Curs 10

Biosinteza aminelor biogene

Decarboxilare AA: amine primare:

Epinefrina, noradrenalina, dopamina, serotonina, acidul -aminobutiric, histamina: hormoni i (sau)

neurotransmitori.

Biosinteza GSH (glutation)

(- glutamil-cisteinil-glicina):

- tripeptid legtur neuzual -amidic;

- sintez direct din cei trei AA;

- consum 2 mol ATP / mol peptid;

- biosintez i degradare hepatic, renal;
Convertirea amoniacului muscular

Datorita faptului ca amoniacul de la nivelul muschilor poate fi transportat prin intermediul lichidelor
biologice (are caract hidrofil), acesta in cea mai mare parte se transforma in glutamina in prezenta
acidului glutamic si respectiv glutamat sintetazei.

Glutamina fiind solubila in lichidele biologice, e utilizata la nivelul celulelor pentru biosinteza bazelor
azotate (nucleotidelor si polinucleotidelor), iar excedentul este transportat la nivelul hepatocitului, unde
in prezenta glutaminazei, pune in liberatate amoniacul, care ulterior se transforma in uree, ca produs de
excretie.

Glutamina si acidul glutamic in organismul uman

poseda destinatii distincte, la nivelul ficatului si
respectiv al rinichiului.

Daca la niv ficatului, intre cele 2 specii moleculare

exista un proces reversibil, la nivel renal se
transforma intotdeuana intr-un proces ireversibil
glutamina in acid glutamic, acidul glutamic fiind
recuperat, iar amoniacul eliberat, se elimina sub
forma, sau in prezenta urinei, si la acest nivel e
implicat in echilibrul acidobazic, alaturi de alte
componente.

Biosinteza creatininei

Are ca punct de plecare arginina, care in prima etapa, in prezenta glicocolului, si la nivel renal,sufera un
proces de trans-amidinare, cu formarea acidului guanidin-acetic. Din aceasta reactie se obt ca produs
secundar ornitina, care e solubila in apa si e utilizata ca reactant in biosinteza ureei la nivel hepatocitar.
La nivel hepatocitar, acidul guanidin acetic sufera un proces de trans-metilare in prezenta metioninei cu
formarea creatinei. Produsul secundar rezultat in aceasta reactie e homocisteina, implicata in procesele
aterosclerotice care nu au ca substrat colesterolul esterificat.

Creatina rezultata la niv hepatocitar, solubila in lichidele biologice, sufera un transport la niv muscular,
unde in prezenta creatin-fosfo-kinazei (CPK) se transforma in creatin-fosfat.

Procesul este endergonic si se desfasoara in prezenta unei legaturi macroergice provenite din ATP.
Reactia este deosebit de importanta dpdv energetic :

- Creatin fosfatul e un compus macroergic si e capabil sa inmagazineze energie metabolica sub

forma unei legaturi covalente tensionate.
 - Deoarece concentratia ATP la nivel celular nu poate depasi 2 milimoli/litru, excedentul de ATP
biosintetizat in repaus, se transforma in creatin fosfat care astfel poate inmagazina o cantitate
foarte mare de energie metabolica, posibil si usor transferabila in efort, tot in prezenta creatin-
fosfo-kinazei, pe ADP in vederea constituirii ATP, care se utilizeaza direct atat in scopuri
energetice, cat si in scopuri biosintetice. In urma acestui transfer, creatin-fosfat se transforma in
creatitina, care e solubila in lich biologice si care e produs de excretie (renala).

Concentratia creatininei atat la niv circulator cat si la nivel renal este un parametru care indica
desfasurarea metabolismului muscular si de asemenea, indica transformarile proteinelor ingerate la
nivelul celulelor. Odata cu cresterea masei musculare, si respectiv cu modificarea filtrarii glomerurale, se
produce o variatie a creatininemiei care in genere este de aprox 11 mg/litru.

Creatininuria indica concentratia creatininei de excretie si este un factor care poate aprecia filtrarea
glomerurala. De regula, pentru explorarea functiei renale se utilizeaza raportul dintre proteinurie si
creatinurie.

- Proteinuria se masoara in miligrame pt determinarea factorului,

- Creatinina se masoara in grame.

Exista 3 modalitati de apreciere a functiei renale ( R = proteinurie (mg) / creatinurie (g)) :

o R < 100 mg/g funcia renal este normal;

o R > 140 mg/g funcia renal este alterat;
o R > 200 mg/g sindrom nefrotic

// uremia, creatininemia: insuficien renal organic (anemie, hiperfosfatemie, hiperuricemie

hipocalcemie);

uremia substanial / creatininemia: insuficien renal funcional (deshidratare extracelular,

sindrom nefrotic, insuficien cardiac).

creatininemia substanial / uremia:

- insuficien hepatic asociat cu insuficien renal (uremie diminuat, creatininemie

crescut);

- rabdomioliz traumatic sau toxic (uremia normal, creatininemia mrit);

- cetoacidoza diabetic (acetoacetatul antreneaz dublarea creatininemiei). //

Poliamine

-substituie Mg2+, K+ la nivelul celulelor;

- ncrcare pozitiv la pH fiziologic;

- rol esenial n biosinteza AN i a proteinelor;

- asociere
cu AN

- toxicitate

Biosinteza
proteinelor

In procesul
biosintetic
proteic ,
sunt utilizati fara exceptie cei 20 de AA standard, care au provenienta endogena sau exogena. Procesul
biosintetic se realizeaza continuu la nivel celular, deoarece toate macromoleculale de natura proteica
poseda un timp de viata dupa care sunt scoase din sistem in vederea recuperarii materialului (AA).
Procesul biosintetic proteic decurge foarte repede si cu consum mare de energie

Organele unde se produce procesul de biosinteza sunt: ficatul, IS, pancreas.

La baza biosintezei proteice, indiferent de organismul viu, este codul genetic, care e universal. La baza
codului genetic sunt macromoleculele de DNA care inamgazineaza informatia genetica sub forma unei
secvente de nucelotide care in urma transcrierii acesteia, se transforma in secvente nucleotidice in
lanturi RNAm care sunt grupate sub forma unor codoni.

Codonii intitial au fost de tip dublet, si la biosinteza proteica participau numai 16AA standard, actual
codul genetic a evoluat, sunt 20AA standard si codonii sunt de tip triplet (3 resturi nucleotidice in poziti
adiacente).

Deoarece exista 4 tipuri de nucleotide care pot

constitui lanturi de tip RNA, se pot constitui 43
aranjamente diferite de resturi nucleotidice = 64
de aranjamente teoretic posibile.

Fiecarui codon a trebuit sa ii corespunda un AA,

insa existand doar 20 de AA standard, se produce
un fenomen de degenerescenta, mai multi codoni
determinand in biosinteza proteica un singur AA.

Alaturi de codonii care coresp AA, exista si codoni

(triplete) numite triplete stop, care atunci cand
sunt atinse in procesul biosintetic, procesul se
opreste. (UGA, UAA, UAG)

Pentru intierea procesului biosintetic , exista un singur codon de initiere AUG, corespunzator metioninei
, cu care incepe intotdeauna biosinteza proteica.
Pentru procariote, codonul de initiere corespunde formil-metioninei, care e primul AA astfel implicat in
biosinteza proteinelor.

Codonul de initiere, chiar daca impune ca fiecare lant polipeptidic/peptidic sa aibe ca aminoacid de
initiere metionina sau formil-metionina, in final
(post translational) primul Structura generala a molecule tARN
aminoacid din lant este
reprezentat de restul
aminoacidic corespunzator tripletului 2 din lantul
mRAN (restul de metioniona sau formil metionina
se elimina prin hidroliza )

In procesul de biosinteza citirea lantului mRNA se

relaizea in sensul 53.

In procesul biosintetic proteic care se realizeaza la

niv ribozomilor (polizomilor), mRNA se etaleaza
(isi expune codonii, anticodonilor prezenti pe
tRNA). tRNA au rolul de a lega covalent AA
standard (fiecarui AA standard ii coresp un tRNA
specific).

Intre codonul de pe mRNA si anticodnul de pe

tRNA specific acestuia, se realizeaza interactie prin
complementaritate structurala si electornia si in
acest mod, lantul de triplete din mRNA se
transforma intr-un lant polipeptidic in care
resturile de aminoacid corespund codonilor, prin intermediul anticodonilor.

Daca la nivelul unui codon se produce o modificare in ceea ce priveste ordinea nucleotidelor, se
realizeaza o mutatie genetica. In urma mutatiei, codonul se poate transforma intr-un codon sinonim
(care codifica acelasi aa) - are mutatite e silentioasa, sau in urma mutatiei se substituie un rest de AA cu
un altul, si astfel lantul peptidic sau polipeptidic poate posesda alta functie (sau functia intiala se
dimineaza sau se accentueaza).

Aceasta degenerescenta si respectiv mutageneza poate fi implicata fie in procesul de supravietuire, fie in
procesul de evolutie.

Cele mai cunoscute mutatii se intampla la niv nuceloteidelor cu AG si CT.

Intre mRNA si tRNA se realizeaza o interactie reversibila si astfel, dupa ce a fost transferat restul
aminoacidului de pe tRNA, lantului peptidic (polipeptidic in formare), tRNA eliberat paraseste mRNA si
este capabil sa reia ciclul de transport al aminoacidului catre mRNA si legarii viitoare conform codului
genetic (alternantei tripletelor ).

In biosinteza proteica se disting 4 etape :

 1. Activarea AA, care presupune legarea covalenta a acestora la nivelul capatului 3 (CCA) de pe
tRNA. Prinnaceasta legare chimica, AA nu mai poate fi recunoscut direct, ci indirect prin
intermediul anticodonului respectiv tRNA. Procesul de legare e endergonic si se realizeaza in
prezenta ionilor de magneziu. (participa ATP)

2. Initierea lantului, presupune legarea fie a metioninei fie a formil-metioninei la nivelul lantului
mRNA, prin intermediul tRNA, la nivelul codonului de initiere. Procesul e endergonic , e activat
de ionii de Mg si spre deosebire de procesul de activare al AA unde participa ATP, aici particia
GTP.

3. Elongarea : adaugarea prin intermediul tRNA a aminoacizilor unul cate unul, conform insiruirii
codonilor in mRNA, proces de asemena endergonic, desfasurat in prezenta GTP si magneziului,
si presupune desfasurarea lantului polipeptidic in formare, pana la intalnirea tripletului stop
(unuia dintre acestia ), cand se produce terminarea procesului biosintetic proteic.

//prima imag: mRNA expus, capatul 5 si 3 . la niv primului codon, care e mereu AUG, fie metionina sau
formil-metionina prin intermediul tRNA, care are anticodonul (care e pe dos codonului ) si recunoaste
codonul si il leaga. Apoi vine al doilea AA legat de cel de-al doile tRNA specific, recunoaste al doilea
codon, se leaga, iar in urma legarii se produce procesul de construire a leg peptidicei intre AA1 si AA2, se
formeaza primul rest de peptid. In urm etapta, la al 3-lea codon vine tRNA care leaga al 3-lea AA, se
declanseaza procesul de marire al lantului, din dipeptid ajunge la tripeptid, se construieste a doua leg
peptidica, intre AA2 si AA3, iar in final se ajunge la unul din cei 3 codoni stop.//

4. Terminarea lantului presupune eliberarea tRNA, disocierea subunitatilor ribozomului si

desprinderea lor de pe mRNA, prin intermediul codonilor stop (unul din ei) (UAG, UGA,UAA)
Procesul biosintetic proteic este unul din cele mai rapide cunoscute, si acesta dureaza 50 de
milisecunde pe un ciclu complet. Pt fiecare legatura peptidica constituita, consumandu-se cate 4 leg
macroergice.

La nivelul ribozomului (polizomului), dupa terminarea procesului biosintetic, urmeaza operatiile

posttranslationale, care presupun in primul rand eliminarea AA de start din lantul biosintetizat
(metionina sau formi-meitonia).

Urmeaza procese de derivatizare la nivelul intregului lant peptidic sau polipeptidic, care presupun
transformarea chimica a unor grupari functionale prezente pe radicalii aminoacizilor, in alte grupari
functionale. Derivatizarea presupune desfasurarea unor procese de hidroxilare, glucozilare, acetilare,
fosforilare samd (orice).

Tot posttranslational se poate realiza legarea lantului peptidic sau polipeptidic biosintetizat de unul sau
mai multi cationi metalici.

Pentru obtinerea din lantul polipeptidic biosintetizat al peptidelor, de regula se realizeaza ruperi
hidrolitice in dreptul anumitor leg peptidice, cu formarea lanturilor corespunzatoare peptidice necesare
la nivel celular.

In procesul biosintetic se intalnesc 2 procese distincte : transcrierea si traducerea informatiei genetice.

Daca prin transcriere lantul DNA citit in sensul 35 se transforma intr-un lant mRNA (sch) care e citit in
sensul 53, sub form unor codoni, traducerea informatiei genetice presupune transformarea lantului
polinucleotidic mRNA in lant polipeptidic (insiruierea de nucleotide se transforma in insuire de AA).

Procesul biosintetic se realizeaza in conditii catalitice bine determinate si in conditii de mediu bine det, in
care ionul de Mg prezinta importanta capitala.

Reglarea proceselor biosintetice se poate realiza si prin intermediul sist hormonale, participand atat
hormoni hidrofobi dar si hidrofili, direct sau indirect, prin intermediul mediatorilor secunzi.