Emanaia este o concepie n cosmologia anumitor sisteme religioase sau

filozofice.
n limba latin Emanare nseamn "a curge de la" sau "a se vrsa sau a iei din", este
modul prin care toate lucrurile sunt derivate din prima realitate sau principiu. Toate lucrurile
provin de la prima realitate, de la Dumnezeu desvrit. La fiecare pas, fiinele emanate
sunt mai puin pure, mai puin perfecte, mai puin divine. Emanatia este un principiu
transcendent din care deriv totul i se opune att creaionismului (n care universul este
creat de un Dumnezeu contient care este separat de creaie), ct i materialismul (care
nu implic nici o entitate subiectiv i/sau ontologic care st la baza fenomenelor fiind
imanent).
Orice nvturi care implic emanaie sunt, de obicei, opuse creaiei ex
nihilo, deoarece emanaia susine c totul a existat ntotdeauna i nu a fost "creat" din
nimic.
Robert Kleinman, Four Faces of the Universe: An Integrated View of the Cosmos,
2007 scrie: Viziunea mondial a cosmologiei tradiionale, spune c universul este o
emanare a unui principiu divin unitar. Dei aceast idee a fost amestecat cu doctrinele
creaioniste revelate ale principalelor religii monoteiste, teologii ortodoci l-au privit, n
general, cu suspiciune. Ei l-au retrogradat n sferele umbroase ale misticismului,
panteismului i ocultului, care au fost ntotdeauna n contradicie cu ortodoxia. Vederea
tradiional este nsumat n doctrina emanaiei formulate de Plotin. Exponentul clasic
principal al emanatizrii a fost Plotin. n care lucrarea sa, Enneads, toate fenomenale erau
o emanaie din Unul. n Ennead 5.1.6, emanaionismul este comparat cu o difuzie din
Unul, dintre care exist trei ipostaze primare, Unul, Intelectul i Sufletul. Pentru Plotin,
emanaia sau "coborrea sufletului" este rezultatul Iadului nedefinit, agnoza primordial
inerent i n interiorul Absolutului, Dumnezeirea.