Sunteți pe pagina 1din 15

Cartile bisericesti

Apostolul - cuprinde pericopele citite la cult din Faptele Apostolilor: cele 14 epistole ale Sf.
Apostol Pavel si cele 7 epistole sobornicesti.
Evanghelia sau Evangheliarul - cuprinde parti din Sfintele Evanghelii scrise de cei patru
evanghelisti Matei, Marcu, Luca si Ioan. Aceste parti se numesc pericope.
Ceaslovul sau Orologiul Numele acestei carti vine de la precizarea timpului cand se savarsesc
slujbele celor sapte Laude bisericesti, care formeaza continutul acestei carti
Molitfelnicul sau Evhologhiul este cartea liturgica in care sunt cuprinse toate slujbele cerute
de nevoile spirituale ale crestinului, de la nastere pana la moarte
Octoihul cuprinde randuiala slujbelor bisericesti de seara si dimineata, pe cele opt glasuri,
pentru toate duminicile si zilele saptamanii, din perioada anului bisericesc numita a Octoihului
Triodul - cuprinde randuiala serviciului divin din perioada numita a Triodului, care tine din
"Duminica vamesului si a fariseului si pana a Sambata Mare. Slujbele liturgice ale duminicilor si
praznicelor imparatesti si sfintilor din aceasta perioada, se gasesc Triod, combinate cu slujba din Minei.
Penticostarul este cartea liturgica ce contine slujbele ce se savarsesc in biserici in perioada
dintre Sfintele Pasti si Tipicul cuprinde regulile stabilite de Biserica pentru savarsirea slujbelor.
Intocmirea Tipicul cuprinde doua parti: partea intai, prezinta randuiala serviciului divin al celor 7 Laude
si al Sfintei Liturghii pe intreg anul bisericesc, iar partea a doua cuprinde randuielile de slujba ale
Sfintelor Taine si ale ierurgiiloruminica Tuturor Sfintilor. Slujbele acestei perioade cuprind imne si cantari
pline de bucuria Invierii.
Mineiul cuprinde slujba de la Vecernie si Utrenie pentru fiecare zi a anului bisericesc, incepand
cu 1 septembrie (prima luna a anului bisericeasc) si pana la 31 august. Aceste slujbe sunt adunate in 12
carti, dupa numarul celor 12 luni ale anului.
Picturile in Biserica.Pronaos
Daca in pronaos exista doua bolti, pe cea dintai se zugraveste scena numita "Toata suflarea sa
laude pe Domnul"(Psalmul 148): un cer, in mijlocul caruia troneaza Hristos, inconjurat de ingeri, la unele
biserici se adauga chipuri de animale domestice si salbatice, munti, ilustrandu-se astfel participarea sau
colaborarea lumii, a naturii si a intregii firi create la proslavirea lui Dumnezeu; in cea de-a doua bolta se
deseneaza alt cer, in care se ilustreaza axionul liturgic al Liturghiei Sfantului Vasile. Daca exista insa o
singura bolta, pe ea se zugraveste de obicei chipul Maicii Domnului "Oranta", cu Pruncul in medalion.
In mijlocul pronaosului troneaza Maica Domnului "Oranta", cu mainile intinse in rugaciune, Pruncul fiind
infatisat intr-un medalion, pe pieptul ei. Aceasta este inconjurata de ingeri si de proorocii mesianici. In
pandantivii fiecarei turle sau la unghiurile boltilor se zugravesc chipuri de imnografi, melozi, sezand si
scriind.
Pe peretii laterali ai pronaosului, impartiti in mai multe registre longitudinale, se zugravesc, in
zona superioara, sinoadele ecumenice, iar in registrele de mai jos, scene principale din viata si patimirea
sfintilor mucenici din calendar (sinaxarul): mineiul incepe cu luna septembrie, pe peretele de rasarit, din
stanga usii de intrare in naos.
Tot in pronaos este zugravit si tabloul votiv al ctitorului bisericii, infatisat in inchinare, inaintea
Mantuitorului, adesea tinand in maini modelul in miniatura al bisericii ctitorite; de obicei, ctitorul este
insotit de sfantul ales drept hram pentru noua biserica. Tabloul votiv este zugravit adesea in registrul
inferior al peretelui de apus, de o parte si de alta a usii de intrare.
Naos. Din punct de vedere arhitectonic, turla bisericilor noastre ortodoxe se compune din
urmatoarele parti:
1. Calota, bolta sau cupola, adica suprafata sferica ce formeaza varful turlei ;
2. Tamburul (turnul), de obicei cilindric, mai rar prismatic, pe care se sprijina si se inalta bolta, formand
partea de mijloc a turlei, iar din punct de vedere iconografic, suprafata lui impartindu-se in mai multe (3-
4) registre sau zone circulare (orizontale), suprapuse ;
3. Baza, pe care se sprijina turla si care face legatura cu restul constructiei (peretii naosului).
Ea e formata din :
a) patru pandantivi sau triunghiuri sferice;
b) patru arcuri mari, care leaga pandantivii intre ei si pe care se sprijina peretii turlei ; adica sunt mai largi
la centru si mai inguste la extremitati;
c) 2-3 sau patru timpane, adica suprafete cilindrice, dar drepte, cuprinse intre extremitatile fiecarui arc.
Fiecare din aceste parti ale turlei isi are iconografia ei bine precizata. Pe bolta se
zugraveste chipul lui Dumnezeu Atottiitorul (Pantocratorul), pe peretii tamburului, profetii, apostolii si
Dumnezeiasca Liturghie, pe pandantivi, Evanghelistii, cu simbolurile lor, numai decorul pictural al
arcurilor variaza de la caz, la caz.
Sus in varful turlei, pe bolta ei sferica se zugraveste Pantocratorul, adica chipul lui Dumnezeu
Atottiitorul, cum e numit in articolul I al Simbolului credintei, Facatorul si Stapanul cerului si al
pamantului. Zugravii il infatiseaza, de obicei, numai bust (aratand prin aceasta ca noi nu cunoastem decat
in parte cele ale lui Dumnezeu si subliniind unitatea fiintiala si inseparabila dintre Dumnezeu Tatal si
Dumnezeu Fiul). Fata Lui e, in general, severa, privirea serioasa si grava.
Erminia ne arata si ce sa zugravim in celelalte turle mai mici ale naosului, in cazul ca exista, in cea mare,
din mijloc, Pantocratorul, in a doua, pe ingerul Marelui Sfat, in a treia, pe Emanuel, in a patra, pe Maica
Domnului cu Pruncul, iar in a cincea, pe Sf. Ioan Botezatorul; Regulamentul din 1912 al Sf. Sinod al
B.O.R. pentru zugravirea bisericilor (art. 12) recomanda ca pe bolta turnului al doilea, daca este, sa fie
zugravit Dumnezeu-Tatal sau Maica Domnului.
Catapeteasma bisericii.
Pe usile imparatesti se zugraveste icoana Bunei Vestiri, la cele patru colturi ale scenei Bunei-
Vestiri ori jos sub scena principala, se zugravesc, in medalioane mai mici, chipurile celor patru sfinti
evanghelisti.
Pe usile laterale (diaconesti) se zugravesc chipurile sfintilor arhangheli Mihail si Gavriil, ca
pazitori ai usilor raiului, unul pe o usa, al doilea pe cealalta, ori chipurile a doi sfinti diaconi, invesmantati
in stihar si orar si cu cadelnite in maini (de obicei Sf. Stefan protomartirul si Sf. Filip ori Sf. Laurentiu) ;
Pe spatiile dintre usile imparatesti si cele laterale se zugraveste, in dreapta (adica spre sud), icoana
imparateasca a Mantuitorului (Hristos ca imparat ori arhiereu, sezand pe tron, ori ca prooroc si invatator,
cu Sfanta Evanghelie deschisa si binecuvantand), iar in stanga (adica spre nord de usile imparatesti),
icoana imparateasca a Maicii Domnului (Maica Domnului ca imparateasa, sezand pe tron, cu Pruncul
dumnezeiesc pe brate).
Corpul principal al catapetesmei (baza cu cele doua icoane imparatesti si cu usile imparatesti si
cele laterale) se continua in sus, cu un perete (panou) care, in iconografia clasica a tamplei, sustine trei
randuri orizontale de icoane, suprapuse, cuprinzand fiecare cate 13 icoane, astfel : Primul rand (registru)
dintre acestea, de jos in sus, il alcatuiesc icoanele celor 12 praznice imparatesti: Nasterea Maicii
Domnului(8 sept.), Inaltarea Sfintei Cruci (14 sept.), Intrarea in biserica sau aducerea Sfintei Fecioare la
templu (21 nov.), Nasterea Domnului (25 dec), Botezul Domnului (6 ian.), Intampinarea Domnului (2
febr.), Buna Vestire (25 martie), Floriile sau Intrarea Domnului in Ierusalim (duminica dinaintea Pastilor),
Inaltarea Domnului (joi in saptamina a 6-a dupa Pasti), Pogorarea Sfantului Duh sau Cincizecimea
(Duminica Rusaliior, a 8-a dupa Pasti), Schimbarea la fata (6 aug.) si Adormirea Maicii Domnului(15
aug.). In mijlocul lor (intr-un medalion sau panou separat, ceva mai mare) este zugravita
Invierea Domnului sau Cina cea de taina ori Rastignirea.
In registrul median (al doilea de jos in sus), se zugravesc chipurile celor 12 sfinti apostoli,
infatisati de regula cu trupul intreg, stand in picioare si avand in mijloc icoana centrala a Mantuitorului ca
invatator, ca imparat ori ca arhiereu, infatisat aici fie singur, fie in cadrul grupului Deisis sau Trimorfion :
Mantuitorul infatisat ca judecator si incadrat de o parte de Sfanta Sa Maica, iar de alta de Sf. Ioan
Botezatorul.
In registrul cel mai de sus (al treilea de jos in sus), se zugravesc chipurile a 12 dintre proorocii
mari si mici ai Vechiului Testament, avand in mijloc icoana Maicii Domnuluicu Pruncul in brate, adica
Cel in care s-au implinit prevestirile proorocilor. Intre "prooroci" zugravii pun insa si alte personaje din
istoria biblica a Vechiului Testament, ca de ex. : patriarhi si drepti, Aaron, Moise, Ghedeon, David, s.a.
Toti acestia sunt infatisati, ca si Sfintii Apostoli, de regula, cu trupul intreg, in picioare (mai rar numai
bust) si purtand in maini simboluri, ca de ex. : Moise cu Tablele Legii, David cu chivotul, Isaia cu clestele
de foc vazut in vedenia sa.
Sus de tot, deasupra tamplei, in mijloc, se inalta Crucea pe care este zugravit Mantuitorul
rastignit, iar la picioarele Crucii, sub bratul ei transversal, in doua iconite mai mici, se infatiseaza cele
doua "moleme" (molene: sau molenii), adica la dreapta Mantuitorului sta Maica Domnului, iar in stanga
Sf. Ioan Evanghelistul, amandoi stand in picioare in atitudine de adorare, de rugaciune, ori de jelire.

Altarul.
Altarul este locul unde se savarseste Jertfa sfanta a Liturghiei si unde sta numai clerul sau ceata
sfintilor slujitori ai tainelor. Inlauntrul lui se afla Sfanta Masa, imagine a tronului slavei Tatalui ceresc, pe
care sade vesnic Hristos insusi sub forma Sfantului Sau Trup si Sange.
Astazi ca regula generala, in locul central de pe bolta altarului, deasupra sfintei mese, se
zugraveste chipul Maicii Domnului.
Doua tipuri (variante) Iconografice ale chipului Maicii Domnului se zugravesc de obicei : fie
tipul "Madonei de majestate", fie cel al "Fecioarei rugatoare".
Pe peretele hemiciclului, adica peretele de rasarit al absidei principale a altarului vechilor noastre biserici,
sunt zugravite de obicei trei teme cu caracter liturgic : 1) Cortul Marturiei (Tabernaculul), 2) Liturghia
ingereasca si 3) Impartasania Sfintilor Apostoli.
Zona inferioara a peretelui hemiciclului in toate bisericile noastre ilustreaza scena esentiala a sacrificiului
liturgic, care se savarseste in altar: Mielul. Un numar variabil de mari ierarhi (episcopi), invesmantati in
sacos, cu capetele descoperite, zugraviti de cele mai multe ori in profil, se indreapta dinspre cele doua
laturi ale altarului (proscomidiar si diaconicon) spre centrul hemiciclului unde - de obicei sub fereastra de
Rasarit a altarului - figureaza victima Jertfei noastre de la Liturghie, adica Mantuitorul, fie sub chipul unui
prunc, fie sub acela al unui miel de jertfa (asa cum L-au vazut proorocul Isaia (cap. 53) si Sf. Ioan
Botezatorul, (la Ioan I, 29), fie sub ambele infatisari, asezat pe sfantul disc si strajuit de ingeri sau
serafimi care il umbresc cu ripide (ca la Cozia).
La bisericile mai mici in locul acestei scene centrale se poate zugravi deasupra scaunului celui mai de sus
(jetul arhieresc din spatele Sfintei Mese), chipul Mantuitorului sezand pe tron ca imparat ori arhiereu,
singur sau inconjurat in dreapta si stanga de cei 12 Apostoli. Pe bolta
si peretii proscomidiarului se zugravesc chipuri sfinte si scene in legatura cu Nasterea si Patimile
Domnului.

Vesmintele liturgice:
Diacon
Stihar: este o hain lung pn la pmnt, amintind de vemntul purtat la Botez; pentru diaconi,
stiharul este de regul fcut dintr-un brocart bogat ornamentat. Dupa ce este ceruta binecuvantarea ,in
semn de respect imbraca stiharul zicand formula : bucurase-va sufletul meu intr-u domnul ca m-a
imbracat in vesmantul mantuiri si cu haina veseliei m-a impodobit, ca unui mire mi-a pus cununa si ca pe
o mireasa m-a impodobit cu podoaba
Orarul: este o fie de pnz, purtat peste umrul stng; n practica slav, diaconii pot primi
dublul orar (un orar mai lung) ca o distincie aparte, care este purtat peste umrul stng, apoi nfurat n
jurul pieptului i adus napoi n fa peste umrul stng; n practica greceasc i romneasc, toi diaconii
poart orarul dublu.

Mnecue: un fel de manete care se leag cu ireturi; diaconul le poart pe sub stihar. Din
cuprinsul rugciunii ce se rostete de slujitori la mbrcarea cu mnecua dreapt: "Dreapta Ta,
Doamne, s-a preaslvit ntru trie, mna Ta cea dreapt a sfrmat pe vrjmai i cu mulimea
slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici" (Ieirea 15, 6), nelegem c mnecuele nseamn puterea
lui Dumnezeu care ntrete pe cei ce svresc cele sfinte. Pentru mnecua stng rugciunea
este: "Minile Tale m-au fcut i m-au zidit; nelepete-m i voi nva poruncile
Tale" (Psalmii 118, 73).

. Preotul
Preoia, este o dregtorie mai nalt, o misiune mai grea i plin de rspundere, preotul fiind
mijlocitor ntre Dumnezeu i oameni, administrator al harului divin, lumintor i povuitor al
credincioilor pe calea mntuiri. . Vemintele preoeti sunt n numr de cinci: stiharul, mnecuele,
epitrahilul, brul i felonul sau sfita i sunt n strns legtur cu funcia harismatic a preotului, adic cu
rolul su de organ sfinitor al vieii credincioilor.
Cruce pectoral (dac are binecuvntare s o poarte);
Stihar: stiharul preoesc este, de regul, alb, i dintr-un material mai uor dect cel al diaconului,
eventual cu marginile brodate; Rugciunea ce se rostete la mbrcarea stiharului: "Bucura-se-va sufletul
meu ntru Domnul c m-a mbrcat cu vemntul mntuirii i cu haina veseliei m-a mpodobit: ca unui
mire mi-a pus mie cunun i ca pe o mireas m-a mpodobit cu podoab"
Mnecue: ca i ale diaconilor, numai c preotul le poart peste stihar; Din cuprinsul rugciunii ce
se rostete de slujitori la mbrcarea cu mnecua dreapt: "Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslvit ntru
trie, mna Ta cea dreapt a sfrmat pe vrjmai i cu mulimea slavei Tale ai zdrobit pe cei
potrivnici" (Ieirea 15, 6), nelegem c mnecuele nseamn puterea lui Dumnezeu care ntrete pe cei
ce svresc cele sfinte. Pentru mnecua stng rugciunea este: "Minile Tale m-au fcut i m-au
zidit; nelepete-m i voi nva poruncile Tale" (Psalmii 118, 73)
Epitrahil , patrafir sau stola simbolizeaz jugul slujirii lui Hristos (Matei 11, 29-30), ct i darul
Duhului Sfnt, dup cum se vede din rugciunea pe care o rostete preotul atunci cnd l
mbrac: "Binecuvntat este Dumnezeu, cela ce vars harul Su peste preoii Si, ca mirul pe cap, ce se
coboar pe barb, pe barba lui Aaron, care se pogoar pe marginea vemintelor lui" (Psalmii 132, 2-3).
El ne aduce aminte i de funia cu care a fost legat Mntuitorul n noaptea prinderii Lui. Cele dou pri
ale epitrahilului simbolizeaz: partea dreapt, trestia pe care I-au dat-o n batjocur, iar partea stng,
crucea pe care a dus-o Domnul pe umerii Si. Este vemntul liturgic cel mai important, deoarece fr
epitrahil nici preotul i nici arhiereul nu pot svri nici un serviciu religios.
Brul este o fie de stof ngust prelungit la capete cu dou panglici, cu ajutorul crora
slujitorii i strng stiharul mprejurul corpului ca s fie mai comozi i mai ndemnatici n ndeplinirea
lucrrilor sfinte. Peste stihar i epitrahil preotul i ncinge mijlocul cu brul, simbol al puterii slujitoare cu
care este nvrednicit preotul, dup cum reiese din rugciunea pe care o rostete cnd se
ncinge: "Binecuvntat este Dumnezeu, Cel ce m ncinge cu putere i a fcut fr prihan calea mea,
Cela ce ntocmete picioarele mele ca ale cerbului i peste cele nalte m pune" (Psalmii 17, 35-36). El
mai nchipuie tria i virtutea preotului, precum i curia trupului. Ne amintete i de orul cu care era
ncins Mntuitorul cnd a splat picioarele ucenicilor la Cina cea de Tain (Ioan 13, 4-5).
; Felonul este un fel de pelerin (hain obinuit la evrei, la greci i romani), fr mneci, cu care se
nvelea corpul, un fel de supra vemnt purtat i de ctre Sfinii Apostoli (II Timotei 4, 13). Felonul
nchipuiete hlamida roie cu care a fost mbrcat Mntuitorul n curtea lui Pilat (Matei 27, 28), dar mai
simbolizeaz i harul, puterea, dreptatea i sfinenia lui Dumnezeu aa cum reiese din formula pe care o
rostete preotul slujitor n momentul mbrcrii cu el: "Preoii Ti, Doamne, se vor mbrca ntru
dreptate i cuvioii Ti, ntru bucurie, se vor bucura, totdeauna..." (Psalmii 131, 9)
Bedernia sau nabedernia: aparine tradiiei slave; este alctuit dintr-o bucat de estur
ntrit, purtat pe partea stng, (dac preotul a primit i epigonation-ul, bedernia este purtat pe partea
stng); aceasta este purtat ca o distincie special (nu de toi preoii);
Epigonatul: asemntoare cu nabedernia, este n form de diamant i este ntotdeauna purtat pe
partea dreapt, trecut peste umrul stng; este tot o distincie specific a clerului; n practica bizantin,
indica preoii care aveau hirotesia de duhovnici. n tradiia romneasc, epigonatul i bedernia sunt
sinonime.
=Episcopul
Crucea pectoral
Stiharul: precum cel al preotului;
Mnecuele: precum cele ale preotului;
Epitrahil: precum cel al preotului;
Bru: precum cel al preotului;
Sacosul: n locul felonului, episcopul poart sacosul, un vemnt mai strns pe corp, cu mneci
largi. Este purtat de arhiereu ntocmai cum poart preotul felonul. Sub brae se nchide i se deschide pe
fiecare parte cu cte ase clopoei, n total 12 clopoei. Este cunoscut i sub numele de dalmatic

Epigonatul sau bedernia: este purtat de toi episcopii. ntrebuinarea lui dateaz de prin secolul
VI. El simbolizeaz sabia spiritual, adic cuvntul lui Dumnezeu, cu care trebuie s fie narmat
arhiereul. Dar mai simbolizeaz i nvierea Mntuitorului, pentru c are pe el brodat icoana
nvierii, artnd cu aceasta puterea, biruina i scularea lui Hristos pe care le-a svrit prin
curie i neprihnire. Epigonatul se d ca distincie i preoilor care se ostenesc n cuvnt i
nvtur.

Mitr: ca o coroan pe care o poart episcopii pe cap n timpul sfintelor slujbe


Panaghia sau Engolpionul - medalion, de regul cu o reprezentare a Maicii Domnului inndu-
L n brae pe Pruncul Iisus. Unii episcopi (ntre care ntistttorii Bisericilor autocefale) pot purta i un al
doilea engolpion; Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne poart dou engolpioane i o cruce pectoral.
Omofor: considerat a fi cel mai important dintre vemintele episcopale, omoforul este o fie
larg de estur purtat de episcop n jurul umerilor. este un vemnt arhieresc purtat pe ambii
umeri. "Pe umeri ai luat, Hristoase, firea noastr cea rtcit i nlndu-Te ai adus-o pe ea lui
Dumnezeu-Tatl". Din acest text al rugciunii care se citete la mbrcarea omoforului, prinii Bisericii
au mrturisit c acest vemnt simbolizeaz oaia cea pierdut i aflat, prin aceasta nelegndu-se
rscumprarea neamului omenesc i primirea firii omeneti de ctre Iisus Hristos. Este simbolul
demnitii i rangului episcopal; avnd cruci pe el, nchipuie i "puterea crucii Domnului" , fiindc cei ce
voiesc a tri n Hristos i iau crucea pe umeri, adic suferina, cci este simbolul suferinei, dup cum
zice Sf. Gherman, patriarhul Constantinopolului.
Mantia: are forma unei pelerine care se ncheie la gt i la picioare; episcopul o poart la intrarea
solemn n biseric, nainte de Sfnta Liturghie.
Urmtoarele obiecte nu sunt propriu-zis veminte, ns sunt folosite de episcop n timpul
slujbelor:
Vulturul este un covora pe care este reprezentat un vultur cu un singur cap deasupra unei ceti;
n timpul slujbelor, episcopul st pe acest covora;
Crja episcopal (sau toiagul): poate fi n form de T, cu braele ndoite i avnd n vrf o
cruce, sau n forma a doi erpi ncolcii, tot cu o cruce n vrf.
Locasurile de cult in primele trei veacuri:Basilicile
Basilicile aveau trei parti: un atrium sau portic, care era un spatiu in forma patrata, marginit de
coloane, avand la mijloc un bazin sau o fantana; catehumenii si unii penitenti asistau la cult in atrium,
numit mai tarziu pronaos; partea de mijloc, naos, formata din trei spatii dreptunghiulare paralele, des-
partite prin coloane , spatiul de la mijloc era mai larg si mai inalt; aci stau credinciosii; o absida in fund
(semicerc), unde se afla clerul si care era despartita de restul cladirii printr-o perdea ce se tragea. Ea nu
avea o masa fixa pentru savarsirea Sfintei Euharistii, ci una mobila, de lemn, care se aducea si se lua,
dupa trebuinta.

Caracterele generale ale bisericilor de stil bizantin sunt urmatoarele :


a) Materialul de constructie preferat e caramida (singura sau alternata cu piatra);
b) Extinderea absidelor (zidurile verticale semicirculare) la peretii laterali ai bisericii si utilizarea
acoperisului rotund, sub diversele lui forme (bolti semicilindrice, cupole hemisferice sau calote,
semicalote etc) ;
c) Prezenta cupolei centrale ridicata deasupra naosului, fie singura, fie
impreuna cu cupole secundare pe pronaos si avand ori forma de simple calote secunde (ca lebisericile
mai vechi), ori fiind suprainaltate prin turle (tambur), ca la bisericile de mai tarziu, si legate de corpul
principal al edificiului prin sistemul pandantivilor ori (mai rar) prin acela al trompelor de unghi ;
d) Mentinerea sistemului basilical al arcurilor sprijinite pe coloane, care capata rost pur decorativ ;
e) Predominarea cu exclusivitate a planului cruciform (inscris sau aparent) si a celui treflat ;
indeosebi planul in cruce greaca sau bizantina (cu brate egale) e caracteristic pentru prima faza a artei
bizantine ;
f) Impartirea in sens transversal a interiorului, in cele trei parti principale ale bisericii (altar, naos si
pronaos) ;
g) Contrastul izbitor dintre aspectul exterior, simplu si sobru, si interiorul bogat decorat si somptuos;
h) Ornamentatia (interioara) realizata aproape exclusiv prin pictura, foarte putin prin sculptura (absenta
totala a statuilor, decorul sculptural redus numai la capitelurile coloanelor si la chenarele (cadrele) usilor
si ferestrelor, iar mai tarziu si la ornamentarea partiala si sobra a fatadelor, (ca la unele din bisericile
romanesti).
Aceste caractere esentiale ale stilului se vor pastra la bisericile bizantine din toate timpurile si epocile,
desi proportia in care ele sunt utilizate si felul in care vor fi imbinate vor evolua in cursul timpului, dupa
regiuni, dupa gustul estetic si posibilitatile materiale ale ctitorilor si ale artistilor si dupa influentele pe
care ei le-au suferit, dupa trasatura definitorie a fiecarui popor ortodox si dupa evolutia generala a
teologiei si a vietii spirituale rasaritene.
Stilul gotic
a) Planul predominant e cel de cruce latina (romana), iar edificiile sunt de dimensiuni mari.
b) Zidurile masive din stilul romanic sunt inlocuite cu ziduri mai subtiri si inalte, sprijinite la exterior de
contraforti in forma de arcuri butante (proptitori ingusti si inalti, meniti sa preia o parte din greutatea
boltilor).
c) Interiorul e impartit (ca si la basilici) in mai multe nave longitudinale, (trei sau cinci), delimitate prin
siruri de coloane subtiri.
d) Elementul nou si specific stilului gotic e arcul frant sau ascutit (unghiul format de intretaierea a doua
segmente de cerc), dar mai ales ogiva si bolta ogivala (bolta sprijinita pe doua arcuri diagonale de sus-
tinere, care se incruciseaza in punctul de cheie a boltii). Elementele acestea aparusera sporadic, inca din
sec. XII, la unele catedrale romanice din nordul Frantei.
e) Dintre incaperile bisericilor de tip romanic dispar nartica de la fatada si criptele de sub chor, dar se
mentin deambulatoriile, formate din siruri de coloane, iar absidele altarului sunt mai mult poligonale
decat semicirculare, fiind flancate spre exterior de mici capele.
f) Ferestrele sunt foarte numeroase, largi si inalte, terminate in forma de rozeta sau de flacara si impartite
longitudinal prin colonete, avind geamuri multicolore (vitralii translucide), care dau interiorului lumina
multa (goticul a cultivat cel mai mult arta vitraliilor, dintre care unele cuprind o minunata iconografie a
sticlei colorate, fiind adevarate opere de arta).
g) In ornamentatia interioara pictura este intrebuintata mai putin ;
predomina (mai ales la exterior) sculptura monumentala (statuara).
Stilul gotic decade in sec. XVI, cand este concurat din ce in ce mai mult de arta noua a Renasterii.
Monumente reprezentative:catredala Notre Dame din Paris,catedrala din Koln,Canterbury,etc.
Stilul rococo
Faza ultima a barocului, din a doua jumatate a secolului XVIII poarta in general denumirea de Stil rococo
(de la franuzescul rocaille, scoica), adica rotund, incarcat, impopoonat, numit in deradere si stilul peruca
(Das Aufgebauschte). Se naste tot in Italia, ca o exagerare a barocului. Creeaza mai mult opere laice
(palate), dar si cateva biserici care se disting prin elegana, decor bogat si rafinat, de un gust feminin.
Liniile drepte sunt inlocuite prin curbe, cercul, cu ovalul. E o arta feminina, de un gust senzual, in care
artistii pun accentul pe amanuntele si rafinamentul decorului ; arhitectul devine de fapt un decorator.
Monumente:biserica Sf. Magdalena,Italia,Capela palatului din Versailles,Oratoriul din
Avignon,etc.
Stilul romanic,caracteristici.
a) Lipsa de unitate in plan ; planul bisericilor romanice este foarte variat : cruciform (mai ales in
cruce latina), treflat biabsidal, circular (influenta din rasarit) ; de cele mai multe ori apare un plan
complex, combinatie a tipului basilical cu cel cruciform, creat prin prezenta regulata a navei transversale
(transeptului, uneori dublu). b) Materialul de
constructie este mai ales piatra (mai putin caramida si lemnul), zidaria fiind lasata aparenta (netencuita si
neacoperita cu placaj de marmura, ca in basilical sau bizantinul timpuriu), iar zidurile fiind masive
(groase si puternice), sunt sprijinite de contraforti (ziduri suplimentare, de sprijin, in partile unde apasarea
masei de zidarie e mai mare). c) Soclul inalt, fatada principala (de vest) precedata uneori de o
curte inchisa cu un portic este in general monumentala, cu trepte multe si portaluri uriase, bogat decorate
si flancate de turnuri patrate sau octogonale (influenta siriana), dintre care unul serveste si ca clopotnita,
cand aceasta nu e separata de biserica.
d) Interiorul, precedat uneori de un narthex de mari proportii, e impartit (ca si la basilici) in mai
multe nave.
e) Acoperisul primelor biserici romanice e in sarpanta, adica cu scheletul de lemn sau
metal (cu sau fara tavan), ca la basilici ; mai tarziu e inlocuit intai la navele laterale cu acoperisul boltit,
de piatra sau caramida, sub diverse forme : calote sau cupole hemisferice f) Caracteristic (comun) tuturor
bisericilor apusene de orice stil este chorul, adica o travee (despartitura) deosebita a interiorului, sub
forma de nava transversala, intre absida altarului si transept. In general el este mai inalt fata de restul
bisericii, pentru ca sub el si altar se construiesc cripte de mari dimensiuni.
g) Sculptura decorativa e intrebuintata mai mult decat in basilical si bizantin, ca auxiliar
important al arhitecturii (la impodobirea capitelurilor de pilastri si coloane, a fatadelor si a portalurilor, a
cadrelor de usi si ferestre, la cornise etc). h) Arcul rotund (roman, in semicerc perfect) este utilizat in larga
masura, atat ca element arhitectonic (de legatura intre coloanele sau pilastrii din interior), cat si ca
element decorativ (mai ales la fatade, in galerii de arcade) ; de aceea, stilul romanic e numit uneori si
stilul arcului rotund.
i) Ferestrele sunt la inceput putine si mici, apoi mai multe si mai mari, terminate totdeauna in arc rotund
(simplu sau divizat bifor, tri-for etc.) si cu ornamentatie bogata (apar primele vitralii in sec- XII).

Monumente: capela Sf. Ioan a Turnului din Londra, bisericile Saint-Germain din Toulouse,
catedrala din Viborg,etc.

Stilul brancovenesc.
n secolul al XVIII-lea, stilul brancovenesc a devenit stil national si s-a raspandit in toata
Tara Romaneasca ajungand pana in Transilvania. Stilul
arhitectural brancovenesc este recunoscut astazi ca fiind primul stil romnesc. Principalele caracteristici
ale stilului sunt: elementele de pietrarie prelucrata artistic; relieful accentuat prin tehnica "a jour" atat in
sculptarea pietrei (capitelurile din biserica manastirii Sinaia, balustrada pridvorului de la biserica
Stavropoleos din Bucuresti), cat si in prelucrarea artistica a lemnului (tample, jilturi domnesti sau
arhieresti); predomina motivele vegetale: acantul, vrejuri, strugurii, floarea soarelui; incepe inca timid sa
se dezvolte sculptura figurativa: apar personaje biblice (Moise, Aaron, Samson in lupta cu leul, cei 4
evanghelisti insotiti de simbolurile lor) sau chipuri de ingeri; se contureaza un tip nou de coloana, derivata
din cea corintica, dar cu capiteluri mai putin dezvoltate; in pictura se amplifica portretele votive.
Pridvorul deschis se generalizeaza catre sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui urmator,
fiind unul din elementele specifice stilului brancovenesc. Stilul
brancovenesc s-a nascut la Hurezi unde se afla principala ctitorie de cult a lui Constantin Brancoveanu si,
totodata, cel mai vast ansamblu de arhitectura monastica din Tara Romaneasca, (1690-1697). Fatadele
tencuite sunt decorate cu arcaturi, cele din registrul superior avand centrul marcat de un element circular,
ca o cununa. Elementele florale n culori vii dau culoare numeroaselor scene biblice din biserica. Pentru
aceasta Brancoveanu si-a ales cei mai priceputi mesteri: Manole, Caragea, Istrate, carora le impune sa
creeze un stil romanesc. Fresca de la Hurezi este unica n tot spatiul rasaritean, pentru ca imbina foarte
bine iconografia religioasa si compozitia cu caracter laic.
Mitropolia Romaniei este o biserica construita in stil Brancovenesc cu un aspect exterior nu
foarte frumos, dar cu un interior de o rara frumusete. Biserica Stavropoleos este de asemenea construita
in stil brancovenesc.

Obiectele de cult.

Sfnta Mas este o mas ptrat confecionat din piatr sau lemn, pe care se aduce jertfa cea
fr de snge. Sfnta Mas simbolizeaz tronul slavei lui Dumnezeu i Mormntul Domnului. Pe Sfnta
Mas se gsesc urmtoarele obiecte de cult: Sfntul Antimis, Sfnta Evanghelie, Sfnta Cruce, Chivotul i
trusa pentru botez.

Sfntul Antimis este o bucat de pnz de in sau mtase de form dreptunghiular (cu laturile de
50-60 cm), care se gsete la mijlocul Sfintei Mese i pe care se slujete Dumnezeiasca Liturghie. El se
desface n timpul Sfintei Liturghii, cnd preotul zice: "Rugai-v, cei chemai, Domnului..."
Acest obiect liturgic are
pictate ori brodate: n mijloc punerea Domnului n mormnt, iar n coluri pe cei 4 Evangheliti. n partea
de jos se afl inscripia cu meniunea Hramului Bisericii pentru care este dat Antimisul, data i semntura
ierarhului care l-a dat. n partea de sus, n mijloc, ntr-o custur, se afl o prticic din moatele unui
sfnt martir.
Sfntul Antimis se pstreaz i un burete special. Buretele este folosit de ctre preotul slujitor
pentru a strnge miridele (frmituri de prescur) de pe Sfntul Disc i de pe Sfntul Antimis. Tot pe acest
burete, preotul i pune partea din Sfantul Agnet cand se impartaseste.

Sfnta Evanghelie (din greac - veste bun, mbucurtoare) este cartea care cuprinde n sine
nvtura dumnezeiasc a Mntuitorului Hristos redat de cei 4 evangheliti: Matei, Marcu, Luca i
Ioan. Ea se afl ntotdeauna pe Sfnta Mas deasupra Sfntului Antimis i simbolizeaz pe nsui
Mntuitorul, Care a luminat lumea cu lumina nvturii Sfintei Evanghelii. Este legat i mbrcat n chip
deosebit ntr-o copert argintat sau aurit i mpodobit cu icoane: n centru - icoana nvierii, n coluri -
icoanele evanghelitilor, iar n spate - icoana Rstignirii

Tot pe Sfnta Mas se mai gsete i Sfnta Cruce (pot fi i mai multe), care nfieaz
rstignirea Mntuitorului Iisus Hristos i cu care preotul binecuvnteaz pe credincioi la Sfnta
Liturghie.nghelitilor, iar n spate - icoana Rstignirii. Sfnta Cruce se folosete la toate slujbele bisericeti
(ex.: sfinirea apei, botez, cununie, .a.). Ea simbolizeaz pe de o parte renunarea i lepdarea de sine a
cretinului, cum a spus Mntuitorul: "Dac vrea cineva s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-i ia
crucea i s-Mi urmeze Mie" (Matei 16, 24);

Sfntul Chivot este unul dintre cele mai preioase obiecte de pe Sfnta Mas. Se mai numete
i artoforiu. Are forma unei bisericue i st totdeauna pe Sfnta Mas, pstrndu-se n ea Sfnta
mprtanie pentru bolnavi, precum i Sfntul Agne pentru Liturghia Darurilor mai nainte sfinite, de la
sfinirea pna la folosirea lui. Este aezat n partea de rsrit a Sfintei Mese, n dreptul Sfntului
Antimis.Chivotul simbolizeaz tronul pe care st Mntuitorul n slava cereasc.

Sfenicul este un suport care are n partea de sus un orificiu n care se nfing lumnri.
Sfenicul poate avea unul sau mai multe brae, fiecare cu simbolul su

Alturi de chivot se afl trusa pentru Botez (mirnia) - o ldi n care se pstreaz Sfntul i Marele
Mir pentru Taina Mirungerii, miruitoarele i foarfecele pentru Botez.

Pe Sfnta Mas se mai gsete i un clopoel, care este folosit n unele momente liturgice, cum
este la Liturghia Darurilor nainte sfinite, pentru a atrage atenia credincioilor, ca s ngenuncheze i
s fie rvnitori n rugciune. Mai este folosit i n alte mprejurri, ca de ex.: dup terminarea predicii sau
citirea Cazaniei, anunnd pe credincioi s se apropie "cu fric de Dumnezeu i cu credin" de Sfntul
Altar, spre a se mprti

La proscomidiar se pstreaz Sfintele Vase folosite la slujba Sfintei Liturghii.


Sfintele Vase sunt alctuite din: Sfntul Potir, Sfntul Disc, Stelu, Copie i Linguri, fiecare avnd o
semnificaie aparte n slujirea liturgic. Sfntul
Potir - un pahar cu picior, de diferite mrimi, n care se pun la Proscomidie vin i ap, care se vor
transforma la Liturghie n Sngele Domnului. Dup punerea n el i a Sfntului Trup, din Sfntul
Potir vor fi mprtii credincioii. Sfntul Potir reprezint paharul cu vin folosit de Mntuitorul
nostru Iisus Hristos la Cina cea de Tain, cnd El a instituit Sfnta Euharistie (Sfnta mprtanie), jertfa
Legii noi; pahar al crui coninut binecuvntat i sfinit de divinul nvtor, l-a dat ucenicilor Si
zicnd : "Bei dintru acesta toi, C acesta este Sngele Meu, al Legii celei noi, care pentru muli se vars
spre iertarea pcatelor" (Matei 26, 27-28).

Sfntul Disc - un taler cu picior, pe care sunt aezate, n timpul svririi Proscomidiei, prticele
din pine, pregtite pentru Sfnta Jertf, adic Sfntul Agne i miridele.La Proscomidie, Sfntul
Agne simbolizeaz pe Mntuitorul Hristos, iar miridele pe Maica Domnului, pe sfini i pe toi cei ce
sunt pomenii, vii sau adormii n Domnul. De aceea, pe Sfntul Disc avem imaginea deplin a Bisericii
din cer (biruitoare) i de pe pmnt (lupttoare). Sftul Disc la Proscomodie (prima parte a Sfintei
Liturghii) simbolizeaz ieslea n care S-a nscut Mntuitorul, iar la Vohodul Mare (ieirea cu Cinstitele
Daruri) simbolizeaz locul pe care a fost aezat Trupul Mntuitorului dup pogorrea Lui de pe Crucea
rstignirii. Dup unii tlcuitori discul simbolizeaz, prin rotunjimea lui, bolta cerului purtnd pe Hristos,
soarele nostru duhovnicesc.

Stelua - obiectul liturgic format din dou arce de metal preios unite n partea de sus, deasupra lor
fiind crucea. Acestea fac o mic bolt peste Agne i peste prticele pentru a le proteja atunci cnd
Sfntul Disc este acoperit cu procovul.Steaua sau stelua la Proscomidie simbolizeaz steaua care a
condus pe magi din Rsrit la locul naterii Mntuitorului, ceea ce indic i formula biblic rostit de
preot cnd aeaz steaua peste disc "venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul" (Matei 2, 9). Dup
Vohodul Mare simbolizeaz pecetea pus pe mormntul Domnului.

Copia - un cuit n form de lance, care se folosete la scoaterea (pregtirea) Agneului i


prticelelor.Copia simbolizeaz lancea sau sulia cu care a fost mpuns Mntuitorul pe cruce. La
Proscomodie, scoaterea Agneului (bucata din prescura cu pecetea) cu copia din prescur,
nchipuie Naterea cu trup a Domnului din Fecioara.
Prescura este o pinioar foarte mic, n form de cruce sau rotund, din aluat dospit, peste
care nainte de coacere, se aplic o pecete de lemn cu iniialele numelui Mntuitorului (IS, HR,
NI, KA = Iisus Hristos nvinge). Un element care distinge prescura de pinea obinuit este
pecetea cu care este nsemnat
Linguria - folosit la mprtirea credincioilor cu Trupul i Sngele Mntuitorului. Este
asemntoare cu o linguri simpl, numai c la captul mnerului are o cruciuli.

Acopermintele, pocroveele (din sl. pokrovici) sau procoveele sunt fcute din acelai material
din care se confecioneaz vemintele liturgice. Ele servesc la acoperirea Vaselor Sfinte i sunt n numr
de trei: dou mici, n forma unei cruci cu braele egale, folosite pentru Disc i pentru Potir, i unul mai
mare, numit Aer (sau vozduh, denumirea slavon), pentru acoperirea ambelor Vase Sfinte (Discul i
Potirul) care se folosesc pentru svrirea Sfintei Liturghii n cultul ortodox (va fi cltinat n timpul rostirii
crezului) . Acopermintele simbolizeaz scutecele cu care a fost nfat Mntuitorul la Naterea Sa. Aerul
simbolizeaz bolta cereasc, piatra de la ua Mormntului Domnului i Harul Duhului Sfnt. Locul acestui
aer l-a luat mai tarziu Epitaful. Pe fiecare acopermnt se brodeaz un motiv sfnt sau cel puin semnul
Sfintei Cruci.
La proscomidiar se mai gsete i un burete, mai mare dect cel din Sfntul Antimis, cu care preotul
terge Sfntul Potir dup ce a consumat rmia Sfintelor Daruri, la Sfritul Liturghiei. Acesta de obicei
se aeaz n Sfntul Potir, rmnnd totdeauna la proscomidiar.

Tot la proscomidiar se pstreaz vasele (sticlele sau cnile) n care se pstreaz vinul i apa necesare
pentru Sfnta Euharistie i pentru splarea (curirea) potirului dup consumarea Sfintelor de ctre preot.

Pentru cldura (apa cald binecuvntat) care se toarn n Sfntul Potir nainte de mprtirea clericilor,
se folosete un ibricel sau o can mic de metal, numit tiplot.

In altare se mai,gasesc:cadelnita,epitaful,tava pentru anafura,iar in biserica,miruitorul,steagul,toaca///


Cdelnia sau cuia, folosit la cdire (tmiere) amintete altarul tmierii din cortul Mrturiei i apoi
din templu, pe care se aducea lui Dumnezeu jertf de tmie.
Epitaful sau Sfntul Aer este o bucat de pnz sau de muama, lung cam de 1,50 m, pe care este
pictat sau brodat n fir Punerea Domnului n mormnt. Acesta se folosete o singur dat pe an, la
slujba Vecerniei din Vinerea Patimilor, cnd Epitaful este scos n procesiune din Sfntul Altar i aezat n
mijlocul bisericii pe o mas, i apoi la slujba Prohodului din noaptea Vinerii Patimilor (Utrenia Smbetei
celei Mari), cnd este purtat n procesiune n jurul bisericii i apoi adus n biseric n Sfntul Altar, unde
este aezat pe Sfnta Mas i acolo rmne pn la nlarea Domnului, cnd este ridicat i pus la locul lui
unde se pstreaz n restul anului. Epitaful nchipuie trupul mort al Domnului, amintind punerea lui n
mormnt; cnd st pe Sfnta Mas nchipuiete rmnerea Mntuitorului pe pmnt timp de 40 de zile,
ntre nviere i nlare, iar ridicarea Epitafului de pe Sfnta Mas, n Miercurea din ajunul nlrii,
simbolizeaz nlarea la cer a Mntuitorului.La Adormirea Maicii Domnului se folosete un epitaf
asemntor pe care este zugrvit icoana Adormirii.

-Cununiile sunt dou obiecte din metal, n form de cununi (coroane) mprteti, cu care sunt
ncununai mirii la svrirea tainei Cununiei. Ele simbolizeaz unirea mirilor i cinstea ce li s-a acordat
prin binecuvntarea Bisericii de a ntemeia o nou familie.
-Tava pentru anafor (anafornia) din metal se folosete pentru a se pune pe ea anafora care se
mparte credincioilor la sfritul Liturghiei.
------Cldrua pentru agheasm este un vas mic de aram, n care se pune apa sfinit, cu care preotul
boteaz casele credincioilor. Se ntrebuineaz mai ales la slujba agheasmei (sfinirea apei) mici i mari.
Cu cldrua se afl i buchetul de busuioc folosit pentru stropire.

La proscomidiar se afl de regul i cele necesare pentru splarea minilor sfinilor slujitori la Liturghie: o
can cu ap i un lighean, nlocuite n unele biserici cu instalaii speciale (chiuvet cu robinet
i umivalni, adic loc pentru scurgerea apei n pmnt). Toate aceste obiecte pot s fie aezate n
diaconicon (schevofilachion sau vemntar), unde se gsesc ivemintele bisericeti, ca i crile de
ritual, prosoapele, lumnrile, sticlele cu vin, sticla cu untdelemn pentru diverse slujbe i altele.

Litierul este o tav din metal, pe care se pun pinea, vinul, grul i untdelemnul cnd se oficiaz
slujba Litiei.
Vasul cu ap sfinit (agheasmatarul) este un vas din metal de forma unei cupe sau gletue, folosit
pentru pstrarea apei sfinite i la slujbele de stropire cu agheasm.

Miruitorul este un mic obiect din metal argintat, lung de civa centimetri i subire, terminat n
form de cruce, cu care preotul unge pe credincioi pe frunte cu untdelemn sfinit n semnul Sfintei
Cruci, la sfritul Sfintei Liturghii, la priveghere si la alte slujbe.

OBIECTE CARE SE AFL N PRONAOS

Colimvitra (cristelnia) este vasul adnc n care se boteaz pruncii.

Steagurile sau prapurile. Sunt nite buci de pnz, aproximativ de un metru lungime i 60 cm lime
sau i mai mari , fixate pe un suport de lemn, o prjin n form de T, care are n vrf o cruce. Pe aceast
pnz se picteaz chipuri sfinte: Mntuitorul, sfini ngeri, Botezul Domnului, icoana hramului bisericii.

Tot pentru cult ne mai servim de toaca de lemn sau de fier precum i de clopote, care folosesc pentru
vestirea nceputului slujbelor i pentru chemarea la rugciune. Ele se afl n clopotnia zidit ori desupra
pronaosului, ori separat de biseric. Sunetul lor melodios produc asupra sufletului cretinesc o aciune
haric, l umilesc, dar l i ncurajeaz. De aceea, mai ales clopotele, se mai numesc "glasul Domnului".