coala este o instituie public proprietate de stat sau privat unde se nva

disciplinele prevzute ntr-un plan de nvmnt. Conceptul coal| provine de la cuvntul

latin schola, derivat i el la rndul su din greaca antic scholeion, de la schol.
Termenul grec era neles la nceput drept timp liber, pentru ca apoi s evolueze: de la
timp liber cuvntul a ajuns s descrie locul n care era petrecut timpul liber, adic locul n
care se ineau discuii filosofice sau tiinifice n timpul liber, pentru a descrie mai apoi locul
de lectur pn la a descrie locul de instruire pentru excelen. Scoala este o instituie de
nvmnt menit pregtirii elevilor prin nsuirea unor elemente de baz ale disciplinelor
fundamentale. coala a constituit obiectul observaiei i meditaiei a numeroi scriitori, de-a
lungul istorie

In literatura romana un scriitor important care a evocat cu maiestrie imagini din viata
de scoala a fost Ion Creanga prin intermediul romanului autobiografic Amintiri din copilrie,
titlul facand referire directa la continutul operei. Creanga perzinta pataniile lui Nica de la
anii de scoala pana la despartirea de satul natal. Romanul lui este prezentat cu umor, dar si cu
nostalgie. Romanul a aparut in anul 1881 si reprezinta opera de maturitate a marelui scriitor .
Cu ajutorul limbajului artistic foarte original, Creanga prezinta colile pe care personajul
principal Nica le-a urmat inca din copilrie pana la adolescenta .

Primul an de scoala l-a urmat acasa, in Humulesti, la scoala ridicata de parintele Ioan,
langa biserica, unde l-a avut dascal pe badita Vasile, un holtei zdravan, frumos si voinic.
Acolo a invatat Nica sa citeasca, alaturi de o multime de baieti si fete din Humulesti, dar mai
ales alaturi de Smarandita, fata popii o zgatie de copila agera la minte si asa de silitoare, de
intrecea mai pe toti baietii si din carte, dar si din nebunii. Ca orice scoala respectabila din
acele vremuri, si cea din Humulesti avea un scaun cu nume: Calul Balan, pe care toti cei
pedepsiti incalecau pentru a fi mangaiati de catre Sfantul Nicolae, un dragut biciusor de
curele, impletit frumos. Cand insa badita Vasile a fost dus fara voia sa la oaste, scoala a
ramas pustie si cativa copii s-au mai tinut dupa parintele Ioan care i-a mai dascalit o vreme
intr-ale bisericesti.

Mai apoi a urmat cursurile scolii din Brosteni. A fost dus acolo de catre bunicul sau
impreuna cu varul lui Dumitru. Aici din cauza regulilor aspre si din cauza raiei luate de la
caprele Irinucai , distruge cu un bolovan casa si apoi pleaca cu pluta pe Bistrita in Pipirig.

De asemenea, Nica a urmat si cursurile scolii din Targu Neamt, unde a invatat cu
parintele Duhu. Dupa ce prietenii lui au plecat la Falticeni, l-a rugat pe tatal sau sa-l mute si
pe el acolo.

In perioada adolescentei a urmat cursurile scolii din Falticeni. Aci sta in gazda la
Pavel ciubotarul impreuna cu prietenii lui . Dupa multe peripetii , el este dat afara.
Perioada petrecuta la Falticeni a fost mai degraba una de nazdravanii decat de
invatatura. Pentru ca la Falticeni scoala era numai de mantuiala. Regasindu-si tovarasii de
pozne de acasa si vazand ca nici catehetul - dascalul lor de religie - nu prea venea pe la ore,
Nica si ceilalti baieti au lasat putin scoala la o parte si si-au vazut de ale lor. Ceea ce il
interesa insa cel mai mult pe Nica era fata popii din Falticenii Vechi, o adevarata
mangaiere pentru el. Dupa luni de nebunii si patanii, invataceii au aflat ca scoala de la
Falticeni se desfiinteaza si ca doar la Socola ar mai fi vreo nadejde sa se prinda ceva
invatatura de ei.

Ultima scoala urmata de Nica este cea de la Socola (Fabrica de popi) unde este deja
adult . Plecarea lui Nica la Socola a fost una dureroasa. Mama sa, insa, nici chip sa se lase
induplecata, nici macar de lacrimile lui Nica. Numai gandul ca pleaca atat de departe de casa,
la scoala de la Socola, la Iasi, il apasa greu pe suflet. In ceasurile ce se scurg dinaintea
plecarii, gandurile lui Nica se indreapta o clipa cu drag la Humulestii copilariei sale, cu
oamenii dragi inimii lui, cu obiceiurile, cantecele, horele si sezatorile ce i-au facut atat de
minunati primii ani ai vietii sale.

Si aceasta opera, la fel ca intreaga creatie a lui Ion Creanga, constituie prin valoarea
sa artistica un model de limba literara, fascinand prin simplitate, armonie si prin delicatetea
sentimentelor exprimate.

G Clinescu afirma : Creanga este expresia monumentala a naturii umane in ipostaza

ei istorica ce se numeste poporul roman.