UNIVERSITATEA PETROL GAZE DIN PLOIETI

FACULTATEA DE LITERE I TIINE

MASTER: MANAGEMENT I STRATEGIE PENTRU O ADMINISTRAIE
EUROPEANA

TRATATUL DE LA AMSTERDAM
- REFERAT -

COORDONATOR TIINIFIC:
LECTOR UNIV. DR. VIERIU EUFEMIA

MASTERAND:
CHIRI ALEXANDRA
ANUL I
GRUPA 10

PLOIETI
2009
 1. Evenimente premergatoare Tratatului de la Amsterdam si contextul semnarii
acestuia

Se poate spune ca semnarea Tratatului de la Amsterdam nu a constituit o abatere de

la tendintele generale ale Uniunii Europene (Comunitatii Europene pana la Tratatul de la
Maastricht) pe parcursul perioadei 1990-2003, despre care se poate spune ca este una de
adancire a integrarii europene si de pregatire pentru extinderea spre Est. In continuare vor
fi trecute in revista evenimentele relevante pentru aceasta perioada premergatoare
semnarii Tratatului de la Amsterdam. Astfel, in 1990 vorbim despre reunificarea
Germaniei si despre incheierea Razboiului Rece. Aceasta a insemnat disparitia celor doua
blocuri si prin aceasta Europa a incetat sa mai fie scindata. Comunitatile au ajuns la
concluzia ca odata cu disparitia Europei bipolare se impune ca uriasul economic sa nu
mai fie un pitic politic, cu alte cuvinte, s-a constatat necesitatea luarii de masuri pentru
extinderea cooperarii si la nivelul politic in cadrul Uniunii Europene. Prin urmare, incep
pregatirile pentru elaborarea unui tratat privind Uniunea Europeana. Se pune problema
unei uniuni politice si prin urmare a unei adanciri a integrarii. Adancirea integrarii este
reflectata si de progresul realizat in privinta Uniunii Economice si Monetare ce are loc
pe parcursul perioadei avute in vedere. Adancirea integrarii presupune si schimbari in
cadrul stucturii institutioanale cu precadere in privinta modului de luare a deciziilor. Se
pune, de asemenea, acut problema infiintarii unui sistem eficient pentru combaterea
criminalitatii transfrontaliere.Toate cele mai sus mentionte se incadreaza in campul
problemelor referitoare la adancirea Comunitatii Europene. O prima abordare a acestor
subiecte presante a fost facuta in cadrul semnarii Tratatului de la Maastricht sau Tratatul
asupra Uniunii Europene. Aici trebuie facuta o precizare- daca pana la Tratatul de la
Maastricht vorbim despre Comunitatea Europeana, odata cu Maastricht incepem sa
vorbim deja despre Uniunea Europeana. Adancirea integrarii este exprimata si de crearea
Spatiului Economic European intre CEE si CEFTA in urma Acordului semnat la Porto in
1992. Un alt pas inainte este facut in 1993, moment in care ia nastere Piata Interna a
Comunitatilor ceea ce inseamana circulatia libera si deplina a marfurilor, persoanelor,
capitalurilor si serviciilor .O alta realizare majora in aceasta perioada este elaborarea
proiectului Constitutiei UE in 1994.

2
 Pe un al doilea palier apare o alta provocare pentru Uniunea Europeana. Aceasta este
constituita de manifestarea actelor de vointa de aderare venite din partea statelor Europei
Centrale si de Est. La inceputul deceniului incep sa fie incheiate acorduri de asociere cu
aceste state, acorduri de asociere despre care s-a discutat inca din 1990 cand Comisia a
stabilit mijloacele si scopurile tratatelor de asociere care urmau sa fie incheiate cu aceste
state, ca o prima treapta spre aderare Un progres important realizat in acest sens are loc in
1993 cu ocazia intalnirii de varf de la Copenhaga cand se stabileste ca statele est-
europene vor fi admise in UE indata ce vor indeplini conditiile fixate prin tratatele de
asociere. In 1995 Uniunea Europeana se imbogateste cu noi membri-Austria, Suedia si
Finlada.. Urmeaza elaborarea Cartei Albe ce contine indicatii in privinta armonizarii
legislative pentru statele europene asociate.1
Se poate spune ca la mijlocul anilor 90 Uniunea Europeana se confrunta deja cu o
dilema. Dilema apare la intalnirea celor doua tendinte analizate mai sus: adancirea
integrrii si extinderea Uniuni Europene. Dilema aduce cu sine o intrebare la care este
destul de greu de raspuns: cum poate fi obtinuta unanimitatea pentru un acord in
probleme importante cum ar fi, de exemplu, securitatea unui stat si afacerile interne ale
acestuia intre atatea state atat de numeroase si diferite? Cu alte cuvinte, cum se poate
ajunge la decizii cu adevarat democratice, cu adevarat in beneficiul tuturor atunci cand
exista un numar atat de mare de state cu interese destul de divergente?
Cu cat integrarea avanseaza in domeniul a ceea ce numim high politics cu atat
este mai dificil de ajuns la un consens intre un numar in crestere de state 2.
In linii mari, astfel poate fi schitata evolutia europeana in perioada 1990-2003.

2. Cerintele care au impus adoptarea Tratatului de la Amsterdam:

Din cele mai sus mentionate rezulta ca principala problema careia trebuie sa ii faca
fata Tratatul de la Amsterdam este rezolvarea dilemei rezultate in urma ciocnirii dintre
cele doua tendinte contradictorii manifestate in cadrul Uniunii Europene: cea de adancire
si cea de extindere sau largire. In continuare vom vedea cum se constituie aceasta dilema
in cerinte concrete. Dintre aceste cerinte pot fi amintite:
-necesitatea cresterii rolului Parlamentului in procesul decizional;

1
Gyula Fabian, Drept institutional comunitar, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2006, pp. 35-40
2
J. Tilloston, European Community Law, Text cases; pp. 25-30;

3
-necesitatea perfectionarii a doi piloni importanti ai UE: politica externa si de securitate
comuna (P.E.S.C.) si cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne (J.A.I.).;
-necesitatea inlaturarii tehnocratiei care domina activitatea institutiilor comunitare si care
avea ca efect distantarea institutiilor de cetateni (problema deficitului democratic);
-necesitatea scaderii disensiunilor dintre statele mici si cele mari, membre ale Uniunii in
legatura cu diferite probleme mai ales cele referitoare la domeniile de high politics. 3

3. Structura Tratatului de la Amsterdam

In urma unei priviri de ansamblu asupra cerintelor ce exprima necesitatea Tratatului

de la Amsterdam este usor de dedus structura acestuia. In primul rand, trebuie remarcata
necesitatea simplificarii procesului decizional. Dupa cum se va putea observa in cele ce
urmeaza Tratatul va raspunde unei astfel de necesitati in cea de a doua sa parte.
Tratatul de la Amsterdam este structurat astfel.:
Partea I Modificari aduse tratatelor (art. 1-5);
Partea II- Simplificare (art. 6-11);
Partea III-Prevederi generale si finale (art. 12-15).
Mai precis, vorbim despre urmatoarele 9 sectiuni:
-Cap. I cuprinde drepturile fundamentale si nediscriminarea cetatenilor UE;
-Cap. II cuprinde obiectivele Uniunii Europene si ale comunitatilor europene;
-Cap. III Ocuparea fortei de munca;
-Cap. IV- Politica sociala;
-Cap. V- Mediul;
-Cap. IV- Sanatatea publica;
-Cap. VII- Protectia consumatorilor;
- Cap. VIII Alte politici comunitare;
-Cap. IX- Subsidiaritatea;
-Cap. X- Transparenta;
-Cap. XI- Calitatea legislatiei comunitare;
-Cap. XII- Politica externa si de securitate comuna. Relatiile economice externe 4.
De asemenea, tratatul este completat cu protocoale anexate acestuia:

3
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu, Drept comuniatr general, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pp.44-46;
4
Dumitru Vieriu; Eufemia Vieriu, Op. cit., pp.28-29;

4
-Protocoale anexate Tratatului instituind UE;
-Protocoale anexate Tratatului instituind UE si Tratatului instituind CE;
-Protocoale anexate Tratatului instituind CE;
-Protocoale anexate Tratatului UE, Tratatelor CE, CECO, CEEA.
Este important de mentionat faptul ca in cadrul conferintei interguvernamentale de
la Amsterdm a fost adoptat si un Act Final precum si 51 de declaratii. Trebuie remarcat si
trebuie sa dea de gandit numarul foarte mare al declaratiilor in raport cu volumul textelor
obligatorii din punct de vedere juridic.
Un aspect important il constituie anexa la Tratat ce contine tabele de echivalenta
intre numerotarea anterioara a articolelor tratatelor si noua numerotare. Acesta ese un
progres in directia unificarii tratatelor comunitare 5. Am vazut ca structura Tratatului este
in acord cu cerintele principle pentru aparitia tratatului. In continuare ne vom ocupa de
continutul Tratatului.

4. Continutul Tratatului de la Amsterdam

In cadrul negocierilor asupra Tratatului de la Amsterdam au fost conturate trei mari

domenii de discutie: UE si cetatenii, identitatea externa si institutiile Uniunii. 6 In cele ce
urmeaza accentul va fi pus pe cele mai importnte prevederi ale Tratatului care se
incadreaza, in general, in aceste campuri de interes.
Astfel, in privinta drepturilor cetateanului european, tratatul adauga doua drepturi
noi, acela de acces la documentele Consiliului, Comisiei si Parlamentului European,
respectiv dreptul de a scrie institutiilor Uniunii in oricare din limbile oficiale si de a primi
raspuns in aceeasi limba. De asemenea, respectarea drepturilor fundamentale devine o
conditie de aderare la UE. Violarea persistenta a drepturilor fundamentale ale omului de
catre un stat membru da Consiliului posibilitatea suspendarii anumitor drepturi ale acelui
stat. Poate fi vorba inclusiv despre dreptul de vot. In privinta dreptului de azil, Tratatul
prevede ca el nu li se aplica cetatenilor statelor membre in raporturile cu alte state
membre. Se constituie in exceptii de la aceasta prevedere urmatoarele situatii: incalcarea
persistenta de catre un stat a drepturilor omului, cand un stat decide sa deroge de la
prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului in conditiile permise de

5
Ibid.3, p.76
6
Gheorghe Prisacaru, Istoria si evolutia Uniunii Europene, Ed. Universitatii, Suceava, 2000, p.29;

5
Conventie si atunci cand un stat decide sa examineze o cerere de azil depusa de catre un
cetatean al altui stat membru, cu conditia sa informeze imediat Consiliul si sa plece de la
prezumtia ca cererea este vadit neintemeiata. 7 Tot in categoria prevederilor referitoare la
cetatenii europeni au fost adoptate si unele reguli noi in urmatoarele domenii: munca si
social, securitate, libertate si justitie, mediu, sanatate si drepturile consumatorului. De
asemenea, este stipulata obligatia Uniunii de a promova, in toate politicile sale, egalitatea
sanselor intre barbat si femeie.
In plus, Tratatul de la Amsterdam a dat o mai buna definitie cetateniei europene si a
legat-o mai strans de respectarea drepturilor omului stabilind o regrupare a drepturilor
referitoare la cetatenia europeana intr-un capitol unic. S-a subliniat faptul ca definirea
cetateniei europene precum si o mai inalta respectare a drepturilor omului constituie un
obiectiv prioritar de realizat in cadrul reformei Uniunii8
In ceea ce priveste cel de al doilea mare domeniu de interes identitatea externa-
Tratatul de la Amsterdam stabileste principiile care trebuie sa ghideze politica externa si
de securitate (P.E.S.C.) a Uniunii, procedurile de luare a deciziilor si structurile necesare.
Este largita sfera majoritatii calificate la actiuni comune, pozitii comune si decizii de
aplicare a lor. Strategiile comune se stabilesc cu unanimitate. Se stabileste ca abtinerea nu
impiedica luarea unei decizii pentru care este nevoie de unanimitate. Se prevede, de
asemenea, ca orice stat care invoca motive nationale importante are posibilitatea de a se
opune prin veto la luarea deciziilor care se iau cu majoritate calificata. Un alt aspect
important in domeniul PESC este crearea functiei de Inalt Reprezentant al P.E.S.C. Se
prevede ca functia va fi ocupata de catre Secretarul General al Consiliului. Este creata si
functia de reprezentant special. Acesta va fi numit de Consiliu cu unanimitate de fiecare
data cand considera ca este necesar. Este creata, de asemenea, ceea ce se numeste
troika europeana alcatuita din presedintele Consiliului, secretarul general al Consiliului
si presedintele Comisiei. O alta prevedere de luat in calcul este cea referitoare la
posibilitatea Consiliului de a incheia acorduri cu state terte. Totusi, aceste acorduri sunt
incheiate in numele statelor, acestea fiind cele care trebuie sa le ratifice. 9
In privinta ultimului mare camp de interes al Tratatului-institutiile Uniunii-s-au luat
masuri in special pentru sporirea eficacitatii adoptarii deciziilor in cadrul institutiilor,
incercandu-se rezolvarea dilemei mai sus mentionte.
7
Carmen Lazar, Dreptul Uniunii Europene ,Ed. Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2004, p.10;
8
Dumitru Vieriu; Eufemia Vieriu, Drept instituional comunitar European, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2007.
9
Ibid.6, pp. 11;

6
 In acest sens a fost intarit rolul Parlamentului incercandu-se rezolvarea problemei
deficitului democratic. De asemenea, incepand din acest moment Parlamentelor nationale
le este permis sa-si spuna parerea in legatura cu anumite proiecte de reglementari inainte
ca guvernle sa o faca in cadrul Consiuliului.
Este mentionat, de asemenea, faptul ca Consiliul poate lua decizii si cu majoritate
calificata.
In ceea ce priveste Comisia Europeana, rolul acesteia ramane neschimbat. In
schimb, creste rolul presedintelui Comisiei10
Tot in privinta reglementarilor cu privire la institutii si competente, Tratatul prevede
transferul din J.A.I. catre Comunitati a unor materii referitoare la libera circulatie a
strainilor. Este vorba, in mare, despre desfiintarea controlului la frontierele interne, vize,
azil, imigratie. Pentru aceste probleme, sunt facute unele derogari de la tratatele
anterioare. In ceea ce priveste transferul altor materii, Consiliul va putea decide ulterior,
dar decizia sa va trebui ratificata de catre state. In mare, J.A.I. pastreaza doar cooperarea
politieneasca si judiciara propriu-zisa. Si aceasta poate, insa sa fie ulterior transferata
catre Comunitati.
In privinta luarii deciziilor, trebuie spus ca este largita sfera mjoritatii calificate la
masurile de aplicare a deciziilor si conventiilor. Sunt adoptate insa cu unanimitate
deciziile-cadru, conventiile intre state si acordurile cu statele terte. Este adaugat faptul ca
orice stat care invoca motive nationale importante poat sa opuna un veto in cazul luarii
deciziilor care se iau cu majoritate calificata.11
O noutate considerabila a Tratatului de la Amsterdam este aceea ce poarta numele de
cooperare intarita(consolidata). Aceasta a aparut ca urmare a situatiei in care o parte
dintre state doresc sa avanseze in ritmul mentiont in tratate, dar nu reusesc sa obtina
cvorumul de vot necesar pentru luarea deciziilor. Asta presupune ca un numar suficient
de mare de alte state se opun. Solutia este cooperarea intarita, adica formarea unui fel de
mini-uniune, ce urmeaza a actiona separat, trebuind insa sa o faca numai in cadrul
institutiilor Uniunii si conform procedurilor Uniunii. Aceasta se poate realiza numai in
domeniile de competenta comunitara impartita, atat pe plan extern cat si intern si in J.A.I.
Acest lucru este posibil numai in urma deciziei Consiliului. Este nevoie de initiativa
Comisiei si este necesara consultarea Parlamentului (in Comunitati). Initiativa poate sa

10
Ibid.5, p.30
11
Tom Heukels, The European Union after Amstrdam- a Legal analysis, Ed. Kluwer Law International, 2002

7
apartina si statelor ce doresc o astfel de cooperare intarita Este necesar ca initiativa sa
apartina la cel putin jumatate dintre state, iar in privinta J.A.I este nevoie si de
consultarea Comisiei. Alte conditii sunt necesitatea acesteia pentru atingerea obiectivelor
Uniunii, trebuie sa nu afecteze drepturile si obligatiile ce rezulta din tratate a statelor ce
participa la ea si nu trebuie sa incalce nici drepturile si obligatiile celorlalte state Deciziile
adoptate si acordurile incheiate in cadrul acesteia se vor aplica doar statelor prticipante.
In ceea ce priveste aderarea ulterioara a altor state la cooperarea intarita, aceasta se poate
face numai cu autorizarea Consiliului in domeniul justitiei si afacerilor interne sau a
Comisiei (in Comunitati). Cooperarea intarita inceteaza in momentul in care s-au alaturat
toate celelalte state sau in situatia in care toate statele participante decid aceasta 12

5. Critici la adresa Tratatului de la Amsterdam

In privinta Tratatului de la Amstrdam s-a spus ca modificarile institutionale si cele

referitoare la competente nu au fost suficiente, acestea ramanand incomplete. A fost
criticat, de asemenea, pentru faptul ca nu a oferit solutii viabile pentru ocuparea fortei de
munca si scaderea ratei somajului, armonizarea fiscala, suprimarea barierelor pentru
investitiile care se bucura de garantii guvernamentale precum si de reformrea sistemului
bugetar comunitar.

6. Laude la adresa Tratatului de la Amsterdam

Tratatul a fost apreciat in special pentru ca a adus anumite reglemantari care

contribuie la evolutia institutionala a UE precum si evolutia pozitiva a politicilor sale. De
remarcat este, de asemenea, faptul ca au fost facuti primii pasi in directia unificarii
tratatelor comunitare dupa cum a fost explicat mai sus.
Tratatul a inscris in prevederile sale chestiuni 13 deosebit de importante pentru
perfectionarea integrarii europene si evolutia constructiei comunitare:
aplicarea principiului flexibilitatii in ceea ce priveste procesul de integrare a noilor
state candidate, in functie de nivelul specific de dezvoltare;

12
Ibid.6, p.12
13
Mihai Badescu, Fundamente ale administratiei publice contemporane, Ed. SITECH, Craiova, 2008, pp.193-194;

8
 posibilitatea oferita Consiliului Uniunii Europene ca in unanimitate de voturi, la
propunerea Comisiei sau a unei treimi din statele membre si cu avizul
Parlamentului European sa poata dispune suspendarea unor drepturi ale statului
care a violat grav si persistent drepturile omului;
cresterea competentelor Comunitatilor in unele domenii;
precizarea raportului dintre cetatenia nationala si cea a Uniunii, in sensul ca ultima
o completeaza pe cea nationala si nu o inlocuieste;
precizari privind componenta unor institutii comunitare in perspectiva extinderii
Uniunii (numarul maxin de 700 de parlamentari) si in ceea ce priveste votul cu
majoritate calificata;
reglementari noi privind regimul de vize, libera circulatie a persoanelor si regimul
vamal;
noi reglementari in ceea ce priveste politica sociala si forta de munca.

Bibliografie

I. Tratate:

9
1. Bdescu Mihai, Fundamente ale administratiei publice contemporane, Ed. SITECH,
Craiova, 2008.
2. Lazr Carmen, Dreptul Uniunii Europene, Ed. Fundatiei pentru Studii Europene,
Cluj-Napoca, 2004;
3.Vieriu Eufemia, Vieriu Dumitru, Drept instituional comunitar european, Ed. Lumina
Lex, Bucuresti, 2007;
4. Priscaru Gheorghe, Istoria si evolutia Uniunii Europene, Ed. Universitatii, Suceava,
2000;
5. Fabian Gyula , Drept institutional comunitar, Ed.Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2006;
6. Tilloston J., European Community Law, Text, cases;
7. Oprea Ligia Cristina (redact.), Euro-dispecer-intrebari si raspunsuri despre Uniunea
Europeana (program realizat de Ministerul Integrarii Europene in parteneriat cu TVR),
Ministerul Integrarii Europene, Editia a II-a, 2006;
8 Heukels. Tom, The European Union after Amsterdam - a Legal analysis, Ed. Kluver
Law International, 2002;
9. Marcu Viorel, Diaconu Nicoleta, Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti, 2002.

II. Resurse web:

www.europa.eu;
www.infoeuropa.ro.

10