte costisitoare, iar restrictiile de trafic (interzicerea traficului pe timpul
serilor si noptilor) pot ridica probleme. In prezent, se poate determina limita de zgomot, acceptata a
nivelul vecinatatilor locuite, iar transportatorii sunt avertizati sa nu depaseasca limitele de zgomot.

12
 In Galten Fjernvarmevrk din East Jutland, unde centrala foloseste aschiile lemnoase si pelete de
lemn pentru incalzire

Protectia contra incendiului

La arderea aschiilor forestiere, riscul producerii unui incendiu, este mai mic decat in cazul
arderii combustibililor uscati. Oricum, trebuie indeplinite reguli de siguranta.
Sistemul de alimentare trebuie sa fie prevazut cu un perete despartitor, etansat pneumatic,
pentru prevenirea refularilor din focar (intoarcerea scanteilor) inapoi catre depozitul de aschii
lemnoase. La majoritatea centralelor, sistemele de alimentare sunt proiectate sa realizeze etansarea prin
materialul continut de snecul de alimentare, ce va fi pastrat tot timpul pur, ca o bariera pneumatica
impotriva refularilor din focar. Totadata, snecul de alimentare este prevazut cu un sistem de pulverizare
a apei, localizat la partea finala a acestuia, inaintea camerei de ardere.
O mare atentie este acordata prevenirii riscului unor explozii, datorita gazelor de ardere. Gazele
nearse, in anumite conditii de amestec cu aerul din atmosfera, pat cauza explozii violente, daca se
infiltreaza, datorita presiuni pozitive din camera de ardere si a unor neetanseitati, in sala cazanului sau
in sistemul de alimentane. Explozii ale gazelor de ardere pot aparea si in focar, in cazul in care
combustibilul a inceput sa arda mocnit, avand prea putin aer de ardere si este introdus brusc un debit
mare de aer, in focar.
In depozitul de aschii exista riscul unei arderi spontane. Parametri decisivi sunt in acest caz,
inaltimea depozitului, timpul de stocare, continutul de umiditate si accesul aerului. In timpul arderii
peletelor de lemn si a deseurilor de lemn uscate, exista riscul unei explozii de praf in depozit si in
sistemul de alimentare. La aceste centrale, echipamentul de stingere trebuie plasat chiar langa cazan.
Riscul une arderi spontane in depozitul de combustibil se aplica si in cazul peletelor de lemn.

Control, reglare, supervizare

Sistemul de control, reglane, supervizare (automatizare, masura si control) este numit sistemul
SRO (AMC). Sistemul este proiectat pe baza a doua computere:
Un PLC (Controler Programabil Logic) cu un sistem de inregistrare a informatiilor de
control, a variatiilor diversilor panametri de functionane, fata de valorile prestabilite.

13
 Un computer obisnuit ce urmareste fluxul datelor de la PLC la operatorii de la monitor.
Valorile preselectate din PLC pot fi schimbate prin computer.
Sistemul este impartit in 3 mari functii ce acopera urmatoarele:
Controlul asigura functionarea sistemului, conform unei ordini secventiale preselectate.
Unitatile prestabilite de reglare, asigura indeplinirea valorile prestabilite pentru temperatura,
presiune si alti parametri.
Unitatea de supervizare porneste alarmele de sesizare a functionarii neconforme.
Sstemul SRO, asigura operarea automata a centralei, facand inutila astfel prezenta permanenta
a operatorilor. In cazul unor esecuri de operare, unitatea de supervizare, aflata la distanta si unitatea de
monitorizare, anunta operatorii prin intermediul retelei telefonice publice, pentru deplasarea la
centrala. In cazuri de urgenta, este pornit automat un focar cu combustibil lichid, ce preia producerea
de caldura.

Personalul de lucru

Necesarul uman, pentru functionarea centralei, depinde de gradul de automatizare, de modul de

manevrare a sistemelor aferente, de gradul tehnic si vechimea centralei termice. Centralele termice
mici, individuale, sunt proiectate astfel incat sa nu fie necesara o prezenta (supraveghere) permanenta
in timpul zilei. Prin intermediul telefonului si prin inspectii zilnice, managerul centralei poate sa se
ocupe si de o alta slujba in acelasi timp.
Pentru estimarea necesarului de personal, calculul se poate baza pe faptul ca, in prezent,
sistemele de la aproximativ 1,5 MW la 5 MW, necesita unui, sau doi oameni, iar cele peste 5 MW
necesita doi, sau trei oameni, pentru operare. Constructia sistemului are o importanta decisiva pentru
efortul de intretinere necesar.

Siguranta in exploatare

Aceasta cuprinde protectia contra incendiului si siguranta personalului. Inainte de lansarea in

productia de energie termica, este obligatorie obtinerea aprobarii de la autoritatile locale de pompieri.
Siguranta personalului trebuie aprobata de Serviciul de Protectia Muncii. Include masuri de
siguranta impotriva: arsurilor, otravirilor si ranilor provocate de macarale sau alte instalatii.

Structuri de organizare

Centralele termice cu arderea aschiilor pot fi stabilite ca:

A.m.b.a - e asociatie a consumatorilor, de tip comercial cu raspundere limitata (SRL)
ApS - e companie privata cu raspundere limitata
A/S - e companie cu raspundere limitata
O corporatie publica.
In Danemarca, centralele termice districtuale (de termoficare) sunt organizate, mai ales, sub
forma de asociatii locale, ale consumatorilor energiei termice. Acestea, activeaza comercial ca societati
cu raspundere limitatata (A.m.b.a). Toti utilizatorii sunt conectati la sistemul termic districtual, care
apartine companiei si prin care este distribuita energia termica, produsa de compania respectiva.
Consumatorii sunt si proprietarii centralei si ai sistemului de distributie, fiind raspunzatori doar la
nivelul propriei participatii, la actiunile asociatiei. Structura organizatorica este deja cunoscuta si
aplicata de multe colectivitati, din Danemarca. Aproape toate centralele termice, de ardere a aschiilor,
sunt organizate in forma A.m.b.a. Structura organizatorica este democratica, astfel incat toti utilizatorii
pot participa la decizii, in adunarea generala anuala, a consumatorilor-proprietari ai centralei termice.
Cateva centrale sunt in proprietatea municipalitatii.
Se poate face si alegerea intre ApS si A/S unde participantii sunt raspunzatori pentru nivelul
capitalului investit.

Investitie si exploatare

14
 Urmatorul exemplu ilustreaza eficienta unei centrale functionale de 2 MW cu arderea aschiilor,
careia i s-a stabilit de la inceput sa fie un asa-zis proiect de urbanizare. Prin proiect de urbanizare
se intelege un oras unde se pun bazele unei noi centrale termice si a unui sistem complet de incalzire
districtuala, ambele avand ca tinta furnizarea de caldura catre consumatori. Pretul aschiei este fixat la
36 DKK/GJ, iar pretul combustibilului lichd la 95 DKK/GJ. Toate cifrele din exemplu sunt fara TVA.

Figura 26. Investitia initiala de capital, pentru centralele termice districtuale din Danemarca la
preturile anului 1997. Punctele arata investitiile indivisuale de capital, iar linia poate fi apreciata ca o
formula de prt aproximativa /ref. 30/

15
 Centrala Trustrup-Lyngby Varmevrk din Djursland este un proiect de urbanizare r:ealizat in
1997.

Investitie de capital

In raportul, denumit Investitie Initiala de Capital si Eficienta Centralelor Termice cu incalzire

prin arderea aschiilor /ref. 30/ informatia se refera la investitia initiala de capital privind achizitia
terenului, pregatirea terenului pentru centrala, cladiri, instrainarea echipamentelor si proiectare. Toate
preturile sunt in termenii preturilor din 1994 si deci sunt comparabile unul cu altul. Curba, din Figura
26, arata preturile din anul 1997 pentru centrale termice individuale, proportional cu capacitatea
nominala a cazanului pe deseuri lemnoase si a condensatorului pentru gazele de ardere. Este foarte
important ca un nou proiect sa aiba un start intens. In plus, trebuie sa implice de la inceput utilizarea
a cel putin 80% din cazanele, cu ardere pe combustibil lichid existente, precum si pe toti consumatorii
publici, care sa participe la proiect inca de la inceput. Consumatorii publici sunt birourile
guvernamenta, locale, scolile, centrele sportive etc. Contrar practicii anterioare, taxele energetice si de
mediu aplicate energiei termice consumate pentru incalzirea spatiilor interioare, nu vor mai fi
rambursate intreprinderilor industriale si liberilor profesionisti, decat daca aplica un nou sistem pe bio-
combustibil. Acestia alcatuiesc un alt grup tinta.
Datele exemplului sunt:
260 mici consumatori 4.550 MWh/an
10 mari consumatori 3.300 MWh/an
Pierderi in distributia termica 30%
Energie termica produsa 11.200 MWh
Energie din aschii lemnoase 93%
Energie din combustibil lichid 7%
Capacitatea maxima necesara 3 MW
Capacitatea cazanului pe aschii 2 MW
Eficienta termica anuala (aschii) 100%
Eficienta termica anuala (combustibil lichid) 80%
Pentru un oras dens locuit, pierderea din distributie este de 30% intr-un an, cu aproximativ
3.112 ELO grade zile (ELO este definit de Schema de control a Energiei pentru diferite localitati).
Daca suprafata nu este atat de dens construita, sau daca orasele mici sunt conectate printr-o singura
linie de distributie, pierderile vor creste la peste 35%.
Exemplul permite si solicitarea de co-finantare catre Agentia pentru energie din Danemarca,
pentru ca finantarile sa fie garantate pentru proiectele de urbanizare conform statutului CO2 /ref. 61/.
Investitia initiala de capital este:
Milioane de DKK
Centrala termica 6,8
Sistemul de distributie stradal/avize de serviciu 10,0
Racordarea fiecarui consummator 4,0
Instalatiile din casele consumatarilor 4,0
Cheltuieli neprevazute 1,0
Investitia initiala de capital 25,8
Finantarea Agentiei Daneze pentru Energie 4,4
Cerere de imprumut bancar 21,4
Investitia initiala de capital poate fi asigurata in intregime, printr-un imprumut calculat prin
indexarea ratelor. Acesta este un tip de imprumut cu plata anuala a ratelor, concurent cu cresterea
inflatiei. Este mai ieftin decat imprumuturile conventionale, replatibile prin rate semi-anuale fixe, din
moment ce inflatia este sub 7%/an.
Structura acestor imprumuturi este precizata detaliat in urmatoarele referinte /ref. 78, 79/. Rata
reala de returnare a acestora, ce a fost introdusa odata cu interventia guvernului in economie, din
primavara lui 1998, va fi de o importanta decisiva, daca acest imprumut va fi sau nu atractiv in
continuare, pentru finantarea noilor centrale termice.

Costuri de productie si venit

16
 Venitul centralei termice provine din vanzarea de caldura si este distribuit in contributii fixe si
in taxele impuse consumatorilor pentru caldura. Taxa standard pentru vanzarea caldurii spre
consumatori poate fi, de exemplu:
Taxa variabila 350 DKK/MWh
Taxa fixa anuala 1,000 DKK/MWh
Taxa pe capacitate, particulari 30 DKK/m2
Taxa pe capacitate, industrie 30 DKK/m2
Adaugati acestei valori, TVA-ul de 25%. Pentru un consumator privat dintr-o casa cu o singura
familie, de 120-130 m2, cu o medie de consum de 17,5 MWh (egal cu apraximativ 2.500 litri
combustibil lichid) cheltuielile pentru caldura vor insuma 13.800 DKK. Aceasta cheltuiala este, mai
mult sau mai putin, egala cu costurile utilizarii combustibilului lichid: cost combustibil, curatarea
cosului si intretinere.
Bugetul centralei va acoperi urmatoarele venituri si cheltuieli:
Venit: Mii de DKK
Vanzarea caldurii, 7850 MWh 2.748
Taxa anuala fixa 270
Taxa pe capacitate, consumatori particulari 1.014
Taxa pe capacitate, industrie 350
Venit total 4.382

Cheltuieli: Mii de DKK

Aschii lemn, 36 DKK/GJ 1.350
Combustibil, 87.000 litri 295
Mentenanta, centrala termica 130
Mentenanta, sistemul de distribuite 200
Consum energie electrica 85
Apa si chimicale 30
Alte costuri 70
Personal si administratie 500
Amortizare (20 de ani) 1.070
Dobanda si contributii 570
Total cheltuieli 4.321
Rezultat net 61
Cu privire la principiile de calcul metoda liniara de amortizare. Ce taxeaza o suma egala in
fiecare an, reflecta mult mai adecvat scaderea valorii, in timpul duratei de viata a cemtralei termice,
fata de o alta metoda, care ar stabili amortizarea, ca fiind egala cu ratele imprumutului. Prin ultima
metoda, cheltuielile vor creste odata cu cresterea ratelor. Pe perioada de plata a ratelor, ce cresc odata
cu inflatia. Indexarea ratelor este cheltuiala pentru aprecierea anuala a ratelor, cu indexul preturilor
nete. Debitul ramas al imprumutului, este reevaluat conform cu indexul preturilor nete. Acest articol
este cuprins intr-o egalizare a fondului de schimb, in cadrul capitalului din actiunile detinute de
asociati ref. 79/.

Aprobarea Autoritatilor
In primul stadiu al proiectului, pentru o centrala noua sau modernizata, trebuie sa se cerceteze
daca, restrictiile locale de construire pentru mediu, sau regulamentele de protejare, vor constitui un
obstacol. Pentru a fi posibila construirea unei centrale termice districtuale, trebuie sa se obtina
urmatoarele aprobari din partea autoritatilor:
Avizul de urbanism;
Aprobarea proiectului conform Actul privind Energia Termica;
Aprobarea de mediu;
Probabil o planificare locala.
Problemele privind aprobarea de catre autoritati sunt descrise detaliat in /ref. 80/.

17