TERMINOLOGIA UTILIZAT DE ANALIZA DE RISC

Terminologia analizei de risc a fost mult timp confuza.

Aceasta este partial datorata noutatilor si evolutiilor rapide si continui din

acest domeniu, dar n acelasi timp este cauzata si de fuziunea mai multor
discipline stiintifice ce au folosit aceleasi cuvinte, fraze sau acronime n feluri
diferite.

n plus nu exista astazi nca unanimitate cu referire la sensul termenilor

din domeniul general al analizei de risc. Au fost mprumutati termeni comuni
stabiliti de diferite dictionare, pentru a da cele mai specifice
definitii

Confuzia a continuat totusi n special cnd diferiti autori se refera la

analiza de risc sau la estimarea riscului. Analiza de risc este un termen
atotcuprinzator utilizat pentru a descrie trei domenii ale acestei discipline =
estimarea riscului, managementul riscului si comunicarea riscului.

Estimarea riscului este n continuare divizata n identificarea hazardului (

aspectul calitativ) si evaluarea riscului ( aspectul cantitativ).

Totusi destui experti n analiza de risc utilizeaza termenii de analiza de risc

si estimarea riscului n mod similar, ca sinonime.

Analiza de risc este definita ca o "abordare stiintifica efectuata cu

scopul de a identifica pericolele cunoscute sau potentiale, de a evalua
riscurile, de a le gestiona si de a le comunica celor interesati".

Aceasta definitie are meritul de a prezenta foarte clar cele patru

componente ale analizei de risc: dupa identificarea pericolului, riscul generat de
acesta este evaluat, gestionat si comunicat utilizatorilor care sunt de fapt cei ce
iau decizii.

n figura nr. 1 prezentam o schematizare a acestor etape

Figura nr. 1 Componentele analizei de risc

Identificarea pericolului Evaluarea riscului Gestiunea riscului

 Comunicarea relativa a riscului

n lucrarea " Standardizarea nomenclaturii pentru analiza de risc cu

privire la sanatatea animalelor" se sugereaza pentru analiza de risc urmatoarea
definitie = procesul care include estimarea riscului, managementul riscului
si comunicarea riscului.

Figura nr. 2 prezinta detaliat componentele analizei de risc si inter-

relatiile procesului de analiza de risc.

Estimarea riscului Managementul Riscului

Estimarea Dezvoltarea Selectarea Elaborarea Evaluare
Identificarea probabilitatii optiunilor optiunilor programului
hazardului si si
magnitudinea mbunatatire

Clienti

Conform definitiei lui Mac Diamond cuprinde: identificarea riscului,

estimarea riscului, managementul riscului si comunicarea riscului.

n domeniul sanatatii animalelor, ca si n alte domenii, a devenit

clar ca analiza de risc este o disciplina 636f53g complexa si estimarile adesea nu
" ramn n picioare" ntr-un climat advers cum este cel al propunerilor de comert.
 Analiza de risc a devenit foarte utilizata n domeniul veterinar n ultimii
ani si o abordare identica ar fi sa se aplice aceleasi principii pentru riscurile ce
afecteaza sanatatea animalelor acvatice.

Hazardul definit de literatura franceza pericol = danger, este cel de-

al doilea element ce trebuie definit. Acest cuvnt utilizat larg n vorbirea curenta
are n contextul analizei de risc o alta semnificatie = acesta apartine unei
notiuni calitative.

Orice ce este potential daunator pentru oameni, pentru animale, pentru

plante sau pentru mediu constituie un pericol sau un hazard. O masina ultrarapida
constituie un hazard ca si poluarea atmosferei cu poluanti. Prezenta unui agent
infectios ntr-o bucata de carne constituie un hazard sau un pericol.

Hazardul este definit ca " elemente sau evenimente ce reprezinta un

daunator sau un pericol potential, un eveniment cu efect advers sau un rezultat
advers".

n analiza de risc, hazardul este specificat prin descrierea a ceea ce ar

putea deveni rau, malefic, daunator si cum se poate ntmpla aceasta. n analiza
de risc pentru produsele biologice, hazardul este o sursa de risc, o substanta sau
o actiune care poate cauza daune.

Un hazard este n mod uzual definit ca o sursa de pericol, de daune

materiale sau perturbari structurale si functionale ale unui organism afectat.

Definirea riscului, totusi, include n mod uzual probabilitatea sau

plauzibilitatea ca pericolul si celelalte componente ale hazardului sa apara, n
relatie cu magnitudinea si severitatea unui eveniment nedorit.

Cu aceasta definitie calitativa este usor sa statuam relatia ntre risc si

hazard prin urmatoarea formula

Este foarte clar ca un hazard mare si o protectie mica induce un risc crescut
n timp ce cresterea masurilor de protectie reduce riscul. De asemenea, se poate
preciza ca, cu exceptia cnd hazardul este zero exista ntotdeauna un nivel de
risc.

Trebuie definita apoi relatia dintre risc si incertitudine .

 Conceptul de risc implica incertitudine att ca probabilitate ct si ca
magnitudine a consecintelor. Reducnd cantitatea de incertitudine cu referire fie
la probabilitatea unui eveniment advers sau la magnitudinea consecintelor, nu
este obligatoriu sa se schimbe nivelul de risc actual.

n cazul riscului asociat cu produsele biologice veterinare, daca produsul

contaminat este destinat unei specii sensibile la agentul contaminant, efectul va
fi cu totul altul fata de cazul n care produsul este destinat unei specii ce nu este
sensibila la agentul contaminant al produsului biologic.

Osborne introduce n analiza de risc un nou termen - cel de "evitarea

riscului" - risk avoidance - risk aversion" ceea ce este definit ca utilizarea
masurilor de atenuare sau de protectie (mitigate or safeguard), protectie
pentru a elimina n ntregime un risc.

Al treilea termen ce trebuie definit este riscul

Riscul este urmatoarea notiune ce trebuie definita. n acest caz este

vorba de o notiune cantitativa. scoala franceza defineste riscul ca fiind
probabilitatea de a surveni un pericol sau un hazard, combinat ca importanta cu
consecintele sale nedorite. Vedem astfel ca n notiunea de risc exista doua
componente:

pe de o parte frecventa aparitie pericolului (din care decurge si

probabilitatea de a surveni a acestuia),
pe de alta parte importanta consecintelor pericolului.

Nivelul riscului unui pericol este n functie de aceste doua componente. Este
ilustrat n figura 2 pentru maladia A (frecventa dar care nu antreneaza dect
consecinte economice limitate - mamitele de exemplu) fata de maladia B (foarte
rara dar antrennd o catastrofa economica - de exemplu febra aftoasa).

Pericolul poate fi constituit dintr-un agent biologic, chimic sau fizic ce

pot avea un efect nefast pentru sanatate. Un pericol poate fi un virus (ex. virusul
febrei aftoase) bacterii patogene (ex. Salmonella) paraziti (ex. Trichinella spiralis
) miceti (ex. Aspergilus) sau substante chimnice toxice (ex. organoclorurate) sau
cu efect nedorit (ex. anabolizantele).

n varianta americana, daca nu este identificat nici un hazard nu poate

exista un risc cunoscut. Riscul implica existenta hazardului si de asemenea
necesita sa existe o serie de rezultate (riscuri) ce pot fi posibile pentru o anumita
situatie si faptul ca sunt sau nu mai multe din aceste rezultate ce sunt nedorite,
nefaste. Pentru evaluarea riscului se aplica toti acesti factori si deci este necesar
un proces sistematic de evaluare.
 n varianta Oficiului International de Epizootii, analiza de risc este
procesul care include identificarea riscului evaluarea riscului,
managementul riscului si comunicarea riscului.

n varianta Oficiului International de Epizootii riscul corelat cu importul

de animale si de produse de origine animala este masura probabilitatii introducerii
unei boli "exotice" si gravitatea unui asemenea rezultat.

Riscul poate fi definit mai larg ca probabilitatea aparitiei unui rezultat

advers si severitatea consecintelor daca acesta apare.

Analiza de risc trebuie sa nceapa cu identificarea hazardului sau

a pericolului. Rezultatele adverse potentiale trebuie sa fie listate la sfrsitul
procesului de analiza de risc.

Daca rezultatele adverse nu apar pe lista finala, atunci analiza de risc

poate sa omita aspecte de o importanta deosebita pentru cei ce i-au decizii de
reglementare.

scoala franceza, a adus unele clarificari importante privind terminologia

analizei de risc, pe care le vom prezenta la capitolul urmator.

Codex Alimentarius si-a definit terminologica analizei de risc pentru

domeniile de competenta ale acestui for n lucrarea "Principii si Linii Directoare
pentru Realizarea Evaluarii Riscului Microbiologic" publicata de FAO la Roma n
1999.

Covallo si Merkhofer au efectuat o prezentare a terminologiei analizei de

risc n lucrarea "Metode de Evaluare a Riscului: Abordari pentru Evaluarea Riscului
privind Sanatatea si Mediul" aparuta la New York si Londra n 1993.

Organizatia Mondiala a Comertului si-a definit propria terminologie

privind analiza de risc n "Ghidul 73 ISO/IEC 2002 - Managementul
riscului. Vocabular si Principii Directoare pentru Utilizarea n Normele ISO",
lucrare aparuta la Geneva n 2001.

Academia Nationala de stiinte a Statelor Unite a definit termenii utilizati

n analiza de risc n lucrarea "Analiza de Risc pentru Guvernul Federal -
Managementul Procesului - Comitetul NAS-NRC privind mijloacele "Institutionale
de Evaluare a Riscurilor pentru Sanatatea Publica", lucrare aparuta la Washington
n 1983.
 Oficiul International de Epizootii a definit termenii utilizati la capitolul
referitor la analiza de risc, n cadrul Codului International de Sanatate a
Animalelor - Editia 2001.

Asadar, iata avem cel putin sapte surse pentru a defini terminologia analizei
de risc.

Literatura de specialitate n domeniul analizei de risc defineste mai multe

categorii de risc. Primele definiri se refera la riscul acceptabil si riscul
inacceptabil.

n acest sens scoala Franceza de la Facultatea de Medicina Veterinara de la

Alfort a adus clarificarile necesare.

Riscul acceptabil, cunoscut si sub denumirea de risc admisibil, risc

permisibil sau risc tolerabilcorespunde unui nivel de risc apreciat ca si
compatibil cu sanatatea animalelor sau a oamenilor, tinnd cont de o serie sau
un ansamblu de date epidemiologice, sociale si economice.

Riscul acceptabil nu nseamna " riscul nul" sau " riscul zero" care
implica absenta riscului printr-o abordare speciala (prohibitia totala este baza
riscului zero). Facem aceasta precizare deoarece exista o tendinta n Europa
occidentala si n America de Nord, vis-a-vis de encefalopatia spongiforma bovina,
sa se discute despre riscul nul.

Determinarea riscului acceptabil se confrunta, n practica, cu un

numar de dificultati.

n primul rnd, este necesar sa precizam pentru cine este acceptabil

riscul. Daca, de exemplu, luam n considerare consumul de materii grase, nivelul
de risc acceptabil este diferit n general pentru o anumita populatie si pentru
oameni n vrsta.

Pentru acelasi pericol, nivelul de risc acceptabil poate fi variabil

ntre tari, n functie de un anumit numar de factori sociali, economici si culturali.
Astfel pentru francezi consumul de vin rosu este un risc acceptabil pe cnd pentru
tarile musulmane nivelul este aproape inacceptabil. Riscul aparitiei bolii limbii
albastre pentru tarile la nord de paralela 45 este total acceptabil datorita lipsei
agentului transmitator, pe cnd pentru tarile din bazinul Mediteranean, nivelul
acceptabil are cu totul alte valori.

n aceeasi tara, nivelul riscului acceptabil se modifica n timp. La

nceputul secolului XX pelagra era un risc acceptabil pentru populatia din
Romnia, dar n prezent aceasta boala constituie un risc inacceptabil.
 Receptia riscului de catre individ este subiectul unei mari
variabilitati. Riscul de a contracta poliomielita infantila este enorm la copii n
primii ani de viata, dar devine aproape nul la oamenii maturi.

Riscul acceptabil variaza, de fapt, daca se discuta despre un risc asa

zis pasiv ( supus individului - de exemplu riscul alimentar ntr-o cantina
colectiva) sau activ ( ales de individ - de exemplu consumul de tutun). n termeni
globali riscurile active sunt mai usor de acceptat dect riscurile pasive - ce nu mai
depind de individ.

Studiile arata ca incertitudinea si lipsa cunostintelor precise referitoare la

un pericol , maresc valoarea riscului perceput.

Pe de alta parte, atitudinea fata de risc este foarte variabila, de la un

individ la altul si n aceeasi masura de la un risc la altul ( consumatorii de produse
ecologice nu sunt toti nefumatori).

Pentru toate aceste cazuri este foarte delicat sa se fixeze un nivel de

risc acceptabil. Oricum nivelul de acceptabilitate variaza de la o categorie de
risc la alta . Astfel francezii si nemtii si n general statele membre ale Uniunii
Europene sunt mai sensibili la conditiile de igiena n care se produc alimentele
dect accidentele nucleare.

Dupa 11 septembrie americanii au devenit mult mai sensibili la actele de

terorism dect la accidentele vasculare.

n ceea ce priveste comertul cu animale si produse de origine animala,

teoretic, determinarea nivelului de risc acceptabil este fondata pe raportul
beneficiu/ risc.

Riscul acceptabil ar putea sa fie la un moment dat mai crescut dect

avantajele impactului. innd cont de obisnuintele din acest domeniu, riscul
acceptabil se poate stabili n termenii probabilitatii de introducere a unui agent
patogen ( si nu de pierderile economice).

Determinarea nivelului de probabilitate a introducerii acceptabile trebuie sa

tina cont de, pe de o parte de factorii ce conditioneaza gravitatea economica sau
medicala a bolii si pe de alta parte, de situatia epidemiologica a bolii n tara
importatoare.

Primul element releva faptul ca pentru fiecare boala este posibil sa se

propuna " o furculita" a nivelului acceptabil al riscului de introducere, n
functie de trei caracteristici = gradul de transmisibilitate, caracterul de
zoonoza si apoi pierderile economice antrenate.
 Pentru bolile avnd un grad mare de difuzibilitate, ce au caracter de
zoonoza si care implica restrictii majore sau mortalitate ridicata, nivelul de
acceptabilitate trebuie sa fie scazut, mai mult inacceptabil.

Gradul riscului acceptabil trebuie sa fie, de asemenea, foarte scazut fata de

o situatie epidemiologica grava pentru o boala.

Altfel spus, o tara importatoare indemna fata de o boala poate avea

legitimitati superioare si exigente marite pentru import dect o tara n care
evolutia bolii este enzootica si deci gradul de risc acceptabil pentru prima trebuie
sa fie mult mai scazut.

Pentru fiecare boala o " furculita de probabilitate a introducerii acceptabile

n functie de caracteristicile bolii se poate defini si fiecare tara importatoare se
situeaza n mijlocul acestei " furculite" n functie de situatia epidemiologica.

Determinarea riscului acceptabil pentru fiecare boala si pentru fiecare tara

nu a ntrunit consensul international. Exemplul cel mai elocvent este importul de
carne de bovina din Marea Britanie, n raport cu encefalopatia spongiforma
bovina, fiind adoptate pozitii diferite chiar de statele membre desi era vorba de
comert intracomunitar. Riscul apreciat acceptabil a fost estimat diferit.

Nivelul de risc acceptabil se situeaza la punctul de ntlnire a doua

exigente perfect legitime si antagoniste:

pe de o parte revendicarea legitima a deciziei nationale de a pastra totala

libertate de a fixa nivelul de protectie al sanatatii animalelor fata de
pericolele corelate cu importul de animale vii si produse de origine
animala.
pe de alta parte, de asemenea legitima exigenta din partea tuturor tarilor
exportatoare de a nu se introduce bariere non-tarifare erijate ca urmare a
fixarii unilaterale de catre tarile importatoare a unui nivel de risc acceptabil
daca nu nul, cel putin excesiv de scazut. Este foarte dificil de conciliat cele
doua exigente.

La aceste dificultati ale stabilirii nivelului de risc acceptabil se pot adauga

cteodata dificultati de a estima ntr-o maniera cantitativa nivelul de risc corelat
cu un import si deci alegerea este de a utiliza aprecierea calitativa sau una
cantitativa a riscului cu avantajele si dezavantajele fiecareia.

La conceptul de precautie am precizat existenta altor doua categorii de

risc: riscul potential si riscul plauzibil.
 Privit prin prisma sigurantei alimentare, riscul se poate defini ca o functie
a probabilitatii unui efect advers si dimensiunea acestui efect, consecinta a
existentei unui hazard n alimente, hazardul fiind definit aici ca un agent biologic,
chimic sau fizic propriu sau care contamineaza alimentele si care poate avea un
efect advers asupra sanatatii oamenilor sau a animalelor.

n lucrarea "Standardizarea nomenclaturii analizei de risc pentru

sanatatea animala" Ahl si colaboratorii, definesc riscul drept probabilitatea si
magnitudinea consecintelor aparitiei unui eveniment advers, o masura a
probabilitatii de daunare si severitatea efectelor adverse.

n relatie cu comertul cu animale si produse de origine animala, riscul

este o masura a probabilitatii introducerii unei boli exotice si seriozitatea acestui
rezultat.

Analiza de risc este o disciplina 636f53g care ncearca sa sistematizeze

si sa introduca metode mai eficiente, unele dintre acestea cantitative, ntr-un
proces ce este realizat de catre guverne si advizorii sau consultantii acestora, de
multi ani. Astfel analiza de risc poarta aceeasi amprenta pe care a avut-o
epidemiologia n medicina si medicina veterinara acum 20 de ani. O problema
particulara este ca nca nu toata lumea avizata este convinsa de deosebirea dintre
analiza de risc si estimarea riscului, rezultnd o nentelegere particulara asupra
unei parti a analizei de risc acoperita de rezultatele modelelor de estimare
cantitativa a riscului.

Metodele traditionale de management al riscului, n special cnd

se ia n consideratie miscarile internationale de animale, au avut tendinta sa
adopte strategiile de "risc zero", atunci cnd trebuia sa se ia n considerare daca
activitatile de import trebuie permise ntr-o zona libera de anumite boli.

Evolutiile recente ale comertului international au aratat ca aceste

strategii nu mai pot fi acceptate si, adesea, riscul aparitiei unei boli trebuie sa fie
comparat cu beneficiile, aducndu-se n practica conceptul de risc acceptabil.

Unele metode traditionale de management al riscului sunt adepte ale

utilizarii pragmatice a testelor cu sensibilitate redusa, deoarece astfel cazurile
pozitive pot fi respinse.

Referitor la riscul acceptabil, acesta difera n functie de persoana

sau grupul de persoane: un risc este acceptabil pentru o persoana sau pentru un
grup de persoane si inacceptabil pentru alte persoane sau grupuri de
persoane. .

Un alt element al analizei de risc ce trebuie definit

este estimarea riscului, de multe ori suprapunndu-se analizei de risc.

Estimarea riscului este "un proces de evaluare a riscului ce rezulta dintr-

un hazard si este efectuata de un estimator al riscului". Estimarea riscului poate
fi categorisita dupa tip n:

a. estimare calitativa,

b estimare semicantitativa si

c estimare cantitativa.

Estimarea riscului poate, de asemenea, fi subdivizata n faze ale

procesului de estimare a riscului, aceste faze fiind cunoscute ca:

a. estimarea lansarii riscului,

b.estimarea expunerii,

c.estimarea consecintelor.

Nu trebuie sa se uite ca, pe cnd unele rezultate pot fi estimate ca foarte

putin probabil sa se produca, acestea pot avea un foarte sever impact, daca apar.
Binenteles ca si inversul este, de asemenea adevarat. Importul total al unui
eveniment care este estimat ca fiind destul de probabil sa se manifeste, nu poate
fi, n mod special, foarte grav.

Acesta este foarte relevant pentru managementul si comunicarea

riscului.

Aplicarea analizei de risc implica o diferentiere clara ntre estimarea

riscului, managementul riscului si comunicarea riscului.

Estimarea riscului este definita ca procesul de estimare, pe ct de

obiectiv posibil, a probabilitatii ca printr-un import sa se poata introduce agentul
unei boli exotice, n conditiile n care un efectiv local ar putea fi expus la acest
agent. Estimarea riscului ar trebui sa examineze si efectul introducerii unei boli
exotice. Binenteles ca autorul a definit estimarea riscului prin prisma riscului n
contextul comertului international cu animale si produse de origine animala.

Conform autorului, estimarea riscului este procesul de sumarizare a

analizelor stiintifice a unui anumit risc: care este probabilitatea si severitatea unui
rezultat advers pentru a estima probabilitatea aparitiei unui focar de boala si
trebuie sa se faca uz de toate datele obiective disponibile. n multe situatii, totusi,
astfel de date nu exista, uzual datorita lipsei de experienta sau de cunoastere. n
asemenea situatii, cei ce iau decizii trebuie sa faca apel la judecata. n lipsa
datelor, cei mai cunoscuti experti trebuie convocati pentru a realiza o estimare a
probabilitatii aparitiei unui focar de boala, ca cea mai buna baza a unei decizii.

Atunci cnd sunt confruntati cu un complex de incertitudini, oamenii de

stiinta trebuie sa se abtina sa exprime rapid o opinie ce ar putea fi folosita ca
rezultat pentru o decizie potential controversata.

Evaluarea modului de judecata a probabilitatilor este, adesea, cel mai

bine sa fie nsotita de estimarea probabilistica n etape.

Este, adesea, util sa se distinga grade de severitate a consecintelor unui

eveniment advers. n cazul unui focar al unei boli exotice, este foarte greu sa se
prevada ct de mult va difuza boala odata ce aceasta este introdusa ntr-un
efectiv. Acesta depinde si de replicarea agentului patogen.

Estimarea riscului este procesul de identificare a hazardului si evaluarea

riscului unui hazard specific, fie n termeni absoluti fie relativi. Procesul include
estimarea incertitudinii si trebuie sa fie obiectiv, repetabil si stiintific.

n cadrul analizei de risc este, de asemenea, relevant, cel putin pentru

riscul asociat n produsele medicinale veterinare, sa se defineasca relatia ntre
risc si hazard, caci multi autori utilizeaza acesti termeni ca sinonimi.

n studiile de analiza de risc este uzual - n special n comunicarile orale

sa se foloseasca cuvntul "risc" nsotit de cuvntul "probabilitate" sau
"frecventa"de aparitie a unui eveniment de hazard.

n contrast cu notiunea de risc, trebuie definita si notiunea de

"siguranta = safety" ca fiind gradul n care un risc poate fi estimat ca fiind
un risc acceptabil sau masura subiectiva n care un risc este acceptabil.

n literatura de specialitate acest termen se utilizeaza cnd se trateaza

despre siguranta alimentara (food safety).

Riscul acceptabil nu poate fi definit ca risc neglijabil, risc

tolerabil, risc nesemnificativ sau risc minim (negligible risk, tolerable risk,
no significant risk, minims risk) ce este definit ca fiind o masura a riscului agreata
mutual att de scazuta nct toate partile agreeaza sa accepte riscurile la sau sub
acest nivel, n majoritatea circumstantelor.
 De exemplu, un risc egal sau mai scazut de 1 la 106 (10 -6) (cu o
certitudine = confidenta de95%) este considerat ca un standard comun
pentru studiile de risc privind sanatatea publica, sanatatea animalelor
sau pentru protectia mediului.

Riscul estimat nerestrictionat - un alt termen al analizei de risc, este

definit. ca fiind masura de risc pentru agricultura, daca un anumit produs
(commodity = marfa) urmeaza sa fie importat n forma comerciala uzuala, fara
sa fie aplicata nici o optiune de reducere a riscului sau masuri de
atenuare a efectelor acesteia.

Optiuni de reducere sau masuri de atenuare a riscului sunt un alt

termen utilizat n analiza de risc, n relatie cu riscul.

Se defineste acest termen ca fiind orice actiune (sau actiuni) ce

reduce riscul unui agent ce cauzeaza daune(efectivelor domestice de
animale) cnd aceste masuri sunt aplicate animalelor sau produselor
obtinute de la animale.

Exemple ale acestor actiuni includ-carantina, testele de diagnostic,

inspectiile, utilizarea restrictionata, procesarea, monitorizarea prin santinele etc)

Riscul trebuie privit prin relatia cu aspectul geografic si biologic

al acestuia, n acest context fiind necesara definirea altor notiuni.

"Estimarea riscului" este procesul de identificare si actiune a

probabilitatii statistice si evaluarea consecintelor tuturor riscurilor asociate cu
importul unei marfi.

ncercarile de a cuantifica nivelul de risc acceptabil n termeni

generali sau n relatie cu o anumita marfa, sau relatie bilaterala specifica - nu au
avut succes. Acordul pentru aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare, Codul
International de Sanatatea Animalelor si Conventia Internationala privind
Protectia Plantelor nu contin criterii pentru definirea nivelului de risc acceptabil.

Analiza consecintelor (consequence analysis) este evaluarea

rezultatelor efectelor incidentei unui eveniment, independent de frecventa sau
probabilitatea aparitiei acestuia.

Protectie sau atenuare (safeguard or mitigation) este un proces sau o

actiune ntreprinsa pentru a reduce riscul asociat cu un anumit hazard .
 Estimarea riscului de import pentru produsele medicinale biologice
veterinare include = identificarea hazardului, estimarea raspndirii sau difuzarii
si caracterizarea riscului de import de produse contaminate.

Tipuri de evaluare a riscului si etape n evaluarea riscului

Categorisirea Evaluarea Descrie riscurile evaluate n Acestea sunt trei

evaluarii calitativa a cuvinte. De exemplu un risc metode diferite
riscului poate fi
riscului pe TIP de evaluarea a
evaluat ca "relativ ridicat"
sau "mai mic dect" alt risc riscului (desi
evaluat sau "neglijabil" ele pot fi aplicate
Evaluarea Aceasta implica ncercarea de a fiecare la aceeasi
categorisi un risc de exemplu ca problema)
semi-cantitativa ridicat, mediu sau
a riscului scazut ; sau printr-un numar
crescator de semne de plus ( +,
++, +++) ce indica un risc
crescut
Evaluarea Cnd sunt disponibile date
cantitativa poate fi ncercata o evaluare
a riscului (QRA) cantitativa a riscului pentru
(QRA), a evalua att procentul
de distrugere ct si posibilitatea
producerii acesteia. Aceasta va
oferi probabilitatea de frecventa
si importanta rezultatului
Subdiviziunea Evaluarea Odata ce a fost identificat un Acestea sunt
evaluarii riscului riscului de hazard, pentru ca un risc sa (sau pot fi) toate
prima ETAP eliberare existe, acest hazard trebuie
partile aceleiasi
eliberat ntr-un fel. De
exemplu, carcasele dintr-un evaluari a
abator pot sa contina potential riscului (si
un anume patogen (hazardul). fiecare parte
Un exemplu de evaluare poate fi
a riscului de eliberare ar fi calitativa, semi-
atunci evaluarea
cantitativa sau
posibilei proportii a carcaselor
infectate scoase din abator. cantitativa)
Evaluarea Urmatoarea cerinta este ca
expunerii trebuie sa existe o expunere la
acel risc, fie prin oameni,
animale, plante

sau mediu.

Dupa exemplul cu carcasele, o

posibila evaluare a expunerii ar
fi evaluarea proportiei
oamenilor care mannca acele
 carcase si sunt potential
expuse la agentul patogen.
Evaluarea Aici, se evalueaza
consecintei consecintele. Cele mai comune
consecinte de a fi evaluate sunt :
moarte, boala, ranire, poluare a
mediului sau degradare.
Exemplul cu carcasa ar putea
implica evaluarea posibilitatii
de boala din ingerarea unei
carcase de carne. O evaluare
alternativa ar putea fi
posibilitatea mortii din cauza
carnii.

Se poate vedea ca, n fapt, categorisirea si subdiviziunea pot ( si de multe

ori se ntmpla asa ) aparea mpreuna. De exemplu, putem evalua n
mod calitativ riscul unei expuneri, sau putem evalua n mod cantitativ riscul de
eliberare sau putem evalua semi-cantitativ riscul per total.

Un alt element important al analizei de risc ce trebuie definit

este managementul riscului.

Acesta utilizeaza rezultatele dorite pe care managerii de risc le apreciaza

sa balanseze beneficiile potentiale fata de riscurile estimate, pentru a lua o decizie
si a formula o strategie.

Managementul riscului utilizeaza rezultatele estimarii riscului, la

care se adauga decizia managerilor de risc pentru a balansa beneficiile
potentiale fata de riscurile estimate, pentru a ajunge la decizii si a formula
strategii.

Analiza cost/beneficiu trebuie sa fie inclusa n procesul de luare a

deciziilor.

Cnd un risc este considerat a fi prea mare, managerul de risc solicita

estimatorului de risc sa investigheze reducerea riscului, realizata prin includerea
diferitelor masuri de protectie aditionale, de exemplu - testarile pe snge - n
cazul infectiilor, sau carantina - n modelul de estimare.

Depinznd de rezultatele re-estimarii fata de masurile de protectie

incluse, o eventuala noua strategie poate sa includa apoi o solicitare de reducere
a riscului.
 n mod ideal, se asteapta ca estimatorii sau asesorii de risc si managerii
de risc sa fie persoane diferite si n general acesta este cazul, n mod special
pentru estimarea cantitativa a riscului.

Un alt element ce trebuie definit n analiza de risc este comunicarea

riscului.

n mod ideal, aceasta nseamna un schimb deschis de informatii ntre

asesorii de risc, managerii de risc si toti acei afectati att de risc ct si de deciziile
luate, nainte ca sa fie deja luate deciziile strategice finale. Aceasta este n mod
special important, deoarece este, n general, cazul ca cei ce beneficiaza de efectul
succesului riscului sa fie un grup diferit de populatie dect cei care sufera daca
analiza de risc iese rea.

De exemplu, un antreprenor care doreste sa importe o rasa de animale,

noua si mai fertila, doreste sa obtina cel mai mare beneficiu daca nu este
"importata" nici o infectie cu animalele importate, pe cnd daca este introdusa cu
animalele o infectie oarecare care apoi difuzeaza ntr-o regiune sau o tara, multi
fermieri (si animalele acestora) vor suferi.

Este relevant deci sa mentionam pericolul.

n general populatia percepe pericolul, nu riscul. Acestia stiu ca este un

pericol de nec daca acestia cad peste bordul unei ambarcatiuni, n
mare. Totodata populatia nu doreste sa cunoasca riscul exact. Ei stiu ca este
pericol de moarte daca se infecteaza cu anumiti patogeni, dar nu doresc
nicidecum sa cunoasca riscul concept.

Aprecierea conceptului de pericol este de aceea si adesea

importanta n domeniul comunicarii riscului.

O analiza cost - beneficiu poate fi inclusa n procesul de luare a deciziilor.

Cnd un risc este considerat a fi mai mare, managerul de risc poate

ntreba pe cel ce a estimat riscul sa cerceteze posibilitatile de reducere a acestuia,
obtinute prin includerea diferitelor masuri de protectie aditionale (de exemplu
testele sanguine sau carantina) n modelul de estimare.

Depinznd de rezultatele re-estimarii cu masurile de protectie incluse,

strategia poate include, eventual, o cerinta de reducere a riscului.

Ideal, este necesar ca estimatorul si managerul sa fie persoane diferite si

acesta este cazul n general pentru estimarea cantitativa a riscului.
 n mod ideal comunicarea riscului nseamna un schimb deschis de
informatii ntre "estimatorii" de risc, managerii de risc si toti cei afectati fie de
risc, fie de deciziile luate, nainte sa fie finalizate deciziile de strategii finale.

Acest aspect este n mod particular important deoarece este, n general,

cazul ca cei ce beneficiaza de o reusita a analizei de risc sa fie grupari diferite de
populatii dintre cei ce sufera, daca deciziile se vor lua gresit.