Sunteți pe pagina 1din 103

Capitolul unu

24
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum se nume[te ]ara \n care tr`ia poporul evreu? (Se numea
Canaan apoi dup` ocupa]ia roman` s-a numit Palestina [i \n
prezent se nume[te Israel). Ce aspecte am dezb`tut din punct de
vedere geografic? (Localizare, \nvecinare, forme de relief, clim`,
flor`, faun`). Ce am \nv`]at \n leg`tur` cu locuitorii acestei ]`ri?
(Despre modul lor de via]`, \mbr`c`minte, hran` [i \n mod spe-
cial, cultul religios). Unde \[i desf`[urau evreii actele de cult?
(La \nceput la Cortul Sf=nt, apoi \n Templul Sf=nt din Ierusalim,
ca [i \n sinagogi). Cum se desf`[ura via]a public` [i particular`?
(Via]a public` [i particular` se desf`[ura dup` Legea Domnului).

8. Tem` pentru acas`

--
|ncerca]i s` desena]i harta Palestinei [i s` o colora]i diferit pe
regiuni.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

Facerea lumii [i a celor dint=i oameni


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Privind zilnic ceasul \n]elegem c=t e ora, dar mai mult dec=t at=t,
\n]elegem c` exist` o minte foarte \n]eleapt` care \l creeaz`. La
fel, plimb=ndu-ne cu ma[ina ne g=ndim c` [i ea este creat` de
cineva.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Dac` tot ce exist` are un creator al s`u, lumea \ns`[i are Creatorul
ei, \nc=t ast`zi ne vom referi la Istoria crea]iei. Facerea lumii [i
a celor dint=i oameni.
Cateheze Biblice Vechiul Testament
25
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e
Trebuie s` v` spun \nc` de la \nceput c` prin cuv=ntul lume se
\n]elege mai mult dec=t ceea ce pute]i voi vedea. Astfel, \n sensul
acestui cuv=nt mai intr` [i acea parte nev`zut` pe care o numim
spiritual`. Deci deosebim o parte material` care cuprinde
natura [i tot ce ne \nconjoar`, [i o parte spiritual` adic` cea
nev`zut`.
Referitor la facerea Lumii [i la apari]ia primilor oameni,
exist` mai multe presupuneri. Adev`rul \ns`, este Cel relatat \n
Biblie \n capitolul \nt=i al c`r]ii numit` Facerea sau Geneza.
Aici citim c` lumea v`zut`, deci cea material` a fost creat` \n
[ase zile sau [ase etape. S` vedem care sunt acestea:
1. |n prima zi a fost creat` lumina, numit` zi. |ntunericul a
primit numele de noapte [i a fost desp`r]it de lumin`.
2. |n cea de a doua zi, Dumnezeu a creat cerul, adic`
atmosfera, sau firmamentul (deosebit de ceea ce am numit noi
cer ca lume spiritual`). Aceasta con]ine o combina]ie de gaze
cum ar fi: oxigen, hidrogen, azot, bioxid de carbon, toate fiind
indispensabile vie]ii.
3. |n a treia zi, Dumnezeu a creat p`m=ntul [i l-a desp`r]it de
ape pe care le-a numit m`ri. Apoi a f`cut ca uscatul s` rodeasc`
vegeta]ia: pomii [i plantele de tot felul.
4. |n a patra zi, a fost creat lumin`torul cel mare care s`
lumineze ziua, adic` soarele [i lumin`torul cel mic care s`
lumineze noaptea, adic` luna. Au fost f`cute [i stelele. Soarele,
luna [i stelele au fost create pentru a delimita ziua de noapte.
5. |n ziua a cincia, Dumnezeu a creat vie]uitoarele \n ape,
adic` pe[tii [i \n cer p`s`rile.
6. Dumnezeu a creat \n ziua a [asea vie]uitoarele p`m=ntului
pe fiecare dup` felul ei. {i tot \n ziua a [asea Dumnezeu l-a creat
pe om, dup` chipul [i asem`narea Sa, ca o \ncununare a \ntregii
crea]ii.
7. Iar ziua a [aptea este ziua de odihn` pe care Dumnezeu a
binecuv=ntat-o. {i privind asupra \ntregii crea]ii Dumnezeu a
v`zut c` totul era bun [i corespunz`tor inten]iilor pentru care
fusese creat. Cea de a [aptea zi a fost zi de odihn`, nu \n sensul
\n care \n]elegem noi odihna. Aceast` odihn` a lui Dumnezeu
indic` faptul c` opera de crea]ie a luat sf=r[it. Nu \nseamn` \ns`
c` Dumnezeu [i-a p`r`sit crea]ia. El se \ngrije[te \n continuare
de buna ei desf`[urare. {i dac` ne g=ndim bine este firesc s` fie
a[a. De pild` [i voi, dac` preg`ti]i o surpriz` pentru p`rin]ii vostri,
Capitolul unu
26
dup` ce totul este gata, v` exprima]i satisfac]ia pentru ceea ce a]i
f`cut [i verifica]i dac` a reu[it a[a cum dorea]i.
Dumnezeu fiind atotputernic, desigur c` ar fi putut crea lumea
\ntr-o singur` zi. Dar El este \n]elept [i a [tiut c` f`c=nd totul
etapizat adic` \n mai multe faze sau zile se poate acorda fiec`reia
importan]a cuvenit`.
|nainte de a crea lumea material`, a fost creat` lumea cea
nev`zut`, adic` lumea spiritual`. Acolo sus \n cer, \n aceast`
lume, se afl` \ngera[ii, pe care [tiu c` voi vi-i imagina]i a fi cu
aripioare [i cu o privire bun` [i bl=nd`, plin` de dragoste, a[a
cum numai privirea mamei mai poate fi. Ei sunt duhuri, slujitori
ai lui Dumnezeu. Iar voi pute]i fi siguri c` fiecare are un \ngera[
p`zitor acolo sus, pe care Tat`l nostru cel ceresc \l trimite s`
vegheze asupra noastr`. Dac` merge]i pe strad` el are grij` s` nu
v` calce vreo ma[in`, dac` trece]i prin locuri periculoase el v`
ap`r` s` nu vi se \nt=mple ceva r`u. {i c=nd sunte]i cumin]i [i
ascult`tori [i v` sili]i s` \nv`]a]i bine, se bucur` c` poate s` duc`
lui Dumnezeu ve[ti bune despre voi. Ace[tia sunt \ngerii crea]i
de Dumnezeu. Din nefericire, o parte din ei au trecut de partea
lui Lucifer, a celui r`u, care din m=ndrie s-a desp`r]it de Dumne-
zeu lu=ndu-[i cu el acei \ngeri r`i, adic` diavoli. Ace[tia sunt
potrivnici omului.
Citind mai departe \n Sf=nta Scriptur` cu aten]ie, remarc`m
c` Dumnezeu a f`cut lumea din nimic, prin puterea cuv=ntului
S`u: Dumnezeu a zis: s` fie... [i a fost. Aceasta eviden]iaz`
faptul c` lumea nu este o parte din Dumnezeu, ca ceva rupt din
El, ci este o existen]` separat`, dar a c`rei cauz` este \nsu[i Dum-
nezeu.
Citind \n continuare, \n cartea Facerea, remarc`m c` omul
a fost creat din p`m=nt, dup` chipul [i asem`narea lui Dumne-
zeu, prin suflare de via]`, fiind astfel viu. Tot ceea ce f`cuse
Dumnezeu p=n` la crearea omului era destinat a-i sluji omului,
erau f`cute pentru ca omul s` se bucure [i s` se foloseasc` de
ele, de toate. {i mai mult dec=t at=t, s` le st`p=neasc`. {i l-a
a[ezat Dumnezeu pe om, \n Cel mai frumos loc de pe p`m=nt,
creat special pentru el, [i anume \n Eden. Dac` suntem aten]i
asupra versetului 26 al primului capitol din cartea Facerea, ce
observ`m? (se va citi versetul). Observ`m tocmai c` este
inten]ionat` forma de plural a pronumelui posesiv de persoana
\nt=i, Noastr`. Deci omul nu a fost creat numai de Dumnezeu
Tat`l \n mod singular, ci prin participarea Sfintei Treimi (Dum-
nezeu Tat`l, Dumnezeu Fiul [i Dumnezeu Duhul Sf=nt). S` nu
\n]elegem de aici c` Dunnezeu ar fi un om ca oricare dintre noi.
Cateheze Biblice Vechiul Testament
27
Aceasta ar \nsemna s` reducem m`re]ia [i nem`rginirea Sa, la
condi]ia uman`. Ceea ce este \n noi de la Dumnezeu este sufletul
nostru, este permanenta \nclina]ie a omului de a-L c`uta pe Dum-
nezeu [i imensa bucurie a g`sirii Celui ce ne-a dat viat`; este
dorul nostru dup` Patria cereasc` [i nevoia de a ne ruga. Astfel
omul este veriga de leg`tur` \ntre lumea nev`zut`, spiritual` [i
lumea material`. Este bine s` re]ine]i c` sufletul omului este
constituit din ra]iune (adic` g=ndire), sentiment [i voin]`. El este
deci de origine dumnezeiasc` fiind substan]` de sine st`t`toare,
liber`, nemuritoare [i imaterial`.
A[a cum am v`zut lumea a fost creat` din nimic, pe c=nd
trupul omului a fost creat din p`m=nt: Domnul Dunnezeu a f`cut
pe om din ]`r=na p`m=ntului, i-a suflat suflare de via]`, [i omul
s-a f`cut astfel fiin]` vie (Facerea 2, 7). }`r=na p`m=ntului
din care a fost f`cut omul reprezint` partea lui material`, iar
Suflarea de via]`, cea spiritual`, adic` tocmai partea lui Dum-
nezeu din om. Dac` Tat`l Ceresc nu ar fi suflat via]`, omul ar fi
fost doar un chip de lut, o bucat` de p`m=nt modelat`. Ceea ce
d` m`re]ie [i demnitate omului este tocmai latura spiritual` din
el, adic` ceea ce i-a transmis Dumnezeu \n mod direct. A[a se
explic` faptul c` omul \[i g`se[te adev`rata fericire [i \mplinire
numai atunci c=nd L-a g`sit pe Creatorul S`u [i s-a alipit de El,
dup` cum spune un P`rinte al Bisericii: Ne-ai f`cut pentru Tine,
Doamne [i nelini[tit este sufletul nostru p=n` nu se va odihni
\ntru Tine, Dumnezeule; sau cum gr`ie[te psalmistul: precum
dore[te cerbul izvoarele de ap`, a[a te dore[te sufletul meu pe
tine Dumnezeule!.
Primul om fiind din p`m=nt a fost numit Adam, deoarece
Adam \nseamn` p`m=nt (lut). Dumnezeu l-a iubit \nc` \nainte
de a fi creat deoarece toat` lumea a fost f`cut` pentru a fi st`p=nit`
de el, a investit \n el chiar o parte din dumnezeirea Sa, s-a \ngrijit
apoi s`-l a[eze \n cel mai frumos loc de pe p`m=nt, adic` \n Eden
(Eden @ rai), [i era preocupat de el.
V`z=ndu-l \ns` singur, [i-a dat seama c` nu este bine s` fie
a[a, [i atunci i-a f`cut un ajutor potrivit pentru el. Cum a procedat
Dumnezeu? I-a dat un somn lung lui Adam, timp \n care a creat-o
pe femeie din coasta sa. Femeia o primit numele Eva, cuv=nt
care \nseamn` via]` [i ea avea s` fie mama tuturor celor vii. {i
\n felul acesta a fost creat` prima familie de pe p`m=nt, care a
primit binecuv=ntarea lui Dumnezeu: ...cre[te]i [i v` \nmul]i]i,
umple]i p`m=ntul [i-l st`p=ni]i!.
A[a cum am mai spus, primii oameni erau \n gr`dina
Edenului, o gr`din` minunat` [i \nc=nt`toare,plin` cu tot felul
Capitolul unu
28
de pomi, de plante [i de viet`]i. Dar printre ace[tia mai era [i un
pom mai deosebit, adic` pomul cunoa[terii binelui [i r`ului.
Dumnezeu \i poruncise lui Adam s` nu m`n=nce din fructele
acestui pom. Era singura restric]ie. Probabil c` [ti]i [i voi ce s-a
\nt=mplat \n aceast` gr`din` a Edenului. Diavolul pref`cut \n
[arpe viclean a ispitit-o, a ademenit-o pe Eva tocmai cu fructele
acestui pom. Eva a m=ncat [i i-a dat [i lui Adam [i astfel au
\nc`lcat porunca lui Dumnezeu. A[a-i c` sti]i voi ce se \nt=mpl`
c=nd tata v` spune ceva, iar voi nu asculta]i [i face]i exact invers?
Urmeaz` pedeapsa, bine\n]eles. La fel a fost [i cu primii oameni.
Neascultarea lor a atras m=nia lui Dumnezeu care i-a alungat din
gr`dina Edenului. Acum situa]ia se inverseaz`, primul om, din
st`p=n al lumii create, devine rob al p`m=ntului, adic` p`m=ntul
nu-[i va mai oferi roadele ca hran` pentru om, ci acesta va trebui
s` lucreze din greu pentru a-[i c=[tiga existen]a: \n sudoarea
fe]ei tale s`-]i m`n=nci p=inea... (Facerea 3, 19). De aici vedem
c` odat` cu c`derea omului \n p`cat, \ntreaga natur` s-a dat
de[ert`ciunii, ajung=nd \n contradic]ie cu omul. De asemenea
[arpele a fost [i el blestemat: Fiindc` ai f`cut lucrul acesta,
blestemat e[ti... (Facerea 3, 14).
Dar chiar dac` tata sau mama v` ceart` sau v` pedepsesc, ei
totu[i v` iubesc. Oricum tot ai lor r`m=ne]i [i le sunte]i dragi. La
fel [i Tat`l cel Ceresc nu-l distruge pe omul c`zut \n p`cat, ci \l
iube[te \n continuare. El l-a pedepsit numai, ca s` \mplineasc`
dreptatea, care cere s` fie dup` fapt` [i r`splat`!. Dar chiar
alungat din rai, omul r`m=ne tot coroana crea]iei divine, tot ceea
ce a putut face Dumnezeu mai bun. De aceea El se \ngrije[te de
soarta sa. Cum? Prin promisiunea unui R`scump`r`tor, dup` cum
putem citi la Facerea 3, 15: Vr`jm`[ie voi pune \ntre tine [arpe
[i femeie, \ntre s`m=n]a ta [i s`m=n]a ei. Acesta (cel n`scut din
femeie) \]i va zdrobi capul, [i tu \i vei \n]epa c`lc=iul. |n acest
fel omului i se veste[te un R`scump`r`tor, care va fi Domnul
Iisus Hristos. Prin Jertfa [i |nvierea Sa, \l va nimici pe diavol [i
va aduce omenirii iertarea p`catelor [i m=ntuirea. Prin El [i \n
Numele Lui oricine va putea veni la Tat`l Cel Ceresc ce ne
a[teapt` pe to]i ca pe fiii s`i iubi]i s` ne dea bucurii ve[nice \n
Raiul p`r`sit odinioar` prin neascultare. El v` iube[te [i pe voi
pe to]i [i pe fiecare \n parte. El dore[te s` fi]i ascult`tori [i cu-
min]i, [i cuviincio[i, [i credincio[i, s`-L iubi]i [i voi pe El .
Deschide]i-v` chiar de acum inimile pentru ca El s` v` poat`
picura acolo din dragostea Sa [i un col] din ve[nicie.
De acum \nainte c=nd [ti]i c` Dumnezeu este creatorul acestei
lumi, ve]i privi mai atent \n jurul vostru [i atunci c=nd ve]i vedea
Cateheze Biblice Vechiul Testament
29
p=r=ul cu clinchet cristalin ce [erpuie[te domol prin p`durea
\nverzit`, sau razele soarelui juc=ndu-se printre frunzele copacului
la a c`rui umbr` v` odihni]i, sau seara, cerul senin [i plin de
stele v` va fermeca privirea, sau c=nd v` va impresiona tumultul
\nvolburat al unei cascade spumoase, deasupra c`reia curcubeul
\[i etaleaz` paleta coloristic` f`r` egal, sau c=nd toamn` fiind,
copacii unei p`duri cu frunzele at=t de nuan]ate ofer` imagini la
care se poate contempla ore \n [ir, atunci zic ve]i [ti c` toat`
recuno[tin]a noastr` pentru aceste adev`rate minuni o dator`m
lui Dumnezeu. {i sunt sigur c` v` \ntreba]i al`turi de mine: dac`
toate acestea sunt a[a de \nc=nt`toare, aici pe p`m=nt, cum vor fi
cele din |mp`r`]ia Ta, Doamne? (se vor citi \n timpul pred`rii
textele din cartea Facerea privind crearea omului [i f`g`duin]a
unui R`scump`r`tor; se vor scrie pe tabl` titlul lec]iei [i etapele
cre`rii lumii).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul crea]iei lumii, a
omului a p`catului [i a izgonirii lui din rai.

7. Fixarea cuno[tin]elor
|n c=te etape a fost f`cut` lumea? (|n [ase etape). Ziua a [aptea
ce reprezint`? (Ziua de odihn`, ceea ce \nseamn` c` actul crea]iei
a \ncetat). Din ce a f`cut Dumnezeu lumea? (Din nimic). Dar
omul din ce a fost f`cut? (Din ]`r=na p`m=ntului). Cum a fost
f`cut` lumea? (Prin cuv=nt). Dar omul? (Prin participarea direct`
a lui Dumnezeu, adic` a Sfintei Treimi). Care a fost menirea
crea]iei omului? (De a fi st=p=nul lumii materiale [i \mpreun`
lucr`tor cu Dumnezeu la des`v=r[irea ei). Cum de [i-a pierdut
omul aceast` demnitate? (Prin neascultarea poruncii lui Dumne-
zeu [i c`derea \n p`cat). Ce se veste[te \n versetul 15 al capitolului
3 din cartea Facerii? (Se veste[te un R`scump`r`tor).

8. Tem` pentru acas`


Citirea primelor trei capitole din cartea Facerea. Memorarea
etapelor \n care a fost creat` lumea. Memorarea textului din cartea
Facerea 3, 15.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
30

Cain [i Abel
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

A[a cum am v`zut \n lec]ia trecut`, prima familie de pe p`m=nt a


fost cea format` din Adam [i Eva. Ei au avut doi fii despre care
citim \n Facerea (Geneza), prima carte a Vechiului Testament.
Ace[tia sunt Cain [i Abel. Fiind fra]i ne-am fi a[teptat ca ei s`
tr`iasc` \n iubire [i bun` \n]elegere. Dar nu a fost a[a. P`catul
odat` intrat \n fiin]a omeneasc` a evoluat \n diterite forme, care
mai de care mai dezastruoase [i catastrofale pentru via]a
omeneasc`. Un astfel de p`cat este [i cel al invidiei, care merge
p=n` la ucidere.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Cain [i Abel: cei doi fii ai primei familii.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Chiar dac` era mai mic, Abel era mai bun, mai cuminte, mai
r`bd`tor [i iert`tor; putea trece peste sup`r`rile [i micile necazuri
ce i le f`cea \n joac`, fratele s`u Cain. P`rin]ii lor vedeau aceasta,
[i nu se poate spune c` nu-l iubeau pe b`ie]elul lor mai mare, dar
totu[i \l preferau pe Abel.
Cu timpul Cain [i Abel se f`cur` adev`ra]i fl`c`i. Ei trebuiau
s` lucreze \ntocmai ca [i tat`l lor. Cain se f`cu agricultor, lucr=nd
pe c=mp. Sem`na gr=ul, iar c=nd era copt, \l secera, \l m`cina [i
f`cea p=ine.
Abel se f`cu p`stor de oi. Mergea cu oile sale la p`[une,
c`ut=ndu-le iarba cea mai gustoas` [i mai gras`. Turma de oi de
care se \ngrijea Abel, cre[tea \n fiecare an, deoarece \n fiecare
prim`var` se n`[teau mielu[ei. {i Cain sem`na tot mai mult gr=u
[i avea recolte bogate [i m`noase.
Dar cine f`cea s` creasc` gr=ul pentru Cain? {i cine-i d`dea
toate oile lui Abel? Desigur c` Domnul Dumnezeu; totul vine de
la Dumnezeu. Iar Cain [i Abel [tiau foarte bine aceasta. De aceea
doreau s` mul]umeasc` Domnului pentru toat` aceast` bog`]ie
Capitolul unu
38
8. Tem` pentru acas`

--
Despre Noe se pot cunoa[te mai multe am`nunte dac` ve]i citi
\n cartea Facerea, \n continuare capitolele IX [i X.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Partriarhul Avraam
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
|n lec]ia trecut` am vorbit despre Noe [i cei trei fii ai s`i: Sem,
Ham [i Iafet. Ca urmare a potopului, ei ajunseser` s` fie singurii
oameni de pe p`m=nt. Desigur c` ei au avut urma[i. S` vedem
care sunt ace[tia: urma[ii lui Sem erau semi]ii care au locuit \n
Asia, cei ai lui Ham au fost hami]ii, locuind \n Africa, iar ai lui
Iafet au fost iafeti]ii sau indogermanii care au locuit \n Europa.
Iar din semin]ia lui Sem se va na[te Avram. Cu el \ncepe, de
fapt, poporul ales de Dumnezeu [i de la el \[i trage numele poporul
evreu.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


A[adar, ast`zi vom vedea care au fost \nceputurile istorice ale
poporului ales [i vom vorbi despre Avram.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Istoria poporului evreu \ncepe \n momentul \n care Dumnezeu
l-a chemat pe Avram din mijlocul popoarelor semite politeiste
[i idolatre care tr`iau \n cetatea caldean` Ur, din sudul
Mesopotamiei. Avram a fost chemat s` asculte de voia lui Dum-
nezeu [i s` i se supun` prin credin]` [i iubire. S` privim \ns` mai
\n am`nunt [i s` vedem de ce Dumnezeu a dorit s`-l scoat` pe
Avram dintre acei oameni, pentru a deveni p`rintele poporului
Cateheze Biblice Vechiul Testament
39
evreu? Cum erau de fapt oamenii \n acele timpuri, adic` cu dou`
milenii \nainte de venirea M=ntuitorului.
La \nceput omul nu avea dec=t un singur Dumnezeu tr`ind
cu El o comuniune intim`, \n Gr`dina Eden. Dar dup` ce a fost
alungat din rai ad=ncindu-se tot mai mult \n p`cat, confund=ndu-L
cu creatura, pe care a \nceput s` o cinsteasc` \n locul Creatorului,
precum soarele, luna, stelele, pietrele [i copacii, ploaia ca [i alte
fenomene ale naturii etc., acestea au devenit zei sau idoli, fiind
reprezenta]i prin desene sau sculpturi, [i aduc=ndu-li-se adorare.
Astfel popoarele au devenit idolatre sau politeiste, r`t`cite de la
adev`rata adorare sau cinstire cuvenit` numai lui Dumnezeu,
P`rintele nostru.
Avram, \ns`, nu a fost idolatru. El nu a adorat, sau cinstit,
dec=t pe singurul [i adev`ratul Dumnezeu. Astfel putem spune
c` el era monoteist.
Din Avram se va ridica un nou popor monoteist, care va fi
g`tit pentru primirea lui Mesia, M=ntuitorul [i Izb`vitorul lumii
din p`cat. Astfel Avram a fost chemat de Domnul s` p`r`seasc`
cetatea idolatr` \n care locuia [i s` se a[eze \n Canaan, acel loc
at=t de minunat [i roditor unde curge lapte [i miere.
Sf`nta Scriptur` ne spune c` Avram \mpreun` cu tat`l s`u,
Terah [i nepotul s`u (fiul fratelui s`u) Lot [i so]ia sa Sarai, au
p`r`sit Ur-ul Caldeei \n partea de nord-vest a Mesopotamiei [i
au ajuns la Haran. Aici, Avram prime[te prima binecuv=ntare
din partea lui Dumnezeu: Voi binecuv=nta pe cei ce te vor
binecuv=nta, [i voi blestema pe cei ce te vor blestema, [i toate
neamurile vor fi binecuv=ntate \n tine! Ce cuvinte mari sunt
acestea! Ce pl`cut` [i plin` de pace, trebuie s` fi fost aceast`
c`l`torie pentru Avram! Este adev`rat c` nu [tia \ncotro va merge
[i ce va \nt=lni acolo unde se va stabili. Dar [tia c` Domnul este
cu el [i \i conduce pa[ii.
Terah, tat`l s`u, murise, iar Avram [i Lot plecau mai departe
cu toate bog`]iile str=nse [i slugile c=[tigate \n Haran. Era anul
1207, dup` potop.
Ajung=nd \n Canaan a mers p=n` la Sihem la stejarul lui
Mamvri. Avram [i Lot aveau turme multe [i p`zitorii lor adesea
se certau. Pentru a evita \nvr`jbirea Avram se desparte de Lot
l`s=ndu-l pe acesta s`-[i aleag` locurile cele mai m`noase din
c=mpia Iordanului, ajung=nd p=n` la Sodoma [i Gomora. Avram
[i-a a[ezat corturile l=ng` stejarul lui Mamvri de l=ng` Hebron,
zidind acolo un altar Domnului.
A[a cum am v`zut, Dumnezeu \i promisese lui Avram c`
urma[ii s`i vor fi mul]i, ca stelele cerului [i ca nisipul m`rii, [i
Capitolul unu
40
vor st`p=ni p`m=ntul canaanean. Dar iat` c` el \mb`tr=nea [i \nc`
nu avea nici un copil. Domnul [tia ce stare jalnic` era \n sufletul
s`u. De aceea i se arat` din nou asigur=ndu-l c` at=]ia urma[i va
avea c=te stele sunt pe cer.
Iat` c` nu peste mult timp, Avram are un b`ie]a[ pe nume
Ismael. Acesta \ns` nu era al Saraii, ci al lui Agar, slujnica sa.
De ciud`, Sarai \[i alung` slujnica. Domnul \ns` a avut grij` de
Agar [i de copilul ei, veghind asupra lor \n tot timpul. Dar nu
Ismael era cel care avea s` continue [irul patriarhilor (p`rin]ilor)
poporului ales.
Avram \mb`tr=nea [i Sarai la fel. Oare de ce nu le trimitea
Domnul un b`iat mo[tenitor? Oare El nu-[i mai ]ine promisiunea?
A uitat cumva? Desigur c` nu a uitat. Dar acest b`iat trebuia s`
se nasc` numai la timpul stabilit dinainte de Atotputernicul Dum-
nezeu. Faptul c` p`rin]ii copilului \mb`tr=neau nu era un obstacol
pentru Domnul. La El totul este posibil. Poate c` acesta era mersul
normal, desf`[urarea normal` a evenimentelor pentru ca to]i s`
[tie f`r` \ndoial` c` fiul promis se va na[te numai prin puterea
Sa [i nu prin voia oamenilor; c` fiul promis era de la Dumnezeu
pentru a continua, a \nmul]i poporul lui Dumnezeu. Era necesar
ca Avram [i Sarai s` fie \ncerca]i \n n`dejdea [i credin]a lor,
pentru a fi vrednici de \mplinirea voii Lui Dumnezeu prin ei.
D o m n u l \[ i \n t` r e [ te p r o m is iu n e a a r ` t= n d u - s e d in n ou [ i
schimb=nd numele lui Avram \n Avraam care \nseamn` tat`l
unei mul]imi de popoare [i al Saraii \n Sarra. Totodat`, \ncheie
cu el un leg`m=nt: Te voi \nmul]i nespus de mult, voi face din
tine neamuri \ntregi [i din tine vor ie[i \mp`ra]i spune Dom-
nul [i pentru aceasta orice b`rbat sau b`iat din poporul ales trebuie
s` fie t`iat \mprejur.
Nu a mai trecut mult timp, p=n` c=nd Avraam prime[te \n
cortul s`u vizita a trei oameni care \l anun]` c` peste un an, Sarra
va avea un fiu c`ruia \i va pune numele Isaac. Dar ace[tia nu
erau simpli oameni c`l`tori prin acele locuri. Era chiar Sf=nta
Treime: Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt. Adic`, Dumnezeu \n care
crezuse Avraam [i care \i poruncise s` se stabileasc` \n Canaan;
[i care \i f`g`duise c` va \nmul]i neamul s`u ca stelele cerului [i
ca nisipul m`rii.
Timpul mult a[teptat a sosit \ntr-adev`r. Dumnezeu [i-a ]inut
promisiunea, desigur; [i astfel, c`nd Avraam avea 100 de ani i
s-a n`scut un fiu, c`ruia i-a pus numele Isaac [i care a fost t`iat
\mprejur la opt zile a[a cum poruncise Domnul.
Cateheze Biblice Vechiul Testament
41
Este u[or s` \n]elegem c`t de bucuro[i au fost p`rin]ii acestui
copila[ [i c`t de mult \l iubeau. {i mai ales Avraam. |l a[teptase
doar de at=ta vreme, [i Domnul i-l promisese de at=tea ori!
Iat`, \ns`, ce avea s` se mai \nt=mple: Dumnezeu i-a pus la
\ncercare credin]a lui Avraam, cer=ndu-i s`-l aduc` pe Isaac drept
jertf` \n ]inutul Moria, pe un munte anume indicat. S-ar putea ca
Isaac s` fi fost de v=rsta voastr`. Tat`l s`u se bucura v`z=ndu-l
cresc=nd, era un b`ie]el s`n`tos, cuminte [i \l \nv`]a povestindu-i
despre dragostea f`r` margini ar`tat` de Dumnezeu fa]` de el [i
familia sa. {i iat` c` deodat`, i se cere s`-[i ia singurul fiu, at=t
de dorit [i de iubit, [i s`-l jertfeasc` (adic` s`-l omoare). V`
pute]i imagina, oare, ce a fost \n sufletul lui Avraam? Inima \i
era sf=[iat` de ceea ce trebuia s` fac`. Dar, Domnul poruncise, [i
\nainte de toate, Avraam asculta [i se supunea voii lui Dumne-
zeu. Astfel, l-a luat pe Isaac [i ajung=nd \n Moria, la poalele
muntelui, a spus slugilor sale:... eu [i b`iatul ne vom duce p=n`
acolo s` ne \nchin`m, [i apoi ne vom \ntoarce la voi (Facerea
22, 5). Apoi, lu=ndu-[i asinul, lemnele pentru foc, cu]itul [i tor]a,
au plecat pe o c`r`ruie p=n` la locul stabilit pentru jertfire. Mer-
geau agale, f`r` a scoate nici un cuv`nt. {i aceasta nu numai din
cauza drumului care urca, ci [i din dorin]a de a mai \nt=rzia m`car
c=tva timp clipa fatal` a desp`r]irii de fiul s`u, de ceea ce avea
mai drag \n lume... Lacrimile [iroiau desigur pe fa]a sa, inima \i
era r`nit` [i s=ngera de at=ta durere, c=nd Isaac \l \ntreb`: Tat`!...
Iat` focul [i lemnele, dar unde este mielul pentru jertf`?. Fiule
a r`spuns Avraam, Dumnezeu \nsu[i va purta grij` de mielul
jertfei Sale (Facerea 22, 78). Ce altceva ar fi putut r`spunde
Avraam? El [tia c` orice ar fi, Domnul are grij` de toate, pentru
c` toate sunt \n m=na Sa. Isaac mergea ca un miel la junghiere, [i
Avraam i-a spus c` Domnul va avea grij` de acest miel. Isaac, \n
inocen]a sa de copil, nu [tia ce-l a[teapta, nu [tia c` tocmai el
este mielul pentru jertf`. C=nd au ajuns la locul pe care i-l spusese
Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, [i a a[ezat lemnele pe
el. A legat pe fiul s`u Isaac, [i l-a pus pe altar, deasupra lemnelor
(Facerea 22, 9). Ce mare nedumerire trebuia s` fi pus st`p=nire
pe Isaac c=nd a \n]eles c` de fapt el era jertfa. Probabil a sim]it
m=inile tremur=nde ale tat`lui s`u, dar din privirea acestuia citise
hot`r=rea inimii de a asculta de porunca Domnului, de a r`m=ne
adic` credincios lui Dumnezeu p=n` la cap`t, p=n` la sf=r[it,
oricare ar fi acesta... Ce mult \l iubea Avraam pe Dumnezeu! El
a \ntins m=na [i a luat cu]itul ca s` junghie pe fiul s`u. Dar \n
acel moment greu de emo]ie, de \ncordare [i tensiune, de durere
[i hot`r=re, tocmai atunci \ngerul Domnului l-a strigat din ceruri,
Capitolul unu
42
[i a zis: Avraame! Avraame! acesta era momentul culminant.
Domnul l-a oprit c`ci i-a preg`tit un berbec, pentru jertf`. El
v`zuse ce mult \l iubea Avraam [i a \ncheiat \nc` un leg`m=nt
acolo pe munte, la Moria, \n care binecuv`nt`ndu-l, l-a asigurat
c` urma[ii s`i vor umple p`m=ntul.
C=nd Sarra, mama lui Isaac a murit, avea 127 de ani. Avraam
a cump`rat, de la fiii lui Het, o por]iune de c=mp l=ng` stejarul
lui Mamvri, unde se afla pe[tera Macpela. Aici a fost
\nmorm=ntat` Sarra [i mai apoi Avraam.
A trecut mult`, foarte mult` vreme de atunci, dar [i ast`zi, la
3 km nord de Hebron, arabii au un loc pe care \l venereaz`. Acest
loc se nume[te Sanctuarul din dealul prietenului lui Dumne-
zeu , d eo arece term en u l m ah o m ed an p en tru A v raam este
prietenul lui Dumnezeu.
Intui]ia se va face prin tabloul (diapozitivul) \nf`]i[=nd
teofania (epifania) de la stejarul Mamvri; sau tabloul jertfirii de
c`tre Avraam a propriului s`u fiu.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost primul patriarh (p`rinte) al poporului ales (evreu)?
(A fost Avraam). Cine l-a ales pe el? (Dumnezeu \nsu[i). Cum
l-a binecuv=ntat Dumnezeu? (L-a binecuv=ntat ar`t=nd c` din el
se va na[te mul]ime de popoare). Cum se numea so]ia lui? (Se
numea Sarra sau Sarai). Care este leg`m=ntul f`cut de Dumne-
zeu cu Avraam? (Circumciziunea [i schimbarea numelui s`u din
Avram \n Avraam, care \nseamn` tat`l (p`rintele) popoarelor).
De unde a plecat el [i unde s-a a[ezat din porunca lui Dumne-
zeu? (A pornit din Ur-ul Caldeii [i s-a a[ezat \n Canaan). De ce
l-a ales Domnul tocmai pe el? (Fiindc` el avea credin]` \ntr-un
singur Dumnezeu, era monoteist; pe c=nd ceilal]i erau politei[ti,
ador=nd idolii). Ce m=hnire aveau Avraam [i Sarra \n sufletul
lor? (Erau m=hni]i fiindc` au ajuns la ad=nci b`tr=ne]e [i nu aveau
nici un copil). S-a milostivit Dumnezeu spre ei? (Dumnezeu nu
i-a l`sat \n p`r`sire, ci personal a venit s` le comunice la stejarul
Mamvri c` vor avea copil). Cum se nume[te aceast` aratare a lui
Dumnezeu? (Epifanie sau teofanie). S-a \mplinit f`g`duin]a
lui Dumnezeu? (Da, s-a \mplinit fiindc` peste un an Sarra a n`scut
pe Isaac). Cum verific` Dumnezeu credin]a [i iubirea lui Avraam?
(Cesr=ndu-i s` jertfeasc` pe propriul s`u copil, pe care l-a dorit
at=t de mult). Ascult` Avraam porunca lui Dumnezeu? (O
ascult`). Avea \ntr-adev`r Dumnezeu nevoie ca Avraam s`-[i
jertfeasc` propriul copil? (Nu avea, de aceea \l [i opre[te chiar \n
Cateheze Biblice Vechiul Testament
43
momentul \n care se preg`tea s`-l jertfeasc`. R`spl`tind \ns`
credin]a [i iubirea lui Avraam, \l binecuvinteaz` din nou ca p`rinte
al popoarelor).

8. Tem` pentru acas`


Citi]i, capitolul XXII din cartea Facerea unde ne este relatat`

--
jertfa lui Avraam [i r`spl`tirea credin]ei [i iubirii lui fa]` de Dum-
nezeu.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Patriarhii Isaac [i Iacob


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
V` aminti]i desigur c` \n lec]ia trecut` am v`zut c` Avraam a
avut un fiu, pe Isaac.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ast`zi vom vorbi \n continuare despre Isaac [i fiul s`u, Iacob,
ceilal]i doi patriarhi, sau p`rin]i de la care \ncepe istoria poporului
ales.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


C=nd Isaac a \mplinit v=rsta \ntemeierii unei familii, tat`l s`u
s-a \ngrijit de c`s`toria sa. Astfel l-a chemat pe Eliazar, cel mai
b`tr=n [i devotat slujitor al s`u, pentru a-l \ns`rcina cu o misiune
foarte delicat`. Avraam era convins c` Domnul care purtase de
grij` pentru toate, va alege [i so]ia potrivit` pentru Isaac. Ca [i
tat`, putea s`-i ofere fiului s`u bog`]ii mari, dar so]ia devotat` [i
potrivit` pentru el numai Dumnezeu putea s-o aleag`. Astfel, l-a
rugat pe Eliazar s` se duc` p=n` \n ]ara de unde plecase el [i
--
Cateheze Biblice Vechiul Testament

Epoca judec`torilor: Samson [i


Samuel
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
57

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
{ti]i acum cu to]ii, c` dup` 430 de ani de robie \n Egipt, poporul
evreu se \ndrepta spre }ara F`g`duin]ei, condus de Moise. El a
fost cel dint=i [i cel mai mare conducator al poporului evreu.
Fiind un popor foarte mare, se sim]ea necesitatea unor m`suri
organizatorice. Astfel a fost \mp`r]it \n dou`sprezece triburi, dup`
num`rul [i numele fiilor lui Iacob. Apoi, Moise a pus c`petenii
peste zeci de mii, peste mii, peste sute [i peste zeci, iar capii de
familie au jucat un rol important \n aceast` organizare. Moise a
fost ajutat chiar de Dumnezeu \n aceast` lucrare organizatoric`.
El a primit legi [i porunci care nu aveau numai un con]inut
religios, ci [i social, moral [i politic. C=nd s-a \nchegat cultul
iudeilor, ace[tia au ales din porunca lui Dumnezeu, un arhiereu,
preo]i [i pe levi]i ca s` slujeasc`. De asemenea, ace[tia au avut
un rol important \n conducere. Sfatul b`tr=nilor, \n frunte cu
arhiereul, a ajuns s` reprezinte mai t=rziu, autoritatea suprem`
\n conducerea lui Israel.
Stabilindu-se \n Canaan, \n mijlocul unor popoare p`g=ne,
iudeii au \nceput s` se \nchine la idoli [i s` nu mai asculte de
Dumnezeu. A[adar, ei nu mai respectau legile pe care le-au primit
\nc` din timpul lui Moise.
Astfel, \n istoria poporului evreu \ncepe o nou` perioad`,
numit` a judec`torilor, care a durat p=n` la instaurarea perioadei
regale. Ace[ti judec`tori au fost ale[i de Dumnezeu, din vreme-n
vreme. Misiunea lor era aceea de a izb`vi poporul evreu de alte
neamuri [i de a le men]ine treaz` credin]a \n Dumnezeu [i
con[tiin]a na]ional`.
Capitolul unu
58
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i a
obiectivelor urm`rite
|n lec]ia de ast`zi, vom vorbi despre Dreptate [i evlavie
eviden]iate \n via]a lui Samson [i Samuel, dou` figuri ilustre din
perioada judec`torilor.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


A[a cum am mai spus, \n acele vremuri, oamenii nu ascultau de
poruncile lui Dumnezeu [i se \nchinau la idoli. Dar Domnul i-a
pedepsit [i i-a dat \n m=inile filistenilor, timp de 40 de ani. Totu[i,
El preg`tea pentru poporul S`u, un salvator, un judec`tor ce avea
s`-i salveze at=t de sub domina]ia filistenilor, c=t [i de sub p`catul
care a pus st`p=nire asupra lor.
Astfel, \n localitatea Tora, tr`ia un om pe nume Manoe, din
semin]ia lui Dan, \mpreun` cu so]ia sa. Erau nec`ji]i c` nu puteau
avea nici un copila[. Dar Domnul \i \n[tiin]eaz` printr-un \nger,
c` vor avea un b`iat pe care nu-l vor tunde, [i cu care El are mari
planuri pentru eliberarea poporului. Acest b`iat se numea Samson.
El crescuse mare, dar p`rin]ii lui nu l-au tuns niciodat`.
Samson ajung=nd b`rbat s-a umplut de Duhul lui Dumnezeu
[i de putere. S` vedem de ce era el \n stare. Merg=nd spre locali-
tatea Timna, \i iese \n cale un leu puternic. Puterea lui Dumne-
zeu fiind asupra sa, l-a omor=t pe leu cu at=ta u[urin]`, ca [i cum
ar fi fost un miel, f`r` a avea nimic \n m=n`.
O alt` fapt` de vitejie a lui Samson a fost prinderea a trei
sute de vulpi. Le-a legat pe dou` c=te dou` de cozi [i pun=ndu-le
o f`clie aprins`, le-a dat drumul prin lanurile de gr=u ale
filistenilor [i chiar p=n` \n gr`dinile de m`slin. Totul a fost
distrus. Iar acest fapt a atras m=nia celor p`gubi]i. O mie de
filisteni au venit s`-l omoare pe Samson. Israeli]ii, v`z=nd at=]ia
du[mani, s-au speriat [i l-au rugat s` se predea. Astfel, s-a l`sat
legat de confra]ii s`i, garant=ndu-i-se doar via]a. |ns`, odat` ajuns
\n tab`ra advers` [i-a dezlegat leg`turile funiei de la m=ini [i
lu=nd o falc` de m`gar, i-a omor=t pe to]i cei o mie de filisteni.
Alt` dat` merg=nd la Gaza, Samson a fost urm`rit [i o mul-
]ime de filisteni st`teau la p=nd`, s`-l poat` prinde. La miezul
nop]ii, el a ie[it din casa unde se ad`postea, ridic` st=lpii [i por]ile
cet`]ii [i le-a purtat pe umeri p=n` pe v=rful muntelui, l`s=ndu-le
acolo. V`z=nd [i aceasta, filistenii se temeau foarte mult de
Samson [i nu \ndr`zneau s` n`v`leasc` asupra israeli]ilor. |ns`
Cateheze Biblice Vechiul Testament
59
\ncepuser` s` se \ntrebe: cum de are Samson o putere a[a de mare?
De unde \i vine aceast` putere?
|n valea Sorec, Samson cunoscuse o femeie pe nume Dalila,
cu care s-a \mprietenit, ea fiind deosebit de frumoas`. Dalilei i
s-au promis \ns` mari sume de bani [i bog`]ii, dac` va reu[i s`
afle secretul puterii lui Samson. Dup` multe insisten]e Samson a
cedat [i i-a dezv`luit c` dac` ar fi tuns, ar pierde marea putere cu
care a fost \nzestrat. Dalila at=t a a[teptat. |n somn i-a t`iat p`rul
[i l-a dat apoi \n m=inile filistenilor. Ace[tia i-au scos ochii [i
l-au aruncat \n temni]`. Acum Samson st`tea singur \n
\ntunecimea celulei [i \nv=rtea la r=[ni]`. Era p`r`sit de to]i, chiar
[i de Dumnezeu. {i aceasta-l durea cel mai tare: absen]a Domnului
s`u. Chiar dac` p`rul \ncepea s` creasc` [i s` ajung` la fel ca
\nainte, starea \n care se afla el, nu mai era aceea[i. Puterea aceea
deosebit` \l p`r`sise, deoarece Duhul lui Dumnezeu nu mai era
cu el. {i ce triste]e ap`s`toare este s` consta]i c` te-a p`r`sit
Domnul! Po]i s` fii chiar \n mijlocul unui palat, \nconjurat de
oameni binevoitori, [i de toate bun`t`]ile lumii acesteia, dac`
lipse[te Dumnezeu, lipse[te tot ce are valoare [i nu mai ai nimic,
[i pe nimeni! ...
|ntr-una din zile, mai marii filistenilor [i to]i curtenii de
seam`, s-au adunat la petrecerea care urma jertfei aduse zeului
lor, Dagon. Fusese adus acolo [i Samson pentru a-i \nveseli [i a
fi umilit. Fiind orb a trebuit ajutat de cineva. El \ns` a cerut s`
fie apropiat de unul din st=lpii de sus]inere ai acelui templu uria[,
pentru a avea un punct de sprijin. {tiindu-se c` Samson va fi
adus \n acea sal`, s-au mai adunat \nc` vreo trei mii de b`rba]i [i
femei, care st`teau pe unde apucau: \mbulzi]i pe la u[`, sau chiar
sus pe acoperi[. Veniser` cu to]ii s` se distreze, v`z=ndu-l pe
Samson f`r` nici o putere. Acum nu se mai temeau, nu se mai
\ngrozeau de el, ci doreau s`-l ironizeze. Dar ei nu [tiau c` de
Domnul Dumnezeul lui Israel nu ai voie s`-]i ba]i joc! Spre
deosebire de zeii (idolii) lor, El era Domnul cel viu, care judec`
dup` dreptate, d=nd fiec`ruia dup` faptele lui.
Samson, st=nd deci \ntre doi st=lpi de sus]inere ai templului,
a strigat c`tre Domnul s`u: Doamne, Dumnezeule! Adu-]i aminte
de mine. Te rog, Dumnezeule, d`-mi putere numai de data aceas-
ta, [i cu o singur` lovitur` s` m` r`zbun pe filisteni pentru cei
doi ochi ai mei! Iat` distrac]ia ce le-o oferea Samson. Apuc=nd
cu bra]ele sale puternice doi dintre st=lpii pe care se rezema casa,
i-a cl`tinat [i i-a dobor=t. Au c`zut astfel sub d`r=m`turi, to]i cei
prezen]i acolo. Murir` \ntr-o mare spaim` [i groaz`, deoarece
v`zur` \n loc de distrac]ie marea putere a Dumnezeului lui Is-
Capitolul unu
60
rael. Dac` nu L-au cunoscut \n timpul vie]ii, au avut prilejul s`-L
cunoasc` \nainte de a muri, dar era prea t=rziu...
Desigur c` Samson a murit [i el, fiind \ngropat \n morm=ntul
tat`lui s`u Manoe. El fusese judec`tor \n Israel dou`zeci de ani.
A[a cum am spus, o alt` figur` ilustr`, \n r=ndul judec`torilor,
este Samuel. Despre Samson [tim c` a fost fiul at=t de dorit de o
familie ce nu putea avea copii. A fost d`ruit de Domnul pentru
slujba Sa. S` vedem acum ce putern spune despre Samuel?
|n Ramataim-Tofin din Muntele Efraim, locuia un b`rbat pe
nume Elcana, fiul lui Ieroham. El avea dou` neveste: una dintre
ele se numea Penina, iar cealalt` Ana. Cu toate c` Penina avea
copii mul]i, Elcana o iubea pe Ana, deoarece era frumoas`, bun`
[i credincioas` Dumnezeului lui Israel. Penina a observat aceas-
ta [i era geloas` pe Ana. Din r`zbunare, \[i b`tea joc de ea \n
public pentru c` nu putea avea copii [i sti]i voi, c` pe vremea
aceea era mare binecuv=ntare s` ai copii mul]i [i mare ru[ine s`
nu ai nici unul. Ana se nec`jea, dar p`stra totul pentru ea... Nu
riposta \n fa]a Peninei. Ea [tia c` lui Dumnezeu nu i-ar fi pl`cut
o astfel de purtare. Inima ei \ns` se tulbura ori de c=te ori era
apostrofat` de Penina.
Elcana obi[nuia s` urce la Templul de la Silo, \n fiecare an.
Penina [i Ana \l \nso]eau. Deosebirea \ntre ele era c` Penina se
\nchina doar pentru c` a[a era obiceiul. |n schimb Ana o f`cea
din ascultare [i cu dragoste fa]` de Dumnezeul lui Israel. Ea
\ncerca s` urmeze voia Lui, c=t mai bine putea, iar Domnul [tia
[i o ajuta. Penina nu se sfia s`-[i bat` joc de Ana, chiar [i la
Templu. {i acest fapt o \ntrista pe Ana [i mai mult.
Astfel, fiind odat` la Templu, cu inima obosit` de o suferin]`
ce parc` n-o mai putea purta, \ngenunche [i se rug`,
\ncredin]=ndu-i Domnului ei toat` povara necazului ce-o ap`sa
prin greutatea ei. Doamne, Dumnezeul o[tirilor! \ncepu ea,
\nchin=ndu-se slavei divine f`r` margini: dac` vei binevoi s`
cau]i spre \ntristarea roabei Tale, dac`-]i vei aduce aminte de
mine [i nu vei uita pe roaba Ta, [i dac` vei da roabei Tale un
copil de parte b`rb`teasc`, \l voi \nchina Domnului pentru toate
zilele vie]ii lui, [i brici nu va trece peste capul lui. A[a s-a rugat
Ana, spun=nd exact ce dorea, cu sinceritate total` [i cu credin]`
mare. A [tiut c` Domnul a ascultat-o, din ce i-a r`spuns Eli,
preotul din acel Templu: Du-te \n pace, [i Dumnezeul lui Israel
s` asculte rug`ciunea pe care I-ai f`cut-o! (Regi l, l7). {i a[a
s-a [i \nt=mplat!
Ana i-a pus fiului ei numele Samuel. S-a bucurat de prezen]a
lui l=nga ea doar c=t \l avea la piept. Atunci c=nd Samuel avea
Cateheze Biblice Vechiul Testament
61
cam 3 ani[ori l-a luat [i l-a dus la Templu, pentru a cre[te pe
l=ng` preotul Eli [i a-i sluji lui Dumnezeu. A f`cut exact cum a
promis \n rug`ciunea ei. {i-a ]inut leg`m=ntul, iar Dumnezeu \[i
va rev`rsa nem`rginita Lui bun`tate [i dragoste, binecuv`nt=nd
acest copil [i f`c=nd din el unul din cei mai mari judec`tori ai
neamului.
De bucurie c` Samuel a fost primit la Templu, Ana a c=ntat
o c=ntare de laud`. {i voi pute]i s-o c=nta]i al`turi de ea, atunci
c=nd inima v` este plin` de recuno[tin]` [i bucurie pentru
d ra g o ste a c u c a re v ` \n c o n jo a r` D o m n u l. C in e v a a c hia r
versificat-o. Urm`ri]i-o ce frumos sun`:
Mi se bucur` inima-n Domnul,
C`ci puterea mea El a-n`l]at
Spre vr`jma[i gura larg mi-e deschis`
C` ajutorul S`u m-a bucurat.
Nimeni nu este-a[a sf=nt ca Domnul
Nu este-alt Dumnezeu peste tot
Nu e st=nc` a[a cum e Domnul
Dumnezeu cel Prea `nalt, Savaot!
(Traian Dorz vezi Regi 2, l5)
Samuel se bucura [i el c` va sta la Templu, \n casa Domnului
s`u. Dormea \n camera mic` de l=ng` cea a preotului Eli. Trebuie
s` spunem c` Eli avea doi fii. Erau [i ei preo]i [i aduceau jertfe
la Templu. Purtarea lor, \ns`, nu era dup` voia lui Dumnezeu.
Eli [tia despre starea lor, dar din nefericire nu avea at=ta putere
de convingere \nc=t s`-i \ntoarc` de pe c`ile rele pe care au apucat.
De[i tr`ia \n mijlocul acelor oameni r`i, Samuel \l iubea pe Dom-
nul. Nu-l deranja r`utatea lor at=ta vreme c=t Domnul \l ocrotea
[i se \ngrijea de el.
|ntr-o noapte, Samuel a fost trezit de o voce care-l striga.
Crez=nd c` este preotul Eli s-a dus \n camera lui. Dar nu preotul
\l strigase. Iar Samuel s-a dus din nou la culcare. C=nd se \nt=mpl`
a treia oar`, Samuel a fost sf`tuit de Eli s` r`spund` chem`rii pe
care Domnul o face. Samuel se duse \n camera lui [i a[tept`.
Inima \i b`tea tare, de team` [i emo]ie. Oare chiar dorea Domnul
s`-i vorbeasc`? Ce minunat ar fi! Ar fi lucrul cel mai \mbucur`tor
care i s-ar putea \nt=mpla. {i iat` c` auzi din nou vocea
strig=ndu-l. El r`spunse a[a cum a fost \nv`]at de Eli: Vorbe[te,
Doamne, c`ci robul T`u ascult`. {i Domnul \l anun]` c` cei doi
fi ai preotului vor fi pedepsi]i, murind am=ndoi chiar \n aceea[i
zi, iar tat`l lor, Eli va muri [i el la scurt timp. |ntr-adev`r, a[a
s-a \nt=mplat. C=nd Eli a aflat c` cei doi fii ai lui au murit am=ndoi
Capitolul unu
62
\n r`zboiul cu filistenii, a murit [i el. Aceasta a fost pedeapsa
pentru p`catele lor.
Acum Samuel era judec`tor al poporului Israel. Domnul \l
iubea [i-l sprijinea \n dragostea Sa. |n acest fel Samuel a reu[it
s` \ntoarc` poporul evreu la credin]a cea adev`rat`. El a spus
evreilor c` numai dac` se vor \ncrede puternic \n Dumnezeu, vor
avea izb=nd` \mpotriva filistenilor.
Samuel a fost judec`tor \n Israel \n tot timpul vie]ii lui. El
se ducea \n fiecare an [i cerceta Betelul [i Ghilgalul [i Mitpa [i
judeca pe Israel \n toate locurile acestea. Apoi se \ntorcea la
Rama, unde era casa lui; [i acolo judeca pe Israel. {i a zidit acolo
un altar Domnului (I Regi 7, l5l7).
|mb`tr=nind, Samuel a pus pe fiii s`i judec`tori peste Israel.
Ace[tia \ns` nu judecau drept [i aveau purt`ri nepl`cute. Poporul
r`zvr`tindu-se a venit la Samuel s`-i cear` un rege. Fiind sf`tuit
de Dumnezeu, Samuel le-a ar`tat drepturile unui rege. Poporul
fiind de acord cu ele, Samuel l-a uns rege pe Saul, din semin]ia
lui Beniamin. Acesta este momentul de \nceput al perioadei re-
gale, teocratice (puterea lui Dumnezeu, conducere dup` legea
Domnului) a poporului evreu, Samuel fiind ultimul judec`tor.
Samuel a mai tr`it mul]i ani, pov`]uind pe rege [i pe popor,
iar c=nd a murit a fost pl=ns de tot poporul [i \nmorm=ntat cu
cinstea care i se cuvenea.

7. Fixarea cuno[tin]elor
|n ce epoc` [i-au desf`[urat activitatea Samson [i Samuel? (|n
epoca numit` a judec`torilor). Cu cine se r`zboiau evreii \n
aceast` perioad`? (Cu filistenii). P`rin]ii celor doi judec`tori cum
i-au avut? (Prin binecuv=ntarea lui Dumnezeu, fiindc` mamele
lor nu puteau avea copii). Acestea erau femei evlavioase? (Da,
erau evlavioase. {i tocmai de aceea Domnul le-a f`cut dreptate,
d`ruindu-le c=te un copil, care vor deveni mari personalit`]i \n
Israel). Ce vedem de aici? (C` evlavia nu r`m=ne ner`spl`tit` de
dreptatea lui Dumnezeu). Unde a avut Samson putere? (|n p`r).
Cine i-a descoperit-o? (Dalila, care i-a t`iat p`rul [i prinz=ndu-l,
du[manii i-au scos ochii). El cere ca dreptatea lui Dumnezeu s`
se mai arate \nc` odat`. C=nd s-a ar`tat? (C=nd a d`r=mat Templul
p`g=n murind al`turi de el \nc` 3 000 de oameni). Pe de alt`
parte [i evlavia Anei a fost binecuv=ntat` de dreptatea lui Dum-
nezeu, d=ndu-i un fiu).
Cateheze Biblice Vechiul Testament
63
8. Tem` pentru acas`
Se va citi din Sf=nta Scriptur` despre Samson [i Samuel, ca pilde

--
de evlavie [i de dreptate \n fa]a lui Dumnezeu; Cartea
Judec`torii cap. l3l6 [i I Regi 14.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

Istoria femeii Rut


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut p=n` acum ce minunat se \ngrije[te Domnul de poporul
evreu [i ce mult \l iube[te. De fapt, adev`ratul popor al lui Dum-
nezeu este alc`tuit din to]i aceia care I se supun [i \mplinesc
voia Sa.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n lec]ia de ast`zi c` Dumnezeu iube[te [i pe cei de
alt neam, cercet=nd Istoria femeii Rut.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


|n poporul israel era o femeie, pe care o chema Naomi. Ea locuia
\n Betleem, \mpreun` cu so]ul ei, Elimelec [i cu cei doi fii ai lor.
Elimelec lucra pe c=mp, cultiv=nd gr=ul. C=nd era copt \l secera
[i apoi \l treiera [i ducea toate boabele frumoase la Naomi. Ea
m`cina gr=ul [i din f`in` cocea p=ine pentru to]i ai casei.
Dar, odat` veni o vreme c=nd tot gr=ul sem`nat se usca, iar
Naomi nu mai avea din ce s` fac` p=inea. Nu mai avea nimic de
m=ncare. Ce ar fi putut s` fac`? Nici vecinii nu mai aveau de
m=ncare, deci nu puteau s-o ajute. Era foamete \n ]ara Canaanului.
Atunci, Naomi [i familia ei, au plecat \n ]ara Moab, unde era
destul gr=u [i nu mai \ndurau foame.
Cateheze Biblice Vechiul Testament
67
|ntinde-}i peste mine ve[m=ntul T`u, t`cut
La Sfintele-}i picioare s-adorm [i eu, ca Rut
Iar M=ine Diminea]`, m` scoal` fericit
S`-nt=mpin Bucuria spre care-am suferit.
(Traian Dorz)

9. Tem` pentru acas`

--
Se va citi din Sf=nta Scriptur` \ntreaga carte Rut.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Saul [i David
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut din lec]ia trecut` c` David l-a biruit pe Goliat, \n vremea
\n care poporul evreu era condus de Saul. Cu aceast` ocazie Saul
\l cunoa[te pe David, fiul lui Iesei. Oare se mai \nt=lnesc aceste
dou` personaje, pe parcursul vie]ilor lor?

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i a


obiectivelor urm`rite
Vom vedea \n lec]ia de azi \n ce \mprejur`ri, referindu-ne la:
Saul [i David.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Ne amintim din lec]ia trecut`, c` David a ie[it \nving`tor
\mpotriva filistenilor. Deci, merg=nd el al`turi de Saul, lumea \l
\nt=mpina cu urale, strig=nd: Saul a biruit mii, iar David, zeci
de mii! Trebuie s` recunoa[tem c` aceasta nu a fost tocmai pe
placul lui Saul. Se temea ca nu cumva, David s` c=[tige mai
mult` popularitate [i faim`, [i \ntr-o bun` zi s` fie numit rege \n
Capitolul unu
68
locul s`u. |n felul acesta apare \n sufletul lui Saul invidia. De
fapt Saul nu [tia c` mai demult, cu c=]iva ani \n urm`, Samuel
l-a uns rege pe David cu untdelemn sfin]it...
S` vedem \ns` cum s-a \nt=mplat: Domnul \i spusese lui Saul
s` poarte r`zboi cu Amalec [i cu Ierim, s` distrug` tot [i s` nu
cru]e nimic. Saul nu s-a supus; el l-a l`sat \n via]` pe Agag, regele
lui Amalec [i a luat prad` de r`zboi din tot ce fusese mai bun.
Datorit` neascult`rii [i nesupunerii lui Saul, Dumnezeu i-a
poruncit lui Samuel s`-l ung` rege pe David, fiul lui Iesei din
Betleem, din semin]ia c`ruia se va na[te M=ntuitorul lumii.
V` spusesem \ns` mai \nainte c` Saul a devenit invidios pe
gloria lui David. La o alt` r`fuial` cu filstenii, prin sprijinul lui
David, poporul evreu a ie[it din nou victorios. Laudele desigur
c` erau [i acum adresate lui David. Trebuie s` mai spunem c`
D u h u l D o m n u l u i n u a m a i f o s t a s u p r a l u i S a u l , d a t o ri t `
neascult`rii sale, ci Dumnezeu \i trimite un duh r`u. Pentru st`rile
c=nd acest duh \l tulbura, Saul l-a luat pe David s`-i c=nte la
harp` [i s`-l lini[tesc`. Dup` victoria despre care am amintit, \n
timp ce David c=nta, Saul a aruncat spre el o suli]`, dar nu a
reu[it s`-l ucid`, deoarece se ferise.
La scurt timp, \mprejurarea aceasta s-a repetat, iar David a
sc`pat din nou. Invidia [i du[m`nia lui Saul fa]` de David, deja
nu mai erau ascunse. Era evident c`-i dorea moartea, pentru a-[i
p`stra tronul. Constat=nd toate acestea, David s-a ascuns undeva
departe \n Mun]ii Enghedi. SauI \ns` l-a urm`rit, \mpreun` cu un
mare num`r de solda]i. David era chiar \n pe[tera \n care se
ad`postise Saul pe timpul nop]ii, dar nu a [tiut c` cel urm`rit era
chiar a[a de aproape. Diminea]a \ns` a v`zut c` o parte din haina
sa era rupt` [i se afla \n m=na lui David. Atunci a \n]eles c` de
fapt ar fi putut fi omor=t de David, dar a fost cru]at. David era un
om credincios [i tem`tor de Dumnezeu. El [tia c` nu are voie s`
ucid`. De aceea l-a iertat pe Saul, ar`t=ndu-i doar c` s-ar fi putut
r`zbuna pe el, \ns` nu [i-a ar`tat nici un fel de ur` sau de
r`zbunare. Lui Saul i-a p`rut deodat` r`u de inten]ia sa, dar se
pare c` aceasta nu a durat mult timp. Astfel, afl=nd c` David s-a
refugiat \n pustiul Zif, a plecat din nou s`-l caute [i s`-i ia via]a.
Inima sa era plin` de du[m`nie [i de g=nduri rele [i ur=te. Chiar
departe fiind David, Saul nu-[i putea afla lini[tea p=n` ce nu-l
[tia mort. Uitase el oare de b`t`lia cu Goliat? C=t era de simplu
\mbr`cat [i ne\narmat David? {i totu[i a izbutit. Saul probabil
nu a \n]eles c` m=na lui Dumnezeu a fost cea care a adus victoria.
Contrastul dintre \nf`]i[area simpl` a lui David, [i cea a uria[ului
Goliat, a fost mare. Dar contrastul \ntre Goliat [i Dumnezeul lui
Cateheze Biblice Vechiul Testament
69
David era hot`r=tor. Oare Saul nu a \n]eles c` at=ta vreme c=t
Dumnezeu este al`turi de David, nimeni nu-l poate \nvinge oric=t
ar dori acest lucru?
|nainte de a-l g`si pe David, Saul [i-a \ntins corturile,
preg`tindu-se pentru \nnoptare. Planificase pentru ziua urm`toare
c`utarea zonelor \n care David trebuia g`sit [i r`pus. Lini[tea
nop]ii plutea deasupra taberei lui Saul. To]i dormeau obosi]i dup`
drumul lung [i anevoios str`b`tut \n timpul zilei. Iat` c` cineva
s-a furi[at printre corturi [i \ncet, \ncet s-a strecurat \n cel al lui
Saul, lu=nd de acolo numai suli]a [i vasul cu ap` al regelui. Toa-
te s-au petrecut \n mare lini[te [i cu grij` deosebit`, \nc=t nimeni
nu a observat vreo mi[care. Diminea]a, c=nd to]i osta[ii se trezeau
[i ie[eau din corturi pentru a se preg`ti din nou de drum, un glas
cunoscut ce venea dinspre culme, a spintecat aerul. Vocea se
adresa generalului lui Saul, Abner: De ce nu p`ze[ti pe rege,
st`p=nul t`u? Atunci, abia a \n]eles [i Saul prin ce mare primejdie
trecuse, a \n]eles c` David a fost din nou at=t de aproape de el
\nc=t l-ar fi putut ucide din nou cu cea mai mare u[urin]`. {i
totu[i nu a f`cut-o. L-a iertat. Du[m`niei i-a r`spuns cu iertare.
I-a ar`tat numai ce s-ar fi putut \nt=mpla cu el, s`-l \nfrico[eze,
s`-[i vin` \n fire [i s` se lini[teasc`.
Lungul [ir al r`zboaielor cu filistenii nu a luat sf=r[it. David
\ns` nu a mai luptat. Poporul evreu era condus de Saul [i a fost
\nfr=nt. Mai mult dec=t at=t, au murit [i cei trei fi ai s`i: Ionatan,
Aminabad [i Melchi[ua. R`m=n=nd singur [i cu onoarea p`tat`
de aceast` \nfr=ngere, Saul a preferat s`-[i ia via]a singur. S-a
aruncat \n propria-i sabie. Acesta a fost sf=r[itul trist al celui ce
din du[m`nie a \ncercat s` omoare un uns al lui Dumnezeu. David
\ns` i-a r`spuns totdeauna prin iertare. {i iertarea a ie[it
biruitoare. Vom vedea \n lec]ia urm`tore ce viitor m`re] i-a
preg`tit Domnul.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se scene oglindind du[m`nia
lui Saul fa]` de David [i iertarea acestuia.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum s-a comportat David fa]` de poporul s`u? (Cu d`ruire [i cu
mult curaj s-a angajat \n lupta contra lui Goliat [i contra
filistenilor). Dar fa]` de regele Saul? (Cu supunere [i cinstire).
Dar Saul fa]` de David? (Cu invidie [i du[m`nie). P=n` unde a
mers ura lui Saul fa]` de David? (P=n` la tentativa de a-l ucide [i
la ne\ntrerupta urm`rire de a-i curma zilele vie]ii). Cum a r`spuns
David la du[m`nia lui Saul? (Prin iertare [i cinstire. De dou` ori
Capitolul unu
70
putea s`-l omoare, dar nu s-a r`zbunat, ci l-a iertat, c`ut=nd s`-i
acorde \n continuare cinstirea cuvenit`). Ce ne arat` David prin
atitudinea lui iert`toare? (C` Dumnezeu nu iube[te r`zbunarea,
[i c` vom fi pe placul lui Dumnezeu dac` vom r`spl`ti r`ul cu
binele, ura cu iubire, du[m`nia cu iertarea).

8. Tem` pentru acas`

--
Se vor citi capitolele 23 [i 24 din cartea I Regi, unde este relatat`
prigonirea lui David de c`tre Saul.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

David [i Goliat
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
V` aminti]i desigur c` poporul Israel, a[ezat \n mijlocul unor
popoare p`g=ne, a avut dese conflicte armate cu acestea. |ntr-una
din luptele cu filistenii, se eviden]iaz` un personaj deosebit.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n lec]ia de ast`zi lupta dintre David si Goliat.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Pe vremea aceea (sec. XI \. d. H.) la conducerea poporului Is-
rael, era Saul, numit rege de c`tre Samuel.
Fiind ataca]i de filisteni, au venit \n lupt` \n Valea Stejarului.
De o parte a v`ii, pe un munte erau filistenii, iar pe cealalt` parte
erau israelitenii. Se preg`tea o lupt` foarte grea. Pentru a fi siguri
de victorie, filistenii au apelat la o viclenie. Astfel, un om de
m`rime gigantic` din armat`, pe nume Goliat a ie[it \n fa]a
evreilor, provoc=nd la b`taie [i spun=nd, C` dac` vreun israelit
Cateheze Biblice Vechiul Testament
77
p`catul; ci trebuie s` lu`m [i hot`r=rea ferm` de-a nu-l mai
s`v=r[i.

8. Aplicarea
Pentru con]inutul lor plin de \n`l]are duhovniceasc` psalmii au
intrat mai mult ca oricare alt` carte din Vechiul Testament, \n
cultul Bisericii Ortodoxe, fiind citi]i at=t la slujbele de diminea]`
c=t [i la cele de sear`.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va citi cartea Psalmilor. Se va memora Psalmul 50.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

|n]eleptul rege Solomon


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
V` mai aminti]i din lec]ia trecut`, c` am vorbit despre regele
David. Spuneam despre el, c` primul s`u fiu Abesalom a murit
\n \mprejur`rile pe care le [ti]i deci nu el este cel ce i-a urmat la
conducerea poporului evreu. Am mai amintit despre Bat-Seba [i
cel de-al doilea fiu al ei, Solomon, pe care l-a format ca om al
lui Dumnezeu, proorocul Natan. El este urma[ul lui David, care
a condus poporul Israel.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


|n lec]ia de azi vom vorbi despre |n]eleptul rege Solomon.
Capitolul unu
78
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e
Regele Solomon a condus poporul Israel, timp de 40 de ani (973
933 \n. Hs.). El [i-a \nceput domnia av=nd ca punct de sprijin
sfaturile tat`lui s`u, David. Astfel, David \i spunea c` el va fi
rege, adic` mai presus dec=t orice om din popor, dar Dumnezeu
este cel Prea |nalt [i Atotcuprinz`tor, c`ruia trebuie s` I se \nchine
chiar [i regele.
|n tr-o z i S o lo m o n a m e rs la G h ib e o n s ` a d u c ` je rtf`
Domnului. Noaptea Dumnezeu i s-a ar`tat \n vis, promi]=nd c`-i
va da tot ce cere. {i Solomon a cerut: D` dar robului t`u o inim`
priceput`, ca s` judece pe poporul T`u, s` deosebeasc` binele de
r`u! C`ci cine ar putea s` judece pe poporul T`u, pe poporul
acesta a[a de mare la num`r!
Domnului I-a pl`cut [i a apreciat c` Solomon nu a cerut dec=t
\n]elepciune. R`spl`tindu-l pentru aceasta i-a dat nu numai minte
\n]eleapt` [i priceput`, a[a cum nu a fost nimeni \naintea sa (I
|mp. 3,12), ci [i bog`]ii [i slav` a[a cum nici un alt \mp`rat nu a
mai avut.
Iat` c` o dat` se \nf`]i[eaz` \naintea \mp`ratului dou` femei,
av=nd un singur copil [i fiecare spun=nd c` este al ei. Veniser`
pentru ca Solomon s` le fac` dreptate [i s` dea copilul celei c`reia
era de fapt. Aceasta era \ntr-adev`r o enigm` greu de dezlegat.
De unde s` [tii al cui este copilul c=nd fiecare spune c` este mama
lui? Dar judecata dreapt` a lui Dumnezeu era asupra lui Solomon.
S` vedem cum a procedat el: a poruncit unui slujitor s` aduc` o
sabie [i s` taie copilul \n dou`. C=nd adev`rata mam` a auzit a[a
ceva, s-a \ngrozit [i a preferat s`-l dea celeilalte femei dec=t s`-l
omoare. Iar mama cea fals` a spus c` poate fi t`iat copilul \n
dou`, deoarece \n acest fel fiecare poate avea o parte. Acum,
Solomon a [tiut cui trebuie dat copilul. |n felul acesta, tot poporul
evreu [tia c=t de \n]elept este \mp`ratul lor. Dar nu numai poporul
evreu cuno[tea \n]elepciunea lui Solomon, ci \nc` mul]i al]ii,
deoarece faima sa s-a r`sp=ndit departe-departe, chiar p=n` la
regina din Saba. Aceasta era [i ea o femeie \n]eleapt`, care afl=nd
despre Solomon, a dorit s`-l cunoasc` personal. {i iat` c` \ntr-o
zi, Solomon prime[te vizita \mp`r`tesei. Discu]ia lor a
impresionat-o pe \mp`r`teasa din Saba mai mult dec=t s-ar fi
a[teptat. M`re]ia [i inteligen]a lui Solomon nu a fost tot ce a
cunoscut \mp`r`teasa. Ea aflase c` toate acestea se datoreaz`
Dumnezeului lui Israel. C=t de minunat trebuia s` fie acest Dum-
nezeu al lui Solomon, c` l-a f`cut cel mai vestit dintre \mp`ra]i!
Cateheze Biblice Vechiul Testament
79
|mp`r`teasa din Saba s-a \ntors \n ]ara ei cu numeroase daruri [i
cu o foarte bun` impresie despre regele poporului Israel.
{ti]i c` lui David i-a fost respins` inten]ia de a constriui o
cas` pentru Dumnezeu datorit` p`catului s`v=r[it cu Bat-Seba. I
s-a promis \ns` c` Solomon, fiul lui va fi cel care va ridica aceast`
cas`. A durat zece ani, p=n` a fost finalizat templul. Realizat
dup` modelul Cortului Sf=nt, a avut o amploare [i o str`lucire
unic`. Solomon a cl`dit Templul de la Ierusalim, l=ng` palatul
regal. Astfel, el asociaz` cultul sanctuarului cu monarhia
ereditar`. Templul devine re[edin]a lui Dumnezeu printre Israeli]i.
Muntele Sion pe care a fost ridicat Templul este un centru al
lumii. Acest Templu din Ierusalim devine sanctuarul na]ional,
iar cultul regal se identific` cu religia de stat. {i astfel spunem
c` \n Israe1 era o monarhie teocratic`, adic` regii conduceau dup`
Legea lui Dumnezeu.
Solomon a \ngenunchiat \naintea altarului pentru jertfe,
rug=ndu-se lui Dumnezeu cu prilejul finis`rii [i sfin]irii templului.
Dumnezeu i s-a ar`tat spun=ndu-i: Am auzit rug`ciunea ta [i
cererea ta cu care te-ai rugat c`tre Mine, [i ]i-am \ndeplinit toate
dup` cererea ta, am sfin]it Templul pe care l-ai zidit ca s` petreac`
numele Meu acolo, [i voi fi cu ochii [i cu inima Mea acolo \n
toate zilele.
|n urm`torii 13 ani, Solomon [i-a construit un palat, cu un
tron domnesc turnat din aur curat [i \mpodobit cu filde[. {i astfel,
Solomon a \ntrecut \n bog`]ii pe to]i regii p`m=ntului, a[a cum
i-a promis Domnul. Avem \nc` o dovad` c` Dumnezeu \[i ]ine
\ntotdeauna promisiunile [i niciodat` nu \i uit` pe cei pe care \i
iube[te.
S` vedem acum, care este starea lui Solomon? Cum s-a
comportat el fa]` de Dumnezeu, care a fost credincios p=n` la
cap`t leg`m=ntului S`u? A[a cum am putut observa p=n` acum,
toate personalit`]ile binecuv=ntate [i alese de Dumnezeu,
\nt=lnite, au avut ca oameni, momente de sl`biciune, ab`t=ndu-se
de la ascultarea de Dumnezeu. De la c`derea omului \n p`cat
firea omului a devenit victima acestuia. Func]iile sufletului s-au
alterat; mintea s-a \ntunecat [i sim]irea s-a pervertit, iar voin]a a
sl`bit. Fiind om, mo[tenind firea adamic`, Solomon a c`zut [i el
\n p`cat, c`s`torindu-se cu femei p`g=ne, care l-au determinat s`
se \nchine la idolii lor. V` ve]i \ntreba poate, cum ar fi putut
Solomon s` fac` tocmai la b`tr=ne]e asemenea p`cat \n fa]a lui
Dumnezeu, de la care a primit at=tea [i at=tea binecuv=nt`ri [i
slav`? {i totu[i a[a a fost. Diavolul este ispititor [i viclean, iar
firea omului este sl`bit` [i \nclinat` spre p`cat. El a construit
Capitolul unu
80
sanctuare \n cinstirea zeilor p`g=ni, c`rora [i el s-a \nchinat. A
fost un adev`rat act de tr`dare. Nu [tia el c` Dumnezeul lui este
viu si des`v=r[it, plin de \ndurare ca s` \mplineasc` orice nevoi
ale sufletului [i trupului? Nu i se dovedise aceasta de at=tea ori
pe parcursul vie]ii? Ba da. {i totu[i... Dar gre[eala sau p`catul
nu r`m=ne nepedepsit. E o lege impus` de dreptatea lui Dumne-
zeu. Astfel, ca pedeaps` pentru p`catul s`v=r[it, regatul lui
Solomon va fi \mp`r]it \n dou`, dar numai dup` moartea sa
av=ndu-se \n vedere memoria tat`lui s`u, David.
C=nd a murit Solomon, a fost \nmorm=ntat \mpreun` cu
p`rin]ii s`i, \n cetatea lui David. |n locul lui, \n Ierusalim a fost
numit rege Roboam, fiul s`u. El nu asculta de b`tr=nii poporului,
[i astfel zece semin]ii aleg rege pe Ieroboam. Deci Israeli]ii
alc`tuiesc acum dou` regate, regatul lui Iuda [i Veniamin conduse
de Roboam [i celelalte zece regate conduse de Ieroboam.
|n]elepciunea lui Solomon a r`mas peste veacuri prin c`r]ile
cuprinse \n canonul Sfintei Scripturi: C=ntarea C=nt`rilor,
Proverbele, Ecleziastul [i |n]elepciunea lui Solomon.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost succesorul lui David la tron? (Solomon, fiul fui Bat-
Seba). Cine l-a ales? (David, tat`l s`u). Ce a cerut Solomon lui
Dumnezeu? (|n]elepciune ca s` poat` conduce poporul). Ce a
construit Solomon? (Templul, sau casa lui Dumnezeu [i un palat
\mp`r`tesc). Cum s-a manifestat \n]elepciunea lui Solomon? (Prin
judecata poporului [i prin scrierile lui). A fost ea vestit`? (Chiar
[i conduc`torii altor popoare, precum regina din Saba au auzit
de \n]elepciunea lui Solomon, [i vizit=ndu-l a fost uimit` de ea).
A r`mas Solomon credincios lui Dumnezeu p=n` la moarte? (Nu
a r`mas, ci c`s`torindu-se cu femei str`ine [i-a f`cut idoli).
P`catul lui cum a fost pedepsit? (Prin \mp`r]irea regatului \ntre
Roboam [i Ieroboam, dup` moartea lui).

8. Aplicarea
Se vor citi mai multe proverbe din cartea scris` de Solomon.

9. Tem` pentru acas`


Se vor re]ine (memora) mai multe proverbe.

10. Rug`ciunea la ie[irea- din clas`.


--
Cateheze Biblice Vechiul Testament

Moise alesul lui Dumnezeu


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
81

V` aminti]i din lec]ia trecut`, c` Iosif locuia \n Egipt [i i-a adus


[i pe fra]ii s`i, \mpreun` cu Iacob, tat`l lor. Iacob murise. Desigur
c` a murit [i Iosif \mpreun` cu fra]ii s`i, dar s` vedem ce s-a
\nt=mplat cu urma[ii lor, cu copiii copiilor lor? |n primul r=nd
pe tron se urcase Ramses al II-lea, care nu-l cunoscuse pe Iosif [i
deci nu [tia cum i-a sc`pat el din ghearele foametei pe egipteni.
Pe de alt` parte, evreii, adic` descenden]ii lui Avraam, Isaac [i
Iacob se \nmul]iser` [i astfel \n Egipt \[i ducea via]a [i poporul
evreu. Nefiind popula]ie b`[tina[`, erau asupri]i. Dar totu[i, evreii
erau poporul lui Dumnezeu [i El \nsu[i veghea asupra lor. {i
desigur c` le-a preg`tit un plan de salvare. S` vedem \ns` cum [i
prin cine?

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ca urmare, subiectul lec]iei de ast`zi este: Moise alesul lui
Dumnezeu.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Deci, omul prin care Dumnezeu a hot`r=t s` salveze poporul S`u
este Moise. El este deci, o mare personalitate biblic` [i na]ional`.
Sf=nta Scriptur` ni-l prezint` \nc` de la na[tere pentru a vedea ce
minunat [i cu c=t` \n]elepciune lucreaz` Domnul. Haide]i s` facem
\mpreun` cuno[tin]` cu Moise!
A[a cum am spus, faraon asuprea poporul evreu. Dar nu nu-
mai at=t: dorea chiar s`-l st=rpeasc`. Astfel, a poruncit ca orice
b`ie]el se va na[te, s` fie aruncat \n apele fluviului Nil. Vai ce
lucru greu de \ndeplinit! Vai ce porunc` grea, aproape imposibil`!
Care mam` poate oare s`-[i arunce copila[ul, s`-l \nece? Ca s`
se asigure c` porunca sa va fi executat`, faraon trimisese osta[i.
|n ]inutul Gosen, \ntr-o c`su]` locuia o familie ce avea o
feti]` mai mare pe nume Miriam [i un b`iat de vreo trei ani[ori
pe nume Aaron. |ns` nimeni nu [tia c` mai era acolo [i un copila[,
Capitolul unu
82
care ar fi trebuit aruncat \n Nil, fiind b`ie]a[. Mama sa l-a ]inut
ascuns bine, timp de trei luni, \ntr-un col] \ntunecos al casei,
unde nimeni nu l-ar mai fi putut g`si. Dar el pl=ngea [i nu l-ar
mai fi putut ]ine; ar fi putut fi auzit de cineva de pe strad`. Iar pe
strad` treceau solda]ii. Dac` ei ar auzi copila[ul, ar intra \n cas`,
ar lua copila[ul [i l-ar \neca [i astfei l-ar pierde. S`rmana mam`!
Ce oare ar fi putut face?
S` vedem ce. Se duse la fluviu de unde culese papur` [i stuf.
Acas` \mpleti un co[ule], care c=nd fu gata ar`ta ca un mic leag`n.
|i astup` g`urile cu smoal` s` nu intre ap` \n el [i s` poat` pluti.
Apoi culc` copila[ul \n el [i \mpreun` cu Miriam s-a dus la apele
fluviului Nil. Dar nu s`-l omoare, desigur. A a[ezat co[ule]ul
\ntre papur`, la mal, unde apa nu era prea ad=nc`. Apoi leag`nul
pluti, iar copila[ul dormea lini[tit. Plutea ca o mic` barc`, dar
nu oriunde, deoarece Domnul Dumnezeu era acolo [i o \ndrepta
spre un loc anume. Mama lui Moise [tia c` Domnul va avea grij`,
[i \n tot ce a f`cut a fost \nso]it` de puterea credin]ei \n mila [i
dragostea sa fa]` de poporul lui Israel. Astfel, ea \[i ridic` ochii
spre cer [i se rug`: Oh, Domnul meu, vegheaz` asupra acestui
copila[ pe care Tu mi l-ai dat. Eu nu mai pot, eu nu mai \ndr`znesc
s-o fac; dar [tiu c` dac` Tu te vei apleca spre el, totul va ie[i cu
bine. Nici un r`u nu-l va ajunge. Apoi se duse acas`, dar Miriam
se duse aproape de fluviu. Ea se furi[` printre tufi[uri [i se uit`
la leag`n. Vroia s` [tie ce se va \nt=mpla cu fr`]iorul ei. Deodat`
se apropiar` ni[te pa[i [i se auzeau voci. Miriam o v`zu pe fiica
faraonului, care \nso]it` de suita ei de servitoare, se apropia de
ap`. Deodat` v`zu leag`nul [i trimise o fat` s`-l aduc`. Copila[ul
se trezi [i \ncepu s` pl=ng`. Fiicei faraonului fiindu-i mil` de el
s-a hot`r=t s`-l \ngrijeasc`. I-a pus numele Moise, deoarece
\nseamn` scos din ap`. Copila[ul \ns` continua s` pl=ng` de
foame. Miriam v`z=nd totul, a ie[it dintre tufe, spun=nd: Eu
cunosc o femeie care l-ar putea al`pta. S` m` duc s-o aduc?
Desigur, se \ntoarse chiar cu mama sa, c`reia, d=ndu-i copila[ul,
fiica Faraonului \i spuse: }ine-l la tine [i ai mare grij` de acest
b`ie]a[. Te voi pl`ti pentru tot. Dar c=nd va fi mare [i va putea
m=nca \l voi lua \napoi. C=t era de fericit` c` Durnnezeu i-a
ascultat rug`ciunea. Avea voie s` tr`iasc`, [i pe deasupra mai [i
primea r`splat` pentru aceasta. Acum nu mai trebuia s`-l ascund`
sau s` se team` de cineva, nici m`car de faraon.
Moise mai r`mase mult timp la mama sa. El \nv`]a s` mearg`
[i s` vorbeasc`. |n fiecare zi se juca cu fra]ii lui. {i \n fiecare zi
o ascultau pe mama povestind. Odat` a povestit c` peste c=tva
timp poporul Israel va merge \n alt` ]ar` \n care nu va mai exista
Cateheze Biblice Vechiul Testament
83
un \mp`rat r`u [i \n care nimeni nu va mai asupri poporul. Aceasta
o promisese Domnul Dumnezeu cu mult timp \naintea lui Iacob.
Israel este poporul lui Dumnezeu, spunea mama; El nu trebuie
s` r`m=n` \n Egipt; el apar]ine unei ]`ri mult mai frumoase, ]ara
Canaan. Iar Dumnezeu ne va \ntoarce acolo unde Iacob a tr`it.
Acolo ne vom \ntoarce to]i.
Dar sosi [i ziua \n care Moise a trebuit dus \napoi la palat
unde r`mase cu fiica faraonului. El [tia \ns` c` mama lui adevarat`
nu era aceasta, ci o femeie s`rac`, ce \l luase \n bra]e [i-i spunea
despre Dumnezeul lui Israel.
Moise crescu [i se f`cu om puternic. Primi un palat, cai [i o
mul]ime de alte bunuri. Dar c=nd privea la tot ce avea, sim]ea c`
toate comorile Egiptului sunt f`r` valoare pentru eI. Nu aceasta
este ]ara mea se g=ndea el, nu fac parte din poporul egiptean,
ci din poporul israel. Moise nu-[i putea uita poporul [i nici pe
Dumnezeu.
|ntr-una din zile, plimb=ndu-se pe l=ng` c`su]ele evreilor,
auzi pe cineva strig=nd. Un egiptean biciuia un om din poporul
evreu. S`racul om se v`ita de durere dar persecutorul s`u nu avea
mil`. V`z=nd aceasta, Moise se sup`r` foarte tare [i se m=nie
zic=nd: Pentru c` Dumnezeu nu ajut` poporul meu, \l voi ajuta
eu. S`ri asupra egipteanului [i-l b`tu p=n` muri, apoi \l \ngrop`.
Credea c` nimeni nu va mai [ti ce s-a \nt=mplat. Dar iat` c` mai
t=rziu avea s` se conving` de contrariu.
V`z=nd ni[te israeliteni cert=ndu-se, a g=ndit c` nu este bine
s` se certe \ntre ei, ci mai bine s-ar uni \mpotriva egiptenilor.
Deci a intervenit, dorind s`-i despart`, dar i se r`spunsese:
Aceasta nu te prive[te pe tine; tu nu e[ti st`p=n aici. Sau vrei s`
m` omori cum l-ai omor=t ieri pe egiptean? Auzind aceasta,
Moise a \n]eles c` totu[i toat` lumea [tia de fapta sa. {tia chiar
[i faraon care a trimis oameni s`-l aresteze. El credea c` singur
poate face ceva care s` aduc` eliberarea poporului s`u. Dar a
\n]eles acum c` numai puterea lui Dumnezeu se poate opune
rezisten]ei egiptene. Dumnezeu era totul, el nu avea s` fie nimic
altceva dec=t o unealt` \n m=na Domnului. Dumnezeu a cerut de
la El ascultare [i supunere \n iubire. Dorea ca el singur s` admit`
superioritatea divin` [i s` se lase cu totul condus de Dumnezeu.
Trebuia s` se smereasc`.
A[adar, Moise ajunsese \ntr-o ]ar` cu mun]i \nal]i, ce se
numea Madian. Era sear` [i se a[ez` l=ng` o f=nt=n` s` se
odihneasc`. V`zu venind [apte fete cu o mare turm` de oi, pen-
tru a le ad`pa. Deodat` au ajuns acolo [i ni[te p`stori cu oile lor.
Ace[tia erau oameni r`i, deoarece le-au alungat pe fete, pentru
Capitolul unu
84
ca oile lor s` bea primele ap`. Fetelor le era team` [i s-au gr`bit
s` le fac` loc. Moise v`z=nd r`utatea acelor oameni, s-a m=niat
[i duc=ndu-se \n fa]a lor le spuse: s` pleca]i imediat de aici.
Fetele au ajuns \naintea voastr` [i au dreptul s` ia primele ap`
pentru oi. S` nu \ndr`zni]i cumva s` le mai nec`ji]i vreodat`. {i
a[a Moise ajunse \n casa acestor fete unde-l \nt=lni pe b`tr=nul
preot, tat`l lor. R`mase acolo la cin` [i peste noapte, iar apoi se
[i instal` \n casa b`tr=nului Ietro, c`s`torindu-se cu Sefora, una
din cele [apte fete.
Acum nu mai era fugar; avea cas` [i familie, dar trebuia s`
[i munceasc` pentru a-[i c=stiga p=inea de toate zilele. El mergea
cu oile la p`[une, le c`uta iarb` proasp`t` [i seara le aducea la
f=nt=n` s` le adape. {i dac` o fiar` s`lbatic` se apropia s` atace
oile, el o alunga. Moise se schimbase mult. Alt`dat` fusese bogat,
acum era un p`stor s`rac. |nainte via]a sa a fost lini[tit`, acum
trebuie s` \ngrijeasc` oile cu r`bdare, muncind din greu. Alt`dat`
se m=nia repede, vroia el \nsu[i s`-[i ajute poporul; acum \nv`]a
s` fie r`bd`tor [i s` a[tepte ca Dumnezeu s` vin` \n ajutorul
poporului Israel. Dar aceast` schimbare a durat ani [i ani de-a
r=ndul. Moise fu p`stor timp de patruzeci de ani, dar nu [i-a uitat
poporul. Nu se mai credea \ns` nici vrednic de a face ceva pentru
el, cu propriile sale puteri.
|ntr-o zi, c=nd ajunse pe un munte \nalt, observ` ceva
neobi[nuit. Era un foc; o tuf` de mure era \n fl`c`ri. Dar nu acesta
era un lucru neobi[nuit, ci faptul c` tufa era \n mijlocul focului
[i nu se consuma. Frunzele [i crengile r`m=neau cum fuseser`
mai \nainte. Aceasta este o minune se g=ndea Moise.
Trebuie s` m` uit la ea mai de aproape [i se duse curios
\ntr-acolo. Deodat` auzi o voce care striga: Moise! Moise! Vocea
ie[ea din foc. Moise r`spunse \nfrico[at: Iat`-m`, sunt aici!
Vocea zise: Nu te apropia aici! Ci scoate-]i \nc`l]`mintea din
picioarele tale, c` locul pe care calci este p`m=nt sf=nt! Apoi a
zis iar`[i: Eu sunt Dumnezeul p`rin]ilor t`i, Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul lui Isaac [i Dumnezeul lui Iacob! {i [i-a
acoperit Moise fa]a sa, c` se temea s` priveasc` pe Dumnezeu
(Ie[irea 3, 47), dar auzea tot ceea ce-i spunea Dumnezeu. A
aflat astfel, c` Dumnezeu dore[te s` ajute pe poporul evreu [i
s`-l duc` \n acea ]ar` frumoas` a Canaanului. Iar el avea misiunea
s` mearg` [i s`-i cear` lui faraon eliberarea poporului s`u din
Egipt.
|ntr-adev`r, Moise se schimbase dup` at=ta timp. Acum nici
nu ar mai fi \ndr`znit s` mearg` \n fa]a lui faraon. Dar Dumne-
zeu \i spuse c` trebuie s` asculte [i s` nu se team` deoarece El
Cateheze Biblice Vechiul Testament
85
\nsu[i va veghea asupra lui [i va face din el unealta sa de lucru
prin care [i cu care poporul evreu va fi salvat. |i mai spuse c` va
merge la faraon \mpreun` cu fratele s`u Aaron, \ntruc=t Moise
era g=ngav. Apoi se f`cu lini[te. Vocea nu mai vorbi, iar tufa nu
mai ardea. Era ca [i cum nu s-ar fi \nt=mplat nimic.
Moise se duse acas` [i-[i duse oile \n grajd; nu mai putea s`
se ocupe de ele. Domnul \i d`duse o alt` misiune; era o munc`
grea, dar minunat`, l`s=ndu-se \ntru totul \n grija Domnului. De
acum nu va mai tr`i pentru sine, ci numai pentru misiunea ce i-a
fost \ncredin]at`. {i s` [ti]i, c` a[a ne dore[te Domnul pe to]i.
Chiar dac` nu ne cere s` salv`m poporul evreu din gheara
egiptean`, fiecare dintre noi are un rol precis \n aceast` via]`. {i
atunci c=nd noi ne apropiem cu smerenie [i iubire de Tat`l nos-
tru ceresc [i ne \ncredin]`m via]a [i faptele noastre \n m=na Lui
pentru ca El s` lucreze prin noi [i mereu al`turi de noi atunci,
zic, vom g`si \n noi destul` putere [i resurse de credin]` [i curaj
pentru a dep`[i toate obstacolele.
Moise porni deci la drum spre Egipt. Era o c`l`torie lung`.
A fost \nt=mpinat de Aaron la Muntele lui Dumnezeu. Sunt
aduna]i apoi b`tr=nii lui Israel c`rora Aaron le-a spus toate
cuvintele pe care le gr`ise Domnul lui Moise, iar Moise a f`cut
semne minunate \nc=t poporul a crezut [i s-a bucurat c` a cercetat
Domnul pe fiii lui Israel.
|n cele din urm`, Moise [i Aaron intr` la faraon, cer=ndu-i
permisiunea s` sl`veasc` pe Dumnezeu \n pustie. Faraon se opune,
pun=ndu-i pe israeli]i la munci [i mai grele. Pentru a-l \ndupleca
pe faraon, Moise se folose[te de argumentul minunii, pref`c=nd
toiagul s`u \n [arpe. La fel fac \ns` [i vr`jitorii Egiptului. Numai
c` toiagul lui Moise a \nghi]it toiegele lor.
Pentru a-l convinge totu[i pe faraon, s` elibereze poporul
evreu, Dumnezeu trimite asupra Egiptului zece pedepse, sau pl`gi:
prefacerea apei Nilului \n s=nge, timp de 7 zile; acoperirea
p`m=ntului cu broa[te; apoi cu ]=n]ari, pe oameni, pe vite, pe
faraon [i pe casa lui. Apoi umple p`m=ntul cu t`uni. Urmeaz`
ciuma vitelor, r`ni [i bube peste animale [i oameni, [i be[ici
ustur`toare; grindina care a b`tut toat` iarba c=mpului [i to]i pomii
din c=mp; l`custele care au pustiit totul, \ntunericul care timp de
trei zile a cuprins Egiptul. |n sf=r[it, moartea \nt=ilor n`scu]i, de
la fiul faraonului, p=n` la \nt=iul n`scut al dobitoacelor.
Dup` aceasta Moise [i Aaron instituie ritualul mielului pas-
cal, mielul (sau iedul) trebuia s` fie de un an, parte b`rb`teasc`
[i far` meteahn`. Va fi sacrificat \n ziua a 14-a a lunii nisan
(aprilie, prima lun` a anului), c`tre sear`. Cu s=ngele mielului se
Capitolul unu
86
ungeau ambii u[ori, [i pragul de sus al u[ii casei unde aveau s`-l
m `n =n ce. C arn ea m ielu lu i p ascal treb u ia frip t` p e fo c [i
consumat` cu azim` (p=ine nedospit`) [i cu ierburi amare
(simboliz=nd via]a grea pe care au dus-o evreii \n Egipt). Mielul
trebuia s` fie consumat fript pe foc, f`r` a mai r`m=ne din el
dec=t oasele, care [i acestea nu puteau fi zdrobite. Cei care m=ncau
mielul aveau coapsele \ncinse, \nc`l]`mintea \n picioare [i
toiegele \n m=n`, spre a ar`ta c` oric=nd sunt gata de plecare. |n
acea noapte a Mielului pascal, \ngerul mor]ii a trecut peste
p`m =ntul Egiptului, lovind pe tot \nt=iul n`scut. Aceast`
s`rb`toare instituit` de Moise la porunca Domnului a primit nu-
mele de Pesach (trecere), marc=nd clipa \n care au devenit
un popor liber. |n aceea[i noapte Moise [i Aaron au fost chema]i
la faraonul Egiptului spre a li se comunica dreptul, sau dezlegarea
de a p`r`si Egiptul... Vor mai trece zile [i ani, secole chiar, p=n`
c=nd \n }ara F`g`duin]ei, Mielul lui Dumnezeu care ridic`
p`catele lumii (Ioan 1, 29), adic` Iisus-Mesia va transforma
Pesachul de alt` dat` \n Pa[tile eliber`rii din robia p`catului [i
trecerea de la moarte la via]a.
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul scoaterii din ap`
a copilului Moise; sau tabloul rugului care ardea, dar nu se
mistuia; sau prezentarea lui Moise [i a lui Aaron la faraonul
Egiptului.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost Moise? (Conduc`torul religios [i na]ional al poporului
evreu, marele lor eliberator din robia egiptean`). Cum se
t`lm`ce[te numele lui? (Scos din ap`). Ce semnifica]ie are
aceasta? (La ordinul faraonului, datorit` \nmul]irii evreilor, to]i
b`ie]ii trebuiau s` fie omor=]i \nc` de la na[tere. Mama sa l-a
pus pe Moise \ntr-un co[ule] pe Nil, \ntre papur`. A fost g`sit de
fiica faraonului, care venise s` fac` baie. Aceasta auzindu-l, \l
scoate din ap` [i p=n` la urm` ajunge s` fie al`ptat, crescut [i
educat chiar de mama lui). Cum l-a educat mama lui? (|n spiritul
dragostei fa]` de poporul s`u asuprit). Cine i-a \ncredin]at lui
Moise misiunea eliber`rii poporului s`u? (Dumnezeu \nsu[i). Ce
\nseamn` aceasta? (C` Dumnezeu este adev`ratul eliberator al
poporului S`u). Faraonul Egiptului a aprobat eliberarea poporului
evreu? (La \nceput nu a acceptat-o, dar \n urma pedepselor ab`tute
asupra Egiptului a decis \n cele din urm` eliberarea poporului
evreu). Ce s`rb`toare se instituie acum pentru poporul evreu?
Cateheze Biblice Vechiul Testament
87
(Pesachul @ trecerea, sau Pa[tile), ca cea mai mare s`rb`toare,
marc=nd eliberarea poporului evreu din robia egiptean`).

8. Tem` pentru acas`

--
Se vor lectura primele 12 capitole din cartea Ie[irea.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Moise eliberatorul poporului


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
V` aminti]i, desigur din lec]ia trecut` despre Moise, cum Dom-
nul l-a ales [i l-a preg`tit pentru marea misiune de eliberare a
poporului ales.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea acum care este drumul de la robie la libertate [i cum
au ie[it evreii din Egipt.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Dup` o [edere de aproximativ patru secole [i jum`tate, poporul
evreu a ie[it din robia egiptean` condu[i de Moise cam pe la
1230, sub faraonul Menephtah. Calea cea mai scurt` ar fi fost
prin ]ara filistenilor. Ace[tia \ns` erau \n r`zboi, [i astfel au
apucat-o spre sud, prin pustiu, c`tre Marea Ro[ie. Ei trebuiau s`
fac` aceast` lung` c`l`torie pe jos, merg=nd foarte \ncet. Deci
nu puteau parcurge mai mult de 20 km pe zi. Erau [i copiii [i
turmele de oi, c`milele [i tot ce avuseser` la ei.
Dar cum oare puteau ei g`si drumul spre \ndep`rtata ]ar` a
Canaanului? Ei nu merseser` \nc` niciodat` chiar a[a de departe.
Desigur c` \l urmau pe Moise, dar el a mai fost vreodat` oare,
Capitolul unu
88
p=n` \n Canaan, ca s` cunoasc` drumul? Nu a fost [i nici nu a
avut nevoie s` cunoasc` drumul... De acum, Domnul |nsu[i \[i
conducea poporul \n de[ert. Un nor plutea pe cerul albastru
\naintea oamenilor. Acesta era norul lui Dumnezeu [i ar`ta
poporului drumul. C=nd soarele era puternic, norul \i acoperea
razele, f`c=ndu-se r`coare. C=nd copiii erau obosi]i, norul se
oprea, iar poporul se putea odihni. {i c=nd se f`cea sear` [i soarele
apunea, nu se f`cea \ntuneric; c`ci un foc ardea \n nor [i f`cea
lumin`. Focul ardea toat` noaptea. Domnul \nsu[i veghea asupra
poporului S`u [i vegheaz` [i ast`zi asupra copiilor S`i, chiar
dac` nu-L vedem ca un nor. |i sim]im prezen]a care ne r`core[te
\n arsi]` [i ne lumineaz` \n \ntuneric. {i \n felul acesta [tim c`
atunci c=nd El este al`turi de noi, suntem pe calea cea bun`.
Merg=nd astfel, c`l`uzi]i de Domnul au ajuns la Marea Ro[ie.
C=nd deodat` auzir` \n spatele lor zgomot mare [i v`zur` armata
condus` chiar de faraon. El a regretat c` d`duse drumul evreilor
din robie [i acum \ncerca s`-i opreasc` [i s`-i \ntoarc`. Ce tare
s-au speriat!... |n fa]` erau valurile \nspumate ale m`rii, \n spate,
armata numeroas`. Ce se putea face acum? S` nu uit`m \ns` c`
Domnul |nsu[i era cu ei. Moise le spuse: Domnul se va lupta
pentru voi; dar voi sta]i lini[ti]i (Exod 14, 14), deoarece i se
poruncise: Tu, ridic`-]i toiagul, \ntinde-]i m=na spre mare [i
despic-o; [i copiii lui Israel vor trece prin mijlocul m`rii ca pe
uscat (Exod 14, 16). Moise a \ntins toiagul cu mult` credin]` [i
\ncredere \n puterea Domnului [i iat` c` \n fa]a poporului, se
s`v=r[e[te prima minune a c`l`toriei lor. Un v=nt puternic a
\nceput s` sufle din r`s`rit; [i a suflat toat` noaptea p=n` ce apele
s-au desp`r]it \n dou`. Astfel, poporul a putut trece ca pe uscat,
deoarece apa st`tea ca un perete de-a st=nga [i de-a dreapta lor.
Egiptenii, urm=rindu-i, au intrat dup` ei \n mijlocul m`rii. Moise
[i-a \ntins din nou toiagul, [i apa s-a \ntors la locul ei, iar armata
a r`mas \n mare cu toate carele de r`zboi. V`z=nd aceast` minune,
poporul, \mpreun` cu Moise au c=ntat o c=ntare de laud` lui Dum-
nezeu.
De aici \ncolo a urmat pustia. Evreii mergeau de la un izvor
p=n` la altul, unde f`ceau c=te un popas. {i pribegia lor prin
pustiu a durat 40 de ani.
Era foarte greu mersul prin pustiu. Era cald, un soare arz`tor
[i mistuitor \nfierb=nta nisipul din jurul lor. Rezervele de ap` se
terminaser` [i erau foarte \nseta]i. Au umblat timp de trei zile
f`r` a g`si nici o pic`tur` de ap`. Se aflau deja la 70 km de
extremitatea de nord a M`rii Ro[ii, c=nd au g`sit \n sf=r[it un
izvor de ap`. Ner`bd`tori, s-au aplecat s` bea. Dar, vai! Apa era
Cateheze Biblice Vechiul Testament
89
s`rat` [i nu putea fi b`ut`! Oamenii \ncepur` s` c=rteasc` [i s`-i
cear` lui Moise ap`. Atunci Dumnezeu i-a ar`tat un lemn pe care,
Moise, odat` ce-l arunca \n ap`, aceasta se \ndulci, iar poporul
israel a putut lua din ea c=t a dorit. Aceasta deci n-o f`cuse nici
lemnul, nici Moise, ci numai Dumnezeu. Astfel, au putut s` vad`
to]i c=t de puternic este Domnul care vegheaz` asupra lor. Aceasta
era a doua minune, dar oare c=t \[i va aminti de ea, poporul israel?
La scurt timp c=nd ajunseser` \n pustiul Sin, se terminar`
rezervele de hran`. Fl`m=nzi [i obosi]i [i-au ar`tat nemul]umirea
fa]` de Moise pentru c`-i scosese din Egipt. |[i aminteau de
siguran]a zilei de m=ine [i de buna organizare \n care tr`iau acolo.
Acum le p`rea r`u c` au p`r`sit acea ]ar`. Nu-[i mai aminteau
\ns` chinul robiei [i al persecu]iei, a[a cum nu-[i aduceau aminte
c=t de bun a fost Domnul [i c=t de minunat le purta de grij`...
Credin]a lor era slab`, dar Donnul nu i-a pedepsit. Le-a dat man`
[i prepeli]e.
Trebuie s` spunem c` ie[irea evreilor din Egipt a \nceput
prim`vara. |n acest anotimp, prepeli]ele al`turi de alte p`s`ri
migratoare zboar` deasupra M`rii Ro[ii, \n drumul lor c`tre est.
Obosite de zbor, ele aterizeaz` pentru a se odihni [i astfel se
explic` prezen]a prepeli]elor. C=t despre man`, ea se g`se[te \n
indexul biologic al Orientului Mijlociu. Aceasta este P=inea din
ceruri, care cade odat` cu zorile, ca roua sau promoroaca. E dulce
la gust ca mierea [i alb` ca s`m=n]a de coriandru. Cu aceast`
man`, evreii s-au hr`nit p=n` au ajuns \n Canaan, }ara F`g`du-
in]ei.
|ntr-o zi le lipsi din nou apa. Aveau destul` hran`, dar nu
aveau ap`. Aceasta era la Rafidim. |ncepur` iar`[i s` c=rteasc`,
chiar mult mai mult dec=t \nainte. Moise nu mai [tia ce s` fac`.
Sl`bise oare [i credin]a lui? Se \ndoie[te [i el de puterea lui Dum-
nezeu? Din nefericire, da. Pentru aceasta, nu vor mai fi ei, cei
care vor ajunge \n p`m=ntul f`g`duit, ci doar copiii lor. Domnul
\ns` \i ofer` lui Moise solu]ia. Ni[te st=nci erau aproape de el [i
formau un munte \nalt. Moise se duse acolo [i poporul \l urma,
strig=nd [i pl=ng=ndu-se. Moise lovi st=nca Horebului, a[a cum
\i spuse Domnul. St=nca se despic` \n dou` [i apa n`v`li afar`.
Atunci poporul t`cu. Acum putea bea c=t dorea. Dumnezeu le-a
potolit [i acum setea. Dar c=t de bine ar fi fost pentru ei, dac` ar
fi crezut puternic [i nu ar fi c=rtit. Nu v`zuser` ei c` Domnul
este bun [i se \ngrije[te ca ei s` aib` tot ce le trebuie?!...
A[a cum am spus, poporul evreu se afla \n Rafidim. Aceast`
zon` era locuit` de amaleci]i, care obi[nuiau s` jertfeasc` pe cei
ce treceau prin pustiu. Poporul evreu a opus rezisten]` [i astfel a
Capitolul unu
90
izbucnit un conflict. Moise \l cheam` pe Iosua, un b`rbat t=n`r,
care \l iubea pe Domnul [i [tia s` lupte. Acesta \[i alese oamenii
cei mai puternici [i porni \n lupt`. Moise se sui pe un deal [i se
ruga pentru victoria poporului evreu, ridic=nd m=inile. C=nd
Moise ]inea m=inile ridicate (Simbolul crucii) izraeli]ii \nvingeau,
iar c=nd le l`sa jos, obosit fiind, \nvingeau amaleci]ii. Observ=nd
aceasta, Moise \[i ]inea bra]ele ridicate. Dar obosi [i aproape c`
nu le mai putea ]ine a[a. Atunci, Aaron, fratele s`u, \mpreun` cu
Hur, \l ajutar`, ]in=ndu-i m=inile ridicate. Astfel, israeli]ii
r`m`seser` cei mai puternici. Ei se luptar` toat` ziua reu[ind s`-i
alunge pe amaleci]i, c=[tig=nd astfel b`t`lia. Aceasta era, \ns`,
victoria Domnului, deoarece [i lupta a fost a Sa! Ce minunat
lucrase El [i de data aceasta. {i ce \mpietrite [i slabe erau inimile
israeli]ilor. Dup` at=tea [i at=tea dovezi, nu-[i deschideau
z`voarele inimii, s`-L lase pe Domnul s` intre, s` le \nt`reasc`
cu credin]` [i s` se umple cu pace [i fericire. Domnul \i desprinse
de egipteni [i de lume [i i-a adus \n pustiu pentru a fi doar cu El,
pentru a putea s` li se arate \n toat` bun`tatea [i nem`rginit` lui
dragoste. Erau lipsi]i de ceea ce le-ar fi oferit lumea,neprimind
de[ert`ciunea ei. Dar i-a adus \n pustiu pentru a le oferi darurile
m=ntuirii suflete[ti. Trec=ndu-i prin Marea Ro[ie at=t de minunat,
Domnul le-a ar`tat c` s-au desp`r]it definitiv [i f`r` \ntoarcere
de Egipt, de lume, pentru a-L putea avea pe El \n \ntregime!
Dumnezeu [i-a adus poporul ales prin pustia at=t de total lipsit`
de orice, pentru ca totul s` vin` de sus, de la El [i pentru a le
ar`ta c=t este El de bun [i iubitor fa]` de ai S`i.
Israeli]ii [i-au continuat drumul prin pustiu. |n luna a treia
de la ie[irea din Egipt, chiar \n ziua de lun` plin`, au ajuns \n
pustiul Sinai [i au t`b`r=t \n fa]a muntelui. Dumnezeu le spusese
ca acolo s` serbeze o s`rb`toare frumoas`. Domnul dorea s`
devin` prietenul poporului Israel. Dumnezeul cel puternic, care
a f`cut cerul [i p`m=ntul, vroia s` fie prietenul poporului care
c=rtise at=t de mult \mpotriva Lui, dorea s` fac` din ei poporul
cel mai fericit din \ntreaga lume. Ce lucru minunat! El \nsu[i
dorea s` vorbeasc` poporului, a[a ca toat` lumea s`-L aud`. Dar
to]i trebuiau s` se preg`teasc` pentru ca serbarea s` fie frumoas`.
|ntr-o diminea]` to]i se apropiar` de munte [i a[teptar`. Norul se
afla la v=rful muntelui. Se auzeau tunete \n nor, \nc=t tot muntele
tremura de respect [i de spaim`... Apoi se f`cu o mare lini[te pe
munte [i to]i b`rba]ii, femeile [i copiii auzir` vocea lui Dumne-
zeu care le vorbea. Domnul le spuse c` trebuie s`-L asculte
\ntotdeauna, s`-L iubeasc` mai presus de orice [i s` se iubeasc`
unii pe al]ii. Astfel, vor fi \ntotdeauna \n pace [i ferici]i.
Cateheze Biblice Vechiul Testament
91
Apoi Dumnezeu \l cheam` numai pe Moise [i l-a sf`tuit s`
preg`teasc` poporul \n vederea primirii Legii dumnezeie[ti. Aici
sunt de fapt r`d`cinile unei credin]e care va cre[te [i se va r`sp=ndi
cucerind prin for]a ei tot p`m=ntul. Este credin]a \ntr-un singur
Dumnezeu adic` monoteist`, descoperit` de Dumnezeu \nsu[i,
la \nceput acestui popor pribeag, deprins cu greut`]ile, dar
r`zvr`ti]i la ap`sarea lor...

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum a ie[it poporul evreu din Egipt? (Poporul evreu a ie[it din
Egipt din porunca [i prin voia lui Dumnezeu). De ce nu au urmat
drumul cel mai scurt? (Deoarece drumul trecea prin zonele locuite
Capitolul unu
92
de filisteni, care erau \n r`zboi). Cum au reu[it s` treac` de Marea
Ro[ie? (Moise a \ntins toiagul asupra apei [i prin puterea lui
Dumnezeu, aceasta s-a desp`r]it \n dou`, iar poporul a trecut ca
pe uscat). Ce s-a \nt=mplat la izvorul cu ap` s`rat`? (La porunca
lui Dumnezeu, Moise a aruncat un lemn \n ap` [i aceasta s-a
\ndulcit). Ce s-a \nt=mplat \n pustiul Sin? (Neav=nd hran`,
poporul a c=rtit, iar Domnul le-a trimis prepeli]e [i man` din
cer). Ce evenimente au avut loc la Rafidim? (Moise love[te st=nca
[i ]=[ne[te ap`; poporul evreu iese \nving`tor \n lupta cu amaleci]ii
prin puterea lui Dumnezeu). Ce se \nt=mpl` \n Muntele Sinai?
(Dumnezeu \[i preg`te[te poporul pentru primirea Legii Sale).

8. Aplicarea
A]i remarcat desigur ce mult iube[te Domnul pe copiii S`i [i cu
c=t` dragoste le poart` de grij`. {i pe voi v` iube[te. {i dac`
merge]i pe calea Sa, ve]i vedea ce minunat lucreaz` Domnul.
Voi trebuie s` fi]i ascult`tori [i credincio[i [i s` nu c=rti]i
niciodat` \mpotriva voii lui Dumnezeu!

9. Tem` pentru acas`


Citi]i, v` rog, de la Exod 15, c=ntarea de laud` adus` lui Dumne-

--
zeu. Desena]i harta, reprezent=nd drumul poporului ales spre
Canaan.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Cele zece porunci date de Dumnezeu lui


Moise (I)
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Ne \ntoarcem la \nceputul Vechiului Testament [i ne amintim c`
omul a c`zut \n p`cat, neascult=nd porunca lui Dumnezeu. Odat`
Cateheze Biblice Vechiul Testament
93
cu aceasta, omul s-a \ndep`rtat de Domnul. Dar chiar a[a, a
continuat s` poarte \n el amprenta dumnezeirii, chipul lui Dum-
nezeu r`m=n=nd \n sufletul lui, lumin=ndu-l [i \ndemn=ndu-l s`
deosebeasc` binele de r`u. Aceasta este legea moral-natural`. Dar,
datorit` p`catului, omul face de multe ori confuzia \ntre binele
\nscris \n fiin]a sa, [i r`u, a[a \nc=t legea moral` natural` nu
lumineaz` totdeauna mintea [i sim]urile \n a urma voia lui Dum-
nezeu. De aceea, Dumnezeu intervine direct, ar`t=nd omului, \n
mod precis, care este voia Sa, pe care s-o urmeze.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Cunoa[tem voia lui Dumnezeu prin care s` ne men]inem leg`-
tura cu El, prin Decalog, adic` prin cele zece porunci, date de
Dumnezeu omului. Ast`zi ne vom referi la primele patru, urm=nd
ca celelalte s` le \nv`]`m \n lec]ia urm`toare.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor


cuno[tiin]e
V` aminti]i, desigur, c` poporul evreu, c`l`torind spre Canaan,
}ara F`g`duin]ei, a ajuns la Muntele Sinai. Domnul l-a chemat
pe Moise pe munte, unde l-a re]inut destul de mult. |n timpul
absen]ei sale dintre israeli]i, Domnul i-a dat zece porunci scrise
pe dou` table. Aceste porunci erau valabile at=t pentru poporul
evreu din acea vreme, c=t [i pentru orice cre[tin din ziua de azi.
S` vedem \mpreun` care sunt aceste porunci [i s` \ncerc`m
s` vedem ce \n]eles au ele.
Porunca I o g`sim scris` la Ie[ire 20, 23 [i ne spune c`:
Eu sunt Domnul Dumnezeul t`u, care te-a scos din p`m=ntul
Egiptului [i din casa robiei. S` nu ai al]i Dumnezei afar` de Mine
(Se va citi din Sf=nta Scriptur`).
|n aceast` prim` porunc` i se spune poporului evreu cine
este Dumnezeul c`ruia trebuie s`-I slujeasc`. Adic`: Eu, cel care
v-a scos din p`m=ntul Egiptului [i din casa robiei, sunt Domnul
Dumnezeul t`u. |n]elegem tot din aceast` porunc` faptul c` El
este singurul nostru Dumnezeu, cel care ne-a creat [i care
vegheaz` permanent asupra noastr`. Nimeni [i nimic altceva nu
poate face pentru noi a[a cum face Domnul. |n text se face o
men]iune precis` referitoare la scoaterea din Egipt [i din robie.
Dar aceasta nu \nseamn` c` porunca este dat` numai pentru
poporul evreu de atunci. Ea este valabil`, pentru orice credincios
Capitolul unu
94
din ziua de azi. }ara Egiptului [i robia reprezint` [i starea
de p`cat din care nu putem ie[i dec=t cu ajutorul S`u.

Porunca a II-a (o citim la Ie[ire 20, 46): S` nu-]i faci chip


cioplit, nici vreo \nf`]i[are a lucrurilor care sunt sus \n ceruri
sau jos pe p`m=nt, sau \n apele mai de ios dec=t p`m=ntul. S` nu
te \nchini \naintea lor [i s` nu le sluje[ti; c`ci Eu, Domnul,
Dumnezeul T`u, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc
nelegiuirea p`rin]ilor \n copii p=n` la al treilea [i la al patrulea
neam al celor ce M` ur`sc, [i M` \ndur p=n` la al miilea neam de
cei ce M` iubesc [i p`zesc poruncile Mele.
Dac` prima porunc` ridic` la rangul de lege cinstirea lui Dum-
nezeu, cea de a doua opre[te \nchinarea la idoli pentru a se putea
continua leg`tura omului cu Dumnezeu. Natura [i tot ce ne
\nconjoar` au fost destinate de la crea]ie s` slujeasc` omului;
chiar dac` a avut loc c`derea \n p`cat, omul tot din roadele
p`m=ntului tr`ie[te!Deci dac` aceasta este ordinea l`sat` de Dom-
nul atunci este nefiresc ca omul s` se \nchine unor chipuri cioplite
care reprezentau obiecte din natur`, animale, plante, corpuri
cere[ti, etc. Omul v`z=nd perfec]iunea [i frumuse]ile naturii din
jurul s`u, nu trebuie s` li se \nchine lor, ci creatorului lor. Ele
sunt astfel f`cute pentru c` au fost create s` fie a[a.
A avea mai mul]i idoli [i a te \nchina lor este cunoscut` sub
numele de idolatrie. Ace[ti idoli erau f`cu]i de m=na omului [i
li se aducea cinstire mai mare dec=t lui Dumnezeu. No]iunea de
idol are \ns` un sens mai larg \n contextul vie]ii noastre
spirituale. Astfel, este idol tot ceea ce ne \nrobe[te, sau ne
subjug`, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu. Astfel sunt p`catele de
tot felul. Sf=ntul Apostol Pavel vorbe[te de cei st`p=ni]i, sau
\nrobi]i de l`comia dup` m=ncare [i b`utur` c` dumnezeul lor
(idolul) este p=ntecele. Mul]i \[i fac idoli, chiar din oameni [i
numesc pe cutare sau cutare artist sau c=nt`re], de pild`, chiar cu
numele de idol. {i camera \i este plin` cu poze ale idolului \n
diferite pozi]ii sau \nf`]i[`ri. Aceasta ar fi o idolatrie modern`
care oricum \nlocuie[te adorarea cuvenit` lui Dumnezeu, cu cea
atribuit` oamenior. Nu se pune problema de a nu cinsti oamenii
de valoare, ci a nu-]i face din ei obiecte de adorare...

Porunca a III-a (o g`sim la Ie[ire 2, 7): s` nu iei \n de[ert


numele Domnului Dumnezeului T`u; c`ci Domnul nu va l`sa
nepedepsit pe cel ce va lua \n de[ert Numele Lui.
A lua \n de[ert numele lui Dumnezeu \nseamn` a nu-L cinsti,
a nu-I recunoa[te sfin]enia. Acest lucru nu va r`m=ne, \ns`,
Cateheze Biblice Vechiul Testament
95
nepedepsit. |n acest sens, Sf=nta Scriptur` ne spune s` nu ne
jur`m pe Numele lui Dumnezeu ca s` nu-L p=ng`rim. P`catele
\mpotriva lui Dumnezeu sunt: apostazia, adic` necredin]a, erezia
- m`rturisirea unei credin]e false; schisma - ruperea de Biseric`
[i de ordinea sau r=nduiala bisericeasc`; fanatismul, falsele
profe]ii, care creeaz` o impresie \n[el`toare despre Dumnezeu
cre=nd derut` \n adev`rata cinstitre a lui Dumnezeu.
Dumnezeu este P`rintele nostru bun [i iubitor, care ne-a adus
de la nefiin]` la fiin]` [i care necontenit vegheaza la via]a noastr`.
A lua numele Lui \n de[ert, sau a-L necinsti este \n primul r=nd
un act (fapt`) de ingratitudine, sau de nerecuno[tin]`; iar astfel
de fapte au fost [i sunt totdeauna condamnabile.

Porunca a IV-a (ne spune la Ie[irea 20, 811): Adu-]i aminte


de ziua de odihn` ca s-o sfin]e[ti. S` lucrezi [ase zile [i s`-]i faci
lucrul t`u. Dar ziua a [aptea este ziua de odihn` \nchinat`
Domnului, Dumnezeului t`u: s` nu faci nici o lucrare \n ea, nici
tu, nici fiul t`u, nici fiica ta, nici robul t`u, nici roaba ta, nici
vita ta, nici str`inul care este \n casa ta. C`ci \n [ase zile, a f`cut
Domnul cerurile, p`m=ntul [i marea, [i tot ce este \n ele, iar \n
ziua a [aptea s-a odihnit: de aceea a binecuv=ntat Domnul ziua
de odihn` [i a sfin]it-o.
A[a cum am spus, pe Domnul trebuie s`-L includem \n orice
activitate a noastr` ([i orice activitate trebuie s` fie vrednic` de
un slujitor al lui Dumnezeu). Dup` cum [tim din lec]ia referitoare
la crearea lumii,.dup` [ase zile \n care a activat, Dumnezeu s-a
odihnit \n ziua a [aptea, a binecuv=ntat-o [i a sfin]it-o. {i aceas-
ta devine o regul` general` valabil` [i pentru noi oamenii. De
aceea Dumnezeu o reia ca o porunc` ce ni se adreseaz`. Adic`,
dac` Dumnezeu s-a odihnit, la fel suntem datori s` facem [i noi;
spre a-i fi urm`tori [i ascult`tori. Astfel ziua a [aptea devine
deosebit` pentru noi. |n aceast` zi trebuie s` ne rupem, s` ne
desprindem din tumultul ame]itor al vie]ii, pentru a fi mai
aproape de creatorul nostru, sau pentru a-i dedica Lui aceast` zi,
pentru a ne lua energia duhovniceasc` din via]a Lui; sfin]indu-ne
via]a prin participarea la sf=nta biseric`, \mp`rt`[indu-ne de harul
divin, sau din cuvintele Evangheliei, care s` devin` pentru noi
duh [i via]`. Odihnindu-ne de grijile vie]ii, de interesele
m`runte, de pl`cerile duc`toare la p`cat, noi vom reu[i s` ne
g`sim adev`rata lini[te [i bucurie \n Dumnezeu, sim]ind pacea
Lui \n sufletele noastre, alung=nd tulburarea [i ispita. Ziua de
odihn` nu \nseamn` a nu face nimic, ci a ne reg`si fiin]a noastr`
\n Dumnezeu; de a ne l`sa cuprin[i, st`p=ni]i de via]a lui Dum-
Capitolul unu
96
nezeu. Nu \nseamn` deci inactivitate, ci activitate \n direc]ia
\mplinirii voii lui Dumnezeu. Ziua de odihn` s` fie, adic`, o zi
d`ruit` lui Dumnezeu, \n a[a fel \nc=t [i celelalte zile s`-i urmeze
ei \n slujirea lui Dumnezeu.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Dat` fiind importan]a pe care cele zece porunci o au \n via]a
fiec`rui cre[tin, [i deci [i a voastr`, vom \ncerca s` le fix`m \ntr-o
form` mai scurt` [i mai accesibil`, mai u[or de re]inut, a[a cum
le g`sim [i \n c`r]ile de rug`ciuni:
Porunca I-a: Eu sunt Domnul Dumnezeul t`u, s` nu ai al]i
dumnezei afar` de Mine.
Porunca a II-a: S` nu-]i faci chip cioplit, nici vreo alt`
asem`nare a unui lucru, s` nu-i sluje[ti, nici s` nu te \nchini
lor.
Porunca a III-a: S` nu iei Numele Domnului Dumnezeului
t`u \n de[ert.
Porunca a IV-a: Adu-]i aminte de ziua Domnului, ca s` o
cinste[ti pe ea. {ase zile s` lucrezi [i s`-]i faci \n acelea toate
lucr`rile tale, iar ziua a [aptea este ziua Domnului, Dumnezeului
t`u.

8. Aplicarea
Ca adev`ra]i fii ai lui Dumnezeu [i ai Bisericii, sunt sigur c` [i
voi v` ve]i da silin]a s` respecta]i c=t mai \ndeaproape aceste
porunci.

9.Tem` pentru acas`


Memorarea celor patru porunci \n forma lor prescurtat`.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice Vechiul Testament

Cele zece porunci date de Dumnezeu lui


Moise (II)
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
97

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
|n lec]ia trecut` am vorbit despre primele patru porunci, [i anume
acelea din care \nv`]`m care este datoria c`tre Dumnezeu.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ast`zi vom vedea care sunt celelalte [ase din cele zece porunci
pentru o via]` dreapt`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Dac` primele patru porunci se refer` la leg`tura [i atitudinea
noastr` fa]` de Dumnezeu, celelalte [ase porunci se refer` la
atitudinea noastr` fa]` de semenii no[tri. Odat` ce l-am cunoscut
pe Dumnezeu [i am v`zut rela]ia fa]` de El (din primele patru
porunci), trebuie s` [tim [i cum vrea Domnul s` ne purt`m fa]`
de semenii no[tri, societate. Numai cunosc=nd toate aceste aspecte
[i respect=ndu-le, putem pretinde c` ducem o via]` dreapt` [i
binepl`cut` lui Dumnezeu [i oamenilor.
Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu trebuie s` ocupe primul
loc. Dar dup` El pe cine oare iubi]i voi cel mai mult? Care sunt
acei oameni pe care i-a]i sim]it c` v` iubesc [i v` \ngrijesc chiar
de c=nd v-a]i n`scut? Desigur, c` sunt p`rin]ii vo[tri: tata [i mama.
S` vedem cum dore[te Domnul s` ne purt`m fa]` de ei.

Porunca a V-a Deschiz=nd Sf=nta Scriptur` putem citi con]i-


nutul celei de a V-a porunci (versetul 12, capitolul 20 de la
Ie[ire):Cinste[te pe tat`l t`u [i pe mama ta, pentru ca s` ]i se
lungeasc` zilele \n ]ara pe care ]i-o d` Domnul, Dumnezeul t`u.
Ce ni se spune \n porunca aceasta? C` trebuie s` ne cinstim
p`rin]ii. S`-i cinstim pentru c` Domnul ne-a dat via]` prin ei,
s`-i cinstim pentru c` au grij` de noi, pentru c` \n afar` de Dom-
--
Cateheze Biblice Vechiul Testament

Profe]ii mesianice \n Vechiul


Testament
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
125

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Dup` c`derea omului \n p`cat Dumnezeu nu l-a p`r`sit, ci per-
manent a vegheat, preg`tind un anume popor, pentru ca \n el s`
vin` Izb`vitorul lum ii. M ai m ult dec=t at=t, D um nezeu a
comunicat prin profe]i date foarte precise cu privire la na[terea,
activitatea, precum [i la \ntreaga oper` de m=ntuire s`v=r[it` de
Fiul S`u \n lume.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n cele ce urmeaz` principalele profe]ii ale Vechiului
Testament privind via]a [i activitatea m=ntuitoare s`v=r[it` \n
lume de Fiul lui Dumnezeu \ntrupat.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Chiar dac` au c`zut \n p`cat, Dumnezeu nu i-a l`sat pe oameni
\n desn`dejde, ci le-a f`g`duit un M=ntuitor. Astfel, \n blestemul
adresat de Dumnezeu [arpelui, se cuprinde [i prima veste bun`:
Vr`jm`[ie voi pune \ntre tine [i femeie, \ntre s`m=n]a ta [i
s`m=n]a ei; Acela (cel n`scut din femeie) \]i va zdrobi capul, iar
tu \i vei \n]epa c`lc=iul (Facerea 3, 15).
F`g`duin]a Izb`vitorului lumii din p`cat r`m=ne o n`dejde
vie, asemenea unei raze de lumin` ce va preg`ti mereu con[tiin]ele
oamenilor \n a[teptarea lui Mesia, Unsul lui Dumnezeu. Astfel,
lui Avraam, p`rintele poporului ales [i prietenul lui Dumne-
zeu, i se descoper` c` \ntru el se vor binecuv=nta toate neamurile
p`m=ntului (Facerea 12, 3), ceea ce \nseamn` c` toate neamurile
se vor izb`vi de p`cat prin Mesia care se va na[te din semin]ia
lui Avraam. De aceea \ns`[i schimbarea numelui s`u, din Avram
\n Avraam, \l va defini ca p`rintele popoarelor. Astfel, lui Isaac,
dumnezeu repet` f`g`duin]a f`cut` lui Avraam, tat`l s`u, c` \ntru
s`m=n]a ta se vor binecuv=nta toate neamurile p`m=ntului
Capitolul unu
126
(Facerea 26, 4). F`g`duin]a lui Dumnezeu devine [i mai precis`,
mai concret` atunci c=nd \i arat` lui Iacob, c` din semin]ia fiului
s`u, Iuda, se va na[te Mesia: Nu va lipsi sceptrul lui Iuda [i
pov`]uitor din coapsele lui, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul ({ilo),
[i de el vor asculta toate neamurile (Facerea 49, 10). Chiar [i
p`g=nilor li se descopere Dumnezeu, ar`t=ndu-le c` din semin]ia
lui Iacob, numit [i Israel, se va na[te M=ntuitorul lumii. Iat`
profe]ia lui Valaam: |l v`d, dar acum \nc` nu este; |l privesc,
dar nu de aproape; o stea r`sare din Iacob; un toiag se ridic` din
Israel... (Numeri 24, 17).
Mai t=rziu Dumnezeu \l va alege pe Moise ca eliberator al
poporului din robia egiptean`, el devenind \n acela[i timp garantul
\mplinirilor mesianice. Moise \l va numi pe Mesia adev`ratul
prooroc [i eliberator de sub st`p=nirea p`catului [i a mor]ii,
spun=nd: Prooroc esemenea mie va scula ]ie Domnul Dumnezeul
t`u din fra]ii t`i, de acela s` asculta]i (Deuteronom 18, 15).
Dup` cum vom vedea, foarte multe profe]ii mesianice sunt
cuprinse \n cartea Psalmilor lui David. Dar dup` dezbinarea
regatului davidic, profe]iile mesianice vor fi din ce \n ce mai
numeroase. Dumnezeu va alege anume persoane c`rora s` le
insufle, spre a transmite poporului, am`nunte foarte precise cu
privire la Mesia, pentru ca atunci c=nd va veni, s`-L poat`
recunoa[te. Ace[tia sunt profe]ii Vechiului Testament.
Ei se vor referi la timpul venirii lui Mesia, la activitatea Lui,
la patimile [i \nvierea Lui, precum [i la pogor=rea Duhului Sf=nt.
Astfel, proorocii Vechiului Testament au ar`tat c` Mesia se
va na[te dintr-o fecioar`: Pentru aceasta Domnul meu v` va da
semn: iat` Fecioara va lua \n p=ntece [i va na[te fiu [i va fi numele
Lui Emanuel (Isaia 7, 14). Mesia se va na[te \n Betleemul Iudeii:
{i tu, Betleemul Efrata cu nimic nu e[ti mai mic \ntre miile lui
Iuda, c`ci din tine va ie[i St`p=nitor peste Israel, iar ob=r[ia Lui
este dintru \nceput, din zilele ve[niciei (Miheia 5, 1). De[i foarte
modest`, na[terea lui Mesia va fi sesizat` de \mp`ra]i, sau de
magi, care daruri [i prinoase vor aduce [i se vor \nchina Lui to]i
\mp`ra]ii p`m=ntului, toate neamurile vor sluji Lui (Psalmul
71, 1012). Na[terea lui Mesia va produce o mare tulburare \n
sufletul conduc`torilor poporului. Ei vor urm`ri cu moartea pe
Pruncul care a venit \n lume ca s`-i izb`veasc`. O mare crim` va
avea loc atunci, printr-un masacru general al copiilor, ordonat
de st`p=nitorul acelor vremi: Glas se aude \n Rama, profe]e[te
Ieremia, bocet [i pl=ngere amar`, Rahila \[i pl=nge copii [i nu
vrea s` se m=ng=ie de copiii s`i, fiindc` nu mai sunt (Ieremia
31, 15). Pentru a sc`pa de sub ascu]i[ul sabiei Pruncul-Mesia va
Cateheze Biblice Vechiul Testament
127
fi dus \n Egipt p=n` la \ncetarea persecu]iei, \mplinindu-se astfel
profe]ia care spune: C=nd Israel era t=n`r, Eu \l iubeam, [i din
Egipt am chemat pe Fiul Meu (Osea 11, 1).
Activitatea lui Mesia va fi precedat` de un |naintemerg`tor,
a[a cum era obiceiul \n antichitate. Acesta avea rolul de a netezi
c`ile Domnului, de a le \ndrepta, adic` de a preg`ti calea celui
ce va veni, \nl`tur=nd toate piedicile, pentru ca activitatea Lui s`
fie rodnic`: Un glas strig`: |n pustiu g`ti]i calea Domnului,
drepte face]i \n loc neumblat c`r`rile Dumnezeului nostru... s`
fie cele str=mbe, drepte [i cele col]uroase, c`i netede. {i se va
ar`ta slava Domnului [i tot trupul o va vedea c`ci gura Domnului
a gr`it (Isaia 40, 35).
Activitatea lui Mesia este redat` sintetic [i conving`tor de
c`tre profetul Isaia, c=nd spune: Duhul Domnului este peste
mine, c` Domnul m-a uns ca s` binevestesc s`racilor, m-a trimis
s` vindec pe cei cu inima zdrobit`, s` propov`duiesc celor robi]i
eliberarea [i celor prin[i \n r`zboi libertatea... s` m=ng=i pe cei
\ntrista]i; celor ce jelesc Sionul, s` le pun pe cap cunun` \n loc
de cenu[`, untdelemn de bucurie \n loc de ve[minte de doliu,
slav` \n loc de desn`dejde. Ei vor fi numi]i: stejari ai drept`]ii,
rod al Domnului spre pream`rirea Lui (Isaia 61, 13).
Mesia va fi lumina lumii (Isaia 9,1), Robul Domnului care
va vesti popoarelor legea lui Dumnezeu (Isaia 42, 16), dar care
va pune Legea Domnului \n`untrul lor [i pe inimile lor voi scrie
[i le voi fi Dumnezeu, iar ei \mi vor fi Mie popor (Ieremia 31,
33). El va fi P`storul cel bun care va pa[te oile Domnului
(Iezechiel 34, 131). Va fi Dumnezeu tare, biruitor, Domn al
p`cii [i p`rinte al veacului ce va s` fie, a c`rui pace va fi f`r` de
hotar (Isaia 9, 56). Profetul Zaharia descrie intrarea solemn` a
lui Mesia \n Ierusalim, ca \mp`rat drept [i biruitor, smerit [i c`lare
pe asin (Zaharia 9, 9), iar apoi P`storul cel bun va fi v=ndut cu
treizeci de argin]i (Zaharia 12, 10). Dar cel ce L-a v=ndut nu se
va folosi de bani, ci va cump`ra cu ei ]arina olarului (Ieremia
32, 9). Mesia va p`timi pentru p`catele lumii. {i precum profetul
Iona a stat \n p=ntecele chitului, tot astfel [i Mesia va sta \n
morm=nt, iar apoi se va ridica \ntru slav`.
Patimile lui Mesia ne sunt prezentate cu o cutremur`toare
exactitate de c`tre profetul Isaia: ...Dispre]uit era ca cel din urm`
oameni: om al durerilor [i cunosc`tor al suferin]ei, unul \naintea
c`ruia s`-]i acoperi fa]a; dispre]uit [i neb`gat \n seam`. Dar El a
luat asupra Lui durerile noastre [i cu suferin]ele noastre S-a
\mpov`rat. {i noi |l socoteam pedepsit, b`tut [i chinuit de Dum-
nezeu... Chinuit a fost, dar s-a supus [i nu [i-a deschis gura Sa;
Capitolul unu
128
ca un miel spre junghiere s-a adus [i ca o oaie f`r` de glas \naintea
celor ce o tund, a[a nu [i-a deschis gura Sa... {i s-a luat de pe
p`m=nt via]a Lui... Morm=ntul Lui a fost pus l=ng` cei f`r` de
lege... cu toate c` nu s`v=r[ise nici o nedreptate [i nici o
\n[el`ciune nu fusese \n gura Lui... (Isaia 53, 112).
Interesant este apoi modul am`nun]it cu care psalmistul, cu
o mie de ani \nainte, vede patimile, moartea, \nvierea [i \n`l]area
la cer a lui Mesia. Astfel, psalmistul ne arat` c` \n timpul
suferin]ei de pe cruce, m=inile [i picioarele I-au fost str`punse,
iar cei din jur L-au batjocorit (Psalmul 34, 1415). A fost ad`pat
cu o]et [i fiere (Psalmul 68, 25); hainele Lui au fost \mp`r]ite,
iar pentru c`ma[a Sa au aruncat sor]ii (Psalmul 21, 20). Dup`
moartea Sa nu i s-a zdrobit nici un os (Psalmul 33, 1920) cum
era obiceiul timpului \n cazul celor condamna]i prin crucificare.
Dar dup` patimile Sale m=ntuitoare, Mesia va \nvia, se va \n`l]a
la cer [i va sta de-a dreapta Tat`lui (Psalmul 109, 1), ca unul
care va r`m=ne \n veac Preotul lui Dumnezeu (Psalmul 109, 4),
ca mijlocitor ve[nic pentru m=ntuirea oamenilor. Prin sl`vita Sa
\nviere [i \n`l]are la cer, Mesia r`m=ne piatra cea din capul
unghiului (Psalm ul 117, 22) iar ziua \nvierii va r`m =ne
consacrat` ca ziua pe care a f`cut-o Domnul s` ne bucur`m [i s`
ne veselim \ntru ea (Psalmul 117, 24).
Mai departe, profe]ii Vechiului Testament au proorocit [i
despre venirea Sf=ntului Duh [i \ntemeierea Bisericii cre[tine,
odat` cu apari]ia harismei glosolaliei ca mijloc de a face cunoscute
\n lume ur`rile lui Dumnezeu. Iat` ce spune profetul Ioil despre
pogor=rea Duhului Sf=nt: Dup` aceea voi v`rsa Duhul meu peste
tot trupul [i fii [i fiicele voastre vor profe]ii, b`tr=nii vo[tri visuri
vor visa, iar tinerii vo[tri vedenii vor vedea. Chiar [i peste robi
[i peste roabe voi rev`rsa Duhul Meu. {i voi ar`ta semne minunate
\n cer [i pe p`m=nt... (Ioil 3, 15).
Dup` cum vedem, toate profe]iile s-au \mplinit \n persoana
[i activitatea m=ntuitoare a Domnului Iisus Hristos, de la na[terea
p=n` la sl`vita Sa \nviere [i \n`l]are la cer. {i tocmai de aceea au
fost date profe]iile, ca atunci c=nd va veni M esia, s` fie
recunoscut. Cu toate acestea Evanghelia ne spune c` \ntru ai
S`i a venit [i ai S`i nu L-au cunoscut (Ioan 1,11). Citind apoi
\n Sfintele Evanghelii, vedem pe de o parte c` mul]i |l recunosc
dup` puterea [i iubirea Sa, iar reprezentan]ii religio[i ai timpului
\i cer mereu Domnului semne [i minuni pentru a-L recunoa[te.
De ce aceast` \ntunecare a celor ce nu-L recuno[teau? Interpret=nd
gre[it profe]iile, to]i ace[tia a[teptau un Mesia politic care s`-i
pun` st`p=nii lumii [i toate popoarele s` le fie supuse. Iar c=nd
Cateheze Biblice Vechiul Testament
129
M=ntuitorul se arat` smerit [i neangajat politic ca s`-[i impun`
puterea, s-au smintit, [i \n loc s` fie ei primii fii ai \mp`r`]iei lui
Dumnezeu, L-au condamnat pe Iisus la moarte, ca pe unul care
i-a \n[elat. Dar jertfa Sa m=ntuitoare, \nvierea [i apoi pogor=rea
Sf=ntului Duh au f`cut parte din planul lui Dumnezeu pentru
izb`virea lumii din p`cat. De aceea, dac` nu L-au primit cei
chema]i, L-au primit celelalte neamuri, dornice [i acestea s` se
despov`reze de p`cat. A[a c`, \ntr-ale Sale a venit [i ai S`i pe
El nu L-au primit. Iar la c=]i L-au primit, celor ce cred \n numele
Lui, le-a dat putere, ca s` se fac` fii ai lui Dumnezeu, care nu din
s=nge, nici din poft` trupeasc`, ci de la Dumnezeu s-au n`scut
(Ioan 1, 1113).

7. Fixarea cuno[tin]elor
De c=nd dateaz` f`g`duin]a venirii unui Izb`vitor? (De c=nd omul
a c`zut \n p`cat). Ce reprezint` ea pentru omul c`zut \n p`cat?
(Reprezint` manifestarea dragostei lui Dumnezeu de a-l salva de
sub puterea diavolului [i a mor]ii). Cum a \mplinit Dumnezeu
aceast` f`g`duin]`? (Prin preg`tirea unui popor din care a ridicat
pe profe]i ca oameni ale[i prin care s` comunice planul m=ntuirii
pe care o va s`v=r[i prin Fiul S`u la plinirea vremii). Ce ne
spun profe]ii despre Mesia? (C` se va na[te din Fecioar`, \n
Betleem. Na[terea lui va fi \nt=mpinat` de magi, dar st`p=nitorii
acelor locuri nu-i vor \n]elege sensul [i va porni prigoan`
\mpotriva Pruncului-Mesia. Mama lui \l va ap`ra, refugiindu-se
\n Egipt... Activitatea lui Mesia va fi precedat` de un
|naintemerg`tor. Mesia va \ntemeia pe p`m=nt \mp`r`]ia p`cii
care s`-l elibereze pe om din p`cat. De aceea, jertfa [i \nvierea
Sa vor constitui elementele de baz` ale eliber`rii omului din p`cat,
spre \mplinirea f`g`duin]ei lui Dumnezeu). De ce a fost nevoie
ca Dumnezeu s` comunice oamenilor prin profe]i planul m=ntuirii
[i modul \n care Mesia \l va realiza? (Ca s`-L cunoasc` oamenii
c=nd El va veni [i s`-I urmeze). L-au recunoscut \n persoana
Domnului Iisus Hristos? (Majoritatea din reprezentan]ii oficiali
ai poporului nu L-au recunoscut, dar poporul de r=nd \n cea mai
mare parte a aderat la El). De ce nu a fost primit Domnul Iisus?
(Fiindc` s-au interpretat gre[it profe]iile, a[tept=nd un Mesia
politic, care s` \ntemeieze o \mp`r`]ie lumeasc`). Dar cu cei ce
L-au primit pe El \n via]a lor, ce s-a \nt=mplat? (Ace[tia,
eliber=ndu-se de p`cat, au devenit fii lui Dumnezeu, adic` poporul
lui Dumnezeu, sau Biserica lui Dumnezeu).
Capitolul unu
130
8. Aplicarea
Profe]iile mesianice ale Vechiului Testament referitoare la
persoana [i activitatea M=ntuitorului, au fost identificate \n
Sfintele Evanghelii ori de c=te ori s-a ivit cazul at=t de Iisus, c=t
[i de Sfin]ii Apostoli, ca [i de mul]imea care |i urma.
Apoi, profe]iile mesianice ale Vechiului Testament au r`mas
profund \ntip`rite \n con[tiin]a cre[tinilor, constituind piese de
mare pre] \n cultul Bisericii, \n special \n lecturile biblice [i \n
slujbele biserice[ti. E suficient s` ne referim, spre exemplificare,
la slujba Proscomidiei, unde se face pomenirea cuvintelor
profetului Isaia cu privire la patimile Domnului: ca o oaie spre
junghiere s-a dus...

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


Cateheze Biblice Noul Testament

1
131

CAPITOLUL

Cateheze biblice
partea a II-a

Noul Testament
Capitolul unu
132
--
Cateheze Biblice Noul Testament

Genealogia M=ntuitorului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
133

Era obiceiul la cei vechi s` se redacteze tabloul genealogic, atunci


c=nd se vorbea despre oameni deosebi]i [i neamul din care provin,
spre a li se cunoa[te originea. A[a, \n Vechiul Testament g`sim
prezentat tabloul genealogic al lui Adam, al lui Noe [i al lui Sem.
Pentru a ar`ta c` Iisus este Mesia proorocit [i a[teptat, Sf=ntul
Evanghelist Matei \ncepe scrierea Evangheliei sale prezen-
t=ndu-ne tabloul genealogic al Domnului.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Cum tabloul genealogic se nume[te cartea neamului, vom vedea
care este cartea neamului lui Iisus Hristos, sau genealogia M=n-
tuitorului.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


|nc` de la \nceputul Evangheliei, Sf=ntul Matei anun]` c` va
prezenta cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul
lui Avraam. Aceasta \nseamn` c` Iisus Hristos nu este un om
oarecare. |nsu[i numele Lui spune aceasta. Iisus este
transcrierea grecizat` a evreiescului Ie[ua, care \nseamn`
Dumnezeu este M=ntuitor, iar Hristos \nsemneaz` Unsul
ad ic` M esia cel p ro o ro cit, Izb `v ito ru l lu m ii. U n g erea ca
binecuv=ntare cereasc` consfin]ea o demnitate cu totul deosebit`,
de aceea se aplica regilor teocratici, profe]ilor [i arhiereilor. El
provine dup` trup din semin]ia lui Avraam [i din familia lui
David. Aceasta are o importan]` deosebit`, deoarece Mesia era
a[teptat ca provenind din Avraam, cu care Dumnezeu a \ncheiat
un leg`m=nt sf=nt [i pe care l-a binecuv=ntat \n mod cu totul
deosebit atunci c=nd s-a a[ezat din porunc` divin` \n Canaan:
{i eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuv=nta, voi
m`ri numele t`u [i vei fi izvor de binecuv=ntare. Voi binecuv=nta
pe cei ce te vor binecuv=nta... {i se vor binecuv=nta \ntru tine
toate neamurile p`m=ntului (Facerea 12, 23). La fel, Mesia va
Capitolul unu
140
va m=ntui pe poporul S`u de p`catele lui (Matei 1, 2021). {i
astfel, Iosif prime[te din partea lui Dumnezeu mesajul [i calitatea
de a fi protectorul Sfintei Fecioare [i a Pruncului, care se va
na[te la timpul potrivit.
Dar Bunavestire nu r`m=ne numai o realitate istoric`, demn`
de comemorat de cre[tini, ca una din cele mai \nsemnate s`rb`tori,
ca un prim Cr`ciun. Actul istoric al Buneivestiri prin taina [i
jertfa pe care le con]ine, se continu` [i \n via]a duhovniceasc` a
fiec`rui credincios. Odat` ce Hristos ia chip, se z`misle[te spiri-
tual \n sufletul [i via]a cre[tin`, iar odat` ce aceast` tain` este
\n]eleas` [i primit`, se continu` asemenea Buneivestiri prin
jertf`. Este vorba de jertfa lep`d`rii de sine, pentru ca Hristos s`
se dezvolte tot mai mult [i s` se maturizeze \n via]a duhovni-
ceasc`. E vorba apoi de jertfa urm`rii lui Hristos prin luarea cru-
cii tale al`turi de crucea Lui, de continuare p=n` la sf=r[itul vea-
curilor a tainei [i jertfei lui Hristos, cu o bucurie [i d`ruire sf=nt`,
pentru statornicia pe p`m=nt a |mp`r`]iei lui Dumnezeu: Vie
\mp`r`]ia Ta, fac`-se voia Ta, precum \n cer a[a [i pe p`m=nt.

7. Fixarea cuno[tin]elor
|n ce const` Bunavestire? (|n vestea bun` pe care \ngerul Gavriil
o transmite Sfintei Fecioare Maria, c` va na[te pe Mesia, M=n-
tuitorul lumii). Cum a primit ea aceast` veste? (La \nceput s-a
sp`im=ntat de prezen]a \ngerului. Apoi vestea a cople[it-o, fiindc`
era neprih`nit`, [i nu putea \n]elege cum va fi posibil` \mplinirea
ve[tii \ngerului. Dar dup` ce \ngerul o asigur` c` la Dumnezeu
toate sunt cu putin]` [i c` prin umbrirea Duhului Sf=nt, de via]`
f`c`torul, ea va deveni N`sc`toare de Dumnezeu, binecuv=ntat`
\ntre femei, Sf=nta Fecioar` se supune cu smerenie [i d`ruire,
r`spunz=nd \ngerului: fie mie dup` cuv=ntul t`u). Dup` ce a
primit taina z`mislirii Fiului lui Dumnezeu, ce se va \nt=mpla \n
via]a Sfintei Fecioare? (Va \ncepe jertfa). Dumnezeu o va p`r`si?
(Nu o va p`r`si, fiindc` Dumnezeu nu renun]` la planul S`u, iar
ale[ii S`i nu vor fi niciodat` [i nici o clipit` p`r`si]i. Tot ce se
\nt=mpl` \n via]a lor este cu Voia [i \ng`duin]a lui Dumnezeu).

8. Aplicarea
Evenimentul Buneivestiri este s`rb`torit de Biseric` cu nou` luni
\nainte de Na[terea Domnului, adic` la 25 martie. Fiind zi de
bucurie, [i c`z=nd \n postul Pa[tilor, Biserica acord` dezlegare
la pe[te [i la vin.
Cateheze Biblice Noul Testament
141
|n semn de pre]uire a evenimentului care deschide opera de
m=ntuire, Biserica cinste[te Bunavestire printr-un imn de laud`
adus Sfintei Fecioare, imortalizat \n Acatistul Buneivestiri, care
poart` amprenta unei mari \n`l]`ri duhovnice[ti: |ngerul cel mai
\nt=i st`t`tor din cer a fost trimis s` zic` N`sc`toarei de Dumne-
zeu: Bucur`-te! {i \mpreun` cu glasul netrupesc v`z=ndu-Te,
Doamne, \ntrupat, s-a sp`im=ntat [i a st`tut strig=nd c`tre d=nsa
unele ca acestea: Bucur`-te prin care r`sare bucuria; Bucur`-te
prin care piere blestemul; ...Bucur`-te p=ntecele dumnezeie[tii
\ntrup`ri; Bucur`-te, prin care se \nnoie[te f`ptura; Bucur`-te prin
care Prunc se face F`c`torul; Bucur`-te m ireas`, pururea
Fecioar`.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va citi \n \ntregime Acatistul Buneivestiri.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Na[terea Domnului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Articolul al treilea din Simbolul de credin]` ne spune despre cea
de a doua Persoan` a Sfintei Treimi: ...care pentru noi oamenii
[i pentru a noastr` m=ntuire s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat
de la Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut om.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea cum s-a desf`[urat actul istoric al Na[terii Domnului.
Capitolul unu
142
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e
Textul pericopei evanghelice {i \n zilele acelea a ie[it
porunc` de la cezarul August s` se \nscrie toat` lumea. Aceast`
\nscriere s-a f`cut mai \nt=i pe c=nd st`p=nea \n Siria Quirinius.
{i se duceau to]i s` se \nscrie, fiecare \n cetatea sa. {i s-a suit [i
Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, \n Iudeea, \n cetatea lui
David, care se nume[te Betleem, pentru c` era din casa [i din
semin]ia lui David, s` se \nscrie cu Maria, cea logodit` cu el,
fiind grea. {i pe c=nd era acolo, s-au \mplinit zilele ca s` nasc`.
{i a n`scut pe fiul s`u cel \nt=i n`scut [i l-a \nf`[at [i l-a culcat
\n iesle, pentru c` nu avea loc \n casa de oaspe]i. {i erau ni[te
p`stori \n noaptea aceea st=nd pe c=mp [i f`c=nd de straj`
\mprejurul turmei lor. {i iat` un \nger al Domnului a st`tut
\naintea lor [i slava Domnului a str`lucit \mprejurul lor [i s-au
\nfrico[at cu fric` mare. {i le-a zis \ngerul: nu v` teme]i, c` iat`
v` binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, c` vi
s-a n`scut ast`zi M=ntuitor, care este Hristos Domnul, \n cetatea
lui David. {i aceasta v` va fi semn: ve]i g`si un prunc \nf`[at,
culcat \n iesle. {i deodat` s-a v`zut, \mpreun` cu \ngerul, mul]i-
me de oaste cereasc`, l`ud=nd pe Dumnezeu [i zic=nd: M`rire
\ntru cei de sus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oameni
bun`voire. {i cum s-au dus de la ei \ngerii la cer, p`storii au zis
unii c`tre al]ii: s` mergem dar p=n` la Betleem [i s` vedem cu-
v=ntul acesta ce s-a f`cut, pe care Domnul ni l-a descoperit. {i
au venit degrab` [i au aflat pe Maria [i pe Iosif [i pruncul culcat
\n iesle. {i v`z=nd, au spus ce li s-a gr`it despre pruncul acesta.
{i to]i care au auzit s-au mirat de cele ce le-au spus p`storii; iar
Maria p`stra toate cuvintele acelea, pun=ndu-le \n inima sa. {i
s-au \ntors p`storii, sl`vind [i l`ud=nd pe Dumnezeu pentru toate
cele ce auziser` [i v`zuser`, precum li se spusese (Luca 2, 120).

Explicarea textului Dup` cum vedem din relatarea Na[terii


Domnului, evenimentul este prezentat de Sf=ntul Evanghelist
Luca \ntr-un cadru istoric bine determinat, care motiveaz` \n
acela[i timp na[terea la Betleem [i nu la Nazaret. Astfel,
evenimentul istoric al Na[terii Domnului \n Betleem este
determinat de recens`m=ntul popula]iei \n \ntreg imperiul roman
f`cut de \mp`ratul Octavian Augustus, \n timp ce \n Siria st`p=nea
Quirinius.
Se [tie prea bine din istorie c` \mp`ratul Octavian, nepotul
lui Iuliu Cezar, supranumit Augustus, adic` Sacrul, sau
Ilustrul, domnind \ntre 27 \n.Hs. [i 14 d.Hs., f`cea tot la 14
Cateheze Biblice Noul Testament
143
ani recens`m=ntul popula]iei din imperiu, pentru a urm`ri o
echitabil` reparti]ie a impozitelor. |mp`ratul \nsu[i ]inea eviden]a
recens`mintelor. Recens`m=ntul \n Palestina a fost ordonat de
reprezentantul \mp`ratului, de guvernatorul (proconsulul) Siriei,
Publius Sulpicius Quirinius, care conduce Siria \n dou` r=nduri,
\ncep=nd din anul 10 \n.Hr. [i 9 d.Hr. Evanghelistul Matei vine
cu precizarea ca Na[terea Domnului a avut loc \n zilele regelui
Irod. |ntruc=t nu pl`tea impozit Romei, fiindc` purta titlul de
rege asociat (rex socius), Irod a primit cu larg` inim` s` se
fac` acest recens`m=nt \n ]ara lui.
Recens`m=ntul ordonat de Octavian Augustus a obligat pe
fiecare locuitor s` se deplaseze la locul de ob=r[ie al neamului
s`u. {i cum Iosif [i Maria erau din neamul lui David, cu ob=r[ia
\n Betleem, p`r`sesc Nazaretul, situat \n provincia Galileii [i vin
\n provincia Iudeea, la Betleem, ora[ul situat la 1012 km sud
de Ierusalim. Se mai numea [i Cetatea lui David, fiindc` aici
s-a n`scut cu o mie de ani \n urm` regele David. Dup` re\ntoar-
cerea din robia babilonic`, mul]i din descenden]ii familiei
davidice se stabilesc [i \n alte localit`]i din Palestina, precum
str`mo[ii lui Iosif [i Maria s-au a[ezat \n Nazaretul Galileii.
Dup` un drum lung [i greu, din Nazaret [i p=n` \n Betleem,
aproximativ 150 km, neg`sind aici loc \n casele de oaspe]i, [i
\mplinindu-se zilele ca s` nasc`, Fecioara Maria a n`scut pe
M=ntuitorul lumii \ntr-o iesle. L-a \nf`[at [i L-a culcat aici. Co-
ment=nd aceasta, Sfin]ii P`rin]i accentueaz` marea smerenie \n
care s-a \mbr`cat Fiul lui Dumnezeu \nc` de la Na[terea Sa. Toa-
te prin D=nsul s-au f`cut [i f`r` de El nimic nu s-a f`cut din tot
ce s-a f`cut (Ioan 1, 3), dar El vine la noi ca om, nu \n palate,
nici \n lux, ci \n cea mai cople[itoare umilin]`. De aceea, smerenia
Lui este cu at=t mai mare, cu c=t locul din care El a cobor=t este
mai \nalt...
Primii care L-au \nt=mpinat pe Pruncul nou-n`scut pentru
m=ntuirea noastr` au fost p`storii. Ei st`teau pe c=mp [i f`ceau
de paz` noaptea \mprejurul turmei lor, probabil l=ng` Ierusalim,
ca angaja]i ai templului spre a cre[te oile [i mieii folosi]i ca jertfe.
Nu este \ns` \nt=mpl`toare aceast` coinciden]`, fiindc` [i Fiul
Omului ca o oaie se va aduce spre junghiere, El, care va fi
p`storul cel bun al oilor.
P`storii nu fac \ns` parte din clasele st`p=nitoare, sau suspuse
ale societ`]ii. Ei erau cei mai mode[ti dintre oameni. {i poate
tocmai de aceea au fost ale[i ei s` fie primii care s` \nt=mpine pe
Mesia. Este \nc` o \mplinire a mesajului Buneivestiri ar`tat prin
cuvintele Sfintei Fecioare: ...Ar`tat-a t`ria bra]ului S`u, Domnul
Capitolul unu
144
risipit-a pe cei m=ndri \n cugetul inimii lor; a cobor=t pe cei
puternici de pe tronuri [i a \n`l]at pe cei smeri]i; pe cei fl`m=nzi
i-a umplut de bun`t`]i [i pe cei boga]i i-a scos afar` de[er]i...
(Luca 1, 5153). Cu alte cuvinte, pe cele smerite [i neputin-
cioase ale lumii le-a ales Dumnezeu ca s` ru[ineze pe cele tari.
Celor s`raci cu duhul le va oferi Mesia n`scut \n pe[tera
s`r`c`cioas` a Betleemului \mp`r`]ia Sa (Matei 5, 3). Pentru unii
ca ace[tia, pentru salvarea vame[ilor [i p`c`to[ilor s-a \ntrupat
Fiul lui Dumnezeu. De aceea, El va face din vame[i Apostoli, [i
din p`c`to[i sfin]i.
C=nd p`storilor li s-a ar`tat \ngerul [i c=nd slava lui Dumne-
zeu a str`lucit \mprejurul lor, ei s-au \nfrico[at foarte mult. Nu
au mai v`zut niciodat` a[a ceva [i nici nu se a[teptau s` vad`
vreodat`. |ngerul \i \ncurajeaz` [i le spune lor, tocmai lor, cea
mai bun` veste din lume, care va fi o mare bucurie pentru \ntreg
poporul p=n` la sf=r[itul veacurilor, [i anume c` ast`zi s-a n`scut
M=ntuitorul, care este Hristos Domnul. Altfel spus: ast`zi vi
s-a ar`tat m=ntuirea cea mult a[teptat`, ast`zi a venit iertarea [i
\mp`carea cerului cu p`m=ntul, fiindc` at=t de mult a iubit Dum-
nezeu lumea, \nc=t [i pe Fiul S`u, Cel unul n`scut, L-a dat, ca
oricine crede \n El s` nu piar`, ci s` aib` via]` ve[nic` (Ioan 3,
16). Acest imn al \mp`c`rii cerului cu p`m=ntul este c=ntat de
mul]imea de oaste cereasc`, zic=nd: M`rire \ntru cei de sus lui
Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oameni bun`voire.
|mplinind porunca \ngerului, p`storii s-au dus la Betleem [i
au g`sit Pruncul culcat \n iesle, iar pe Maria [i pe Iosif al`turi de
El. Au mai venit de bun` seam` la ieslea unde s-a n`scut Mesia
[i al]i oameni din \mprejurimi spre a oferi a[a cum se cuvine
[i este omenos un c=t de mic ajutor Femeii care n`scuse...
To]i s-au mirat de cele m`rturisite de p`stori... Maria \ns` nu s-a
mirat, fiindc` ea cuno[tea mai bine ca oricine taina z`mislirii [i
na[terii Fiului lui Dumnezeu. {i nu a m`rturisit-o nim`nui, ci a
p`strat-o \n inima sa.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul sau icoana Na[terii
Domnului \n ieslea din Betleem.

7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc Na[terea Domnului, sau \ntruparea Fiului lui
Dumnezeu? (|n timpul \mp`ratului Octavian Augustus, c=nd
guvernator al Siriei era Quirinius, iar rege al }`rii Sfinte era
Irod). Unde s-a n`scut Pruncul sf=nt? (|n Betleem). Dar Sf=nta
Fecioar` [i dreptul Iosif erau din Nazaret. Cum de au ajuns \n
Cateheze Biblice Noul Testament
145
Betleem? (|mp`ratul Romei a dat ordin s` se fac` recens`m=ntul
popula]iei [i cu acest prilej fiecare trebuia s` se \nscrie \n locali-
tatea de origine a neamului s`u. Iar cum Iosif [i Maria erau din
neamul lui David, iar acesta din Betleem, s-au deplasat din
Nazaret p=n` \n Betleem). Ce s-a \nt=mplat c=nd au ajuns \n
Betleem? (Sfintei Fecioare i s-au \mplinit zilele na[terii). Unde
a n`scut ea pe M=ntuitorul lumii? (Neg`sind o cas` de oaspe]i,
L-a n`scut \ntr-o iesle). Faptul c` Fiul lui Dumnezeu, creatorul
cerului [i al p`m=ntului prime[te s` se nasc` \ntr-o iesle
s`r`c`cioas`, ce ne demonstreaz`? (Ne arat` iubirea f`r` de
margini a lui Dumnezeu ar`tat` omului, printr-o cov=r[itoare
smerenie, sau umilin]`). Care au fost primii invita]i ai cerului la
Na[terea Pruncului din Betleem? (Au fost ni[te p`stori, oameni
simpli [i mode[ti). Ce ne arat` aceasta? (C` Dumnezeu celor
smeri]i le d` har). Ce le spune \ngerul p`storilor? (C` ast`zi l-i
s-a n`scut M=ntuitor). Ce \nseamn` aceasta? (|nseamn` c` prin
\ntruparea Fiului lui Dumnezeu ne-a venit iertarea cerului, adic`
\mp`carea cerului cu p`m=ntul). Cine confirm` acest mesaj?
(Oastea \ngerilor care c=ntau marele imn al \mp`c`rii: M`rire
\ntru cei de sus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oameni
bun`voire). Ce au f`cut p`storii dup` plecarea \ngerului? (Au
mers \n Betleem ca dovad` c` ei erau \n \mprejurimi [i
acolo au g`sit Pruncul \mpreun` cu Mama Sa [i cu dreptul Iosif,
precum [i cu al]i oameni). C=nd p`storii au povestit cele
\nt=mplate, ce au f`cut cei prezen]i la ieslea din Betleem? (S-au
mirat). Dar Mama Pruncului? (Ea nu s-a mirat, fiindc` cuno[tea
taina z`mislirii [i \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu).

8. Aplicarea
Na[terea Domnului constituie pentru cre[tini unul din cele mai
mari praznice. Ea se s`rb`tore[te \n fiecare an la 25 decembrie,
fiind precedat` de o perioad` de [ase s`pt`m=ni de post.
Se va c=nta Troparul Na[terii Domnului, Colindul: O, ce
veste minunat`, precum [i alte colinde.

9. Tem` pentru acas`


Se va citi textul Sfintei Evanghelii dup` Luca privind Na[terea
Domnului [i se va \nv`]a Troparul Na[terii Domnului [i alte
colinde.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
146

|nchinarea magilor
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

La opt zile dup` Na[terea Domnului Sf=nta Fecioar` [i dreptul


Iosif se prezint` cu Pruncul Sf=nt la templu pentru a fi t`iat
\mprejur; iar la patruzeci de zile a fost \nchinat la templu, fiind
\nt=mpinat de dreptul Simeon [i prooroci]a Ana.
Nu peste mult timp a avut loc un eveniment mai pu]in
a[teptat.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Acesta este \nchinarea magilor de la R`s`rit, la care ne vom referi
\n cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei evanghelice Iar dup` ce Iisus s-a n`scut \n
Betleemul Iudeii \n zilele regelui Irod, iat` magii de la r`s`rit
sosir` \n Ierusalim, zic=nd: Unde este Nou-N`scutul rege al
iudeilor? C`ci noi am venit ca s` ne \nchin`m Lui. Iar regele
Irod auzind aceasta s-a tulburat [i \mpreun` cu el tot Ierusalimul.
{i adun=nd pe to]i arhiereii [i c`rturarii poporului i-a \ntrebat
unde are s` se nasc` Hristos. Iar ei au zis: \n Betleemul Iudeii,
c`ci a[a s-a scris prin profetul: {i tu, Betleeme, p`m=ntul lui
Iuda, nicidecum nu e[ti mai mic \ntre c`peteniile lui Iuda, c` din
tine va ie[i Conduc`torul (Pov`]uitorul) care va pa[te pe poporul
meu, pe Israel. Atunci Irod chem=nd pe magi s-a informat cu
de-am`nuntul de la ei despre timpul c=nd li s-a ar`tat steaua. {i
trimi]=ndu-i pe d=n[ii la Betleem le-a zis: Merg=nd, cerceta]i cu
de-am`nuntul despre Prunc, iar dac` \l ve]i g`si vesti]i-m` [i pe
mine ca [i eu s` merg s` m` \nchin Lui. Iar ei ascult=ndu-l pe
rege s-au dus. {i iat` steaua pe care o v`zusera la r`s`rit, mergea
\naintea lor p=n` ce a venit [i a stat deasupra locului unde era
Pruncul. Iar ei v`z=nd steaua s-au bucurat cu bucurie foarte mare.
{i intr=nd \n cas` au v`zut pruncul cu Maria, mama Lui, [i c`z=nd
la p`m=nt I s-au \nchinat Lui [i deschiz=ndu-[i visteriile lor I-au
Capitolul unu
180

--
special`, la 29 iunie, ziua mor]ii lor martirice, precedat` de o
perioad` de post.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Predica de pe munte
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Av=nd ca tem` a predicii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=ntui-
torul \i \nva]` pe to]i care doresc s` devin` fii ai \mp`r`]iei, cum
s` \mplineasc` nu litera, ci duhul Legii, precum [i atitudinea pe
care s` o adopte fa]` de realit`]ile prezente [i viitoare.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Toate acestea le putem cunoa[te dintr-o vast` cuv=ntare cunoscut`
sub numele de Predica de pe Munte, la care ne vom referi \n
cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Sf=nta Evanghelie ne arat` c` \n zile acelea a ie[it Iisus la munte
s` se roage [i toat` noaptea a petrecut \n rug`ciune c`tre Dumne-
zeu. {i c=nd s-a facut ziu`, a chemat pe ucenicii S`i... [i
cobor=ndu-se cu ei, a st`tut \n loc [es, El [i mul]imea ucenicilor
[i mul]ime mare de popor din toat` Iudea [i din Ierusalim [i de
pe ]`rmul Tirului [i al Sidonului, care veniser` s`-L asculte [i s`
se vindece de boalele lor... (Luca 6, 1219). {i v`z=nd Iisus
mul]imile s-a suit pe munte [i [ez=nd au venit la El ucenicii Lui;
[i deschiz=ndu-[i gura \i \nv`]a zic=nd... (Matei 5, 12).
Dup` cum vedem, numele cuv=nt`rii vine de la faptul ca a
fost rostit` pe munte. {i anume, e vorba de muntele Fericirilor
sau Curun (Karn Hattin) la 2 km nord-vest de Tiberias. Altitudinea
este de 560 m de la lacul Ghenizaret. Are dou` culmi \ntre care
Cateheze Biblice Noul Testament
181
se afl` un platou. Aici a avut Ioc predica Domnului. De aceea
Sf=ntul Luca spune, dup` cum am v`zut, loc [es.
Prezent=nd con]inutul cuv=nt`rii, vedem dintru \nceput c`
marea noutate pe care o aduce ea, const` \n faptul c` fericirea ca
aspira]ie a sufletului omenesc nu apar]ine numai celor puternici,
sau celor plini de avu]ii, iar s`r`cia nu mai e considerat` ca o
pedeaps` din partea lui Dumnezeu. Fericirea nu este numai \n
aceasta lume [i pentru aceast` via]`. Ea are un caracter ve[nic, [i
la \mplinirea ei sunt chema]i to]i fiii \mp`r`]iei lui Dumnezeu.
Iar ace[tia nu sunt puternicii vremii, nici cei ce fac caz de evlavia
lor, \n timp ce sufletul le este gol, ci s`racii cu duhul; cei smeri]i
[i desconsidera]i de reprezentan]ii oficiali ai religiei acelor vremi;
cei bl=nzi, cei \nseta]i [i angaja]i s` apere dreptatea [i adev`rata
sfin]enie a lui Dumnezeu, cei cu inima curat`, cei ce fac miloste-
nie, cei ce caut` pacea, precum [i cei ce sufer` oc`ri [i batjocuri
pentru cuv=ntul lui Dumnezeu [i pentru Fiul lui Dumnezeu, pe
care \l slujesc prin iubire jertfelnic` [i statornic`.
Aceast` noutate exprimat` \n predica de pe munte, nu
\nseamn` o schimbare a Legii, adic` a ordinii dat` de Dumne-
zeu, ci o \mplinire a ei, o des`v=r[ire a ei \n duh [i \n adev`r.
Astfel, dac` legea oprindu-te de la p`cat, te face drept \n fa]a lui
Dumnezeu, M=ntuitorul nu combate acest fapt, ci arat` modul \n
care po]i deveni liber fa]` de p`cat. De pild`, nu este suficient s`
nu ucizi, ci trebuie radiat` cauza, care este m=nia, [i \nlocuit` cu
atitudinea de bun`voin]` fa]` de semeni, lipsind orice fel de
jignire. La fel, desfr=ul are o form` interioar`: dorin]a, sau pofta.
P`catul se s`v=r[e[te \n inim`, devenind mai \nt=i p`cat al poftei.
De aceea, mai \nt=i trebuie cur`]at` inima de poftele care o fac
s ` a l u n e c e s p r e p ` c a t . C o m b ` t = n d d e s f r = u l , M = n t u i t or u l
accentueaz` indisolubilitatea [i unitatea c`s`toriei [i a familiei:
Iar`[i s-a zis: cel ce va l`sa pe femeia sa, s`-i dea ei carte de
desp`r]ire. Eu \ns` v` zic vou` c` oricine \[i va l`sa femeia sa \n
afar` de cuv=nt de desfr=nare, face ca s` desfr=neze, [i cel ce o ia
pe cea l`sat`, desfr=neaz`.
Pentru a \nt`ri bunele rela]ii dintre oameni, M=ntuitorul
instaureaz` un principiu pozitiv de comuniune fr`]easc`: f`
aproapelui, ceea ce vrei s`-]i fac` el ]ie, [i accentueaz` faptul
c` mai mult valoreaz` \mp`carea, dec=t darul adus la templu, c`
trebuie ar`tat` semenului iertare [i \ng`duin]`, c` se cuvine s`
trecem peste sl`biciunile lui, nu trebuie adic` s` ne r`zbun`m, s`
r`spundem cu r`u la r`u, ci pentru ca binele s` fie biruitor, trebuie
s` ne \ndrept`m iubirea noastr` [i fa]` de vr`jma[i. |n felul acesta
iubirea va deveni des`v=r[it`. Ea imit` iubirea lui Dumnezeu,
Capitolul unu
182
iar noi devenim des`v=r[i]i, asem`n=ndu-ne cu P`rintele ceresc:
A]i auzit c` s-a zis: ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte. Eu
\ns` zic vou`: nu v` \mpotrivi]i (opune]i) celui r`u, ci celui ce te
love[te pe tine peste fa]a ta cea dreapt`, \ntoarce-i lui [i cealalt`...
Celui ce cere de la tine, d`-i [i nu-l refuza pe cel ce voie[te s` se
\mprumute de la tine. A]i auzit c` s-a zis: s` iube[ti pe aproapele
t`u [i s` ur`[ti pe vr`jma[ul t`u. Eu \ns` zic vou`: iubi]i pe
vr`jma[ii vo[tri, binecuv=nta]i pe cei ce v` blastem`, face]i bine
celor ce v` ur`sc [i ruga]i-v` pentru cei ce v` vat`m` [i v`
prigonesc. Ca s` fi]i fiii Tat`lui vostru cel din ceruri, c` El face
s` r`sar` soarele peste cei r`i [i peste cei buni [i trimite ploaie
peste cei drep]i [i peste cei nedrep]i... Fi]i deci des`v=r[i]i, precum
[i Tat`l vostru cel din ceruri este des`v=r[it.
Pe l=ng` aceasta, Domnul arat` \n predica de pe munte [i
modul de exprimare a adev`ratei piet`]i c`tre Dumnezeu,
elimin=nd exager`rile [i abaterile existente: Lua]i aminte ca s`
face]i dreptatea voastr` \naintea oamenilor ca s` fi]i v`zu]i de ei,
iar de nu plat` nu ve]i avea de la Tat`l vostru cel din ceruri.
Astfel, rug`ciunea, postul [i milostenia devenind \n acele timpuri
acte formale [i spectaculare, Domnul ar`t=nd cum trebuiesc
\mplinite, ne recomand` naturale]ea, interiorizarea [i discre]ia,
ca forme ale adev`ratei piet`]i care transform` fiin]a omului \n
bine [i nu o las` s` se risipeasc` \n formalisme seci [i rigide:
...{i c=nd v` ruga]i nu fi]i ca f`]arnicii, c`ci lor le place s` se
roage st=nd \n sinagogi [i la col]urile str`zilor, pentru ca s` se
arate oamenilor... Iar tu c=nd te rogi intr` \n c`mara ta [i \nchiz=nd
u[a te roag` Tat`lui t`u care este \n ascuns. {i Tat`l t`u cel ce
vede \n ascuns \]i va r`spl`ti ]ie. Ne-a \nv`]at apoi Domnul [i
cum trebuie s` ne rug`m, prin binecunoscuta rug`ciune: Tat`l
nostru....
Tot a[a [i jur`m=ntul, pierz=ndu-[i specificul [i rolul de a
\nt`ri \ncrederea \ntre oameni, prin luarea ca martor a numelui
lui Dumnezeu oric=nd, motiv pentru care Domnul arat` c` pe c=t
posibil jur`m=ntul trebuie evitat.
Pe l=ng` acestea, \n predica de pe munte Domnul ia atitudine
[i fa]` de adunarea bunurilor prisositoare, sco]=nd \n eviden]`
dragostea [i grija lui Dumnezeu permanent \ndreptate spre noi:
Nu v` aduna]i vou` comori pe p`m=nt, unde molia [i rugina le
stric` [i unde furii le sap` [i le fur`, ci v` aduna]i vou` comori \n
cer... C`ci unde este comoara ta, acolo \]i va fi [i inima ta. De
aceea v` zic vou`: nu v` \ngriji]i pentru sufletul vostru ce ve]i
m=nca, nici pentru trupul vostru cu ce v` ve]i \mbr`ca... Privi]i
la p`s`rile cerului c` nu seam`n`, nici nu secer`, nici nu adun`
Cateheze Biblice Noul Testament
183
\n jitni]e [i Tat`l vostru cel ceresc le hr`ne[te. Oare nu sunte]i
voi cu mult mai presus dec=t ele? {i cine dintre voi \ngrijindu-se
poate s` adauge staturii sale un cot? Iar de \mbr`c`minte de ce
v` \ngriji]i? Lua]i seama la crinii c=mpului cum cresc: nu se
ostenesc, nici nu torc... Iar dac` iarba c=mpului, care ast`zi este
[i m=ine se arunc` \n cuptor, Dumnezeu astfel o \mbrac`, oare
nu cu mult mai mult pe voi, pu]in credincio[ilor? Apoi Domnul
ne \ndeamn`: C`uta]i mai \nt=i \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i
dreptatea Lui [i acestea toate se vor ad`uga vou`. Nu v` \ngriji]i
de ziua de m=ine, c` ziua de m=ine se va \ngriji de ale sale. Ajunge
zilei greutatea ei.
|n \ncheiere (Matei 7, 627), M=ntuitorul adreseaz`
ascult`torilor \ndemnul de a p`zi cuv=ntul pe care l-au auzit ca
pe un m`rg`ritar de mare pre]; s` aib` \ndr`zneal` la Tat`l c` vor
primi tot binele pe care \l vor cere, asemenea copilului care cer=nd
tat`lui s`u p=ine, nu va primi piatr`, sau cer=nd pe[te, nu va primi
[arpe... Calea care duce la \mp`r`]ia lui Dumnezeu este calea
str=mt` a \nfr=n`rii. Se cere apoi ferirea de profe]ii mincino[i,
care sunt asemenea lupilor r`pitori \mbr`ca]i \n piei de oaie. Ei
vor fi cunoscu]i dup` roade, adic` dup` fapte, fiindc` nu se culeg
din spini struguri [i din ciulini smochine... Cine \mpline[te
cuvintele auzite \n aceast` predic` asemenea este b`rbatului care
[i-a zidit casa pe st=nc` pentru a r`m=ne neclintit`.
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul predicii de pe munte.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Recapitul=nd con]inutul predicii de pe munte, vedem c` ea \ncepe
cu cele nou` Fericiri [i se continu` apoi cu ar`tarea misiunii \nalte
a Apostolilor de a fi sare p`m=ntului [i lumina lumii, apoi
cu atitudinea M=ntuitorului fa]` de legea mozaic`, cu atitudinea
fa]` de modul de vie]uire cre[tineasc` [i cu atitudinea fa]` de
bunurile p`m=nte[ti. |ncheierea reprezint` \ndemnul M=ntuito-
rului adresat ascult`torilor de a p`zi cuv=ntul pe care l-au auzit
ca pe un m`rg`ritar de mare pre], merg=nd pe calea cea str=mt`,
care duce la \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i ferindu-se de profe]ii
mincino[i.

8. Aplicarea
Con]inutul \nv`]`turilor cuprinse \n predica de pe munte au un
caracter normativ pentru via]a duhovniceasc` a credincio[ilor.
Parte din ele au intrat \n via]a Bisericii ca [i componente ale
Capitolul unu
184
cultului divin public. Auzim [i c=nt`m cu to]ii Fericirile [i
Tat`l nostru, \n cadrul Sfintei Liturghii. La fel, dou` pericope
duminicale cuprind de asemenea textul predicii de pe munte
(Duminica a 3-a [i a 19-a dup` Rusalii).

9. Tem` pentru acas`

--
Se vor lectura aceste pericope. Se va repeta interpretarea muzical`
a Fericirilor [i a rug`ciunii Tat`l nostru.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Rug`ciunea Tat`l nostru

I. Preg`tirea aperceptiv`
Rug`ciunea constituie un dar cu care Creatorul l-a \nzestrat pe
om, spre a se putea ridica [i r`m=ne \n comuniunea Lui. Ea este
prezent` la toate religiile, dar diferit \n]eleas` [i aplicat`. Pentru
a ne \nv`]a cum s` ne rug`m, la cererea Apostolilor,

II. Anun]area temei


M=ntuitorul ne-a l`sat rug`ciunea Tat`l nostru, la care ne vom
referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea
Numele vine de la cuvintele cu care ea \ncepe. Se mai nume[te [i
Rug`ciunea Domneasc`, datorit` faptului ca ea cuprinde
cuvintele Domnului.

Cuprinsul rug`ciunii este urm`torul: Tat`l nostru care e[ti \n


ceruri, sfin]easc`-Se numele T`u; vie \mp`r`]ia Ta; fac`-Se voia
Ta, precum \n cer [i pe p`m=nt. P=inea noastr` cea spre fiin]`
d`-ne-o nou` ast`zi; [i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [i
noi iert`m gre[i]ilor no[tri, [i nu ne duce pe noi \n ispit` ([i f` s`
nu intr`m \n ispit`), ci ne izb`ve[te de cel r`u (Matei 6, 913).
--
194

Parabolele M=ntuitorului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

Av=nd \n centrul \nv`]`turii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=n-


tuitorul le vorbea celor ce-L ascultau [i doreau s` devin` membrii
sau fiii acestei \mp`r`]ii, \ntr-o form` direct` [i \ntr-o form` in-
direct`.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Forma indirect` prin care Domnul se adresa ascult`torilor S`i
erau parabolele sau pildele, la care ne vom referi \n cele ce
urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Parabolele M=ntuitorului numite [i pilde constituie un mod de
transmitere a \nv`]`turii prin compara]ie, sau asem`nare. Ele sunt
istorioare luate din realitatea inconjur`toare, spre a exprima prin
asem`nare un adev`r de credin]` sau o \nv`]`tur` moral` pentru
cei dornici s` devin` membri \mp`r`]iei cerurilor. Parabola este
o istorioar` imaginar` alc`tuit` din fapte obi[nuite ale vie]ii, \n
cadrul unei perfecte realit`]i, cu scopul de a desprinde din
compara]ie o \nv`]`tur` moral` (M. Lepin).
Av=nd ca tem` \mp`r`]ia lui Dumnezeu, parabolele M=ntui-
torului \n num`r de 33, au dup` con]inut trei aspecte:
1. Parabole dogmatice, privind \nv`]`tura despre \mp`r`]ia
lui Dumnezeu. A[a este parabola sem`n`torului, a neghinei, etc.
2. Parabole morale, care arat` cum trebuie s` se comporte
fiii \mp`r`]iei. A[a este parabola samarineanului milostiv, a fiului
risipitor, a celor doi datornici etc.
3. Parabole eshatologice, cu referire la parusia Domnului.
A[a este pilda talan]ilor, a celor zece fecioare, a nun]ii fiului de
\mp`rat etc.
Parabolele sau pildele ne ofer` posibilitatea de a \n]elege
mai u[or variatele ei aspecte, ca [i modul \n care oricine poate
deveni membru sau fiu al \mp`r`]iei.
Cateheze Biblice Noul Testament
195
Astfel, cuv=ntul lui Dumnezeu este asemenea semin]ei care
cade pe p`m=nt [i care se dezvolt` spre \mp`r`]ia lui Dumnezeu
\n func]ie de p`m=ntul \n care cade, adic` de sufletul care o pri-
me[te.
Membrii \mp`r`]iei sunt to]i aceia care se socotesc ca atare,
asemenea n`vodului care prinde pe[ti mari [i mici, sau asemenea
neghinei crescut` \n gr=u. Pot fi [i cei drep]i, ca [i cei nedrep]i;
cei buni, ca [i cei r`i. Dar numai p=n` la seceri[. Atunci se vor
desp`r]i unii de al]ii. O alt` pild` asem`n`toare accentueaz`
acela[i fapt, ar`t=nd c` mo[tenitorii \mp`r`]iei vor fi aceia care
vor face roadele ei (pilda lucr`torilor celor r`i din vie Matei
21, 3343). Dar [i cei r`i, nedrep]ii, vame[ii [i p`c`to[ii pot avea
chiar \nt=ietate \n \mp`r`]ia cerurilor, dac` se c`iesc de p`catele
lor [i \[i schimb` via]a p`c`toas` de alt`dat`. Vedem aceasta din
pilda fra]ilor chema]i s` lucreze \n via tat`lui lor (Matei 21, 28
31). |n cer mai mare este bucuria pentru \ntoarcerea unui p`c`tos
dec=t pentru 99 de drep]i. Iar P`rintele ceresc a[teapt` pe fiul
risipitor [i caut` oaia [i drahma pierdut` (Luca cap. 15) Dar numai
cei ce fac roade bune sunt cu adev`rat mo[tenitorii \mp`r`]iei
ve[nice. Ceilal]i vor fi judeca]i afar`, asemenea fecioarelor
ne\n]elepte, sau a celor care nu [i-au \nmul]it talan]ii cu care i-a
\nzestrat Dumnezeu (Matei 25, 1430), sau a smochinului
neroditor. La fel [i cei ce nu vor s`v=r[i fapte de binefacere fa]`
de semenii afla]i \n suferin]` [i \n nevoi (Matei 25, 3156). |n
concret, iubirea noastr` fa]` de Dumnezeu este direct propor-
]ional` cu iertarea ce ne vine din partea Lui (Pilda celor doi
datornici Luca 7, 4047). Noi avem datoria s` cultiv`m iubirea
fa]` de orice om, asemenea samarineanului milostiv, s` cultiv`m
\n]elepciunea, asemenea economului nedrept, s` st`ruim \n ru-
g`ciune asemenea femeii v`duve fa]` de judec`torul nedrept (Luca
18, 18), s` urm`m pilda smereniei vame[ului [i s` evit`m p`catul
m=ndriei. S` nu ne adun`m bunuri materiale peste necesarul vie]ii,
av=nd \n vedere exemplul negativ al bogatului c`ruia i-a rodit
]arina; s` ducem o via]` cump`tat`, plini de milostivire fa]` de
cei afla]i \n lips`, lu=nd aminte [i \n acest caz la exemplul negativ
al bogatului nemilostiv fa]` de s`racul Laz`r. Pilda lucr`torilor
din vie ofer` imaginea \mp`r`]iei cerurilor, dob=ndit` \n func]ie
de faptele s`v=r[ite \n aceast` via]`. Ea este oferit` de P`rintele
ceresc tuturor celor ce s-au ostenit, indiferent \n care ceas al vie]ii
au \nceput lucrul...
Pe de alt` parte, \mp`r`]ia lui Dumnezeu cre[te [i se dezvolt`
\n interiorul tainic al sufletului, asemenea gr`untelui de mu[tar,
care se transform` \n copac mare, cu multe ramuri, unde p`s`rile
Capitolul unu
196
\[i fac cuiburi. Tot \n interiorul sufletului \mp`r`]ia se dezvolt`
asemenea aluatului care dospe[te toat` fr`m=nt`tura, precum [i a
bucuriei comorii ascunse \n ]arin` [i a negustorului care a g`sit
m`rg`ritarul de mult pre], v=nz=nd totul pentru a cump`ra ]arina
[i, respectiv, m`rg`ritarul.
Pilda celor chema]i la cin` (Luca 14, 1625) ca [i a nun]ii
fiului de \mp`rat (Matei 22, 114) arat` c` \mp`r`]ia cerurilor va
fi oferit` celor chema]i de la r`sp=ntiile drumurilor, fiindc`
cei chema]i mai \nt=i au refuzat s` vin`... To]i trebuie s` a[tepte
\mp`r`]ia lui Dumnezeu venind cu putere, cu candela credin]ei
mereu aprins`, asemenea fecioarelor \n]elepte [i cu inima bun`,
asemenea slugii care \[i a[teapt` st`p=nul, ne[tiind la ce straj` a
nop]ii va veni...
Se pune \ntrebarea: De ce M=ntuitorul a adoptat vorbirea \n
pilde? Se apreciaz` c` Domnul a fost for]at prin lipsa de
\n]elegere a mul]imilor [i prin reaua voin]` a fariseilor s`-[i
ascund` cugetarea sub voalul acestor mici istorioare, pe care le
las` la \n]elegerea ascult`torilor s`i, nedesf`c=ndu-le de \nveli[ul
lor enigmatic dec=t \n cercul apropia]ilor (prietenilor) S`i (Jo-
seph Huby). De fapt, \n ]`rile r`s`ritene oamenii vorbesc des \n
pilde, c`ci vorbirea \n pilde este atr`g`toare, cald` [i plin` de
via]`, cum este la noi vorbirea \n proverbe... Prin vorbirea \n
pilde M=ntuitorul putea s` biciuiasc` mai lesne [i mai ustur`tor
pe potrivnicii S`i [i pe cei n`r`vi]i de p`cate, f`r` ca ei s` se
simt` direct atin[i, [i deci s` aib` dreptul s` se ridice asupra Lui
cu cuvinte grele, sau cu amenin]`ri... Vorbind \n pilde, M=ntui-
torul e sigur ca va fi \n]eles de to]i cei care pe l=ng` auz [i v`z,
mai au [i o inim` curat`, \nclinat` spre Dumnezeu, iar pe ceilal]i
nu-i va sminti.
Intui]ia se poate face ar`t=nd mai multe tablouri cu scene
care reprezint` parabolele M=ntuitorului.

7. Fixarea cuno[tin]elor
D in cele de m ai sus re]inem c` parabolele M =ntuitorului
apar]in=nd vorbirii Sale indirecte reprezint` un gen propriu, plin
de simplitate, de naturale]e, realism [i neasemuit` ad=ncime. De[i
luate din mediul natural al ascult`torilor, ele redau realit`]i tainice
[i ve[nice, la care se refer` \ns`[i \nv`]`tura Domnului. {i cum
tema predicii Sale este \mp`r`]ia lui Dumnezeu, din cuprinsul
parabolelor putem re]ine \n rezumat descoperirea pe care M=ntu-
itorul o face acestei realit`]i spirituale. Astfel, la \mp`r`]ia lui
Dumnezeu sunt chema]i to]i oamenii, indiferent de na]ionalitate,
Cateheze Biblice Noul Testament
197
sex, ras`, sau gradul de p`c`to[enie. Cei bolnavi au nevoie de
doctor, a[a c` cei nedrep]i [i cei p`c`to[i sunt chema]i \n primul
r=nd la leacul vindec`tor oferit de iubirea lui Dumnezeu. Cei care
devin membrii \mp`r`]iei trebuie \ns` s` arate iubire sincer`,
dezinteresat` [i jertfelnic` fa]` de orice om; s`-[i \nmul]easc`
\n]elepciunea [i darurile cu care i-a \nzestrat Dumnezeu; s` fie
smeri]i \n fa]a lui Dumnezeu [i plini de \ndurare fa]` de semenii
afla]i \n lipsuri; s` nu-[i adune avu]ii prisositoare pe cale
necinstit`; s` le foloseasc` \n mod egoist [i s` nu le devin` robi,
ci s` caute mai \nt=i bunurile spirituale [i ve[nice, jertfind totul
pentru dob=ndirea lor.

8. Aplicarea
Pentru frumuse]ea lor [i pentru \nv`]`mintele pe care le tragem
din parabolele Domnului, ele au intrat \n cultul divin public,
devenind pericope evanghelice duminicale, \nc=t chiar [i dumi-
nicile sunt cunoscute dup` numele parabolei (Duminica sem`-
n`torului, a vame[ului [i fariseului, a talan]ilor, a fiului
risipitor, etc.).

9. Tem` pentru acas`

--
Se vor lectura mai multe parabole din cele r=nduite de Biseric`
s` fie citite ca pericope evanghelice, \n cadrul Sfintei Liturghii.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Parabola sem`n`torului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Dup` cum [tim, tema predicii M=ntuitorului este \mp`r`]ia lui
Dumnezeu. Ea a fost expus` sub o form` direct`, fiind oferit`
sufletelor smerite, sau celor ce se jertfesc pentru dreptate; [i
Capitolul unu
224
nu a \nmul]it talan]ii a pedepsit-o cu asprime). Care este concluzia
M=ntuitorului? (C` pe cei ce \nmul]esc prin str`dania lor darurile
lui Dumnezeu, P`rintele ceresc \i ajut` ca mai mult s`
dob=ndeasc`). Ce vedem de aici? (C` Dumnezeu ajut` numai pe
aceia care se str`duiesc, [i pedepse[te lenea fizic` [i lenevia
duhovniceasc`).
|n concluzie, putem spune c` prin pilda talan]ilor M=ntuito-
rul ne d` urm`toarele \nv`]`turi:
Darurile pe care le avem sunt de la Dumnezeu.
Omul le prime[te ca fiin]` liber` [i responsabil`.
Avem datoria s` le \nmul]im.
De str`dania noastr` depinde binecuv=ntarea lui Dumnezeu
sau os=nda ve[nic`.

8. Aplicarea
Faptul c` Dumnezeu ne ofer` m=ntuirea \n dar, \n urma Jertfei [i
|nvierii Domnului ne oblig` [i pe noi la ac]iunea st`ruitoare [i
ne\ntrerupt` de a lucra cu fric` [i cu cutremur la m=ntuirea
noastr` (Filipeni 2, 12), \n lupta cu ispitele [i cu greut`]ile de
tot felul. Vom avea \ns` totdeauna \ncrederea [i n`dejdea c` \n
lupta noastr` Dumnezeu nu ne va p`r`si iar la sf=r[it ne va da
cununa vie]ii pe care a preg`tit-o celor ce-L iubesc pe El (Iacob
1, 12; II Timotei 3, 4).

9. Tem` pentru acas`


Se vor memoriza urm`toarele texte scripturistice: Fericit este
cel ce privegheaz` [i p`streaz` ve[mintele sale, ca s` nu umble
gol [i s` se vad` mu[chii lui (Apocalipsa 16, 15); Priveghea]i
[i v` ruga]i ca s` nu intra]i \n ispit` (Matei 26, 41).

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice Noul Testament

Minunile M=ntuitorului

I. Preg`tirea aperceptiv`
225

Venind s` m=ntuiasc` lumea de p`cat [i s` restabileasc` chipul


lui Dumnezeu \n om, M=ntuitorul a s`v=r[it fapte ie[ite de comun,
care confirm=nd dumnezeirea Sa, dep`[esc posibilitatea noastr`
de \n]elegere, [i de aceea le numim minuni.

II. Anun]area temei


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la minunile s`v=r[ite de M=n-
tuitorul.

III. Tratarea
1. Felurile minunilor
a) Minuni s`v=r[ite asupra naturii [i firii \nconjur`toare (Ex.
potolirea furtunii pe mare, uscarea smochinului neroditor,
prefacerea apei \n vin la nunta din Cana Galileii, etc.).
b) Minuni s`v=r[ite asupra omului (Ex. deschiderea ochilor
orbilor, scoaterea demonilor, \nvieri din mor]i, vindec`ri de boli
etc.).
c) Minuni s`v=r[ite asupra Sa |nsu[i (Ex. Schimbarea la fa]`,
umblarea pe mare, \nvierea [i \n`l]area la cer).

2. |mprejur`rile \n care au fost s`v=r[ite minunile


Putem spune c` ele au fost s`v=r[ite oric=nd [i oriunde; \n
zile de sabat, \n sinagogi, \n case particulare, pe m`ri \nvolburate,
sau chiar \n cimitire. Oric=nd [i oriunde a \nt=lnit suferin]e [i
necazuri, Iisus le-a transformat \n bucurie [i \mplinire.

3. Modul \n care au fost s`v=r[ite minunile


a) Majoritatea au fost s`v=r[ite prin cuv=nt.
b) Prin iertarea p`catelor (Ex. vindecarea paraliticului din
Capernaum).
c) Prin simpla atingere de M=ntuitorul (Ex. vindecarea femeii
cu scurgere de s=nge).
d) Altele prin folosirea materiei din crea]ia lui Dumnezeu
(Ex. vindecarea cu tin` a orbului din na[tere, sau vindec`rile cu
untdelemn poruncite Sfin]ilor Apostoli s` le s`v=r[easc`. Vezi:
Marcu 6, 13).
Capitolul unu
226
4. Caracterul minunilor
a) Minunile nu au un caracter spectacular, ci reprezint`
rev`rsarea iubirii [i \ndur`rii dumnezeie[ti asupra firii c`zut` [i
chinuit` de p`cat (C` minunile lui Iisus nu au un caracter spec-
tacular, rezult` [i din refuzul Lui de a face minuni la cererea
expres` a lui Irod Antipa la judecat`, sau a fariseilor care cereau
semn ca s` cread` \n El).
b) M inunile au un caracter discret (Aproape to]i care
beneficiau de \ndurarea Sa minunat` primeau \ndemnul ca:
Nimeni s` nu [tie.
c) Minunile reprezint` efectul credin]ei celor ce beneficiaz`
de ele [i chez`[ia comuniunii lor duhovnice[ti cu Iisus (Ex.
suta[ul, femeia cananeanc`, Iair, etc.).
d) Minunile vizeaz` totdeauna via]a (buna ei desf`[urare),
ca [i restabilirea chipului lui Dumnezeu \n om (Ex. \nvierea fiului
v`duvei din Nain, \nvierea lui Laz`r, a fiicei lui Iair, ca [i
vindec`rile demoniza]ilor).
e) Minunile au un caracter sfin]itor [i m=ntuitor (De pild`,
celor ce [i-au ast=mp`rat foamea cu p=inile \nmul]ite \n pustie,
le-a promis p=inea ve[nic` din care hr`nindu-se nu vor mai
fl`m=nzi, altora le-a t`m`duit odat` cu trupul [i sufletul, iar altora
le-a transformat via]a p`c`toas` \ntr-o via]` de sfin]enie).

5. Scopul minunilor
a) De a crede Sfin]ii Apostoli \n dumnezeirea lui Iisus, c` El
este Mesia.
b) De a restabili chipul lui Dumnezeu alterat de p`cat [i a-l
repune pe om \n demnitatea avut` la crea]ie.
c) De a na[te credin]a [i iubirea fa]` de Dumnezeu.

6 . N u m ` ru l m in u n ilo r este foarte mare, necunoscut [i


neprecizat {i multe alte minuni a f`cut Iisus... (Ioan 20, 30).

7. Sub aspect critic mul]i contest` posibilitatea minunilor [i


necesitatea lor, spun=nd c` ele ar contrazice legile fire[ti date de
Dumnezeu. Aceast` afirma]ie nu are \ns` temei, \ntruc=t prin
minuni tocmai c` se restabile[te firea c`zut`. Ele nu contrazic
legile firii, ci le pun \n func]ionalitatea lor normal`.
Se contest` apoi minunea \n ea \ns`[i, spun=ndu-se c` Iisus
a vindecat prin forme parapsihologice. Nimeni nu contest`
existen]a fenomenelor parapsihologice, Iisus \ns` nu le-a folosit.
Cateheze Biblice Noul Testament
227
El a folosit puterea Sa dumnezeiasc`. De pild`, cine poate da
vedere orbilor, via]` mor]ilor, vindecare lepro[ilor, etc., prin
sugestie, autosugestie, hipnoz`...?

IV. Recapitularea Aprecierea


Se vor recapitula amintitele aspecte legate de minunile M=ntui-
torului, precum: felurile minunilor, \mprejur`rile [i modul \n care
au fost s`v=r[ite; caracterul, scopul [i num`rul minunilor, ca [i
respingerea obiec]iunilor aduse minunilor M=ntuitorului.

V. Asocierea
Au existat minuni [i \n Vechiul Testament ca mijloace de
descoperire a lui Dumnezeu. De asemenea [i Sfin]ii Apostoli au
f`cut minuni. Erau apoi \n Biseric a primar` ca haruri speciale
ale Duhului Sf=nt, av=nd ca scop zidirea Trupului lui Hristos.
Din nefericire au existat [i minuni false. Acestea sunt mai mult
acte spectaculare ale unor pretin[i profe]i, oameni necinsti]i, care
au creat ne\n]elegeri, dezbin`ri [i c=[tig f`r` munc`; [i de care
M=ntuitorul ne spune s` ne ferim.
Fiind pornite din iubirea fa]` de \ntreaga crea]ie, cea mai
mare minune r`m=ne dragostea lui Dumnezeu ar`tat` \n Jertfa
m=ntuitoare a Fiului S`u.

VI. Generalizarea
Minunile M=ntuitorului reprezint` fapte ale puterii [i ale iubirii
dumnezeie[ti, av=nd menirea s` restabileasc` trupe[te [i suflete[te
firea omului c`zut \n p`cat, repun=ndu-l \n demnitatea crea]iei
originare.

VII. Aplicarea
Minunea e str=ns legat` de via]a duhovniceasc` a credincio[ilor,
\n sensul c` via]a lor duhovniceasc` odr`sle[te [i se dezvolt` din
izvorul minunilor care stau la baza cre[tinismului: \ntruparea,
r`stignirea, \nvierea, \n`l]area Fiului lui Dumnezeu la cer [i po-
gor=rea D uhului Sf=nt \n via]a B isericii spre a sfin]ii pe
credincio[i prin harul Sfintelor Taine.
Multe din minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul le sunt f`cute
cunoscute credincio[ilor de c`tre Biseric` prin pericopele
duminicale de la Sf=nta Liturghie, ca [i cu prilejul oficierii
Sfintelor Taine [i Ierurgii.
Capitolul unu
228
Se face apel la minuni [i \n textele unor rug`ciuni speciale

--
de cerere pentru bolnavi, fie \n rug`ciunea public` a Sfintei
Liturghii, sau a Tainei Maslului, fie \n rug`ciunile particulare.
Iar cu prilejul citirii Acatistului Domnului, credincio[ii iau
cuno[tin]` [i despre minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul.

Minunea prefacerii apei \n vin la


nunta din Cana
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
La ce v=rst` [i-a \nceput M=ntuitorul activitatea public`? (La
v=rsta de 30 de ani, fiindc` numai la aceast` v=rst` la cei vechi
era cineva ascultat [i urmat). Care au fost evenimentele care au
marcat \nceputul activit`]ii Sale? (Botezul de la Ioan \n Iordan,
postul \n pustie, alegerea Sfin]ilor Apostoli, precum [i...

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


...participarea \mpreun` cu Apostolii [i Mama Sa la nunta din
Cana Galileii, unde a f`cut cea dint=i minune, ca s` cread`
ucenicii \n El.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de la
Ioan 2, 111.

Explicarea textului Dup` cum vedem, Iisus a participat la nunta


din Cana Galileii al`turi de Mama Sa (care a fost invitat` la nunt`,
probabil de vreo rudenie sau cuno[tin]` apropiat`). Dreptul Iosif
nu apare [i nici nu va mai ap`rea \n paginile Sfintei Evanghelii.
Se crede c` a murit. Sf=nta Fecioar` p`stra \n sufletul ei taina
\ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu, de aceea se \ncrede \n puterea
lui Iisus de a preface apa \n vin, spun=nd slujitorilor s`-I dea
Capitolul unu
274
8. Aplicarea
Cre[tinii s`rb`toresc intrarea triumfal` a M=ntuitorului \n Ieru-
salim duminica dinaintea \nvierii Domnului. Aceast` duminic`
se mai nume[te [i a Floriilor, credincio[ii duc=nd pe la casele
lor s`lcu]e sfin]ite de Biseric`, \n semnul ramurilor de finic cu
care a fost \nt=mpinat Domnul c=nd [i-a f`cut intrarea solemn`
\n Ierusalim.
Biserica p`streaz` amintirea entuziasmului cu care Domnul
a fost \nt=mpinat \n Ierusalim \naintea Sfintelor Patimi, prin
imnul: Sf=nt, Sf=nt, Sf=nt, Domnul Savaot, plin este cerul [i
p`m=ntul de m`rirea lui. Osana \ntru cei de sus! c=ntat \n cadrul
Sfintei Liturghii, tocmai \naintea prefacerii darurilor, adic`
\naintea Jertfei aduse pe Sf=ntul Altar.
S` c=nt`m cu to]ii acest imn triumfal, care ne aminte[te de
intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim, \naintea Sfintelor
Sale Patimi.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va \nv`]a acest imn liturgic.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Cina cea de tain`


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
{tiind c` se va desp`r]i de cei pe care i-a ales [i care L-au urmat
trei ani pe drumuri pr`fuite, aclama]i sau huidui]i de multe ori,
M=ntuitorul a dorit s` le asigure o continu` r`m=nere al`turi de
ei, sub o form` cu totul nou`, ne\n]eleas`, dar ad=nc sim]it` \n
via]a lor sau a celor ce vor crede \n El p=n` la sf=r[itul veacu-
rilor.
Cateheze Biblice Noul Testament
275
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi
Aceast` form` este \mp`rt`[irea cu Trupul [i S=ngele S`u, care
s-a s`v=r[it pentru prima dat` \n Joia Sfintelor Patimi, cu prilejul
Cinei celei de Tain`, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Iat` ce ne spun Sfintele Evanghelii despre acest eveniment cen-
tral \n opera de m=ntuire s`v=r[it` de Domnul nostru Iisus Hristos:
Iar mai \nainte de s`rb`toarea Pa[tilor, [tiind Iisus c` I-a venit
ceasul s` se mute din lumea aceasta la Tat`l, a ar`tat c` iubind
pe ai S`i care erau \n lume, p=n` \n sf=r[it i-a iubit (Ioan 13, 1).
Afl=ndu-se \ns` \n Betania, o localitate cam la 2 3 km de Ieru-
salim, a trimis pe Petru [i pe Ioan (Luca 22, 8), ca intr=nd \n
cetate (Ierusalim), iat` v` va \nt=mpina un om duc=nd un vas de
lut cu ap`. Merg=nd dup` el \n casa unde va intra, zice]i st`p=nului
casei: unde este \nc`perea \n care s` m`n=nc pa[tile cu ucenicii
mei? {i el v` va ar`ta un foi[or mare, a[ternut. Acolo g`ti]i
(Luca 22, 1012). Era desigur casa unei cuno[tin]e apropiate,
sau prieten al Domnului, poate casa lui Ioan Marcu, Evanghelistul
de mai t=rziu. |n seara aceleia[i zile de joi, a venit Iisus din
Betania \n Ierusalim, la casa unde era preg`tit` cina [i s-au a[ezat
la mas`. Obiceiul era s` stea la mas` culca]i pe cotul st=ng [i s`
m`n=nce cu m=na dreapt` bucatele din farfurie.
Apoi, Iisus s-a sculat de la Cin` [i [i-a pus ve[mintele [i
lu=nd un [tergar, s-a \ncins. Dup` aceea a turnat ap` \n lighean [i
a \nceput s` spele picioarele ucenicilor [i s` le [tearg` cu [tergarul
cu care era \ncins. Deci, a venit la Simon Petru [i acela I-a zis:
Doamne, au Tu vrei s`-mi speli picioarele? A r`spuns Iisus [i i-a
zis: ceea ce fac eu tu nu [tii acum, iar dup` acestea vei pricepe.
A zis Simon Petru Lui; Doamne, \n veac nu-mi vei sp`la
picioarele. I-a r`spuns Iisus: de nu te sp`l nu ai parte de mine. A
zis Simon Petru Lui: Doamne, spal`-mi nu numai picioarele, ci
[i m=inile [i capul. A zis Iisus: cel ce s-a sc`ldat, nu are trebuin]`
dec=t picioarele s` i se spele, c`ci este curat tot: [i voi sunte]i
cura]i, dar nu to]i. C`ci [tia pe cel ce avea s`-L v=nd`... Deci
dup` ce le-a sp`lat picioarele [i [i-a luat ve[mintele, [ez=nd, iar`[i
le-a zis: \n]elege]i ce v-am f`cut? M` numi]i \nv`]`tor [i Domn
[i bine zice]i, c` sunt. Deci, dac` Eu, Domnul [i |nv`]`torul v-am
sp`lat picioarele, pild` v-am dat, ca precum v-am f`cut Eu [i voi
s` face]i (Ioan 13, 4 15).
Capitolul unu
276
Iar apoi m=nc=nd ei, a luat Iisus p=inea [i mul]umind, a
fr=nt [i a dat ucenicilor [i a zis: Lua]i, m=nca]i, acesta este Tru-
pul Meu. {i lu=nd paharul [i mul]umind, le-a dat zic=nd: Be]i
dintru acesta to]i. Acesta este S=ngele Meu, al Legii celei noi
care pentru mul]i se vars` spre iertarea p`catelor (Matei 26,
2628). Aceasta s` o face]i spre pomenirea Mea (Luca 22, 19).
{i zic vou` c` nu voi mai bea din aceast` road` a vi]ei p=n` \n
ziua aceea, p=n` c=nd voi bea cu voi \n \mp`r`]ia Tat`lui Meu
(Matei 26, 29). {i m=nc=nd ei, Iisus s-a tulburat cu duhul [i a
m`rturisit [i a zis: Amin, amin gr`iesc vou`, c` unul dintre voi
M` va vinde (Ioan 13, 21). Iar ei \ntrist=ndu-se foarte mult, a
\nceput s` zic` fiecare dintre ei: nu cumva sunt eu, Doamne? Iar
El r`spunz=nd a zis: cel ce a \ntins cu mine m=na \n blid, acela
ma va vinde. {i Fiul Omului va merge dup` cum este scris despre
El, dar vai acelui om prin care Fiul Omului se va vinde. Bine era
de nu se n`[tea. {i r`spunz=nd Iuda, cel ce L-a v=ndut, a zis: nu
cumva sunt eu, |nv`]`torule? Zis-a lui: tu ai zis. (Matei 26,
2225). {i dup` p=ine a intrat \n el satana. Deci i-a zis Iisus:
ceea ce ai de g=nd s` faci, f` mai degrab`. {i nimeni din cei ce
[edeau la mas` nu au [tiut pentru ce i-a zis acestea; c` unii
socoteau, devreme ce Iuda avea punga, c`-i zice Iisus: cump`r`
cele ce ne trebuie pentru s`rb`toare, sau s` dea ceva s`racilor. {i
dup` ce a luat p=inea, a ie[it \ndat` [i era noapte (Ioan 13, 2730).
|n continuare, Domnul le vorbe[te Sfin]ilor Apostoli despre
sminteala ce-i va cuprinde peste c=teva clipe, prevestind Sf=n-
tului Apostol Petru lep`darea... {i-i \ndeamn` \n acela[i timp pe
Apostoli s` se iubeasc` unul pe altul, a[a cum El i-a iubit pe to]i,
f`g`duindu-le venirea M=ng=ietorului, Duhul adev`rului, [i
\ncheind cu rug`ciunea c`tre P`rintele ceresc pentru r`m=nerea
lor [i a celor ce vor crede prin ei, \n iubirea Lui. |i asigur`, \n
sf=r[it, de |nvierea Sa din mor]i. {i dup` ce au c=ntat laude, au
ie[it la muntele M`slinilor (Matei 26, 30).

7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce eveniment a avut loc joi, \naintea Sfintelor Patimi? (A avut
loc anticiparea s`rb`toririi pa[tilor de c`tre M=ntuitorul [i Sfin]ii
Apostoli). C=nd era s`rb`toarea pa[tilor la iudei? (S=mb`ta). De
ce M=ntuitorul a anticipat aceast` s`rb`torire? (Fiindc` [tia c`
de pa[ti se va aduce Jertfa de isp`[ire, eliber=nd lumea de p`cat).
Cum a s`rb`torit M=ntuitorul pa[tile? (Dup` obiceiul iudaic, dar
au mai intervenit [i alte elemente specifice). Care sunt acestea?
(Sp`larea picioarelor ucenicilor ca pild` de smerenie [i de slujire;
Cateheze Biblice Noul Testament
277
d e m a s c a r e a v = n z ` t o r u l u i , p r e c i z a r e a l e p ` d ` r i i l u i Pe t r u ,
promisiunea unui M=ng=ietor, a Duhului Sf=nt, \ndemn la iubire,
rug`ciunea c`tre Tat`l, prevestirea \nvierii Sale, [i mai ales
prefacerea p=inii [i vinului \n Trupul [i S=ngele S`u, precum [i
oferirea Sfin]ilor Apostoli spre \mp`rt`[ire. Acesta este aspectul
tainic al Cinei). Cum s-a desf`[urat aceast` prefacere sau Cina
de Tain`? (Am v`zut c` Sfintele Evanghelii reproduc fidel
cuvintele M=ntuitorului, referitoare la prefacerea p=inii \n Trupul
S`u [i a vinului \n S=ngele S`u). Care sunt cuvintele referitoare
la prefacerea p=inii \n Trupul S`u? (Sunt cinci cuvinte: a luat, a
mul]umit, a fr=nt, a dat [i a zis). Ce putem remarca de aici? (C`
Iisus a luat p=inea, iar dup` ce a mul]umit nu a mai fost p=ine, ci
trupul S`u). Dar cu paharul? (Tot la fel. Dup` ce a mul]umit nu a
mai fost vin, ci s=ngele S`u). {tiut fiind faptul c` iudeii foloseau
de pa[ti azima, ne \ntreb`m dac` M=ntuitorul a folosit la Cina
cea de Tain` azima sau p=inea dospit`? (Am v`zut c` fiind joi,
El a anticipat s`rb`toarea pa[telui iudaic, care era s=mb`t`. Deci
nu a folosit azima, ci p=inea dospit`).

8. Aplicarea
Cina cea de Tain` constituie centrul cultului divin public, ea
s`v=r[indu-se \n cadrul Sfintei Liturghii, prefacerea p=inii [i
vinului av=nd loc atunci c=nd arhiereul sau preotul roste[te
rug`ciunea de mul]umire, numit` epiclez`, iar strana [i cre-
dincio[ii c=nt`: Pe Tine Te l`ud`m... (Se va c=nta aceast`
c=ntare, precum [i: Cu Trupul lui Hristos v` cumineca]i...).

9. Tem` pentru acas`


Se vor \nv`]a aceste dou` c=nt`ri biserice[ti.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
278

Tr`darea M=ntuitorului [i moartea lui


Iuda
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
Capitolul unu

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Care sunt zilele de post r=nduite de Biseric` peste s`pt`m=n`?
(Miercurea [i Vinerea). De ce s-au fixat aceste zile de post?
(Fiindc` ele ne amintesc de evenimentele dureroase din istoria
m=ntuirii noastre). De ce ne aminte[te vinerea? (De moartea
M=ntuitorului pe cruce). Dar miercurea? (De o alt` \nt=mplare
dureroas`, [i anume despre tr`darea lui Iisus de c`tre unul din
Apostolii S`i, Iuda Iscarioteanul).

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` tocmai la aceast` trist` [i
dureroas` fapt` a tr`d`rii lui Iisus [i moartea lui Iuda.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Sfintele Evanghelii ne spun c` Iuda a fost unul din cei 12 Apos-
toli ale[i de Domnul. Numele lui Iuda (\n original Iehuda),
\nseamn` gloria, m`rirea, lauda. El mai poart` [i adaosul
Iscariotul, spre a indica originea lui din Cariot (sau Keriot), \n
Iudeea. Dac` to]i ceilal]i Apostoli erau galileieni (Fapte 2, 7),
Iuda era din Iudeea, unde s-a n`scut [i Hristos Domnul. El apare
\n lista Apostolilor ca ultimul ales al lui Iisus (Matei 10, 24;
Marcu 3, 1619; Luca 6, 1416). Evangheliile ne spun, p=n` la
actul v=nz`rii |nv`]`torului, pu]ine lucruri despre el. Nu ne apare
nici o ocazie \n care s`-L fi sup`rat pe Domnul. Era totu[i necinstit
[i nesincer. Evanghelia ne spune [i mai clar, c` el fiind acela
care ]inea punga, \[i \nsu[ea pentru sine din ce se punea \n
ea. {i este numit \n mod direct, f`r` nici un menajament: ho].
Astfel relat=ndu-se episodul din Betania, cu [ase zile \nainte de
pa[ti c=nd Maria lu=nd un litru cu mir de nard curat, de mult
pre], a uns picioarele lui Iisus [i le-a [ters cu p`rul capului ei,
\nc=t casa s-a umplut cu mirosul mirului. Iuda a avut de obiectat
Capitolul unu
302
pentru ce m-ai p`r`sit?; 5). Mi-e sete; 6). S`v=r[itu-s-a;
7). P`rinte, \n m=inile Tale \ncredin]ez duhul meu.

8. Aplicarea
R`stignirea Domnului cre[tinii o s`rb`toresc cu post [i rug`ciune
\n Vinerea Sfintelor Patimi (numit` [i Vinerea neagr`).
Se va c=nta Prohodul Domnului.

9. Tem` pentru acas`

--
Se vor re]ine cele [apte cuvinte rostite de M=ntuitorul Hristos pe
cruce.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

|nvierea Domnului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Ce m`rturisim \n articolul V al Simbolului de credin]`? (M`rtu-
risim despre Dumnezeu Fiul c` a \nviat a treia zi, dup` Scripturi).
Aceasta \nseamn` c` potrivit Scrierilor Sfinte ale Vechiului Tes-
tament, ca [i a profe]iei Sale f`cut` \n mai multe r=nduri, dup`
ce a fost judecat, r`stignit [i \ngropat, Domnul nostru Iisus Hristos
nu a fost biruit de moarte, ci a \nviat a treia zi din morm=nt.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la \nvierea Domnului, dovedit`
prin ar`t`rile Sale, v`z=nd apoi care sunt obiec]iunile fa]` de
\nvierea Domnului [i netemeinicia lor.
Cateheze Biblice Noul Testament
303
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e
Sfintele Evanghelii ne arat` c` \nvierea Domnului este un
eveniment nemai\nt=lnit, menit s` ne confirme divinitatea lui Iisus
[i a operei de m=ntuire pe care a adus-o pentru noi. Ea s-a petrecut
\ntr-o lumin` mai presus de \n]elegere [i r`m=ne minunea cea
mai mare la care particip` deopotriv` cerul [i p`m=ntul ...{i
iat`, cutremur mare se f`cuse, c`ci \ngerul Domnului,
cobor=ndu-se din cer a venit, a pr`v`lit piatra de la u[` [i [edea
deasupra ei. {i era \nf`]i[area lui ca fulgerul [i \mbr`c`mintea
lui alb` ca z`pada. {i de frica lui s-au cutremurat str`jerii [i s-au
f`cut ca mor]i. Iar \ngerul r`spunz=nd, a zis femeilor: nu v`
teme]i, c` [tiu c` pe Iisus cel r`stignit c`uta]i. Nu este aici, c`
s-a sculat precum a zis. Veni]i de vede]i locul unde fusese pus
Domnul (Matei 28, 26).
Realitatea morm=ntului gol a constatat-o apoi Maria
Magdalena, apoi Sfin]ii Apostoli Petru [i Ioan, care venind
degrab` la morm=nt au r`mas uimi]i v `z=nd acela[i lucru (Ioan
20, 110).
Minunea \nvierii este confirmat` [i de ar`t`rile Sale, martori
fiind to]i cei care l-au v`zut [i au comunicat cu El.
Astfel, mai \nt=i s-a ar`tat Domnul \nviat Mariei Magdalena
(Marcu 16, 9), care pl=ng=nd la morm=nt, L-a confundat cu
gr`dinarul... (Ioan 20, 1518). Apoi s-a ar`tat femeilor
mironosi]e, zic=ndu-le: Nu v` teme]i! Merge]i [i vesti]i fra]ilor
mei ca s` mearg` \n Galileea. Acolo m` vor vedea (Matei 28,
10). Iisus cel \nviat s-a ar`tat apoi lui Petru (Luca 24, 34; I Corin-
teni 15, 5), precum [i ucenicilor (Luca [i Cleopa) \n drum spre
Emaus, recunoscut fiind numai dup` binecuv=ntarea [i fr=ngerea
p=inii (Luca 24, 1332). |n acea[i prim` zi a s`pt`m=nii s-a ar`tat
Domnul \nviat Apostolilor [i celor ce erau \mpreun` cu ei (Luca
24, 3), f`r` Apostolul Toma. {i a suflat [i le-a zis: lua]i Duh
Sf=nt, c`rora ve]i ierta p`catele, se vor ierta [i c`rora le ve]i ]ine,
vor fi ]inute (Luca 24, 3649, Ioan 20, 1923). {i dup` opt zile
iar`[i erau aduna]i Apostolii cu ei fiind [i Toma. A venit Iisus,
fiind u[ile \ncuiate [i a st`tut \n mijlocul lor [i a zis: Pace vou`!
Apoi a zis lui Toma: adu-]i degetul \ncoace [i vezi m=inile Mele
[i adu-]i m=na ta \n coasta Mea [i nu fi necredincios, ci credincios.
{i r`spunz=nd Toma i-a zis: Domnul meu [i Dumnezeul meu! A
zis lui Iisus: pentru c` M-ai v`zut, ai crezut. Ferici]i cei ce n-au
v`zut [i au crezut (Ioan 20, 2629). Din nou se arat` la marea
Tiberiadei c=nd a pr=nzit cu ei [i c=nd, \ntreb=ndu-l pe Apostolul
Petru dac` \l iube[te, l-a restabilit \n apostolat (Ioan 21, 124).
Capitolul unu
304
Tot Apostolilor se arat` Domnul [i pe muntele Galileii, dup`
cum ne relateaz` textul Scripturii: Iar cei unsprezece ucenici au
mers \n Galileea, la muntele unde le-a poruncit lor Iisus. {i
v`z=ndu-L I s-au \nchinat, ei care se \ndoiser`. {i apropiindu-se
Iisus le-a vorbit lor, zic=nd: Mi s-a dat toat` puterea \n cer [i pe
p ` m = n t . D r e p t a c e e a , m e r g = n d , \ n v ` ] a ] i t o a t e n e a m u ri l e ,
botez=ndu-le \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh,
\nv`]=ndu-le s` p`zeasc` toate c=te v-am poruncit vou`, [i iat`
Eu cu voi sunt \n toate zilele, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Amin
(Matei 28, 1620). Sf=ntul Apostol Pavel se refer` la \nc` dou`
ar`t`ri ale Domnului \nviat, f`cute la peste cinci sute de fra]i
(I Corinteni 15, 6) [i dup` aceea s-a ar`tat lui Iacob (I Corin-
teni 15, 7). |n sf=r[it, \naintea \n`l]`rii la cer, Domnul s-a ar`tat
tuturor A postolilor: {i i-a scos afar` p=n ` \n B etania [i
ridic=ndu-[i m=inile, i-a binecuv=ntat. {i c=nd \i binecuv=nta s-a
dep`rtat de la ei [i s-a \n`l]at la cer (Luca 24, 5051; Marcu
16, 1920).
De aici vedem c` \n decursul celor 40 de zile dup` \nviere
au fost unsprezece ar`t`ri ale Domnului \nviat, la ore, intervale,
[i locuri diferite: la morm=nt, \n Ierusalim, pe drum c`tre Emaus,
la marea Tiberiadei, pe muntele Galileii, spre Betania, la persoane
diferite, femeilor mironosi]e, Apostolilor, ucenicilor [i multor
altor cunoscu]i Sf=ntului Pavel, pe care acesta, la interval de 20
de ani, \i va invoca drept martori oculari (I Cor. 15, 6). E un
timp de control, de verificare [i de convingere. Femeile vin la
m o r m = n t c u m ir e s m e [ i c u la c r im ile p ` r e r ii d e r ` u du p `
|nv`]`torul lor. Apostolii nu cred c` a \nviat p=n` ce nu v`d
morm=ntul gol [i pe El. Toma nu crede p=n` ce nu pune degetul
pe rane, iar Luca [i Cleopa p=n` ce nu le fr=nge p=inea [i nu
m`n=nc` cu ei. Odat` convin[i, ei vestesc \nvierea cu t`rie [i
f`r` \ncetare (Nicolae, M itropolitul Banatului, |nvierea
Domnului [i Biserica, \n Telegraful Rom=n, nr. 1516, 1718
/1984, p. 2).
Cu toate aceste evidente m`rturii ale \nvierii Domnului, \nc`
dintru \nceput ea a fost pus` la \ndoial`. Ne spune Evanghelia c`
unii din str`jeri venind \n cetate au vestit mai marilor preo]ilor
toate cele \nt=mplate. {i adun=ndu-se \mpreun` cu b`tr=nii [i
]in=nd sfat, au dat osta[ilor argin]i mul]i, zic=nd: spune]i a[a:
ucenicii Lui venind noaptea, L-au furat, pe c=nd noi dormeam.
{i de se va auzi aceasta la dreg`torul, noi \l vom \mbuna [i pe
voi f`r` grij` v` vom face. Iar ei lu=nd argin]ii au f`cut precum
i-au \nv`]at... (Matei 28, 1115). Aceast` ipotez` nu rezist`
criticii, privind at=t pe Apostoli, c=t [i pe str`jeri. Apostolii fiind
Cateheze Biblice Noul Testament
305
plini de team`, s-au risipit. Unul din ei chiar s-a lep`dat. Nu-[i
puteau la nici un caz asuma riscul unei eventuale confrunt`ri cu
garda roman` \n disciplin` de fier... C=t prive[te pe str`jeri, un
dasc`l al Bisericii se \ntreab`: dac` str`jerii dormeau, cum puteau
s` vad` (c` l-au furat ucenicii)? Iar dac` nu au v`zut, cum pot da
m`rturie?....
|ntruc=t aceast` ipotez` nu [i-a dovedit temeinicia, s-a
formulat cu timpul ipoteza numit` a mor]ii aparente, ai c`rei
sus]in`tori afirm` c` Iisus nu a murit, ci a c`zut doar \ntr-o moarte
a p a r e n t ` ( s i n c o p a ) , f i i n d a p o i t r e z i t l a v i a ] ` d e r` c e a l a
morm=ntului [i de mirosul aromatelor. Nici aceast` ipotez` nu-[i
dovede[te \ns` temeinicia, fiindc` nici potrivnicii lui Iisus nu au
pus la \ndoial` moartea lui real`. Evanghelia arat` clar c` Pilat
accept` luarea de pe cruce a Trupului Domnului numai dup` ce
s-a convins c` moartea a avut loc \n mod real. Suta[ul face proba
cu suli]a, \mpung=ndu-I coasta... Apoi, aromatele cu care I-a fost
uns trupul [i giulgiurile cu care L-au \nf`[urat i-ar fi produs ele
\nsele moartea prin asfixiere, [i nicidecum nu L-ar fi stimulat
spre trezirea la via]`. Apoi, ce impresie putea l`sa asupra
Apostolilor Iisus trezit din letargie?... Iat` ce spune despre aceasta
un critic, care el \nsu[i a renun]at la aceast` ipotez`: Un om
care a ie[it din morm=nt pe jum`tate mort, care se t=ra bolnav,
care avea trebuin]` de \ngrijire medical`, de bandaje, de \nt`rire
[i de menajare, [i care la sf=r[it era totu[i cople[it de suferin]`,
era imposibil s` poat` face asupra ucenicilor impresia biruitorului
asupra mor]ii [i morm=ntului... Cel mult le-ar fi putut da o
senza]ie de mil` [i de comp`timire, \ns` e cu neputin]` s` le
preschimbe \ntristarea \n entuziasm, s` le ridice cinstirea p=n` la
adora]ie (F.D. Strauss).
Datorit` netemeiniciei ei, [i aceast` ipotez` a fost \nlocuit`
cu cea a viziunii, a iluziei, sau a halucina]iei, ca [i cum to]i
martorii \nvierii Domnului ar fi avut halucina]ii, sau vedenii.
Este [tiut c` halucina]ia apar]ine \n cele mai multe cazuri
nevropa]ilor sau psihopa]ilor domina]i de o idee fix`. Ori, at=t
Apostolii, c=t [i cei foarte mul]i martori ai \nvierii nu au fost
domina]i de ideea scul`rii din morm=nt a lui Iisus [i la nici un
caz nu aveau maladii psihice, sau boli nervoase. Apostolii erau
oameni simpli [i s`n`to[i. Moartea |nv`]`torului le-a produs
team` [i nesiguran]`, [i nicidecum obsesia biruin]ei asupra mor]ii.
Numai dup` ce constat` adev`rul \nvierii, sufletul lor se umple
de o bucurie sf=nt`, aduc`toare de lini[te [i curaj, care s` le dea
Capitolul unu
306
putere s` mearg` \n toat` lumea [i s` \nfrunte toate greut`]ile,
numai ca s` fie martori ai adev`rului de care erau pe deplin
convin[i...

7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a \nviat Iisus din mor]i? (|n prima zi a S`pt`m=nii, adic`
duminica. {i de atunci aceast` zi, comemor=nd acest eveniment,
a devenit pentru \nchin`torii Domnului ziua de odihn` [i de
s`rb`toare s`pt`m=nal`, ziua pe care a f`cut-o Domnul s` ne
bucur`m [i s` ne veselim \ntr-\nsa; Ziua Domnului, \nlocuind
sabatul ca zi de odihn`). Ce au sim]it Apostolii c=nd l-au v`zut
pe Domnul \nviat? (La \nceput au fost st`p=ni]i de team` [i
nedumerire, iar apoi aceste sentimente s-au transformat \n
bucurie, siguran]`, curaj [i iubire f`r` margini fa]` de Domnul
cel \nviat). Evanghelia ne arat` c` la \nceput Domnul \nviat nu a
fost recunoscut nici de Maria Magdalena, nici de Apostoli [i nici
de cei doi ucenici \n drum spre Emaus. De ce? (Fiindc` Trupul
Lui era spiritualizat, cu particularit`]i deosebite oarecum de cele
ale trupului cu care a vie]uit pe p`m=nt). Cum ne apare trupul
spiritualizat al Domnului? (El nu este duh, fiindc` m`n=nc`,
vorbe[te, p`streaz` semnele r`nilor, dar apare [i dispare c=nd
vrea [i unde vrea, [tie tot ce se \nt=mpl`). Cu ce putere \i
investe[te Domnul pe Apostoli? (Cu puterea de a lega [i dezlega
p`catele oamenilor). Cu acest prilej Domnul instituie Sf=nta Tain`
a Poc`in]ei (M`rturisirii, sau Spovedaniei), iar prin suflarea
Sf=ntului Duh peste ei, Domnul cel \nviat instituie Sf=nta Tain`
a Preo]iei. C=nd se arat` Sfin]ilor Apostoli \n Galileea, la munte,
ce le porunce[te? (S` mearg` la toate neamurile, s` le \nve]e noua
credin]` [i s` le boteze \n numele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntului
Duh). Aceasta este Sf=nta Tain` a Botezului. De aici vedem c`
dup` \nvierea Sa din mor]i, M=ntuitorul a instituit trei Sfinte
Taine: Poc`in]a, Preo]ia [i Botezul.

8. Aplicarea
S`rb`toarea |nvierii Domnului este praznic cu dat` variabil`, fiind
precedat` de o perioad` de [apte s`pt`m=ni de post.
Se vor c=nta: Ziua |nvierii [i Hristos a \nviat.
Cateheze Biblice Noul Testament
307
9. Tem` pentru acas`

--
Se vor \nv`]a aceste imne biserice[ti.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

|n`l]area Domnului la cer


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Ce ne spune Simbolul de credin]` despre Dumnezeu Fiul? (C`
este n`scut din veci din Tat`l, c` pentru noi [i pentru a noastr`
M=ntuire s-a pogor=t din ceruri [i a luat trup ca al nostru din
Sf=nta Fecioar` Maria, prin puterea Sf=ntului Duh. Apoi, c` a
fost r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat, a fost \ngropat
[i a \nviat). Dar dup` \nviere, ce s-a \nt=mplat? (S-a \n`l]at la
ceruri [i [ade de-a Dreapta Tat`lui).

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ne vom referi la \n`l]area Domnului la cer, urm`rind desf`[urarea
evenimentului [i f`g`duin]a venirii Sf=ntului Duh.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Se va prezenta textul pericopei care relateaz` evenimentul, dup`
cartea Faptele Apostolilor 1, 212.

Explicarea textului Dup` cum ne arat` textul c`r]ii Faptele


Apostolilor, \n`l]area Domnului la cer a avut loc la 40 de zile de
la \nvierea Sa, pe muntele M`slinilor, aproape de Ierusalim.
Sfin]ii Apostoli nu au \n]eles sensul duhovnicesc al \n`l]`rii
Domnului la cer [i nici a l \mp`r`]iei mesianice, motiv pentru
care ei \ntreab` nedumeri]i pe Iisus dac` acum va \ntemeia
\mp`r`]ia lui Israel. Aceast` ne\n]elegere corect` a \mp`r`]iei
Cateheze dogmatice
331
idoli din al]i oameni, pe care i-au considerat celebri, sau din
alte lucruri... Sau au \ncercat chiar riscul de a nu-[i ]ine \n`bu[it
sim]`m=ntul religios pe care \l aveau \n ad=ncul sufletului lor [i
care \[i cerea dreptul de exteriorizare.

VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` religia este leg`tura liber` [i
con[tient` a omului cu Dumnezeu, manifestat` \n interior prin
sentimentul religios, iar \n exterior (\n afar`) prin cult [i moral`.

VII. Aplicarea
|n primul r=nd, omul ca fiin]` religioas` are datoria de a intra \n
comuniune cu Dumnezeu printr-un act de cunoa[tere a
Descoperirii, sau Revela]iei pe care Dumnezeu i-a f`cut-o prin
Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie.
A doua datorie este aceea de a s`rb`tori, sau celebra credin]a
pe care o m`rturise[te, prin adorarea lui Dumnezeu \n cadrul

--
cultului particular [i public.
A treia datorie se refer` la exteriorizarea prin fapte a senti-
mentului religios, dovedind prin aceasta credin]a vie [i leg`tura
trainic` cu Dumnezeu.

Revela]ia dumnezeiasc`

I. Preg`tirea aperceptiv`
Fiind creat dup` chipul [i asem`narea lui Dumnezeu, omul s-a
aflat totdeauna \ntr-o rela]ie de comuniune [i comunicare cu El.
Chiar dac` interven]ia p`catului a derutat aceast` rela]ie, totu[i
Dumnezeu nu l-a \ndep`rtat cu totul pe om din iubirea Sa...
Dar a[a cum \n mod firesc pentru a intra \n comuniune cu
cineva se impune \n mod necesar cunoa[terea lui, tot astfel pen-
tru a intra \n rela]ie cu Dumnezeu, se cere s`-L cunoa[tem. La
aceast` cu n o a[tere a lu i D u m n ezeu se aju n g e p rin \ns`[i
descoperirea Lui.
Capitolul doi
332
II. Anun]area temei
Aceast` descoperire se nume[te revela]ie dumnezeiasc` (sau
divin`) [i vom vedea mai \n am`nunt despre ea \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` ne arat` c` Dumnezeu poate fi descoperit \n
primul r=nd pe cale natural` din crea]ia Sa: Cerurile spun slava
lui Dumnezeu [i facerea m=inilor Lui o veste[te t`ria (Psalmul
18, 1); Cele nev`zute ale Lui se v`d de la facerea lumii,
\n]eleg=ndu-se din f`pturi, adic` ve[nica Lui putere [i dumneze-
ire (Romani 1, 20).
Noi descoperim pe Dumnezeu din crea]ia Sa cu ajutorul
ra]iunii luminate de credin]`. Pentru un credincios \ntreaga natur`
este o carte deschis` \n care se poate citi despre atotputernicia,
bun`tatea, dreptatea, iubirea, frumuse]ea, atot[tiin]a Creatorului.
Chipul lui Dumnezeu \l v`d \ntr-o floare spunea cineva. Nu c`
flo a re a l-a r c o n ]in e p e D u m n e z e u , c i m o d u l \n c a re e s te
organizat`, via]a [i frumuse]ea ei, ne duce cu g=ndul la Cel ce
are via]` \n Sine [i \[i descopere frumuse]ea vie]ii Sale, concre-
tiz=nd-o \n crea]ia Sa. Acest mod de descoperire fireasc`, natu-
ral`, cu mintea [i sim]irea proprie, a Creatorului din crea]ia Sa,
o numim revela]ie natural`.
Dar pe cale natural`, nu toat` mintea \l vede la fel pe Dum-
nezeu. Veacuri de-a r=ndul, datorit` p`catului, spune Apostolul,
oamenilor li s-a \ntunecat mintea [i au schimbat adev`rul lui
Dumnezeu \n minciun` [i s-au \nchinat [i au slujit f`pturii \n
locul F`c`torului (Romani 1, 35).
Pentru a evita aceast` pr`p`stioas` confuzie (a Creatorului
cu f`ptura), Dumnezeu s-a descoperit \n mod direct omului spre
a fi cunoscut (a[a cum este El); spre a-I cunoa[te voia; spre a
intra dup` cuviin]` \n comuniune cu El. Datorit` faptului c` Dum-
nezeu ca Duh absolut se afl` \n lumina neapropiat` (Timotei
6, 16), fiind cu totul altceva dec=t noi oamenii, nu oricui i se
descoper` Dumnezeu [i nu oricum. Dumnezeu se descoper` pe
cale supranatural`, comunic=nd direct voia Sa unor oameni ale[i.
Dac` prima descoperire am numit-o natural`, pe aceasta o numim
supranatural`, fiindc` este f`cut` de Dumnezeu \n mod direct [i
fiindc` omul neput=nd ajunge singur la cunoa[terea Lui, o
prime[te prin mijloacele lui Dumnezeu mai presus de fire. Sf=ntul
Apostol Pavel spune c` Dumnezeu odinioar` \n multe r=nduri
Cateheze dogmatice
333
[i \n multe chipuri, a vorbit p`rin]ilor no[tri prin prooroci, \n
zilele acestea mai de pe urm` ne-a gr`it nou` prin Fiul... (Evrei
1, 12).
Dup` cum am ar`tat mai sus, datorit` importan]ei cu totul
excep]ional` pe care o prezint` descoperirea lui Dumnezeu, ea
nu este comunicat` oricui, ci anumitor persoane alese \n mod
special (de c`tre Dumnezeu) \n acest scop. |n Vechiul Testament,
c`r]ile profetice p`streaz` peste tot con[tiin]a profetului c` este
chemat de Dumnezeu spre a \ndeplini o misiune sf=nt`, c` ceea
ce el comunic` nu sunt cuvintele sale ci descoperirea lui Dumne-
zeu, Cuv=ntul lui Dumnezeu. Profetul simte c` este ridicat cu
duhul la o stare superioar`, care nu este comun` oamenilor [i la
care nu poate ajunge orice om, ci numai cei chema]i \n mod spe-
cial de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acei cu care Du mnezeu
comunic` au fost preg`ti]i ca s` poat` primi comunicarea, [i mai
departe au fost f`cu]i capabili ca s` poat` transmite descoperirea
lui Dumnezeu. Dac` comunicarea lui Dumnezeu o numim
Revela]ie, preg`tirea omului pentru a putea primi [i transmite
aceast` comunicare, o numim inspira]ie divin`. Revela]ia nu
se poate face deci f`r` inspira]ie. Acela[i Duh al lui Dumnezeu
care gr`ie[te prin prooroci, insufl` preg`tirea de a primi [i
posibilitatea de a comunica. F`r` preg`tire din partea lui Dum-
nezeu, descoperirea nu ar fi posibil`. Altfel spus, revela]ia nu
este posibil` f`r` inspira]ie.
Ne \ntreb`m acum: cum se s`v=r[e[te procesul de comunicare
a a d e v ` ru lu i d u m n e z e ie s c p rin in s p ira ]ia D u h u lu i S f= n t?
R`spunsurile sunt diferite. Unii spun c` Duhul Sf=nt \l fere[te
doar de gre[eal` pe sf=ntul autor, care pune \n scris comunicarea
lui Dumnezeu. Al]ii spun c` descoperirea adev`rului ar avea un
caracter verbal, \n sens c` Duhul Sf=nt ar dicta, iar scriitorul
sf=nt ar pune \n scris tot ceea ce a auzit. Aceste p`reri exprim`
dou` extreme, care r`spund unilateral problemei enun]ate. Noi
spunem c` Duhul Sf=nt \ntr-adev`r fere[te de gre[eal` pe sf=ntul
scriitor, dar \n acela[i timp \i [i \nal]` duhovnice[te sufletul
deasupra st`rii comune, spre a putea \n]elege [i sim]i ceea ce
comunic`. Nu este deci anulat` personalitatea scriitorului, de
aceea unele scrieri au un stil, altele un alt stil; unele au o ad=ncime
duhovniceasc` mai mare, altele mai mic`, de[i acela[i Duh Sf=nt
a comunicat adev`rul de credin]`. Dac` ar fi dictat, cum am v`zut
c` s-a spus, atunci nu ne putem explica deosebirile [i varietatea
formei de redare a diferi]ilor autori inspira]i de acela[i Duh Sf=nt.
A[adar, inspira]ia are un caracter tainic de preg`tire [i comunicare
a adev`rului de credin]`, dar \n acela[i timp [i un caracter de
Capitolul doi
334
\mpreun`-lucrare, sau de conlucrare \ntre Duhul Sf=nt, care
comunic` adev`rul, [i personalitatea sf=ntului scriitor, care
prime[te [i transmite \n scris acest adev`r m=ntuitor.
Revela]ia divin` s-a desf`[urat \n timp [i cuprinde trei
perioade mari. Prima perioad` este \naintea c`derii omului \n
p`cat, c=nd Dumnezeu se descopere omului, comunic` cu el \n
mod direct fa]` c`tre fa]`. A doua perioad` este dup` c`derea
omului \n p`cat p=n` la venirea M=ntuitorului. Dumnezeu se
descopere prin Lege [i prooroci. Legea comunic` voia lui Dum-
nezeu, \l ]ine pe om \n apropierea Sa [i \l preg`te[te pentru
primirea unui izb`vitor. Proorocii comunic` voia lui Dumnezeu
atunci c=nd cei care au primit Legea lui Dumnezeu, se dep`rteaz`
de El. Profe]ii mai comunic` oamenilor [i planul lui Dumnezeu
de a-i izb`vi din robia ap`s`toare a p`catului. Prin profe]i Dum-
nezeu descopere chiar [i timpul c=nd va veni M=ntuitorul. Partea
a treia este descoperirea Fiului lui Dumnezeu \ntrupat. Ea este o
descoperire dumnezeiasc` deplin` [i direct`, fiindc` Fiul este
Dumnezeu adev`rat [i om adev`rat. Ca Dumnezeu, ne descopere
adev`rul deplin despre Sf=nta Treime [i a modului de a intra \n
comuniune cu Ea. Iar ca om, ne comunic` acest adev`r sub o
form` \n care to]i \l pot primi [i \n]elege. De aceea spunem c`
revela]ia Fiului lui Dumnezeu este des`v=r[it`. De aici vedem c`
prin revela]ia Sa, Dumnezeu nu ne comunic` toate formele de
adev`ruri, ci numai cel referitor la m=ntuirea noastr`, la izb`virea
din p`cat [i la modul de intrare \n comuniune cu El.
Am v`zut c` revela]ia divin` o g`sim \n Sf=nta Scriptur`,
care reprezint` Cuv=ntul lui Dumnezeu scris sub inspira]ia
Duhului Sf=nt. Dar \l g`sim [i \n Sf=nta Tradi]ie, ca o descoperire
oral` f`cut` \n mod des`v=r[it de c`tre Fiul lui Dumnezeu \ntrupat.
De fapt, Domnul Iisus nici nu a scris. El a descoperit pe Dumne-
zeu Tat`l [i voia Lui prin viu grai [i a poruncit Sfin]ilor Apostoli,
nu s` scrie, ci s` propov`duiasc` [i s` boteze, adic` s` transmit`
harul m=ntuitor al Sfintelor Taine (Matei 28, 19). De aceea,
Apostolul precizeaz` c` credin]a este din auzire, iar auzirea prin
cuv=nt (Romani 10, 17). De altfel, cuv=ntul scris al Sfintelor
Evanghelii nici nu re]ine tot ceea ce a propov`duit [i a \nv`]at
M=ntuitorul prin viu grai. Sf=ntul Evanghelist Ioan la sf=r[itul
Evangheliei sale arat` c` sunt [i alte multe lucruri pe care le-a
f`cut Iisus [i care, dac` s-ar fi scris cu de-am`nuntul, cred c`
lumea aceasta n-ar cuprinde c`r]ile ce s-ar fi scris (21, 25). Nici
Sfin]ii Apostoli nu au cuprins \n scris toat` \nv`]`tura Domnului.
Ei au transmis adev`rul m=ntuitor prin viu grai [i l-au l`sat
Bisericii ca pe o Sf=nt` Tradi]ie mo[tenit` de la M=ntuitorul.
Cateheze dogmatice
335
Datorit` acestui fapt, Sf=ntul Apostol Pavel \ndeamn` pe cre[tinii
din Tesalonic: Tine]i predaniile pe care le-a]i \nv`]at, fie prin
cuv=nt, fie prin epistola noastr` (II Tesaloniceni 2, 15). De aici
putem observa c` \n unitatea de influen]` a Duhului Sf=nt, aceea[i
inspira]ie o resimte autorul sf=nt [i atunci c=nd scrie, c=t [i atunci
c=nd propov`duie[te cuv=ntul lui Dumnezeu. Acest fapt confirm`
c` Revela]ia divin` o g`sim deopotriv` \n Sf=nta Scriptur` [i \n
Sf=nta Tradi]ie.

IV. Recapitularea Aprecierea


De c=te feluri este revela]ia divin`? (De dou` feluri: natural`,
prin care Dumnezeu ni se descopere prin crea]ia Sa, [i
supranatural`, c=nd Dumnezeu ne comunic` direct voia Sa.) Cu
care act se \ntrep`trunde revela]ia supranatural`? (Cu inspira]ia
Duhului Sf=nt). Revela]ia divin` fiind o comunicare \ntre Dum-
nezeu [i om, cum se nume[te acest caracter al revela]iei divine?
(Acest caracter se nume[te teandric). Dar inspira]ia? (Are
caracter tainic [i sinergicadic` de \mpreun` lucrare a firii cu
harul divin). Cum se manifest` caracterul sinergic al inspira]iei?
(Duhul Sf=nt fere[te pe scriitor de a nu gre[i atunci c=nd comunic`
un adev`r de credin]` spre m=ntuirea oamenilor. Pe de alt` parte,
Duhul Sf=nt \i ridic` sufletul la un nivel duhovnicesc superior
celorlal]i oameni, pentru a putea primi [i comunica adev`rul
descoperit la care el nu ar fi putut ajunge singur. Sf=ntul autor
va transmite apoi adev`rul descoperit potrivit capacit`]ii sale
intelectuale, culturale, potrivit originalit`]ii [i a modului per-
sonal de exprimare). Cum [i prin cine se descopere Dumnezeu?
(La \nceput Dumnezeu s-a descoperit omului \n mod direct. Apoi,
dup` c`derea \n p`cat, se descopere prin patriarhi; prin Moise
comunic` Legea Sa, iar prin profe]i descopere venirea M=ntuito-
rului. |n cele din urm` Dumnezeu se descopere \n mod direct [i
des`v=r[it prin Fiul). Unde g`sim fixat` \n scris revela]ia divin`?
(|n Sf=nta Scriptur`). Toat` revela]ia este fixat` \n scris? (Nu
toat`, ci o parte din ea s-a p`strat [i transmis pe cale oral`. Aceasta
este Sf=nta Tradi]ie). Cum se numesc \n acest caz Sf=nta Scriptur`
[i Sf=nta Tradi]ie? (Se numesc Izvoare ale Revela]iei dumneze-
i e [ t i ) . C u m p u t e m \ n ] e l e g e [ i p ` t r u n d e a d = n c u l t a i ni c a l
adev`rurilor m=ntuitoare ale revela]iei divine? (Prin credin]` [i
mai ales prin tr`irea lor, ajuta]i fiind de harul divin).
Capitolul doi
336
V. Asocierea
De[i revela]ia des`v=r[it` o avem prin Fiul lui Dumnezeu, auzim
totu[i vorbindu-se despre proorocii ne\mplinite [i descoperiri
neadev`rate, care deruteaz` con[tiin]ele multor credincio[i. De
aceea, trebuie s` deosebim adev`rata revela]ie de falsa sau
pretinsa revela]ie. {i \n acest sens ne vine \n ajutor scriitorul
bisericesc Lactan]iu, care \nc` din vechime a indicat criteriile
dup` care putem cunoa[te proorocia adev`rat`. Astfel, adev`ra]ii
profe]i predic` to]i un singur Dumnezeu; nu sufere de boli
suflete[ti (psihice); nu sunt \n[el`tori; nu umbl` dup` averi [i
c=[tig; nu se \ngrijesc de cele necesare vie]ii, ci se mul]umesc cu
\ntre]inerea pe care le-o trimite Dumnezeu. Proorociile lor s-au
\mplinit, sau se \mplinesc \ntocmai. Cunosc=nd aceste criterii,
putem lua pozi]ie fa]` de falsele proorociri, deosebindu-le de
adev`rata revela]ie divin`, p`strat` de Sf=nta Biseric`.

VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` revela]ia divin` reprezint`
descoperirea din partea lui Dumnezeu a voii [i lucr`rii Sale f`cut`
omului spre m=ntuirea sufletului.

VII. Aplicarea
Am v`zut c` prin descoperirea Sa, Dumnezeu nu numai c` ni se
prezint` ca Unul \n Fiin]` [i |ntreit \n Persoane, ci ne arat` [i
lucrarea Sa m=ntuitoare, comunic=ndu-ne \n acela[i timp [i voia
Sa. Acest fapt ne \ndatoreaz` nu numai la cunoa[terea [i
comuniunea cu El, ci [i la efortul \mplinirii voii Lui, \n lupta pe
care fiecare credincios o duce cu ispita [i p`catul: De ve]i
cunoa[te toate acestea, ferici]i ve]i fi c=nd le ve]i [i \mplini
(Ioan 13, 17).
Pe de alt` parte, suntem datori s` p`zim \ntreg l`s`m=ntul
divin transmis prin Sf=nta Tradi]ie [i p`strat cu scump`tate de
Biseric`, [tiut fiind c` Biserica asistat` de Sf=ntul Duh ne-a
p`strat [i ne transmite \ntreg adev`rul descoperit de Dumnezeu,
deoarece ea este st=lpul [i temelia adev`rului (I Timotei 3, 15).
--
Cateheze dogmatice

Sf=nta Scriptur`

I. Preg`tirea aperceptiv`
Cum putem noi cunoa[te pe Dumnezeu, voia Sa [i planul
337

m=ntuirii noastre? (|n primul r=nd pe Dumnezeu \l putem cunoa[te


pe cale natural`, din lucrarea Sa, prin ra]iunea luminat` de
credin]`). Putem cunoa[te pe deplin pe Dumnezeu numai pe cale
natural`? (Nu-L putem cunoa[te des`v=r[it pe Dumnezeu numai
pe cale natural`). Cum descopere Dumnezeu voia Sa [i planul
m=ntuirii noastre? (Pe cale supranatural`). Unde g`sim noi
cuprins` Descoperirea sau Revela]ia supranatural` a lui Dumne-
zeu?

II. Anun]area temei


|n izvoarele sale, care sunt Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie.
Vom trata mai \nt=i despre Sf=nta Scriptur`.

III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` sau Biblia cuprinde colec]ia de c`r]i scrise sub
insuflarea Duhului Sf=nt, a[a cum m`rturisesc sfin]ii ei autori:
Toat` Scriptura este insuflat` de Dumnezeu [i de folos spre
\nv`]`tur`, spre mustrare, spre \ndreptare, spre \n]elep]irea cea
\ntru dreptate (II Timotei 3, 16). La fel ni se arat` c` oamenii
cei sfin]i ai lui Dumnezeu au gr`it, purta]i fiind de Duhul Sf=nt
(II Petru 1, 21).
Ce \nseamn` c` Sf=nta Scriptur` a fost scris` sub insuflarea
sau inspira]ia Duhului Sf=nt?
Aceasta \nseamn` c` Dumnezeu a ales oameni c`rora le-a
descoperit voia Sa. Dar pentru a se putea descoperi, Dumnezeu
trebuia s` preg`teasc` sufletul celor care aveau s` primeasc` [i
apoi s` transmit` mai departe descoperirea adev`rului comunicat.
Cum se face inspira]ia prin lucrarea Sf=ntului Duh?
Prin ac]iunea Sf=ntului Duh, autorul sf=nt care prime[te
adev`rul de credin]` este \n`l]at duhovnice[te deasupra st`rii
comune, spre a putea \n]elege [i sim]i ceea ce i se comunic`.
Aceasta nu \nseamn` c` este anulat` personalitatea lui. Prin
inspira]ie nu \n]elegem aceea c` Dumnezeu ar fi asistat din afar`
la compunerea c`r]ilor, sau c` ar fi dictat \n interiorul sufletului
autorului tot ce a scris. Temele deosebite [i stilul specific al
--
Cateheze dogmatice

Providen]a divin`
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
381

C=nd rostim Simbolul de credin]` m`rturisim c` Dumnezeu este


Creatorul tuturor celor v`zute [i nev`zute. |n acela[i timp
spunem c` Dumnezeu este [i atot]iitorul, recunosc=nd prin
aceasta c` El nu numai c` a adus lumea la existen]`, dar \i [i
poart` de grij` spre a-[i \mplini menirea ei. Aceast` purtare de
grij` a lui Dumnezeu ar`tat` crea]iei Sale este cunoscut` sub
numele de providen]` sau pronie divin`.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n cele ce urmeaz` cum se manifest` providen]a
divin`, obiec]iunile \mpotriva ei [i netemeinicia lor.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Providen]a sau grija lui Dumnezeu fa]` de lume are mai \nt=i un
caracter general, privind \ntreaga crea]ie. V`d creaturile [i trag
concluzia despre Creatorul lor, spune Sf=ntul Efrem Sirul. V`d
lumea [i cunosc providen]a. V`d cum se \neac` corabia dac` \i
lipse[te c=rmaciul, cunosc c` lucrurile omene[ti r`m=n de nimica
dac` nu le \ndreapt` Dumnezeu. Providen]a are [i un aspect spe-
cial, \n sensul c` Dumnezeu poart` grij` fiec`rei fiin]e pe care a
adus-o la existen]`. M=ntuitorul eviden]iaz` acest fapt, referin-
du-se la p`s`rile cerului [i la crinii c=mpului: C`uta]i la p`s`rile
cerului c` nici nu seam`n`, nici nu secer`, nici nu adun` \n jitni]e,
[i Tat`l vostru cel ceresc le hr`ne[te... Socoti]i crinii c=mpului
cum cresc; nu se ostenesc, nici torc. {i zic vou` c` nici Solomon
\n toat` m`rirea Sa nu s-a \mbr`cat ca unul din ei. Deci, dac`
iarba c=mpului, care ast`zi este [i m=ine se arunc` \n cuptor,
Dumnezeu a[a o \mbrac`, nu cu mult mai v=rtos pe voi, pu]in
credincio[ilor? (Matei 6, 2630). Iar pentru a ne \nt`ri credin]a
\n purtarea de grij` a P`rintelui ceresc acordat` nou` oamenilor,
care pe l=ng` trupul muritor, purt`m \n fiin]a noastr` [i chipul
lui Dumnezeu, adic` sufletul nemuritor (Maiei, 6, 25), M=ntui-
Capitolul doi
382
torul ne asigur` c` [i perii capului ne sunt num`ra]i, [i c` Tat`l
nostru cel din ceruri face ca soarele s`u s` r`sar` [i peste cei r`i
[i peste cei buni, [i plou` peste cei drep]i [i peste cei nedrep]i
(Matei 5, 45). De aici vedem c` a[a cum lumea a fost adus` la
existen]` din iubirea [i bun`tatea lui Dumnezeu, tot din iubire ea
este p`strat` de Dumnezeu [i condus` de El spre a-[i \mplini
scopul sau menirea: C`ci Tu iube[ti toate cele ce sunt [i nimic
nu urgise[ti din cele ce ai f`cut, c` dac` ai fi ur=t un lucru nu l-ai
fi pl`smuit. {i cum ar fi r`u ceva, de n-ai fi voit Tu. Sau cum ar
d`inui dac` nu ar fi fost chemat de Tine la existen]` (|n]elep-
ciunea lui Solomon 11, 2426).
Providen]a divin` are un \ntreit aspect: de conservare, de
conlucrare [i de guvernare a crea]iei.
1. Conservarea este grija lui Dumnezeu ca fiin]ele [i lucrurile
s` fie p`strate \n forma lor originar`. F`r` aceast` grij` perma-
nent` a lui Dumnezeu, toat` crea]ia ar disp`rea \n nefiin]`: Toate
c`tre Tine a[teapt` s` le dai lor hran` la bun` vreme.
Deschiz=ndu-}i m=na Ta, toate se vor umplea de bun`t`]i, iar
\ntorc=ndu-]i fa]a Ta, se ofilesc, [i de le iei duhul mor [i se prefac
\n ]`r=n`. C=nd Tu trimi]i \ns` duhul T`u, toate iar`[i se zidesc
[i \nnoiesc fa]a p`m=ntului (Psalmul 103, 2931).
Pentru a \n]elege mai bine aceasta, s` privim pu]in ordinea
[i frumuse]ea crea]iei lui Dumnezeu. At=t lucrurile ne\nsufle]ite,
c=t [i fiin]ele vii au \n ele \nscrise de Dumnezeu \nc` de la crea]ie
legile dup` care se conduc. Dar Dumnezeu vegheaz` ne\ntrerupt
ca aceste legi s`-[i men]in`, s`-[i p`streze existen]a [i astfel s`
fie asigurat` ordinea \n univers. Admir`m cu to]ii un r`s`rit [i
un apus de soare. De c`ldura [i lumina lui beneficiaz` toate
fiin]ele vii... Dar dac` Dumnezeu nu ar veghea ca p`m=ntul \n
mi[carea lui de rota]ie s`-[i men]in` permanent aceea[i distan]`
fa]` de soare, [i numai foarte pu]in dac` s-ar apropia mai mult,
ar deveni incandescent, [i via]a nu ar mai fi posibil`. {i invers,
dac` numai cu pu]in s-ar dep`rta de soare, ar \nghe]a.
Pe de alt` parte, fiin]ele au \nscrise legile existen]ei lor \n
instinct. R`m=nem cu to]ii mira]i, de pild`, \n fa]a albinei care
\[i construie[te cu at=ta m`iestrie fagurele, unde depune mierea
adunat` cu s=rguin]`, precum [i modul interesant de a se \nmul]i.
Admir`m de asemenea, [i felul \n care p`s`rile \[i construiesc cu
at=ta migal` cuibul. Dac` nu ar exista acest instinct, nu [i-ar putea
aduna hrana [i nici asigura perpetuarea speciei... La fel, privind
o plant` care ne ofer` roadele ei \mbel[ugate, sau o floare care
ne \mbat` cu parfumul ei, putem u[or \n]elege c` pe l=ng`
condi]iile de lumin`, c`ldur` [i umiditate, exist` grija lui Dum-
Cateheze dogmatice
383
nezeu de a-[i p`stra forma lor originar` [i \n acela[i timp de a-[i
perfec]iona mereu specia. Aceasta \nseamn` c` lumea nu a fost
creat` de Dumnezeu perfect` ci perfectibil`, iar omul a fost l`sat
de Creator ca st`p=n al lumii v`zute, cu puterea de a interveni la
des`v=r[irea, sau perfec]ionarea crea]iei prin inteligen]a pe care
Dumnezeu i-a pus-o la \nceput \n fiin]a lui [i pe care permanent
i-o dezvolt`.
|n felul acesta, prin purtarea Sa de grij`, Dumnezeu face ca
crea]ia Sa s` nu r`m=n` \ntr-o form` static`, ci s` se \nnoiasc`
mereu, transform=ndu-se \ntr-o crea]ie continu`. Spunem astfel
c` prin providen]` Dumnezeu a creat \n trecut, dar creeaz` [i \n
prezent, precum [i \n viitor.
2. Str=ns legat` de conservare, este conlucrarea, care
\nseamn` ajutorul pe care Dumnezeu \l acord` crea]iei pentru
atingerea scopului ei. Omul, st`p=nul lumii create, devine un
\mpreun`-lucr`tor cu Dumnezeu la \nnoirea [i des`v=r[irea
continu` a crea]iei.
3. Guvernarea sau c=rmuirea este purtarea de grij` a lui Dum-
nezeu spre a conduce creatura spre \mplinirea menirii ei.
Creaturile ne\nsufle]ite sunt conduse prin legile s`dite de Dum-
nezeu \n ele, iar omul este condus spre trepte de existen]` tot
mai ridicate.
Vedem de aici c` cele trei trepte ale providen]ei: conservarea,
c o n lu c ra re a [ i g u v e rn a re a fo rm e a z ` u n \n tre g u n ita r, e le
eviden]iind purtarea de grij` a lui Dumnezeu pentru ca crea]ia s`
poat` fi p`strat` \n forma ei originar`, [i s`-[i \mplineasc` menirea
sau scopul perfec]iunii sau des`v=r[irii ei.
Cei ce nu admit providen]a divin` se \mpiedic` de existen]a
r`ului \n lume. Exist` \ntr-adev`r \n lume r`ul fizic, adic`: boli,
suferin]e, calamit`]i, cutremure, inunda]ii; precum [i r`ul moral,
adic`: nedrept`]i [i nelegluiri de tot felul. {i vedem nu odat` c`
acestea triumf` \n defavoarea binelui; c` oamenii drep]i [i virtuo[i
\ndur` de multe ori necazuri [i suferin]e, iar cei neleglui]i se
\mbuib` \n bunurile acestei vie]i... {i cu toate acestea, Dumne-
zeu nu este autorul r`ului [i nu a l`sat lumea \n p`r`sire [i
nedreptate. Exist` dincolo de abuzuri [i minciun`, dincolo de
viclenie [i tic`lo[ie, for]a drept`]ii [i a adev`rului care de multe
ori aduce balan]a vie]ii omene[ti \n echilibru... Noi [tim \ns` c`
r`ul a intrat \n lume odat` cu c`derea \ngerilor de lumin`, care
au devenit generatori ai \ntunericului [i suferin]ei \n lume. M=n-
tuitorul arat` c` acela a fost dintru \nceput ucig`tor de oameni
[i n-a stat \ntru adev`r (Ioan 8, 44). M=ntuitorul \l nume[te pe
diavol ca st`p=nitorul lumii acesteia (Ioan 12, 31;16, 11), adic`
Capitolul doi
384
cel ce ispite[te pe om, f`c=ndu-l s` p`c`tuiasc`, [i odat` cu p`catul
s`-i vin` toate relele, culmin=nd cu moartea. Dar prin venirea
M=ntuitorului, diavolul a fost aruncat afar`. Dumnezeu ne
p`ze[te de cel viclean (Ioan 17, 15) pe cei ce ne \ncredem \n
El. Domnul \nsu[i ne-a \nv`]at c` \n rug`ciunea c`tre Tat`l nos-
tru, s` cerem a nu fi du[i \n ispit`, ci s` fim izb`vi]i de cel r`u.
Dar de multe ori r`ul ne vine [i ca pedeaps` pentru p`catele
s`v=r[ite de noi. P`rintele nostru ceresc ne ceart`, fiindc` vrea
ca noi v`z=ndu-ne gre[eala s` ne \ndrept`m via]a. Fiul meu, nu
nesocoti cearta Domnului, nici nu te descuraja c=nd esti mustrat
de El; c`ci pe cine iube[te Domnul \l ceart`, [i bic iuie[te pe tot
fiul pe care-l prime[te. Dac` suferi]i certarea, Dumnezeu se poart`
cu voi ca fa]` de fii; c`ci care este fiul, pe care nu-l ceart` tat`l?...
Orice certare pare \ntr-adev`r pentru timpul de fa]` a fi nu spre
bucurie, ci spre m=hnire, dar pe urm` aduce celor \ncerca]i cu ea
roada pa[nic` a drept`]ii (Evrei 12, 511).
Pe de alt` parte, se \nt=mpl` ca noi s` nu \n]elegem lucrarea
lui Dumnezeu asupra vie]ii noastre [i ne tulbur`m dac` nu ni se
\mpline[te o dorin]` oarecare. Cerem \ns` de multe ori, [i nu
[tim ce cerem, dup` cum ne spune M=ntuitorul. Dumnezeu [tie
\ns` sf=r[itul tuturor lucrurilor [i ac]iunilor vie]ii noastre, \nc=t
e bine s` l`s`m a se \mplini voia Lui, [tiind c` toate se lucreaz`
spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu (Romani 8, 29).
Este adev`rat ca diavolul ne poate ispiti, aduc=ndu-ne sufe-
rin]` [i necazuri. Ne poate ispiti ca pe dreptul Iov, chiar dac`
suntem drep]i [i virtuo[i. Dar numai c=t \i este \ng`duit de Dum-
nezeu... St`p=nul acestei lumi, creatorul [i proniatorul ei este [i
r`m=ne Dumnezeu, P`rintele nostru care ne-a adus m=ntuirea [i
izb`virea prin Fiul S`u, asigur=ndu-ne c` prin El vom fi \n final
mai mult dec=t biruitori. |n toate p`timind necaz, dar nefiind
strivi]i, lipsi]i fiind, dar nu dezn`d`jduind... Purt=nd totdeauna
\n trup omor=rea Domnului Iisus, pentru ca [i via]a lui Iisus s`
se arate \n trupul nostru (11 Corinteni 4, 810). Dar p=n` la
sf=r[itul veacurilor, c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate (I Corin-
teni 15, 28), diavolul umbl` r`cnind ca un leu, c`ut=nd pe cine
s` \nghit` (I Petru 5, 8). Cei d`rui]i lui Dumnezeu iau peste
toate pav`za credin]ei, spre a putea stinge s`ge]ile vicleanului
cele aprinse (Efeseni 6, 16), r`m=n=nd permanent uni]i cu
Hristos, c`ruia i s-a dat toat` puterea \n cer [i pe p`m=nt (Matei
28, 18; Filipeni 2, 911), \nving=nd prin Jertfa [i |nvierea Sa
puterea diavolului [i a mor]ii.
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul care reprezint`
pe Dumnezeu \mbr`]i[=nd globul p`m=ntesc.
Cateheze dogmatice
385
7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce este providen]a sau pronia divin`? (Este purtarea de grij` a
lui Dumnezeu, ca lumea pe care El a adus-o la existen]` s`-[i
\mplineasc` menirea pentru care a fost creat`). Ce caracter are
providen]a divin`? (Are un caracter general, privind \ntreaga
crea]ie, precum [i un caracter special, privind fiecare lucru [i
fiin]` ). Care sunt aspectele providen]ei divine? (De conservare,
prin care lucrurile [i fiin]ele sunt p`strate \n forma lor originar`;
de conlucrare, prin care Dumnezeu acord` creaturii ajutorul pen-
tru atingerea scopului pentru care a fost creat`; [i de guvernare,
prin care Dumnezeu conduce creaturile spre \mplinirea menirii
lor). Existen]a r`ului \n lume poate s` pun` la \ndoial` purtarea
de grij` a lui Dumnezeu ar`tat` crea]iei [i omului? (Nu o poate
pune, fiindc` Dumnezeu nu este autorul r`ului, iar mai presus de
for]ele r`ului [i ale \ntunericului este puterea lui Dumnezeu, care
se \ndreapt` totdeauna cu iubire spre crea]ia Sa, [i care pentru
salvarea omului din p`cat [i din moarte a trimis pe Fiul S`u ca
Jertf` de isp`[ire, \nc=t prin Hristos, biruitorul iadului [i al mor]ii,
credincio[ii r`m=n \n n`dejdea de neclintit a biruin]ei finale a
binelui, c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate).

8. Aplicarea
Se va c=nta imnul bisericesc: Cu noi este Dumnezeu, \n]elege]i
neamuri [i v` pleca]i, c`ci cu noi este Dumnezeu....

9. Tem` pentru acas`

--
Se va repeta [i \nv`]a aceast` c=ntare bisericeasc`.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

P`catul str`mo[esc

I. Preg`tirea aperceptiv`
Creat dup` chipul lui Dumnezeu, omul avea o demnitate cu totul
deosebit`. Era coroana crea]iei [i st`p=nul lumii v`zute. Avea \n
acela[i timp [i o menire excep]ional`, [i anume de a fi \mpreun`
--
Cateheze dogmatice

Biserica [i \nsu[irile ei

I. Preg`tirea aperceptiv`
425

Care sunt principalele \nv`]`turi de credin]` pe care le cunoa[tem


[i le m`rturisim \n simbolul de credin]`? (Cele referitoare la Dum-
nezeu, Unul \n fiin]` [i \ntreit \n Persoane). |n c=te articole este
cuprins` aceast` \nv`]`tur`? (|n primele 8 articole). Ce ne spune
\n continuare articolul 9 din simbolul de credin]`? (Ne spune
\ntr-una Sf=nt`, Soborniceasc` [i Apostoleasc` Biseric` ).

II. Anun]area temei


Vom vedea \n continuare \nv`]`tura despre Biseric` [i \nsu[irile
ei.

III. Tratarea
Faptul c` Simbolul de credin]` vorbind despre Dumnezeu, Unul
\n fiin]` [i \ntreit \n Persoane, ne aminte[te [i de Biseric`, nu
este \nt=mpl`tor. Aceasta \nseamn` c` Biserica este opera sau
lucrarea Sfintei Treimi. Apoi, m`rturisirea unui botez spre iertarea
p`catelor \n Biseric`, \nseamn` c` Biserica face vie lucrarea
harului divin necreat al Sfintei Treimi, care se \mp`rt`[e[te
credincio[ilor prin Sfintele Taine. Men]ionarea Sfintei Treimi,
[i a botezului, subliniaz` c` to]i cei boteza]i \n numele Sfintei
Treimi devin membri ai Bisericii.
Se pune \ntrebarea: c=nd a fost \ntemeiat` Biserica? Sf=ntul
Pavel se refer` la Biserica lui Dumnezeu pe care M=ntuitorul a
c=[tigat-o cu s=ngele S`u (Faptele Apostolilor 20, 28).
Odat` cu r`scump`rarea [i \nfierea am primit [i harul prin
umanitatea lui Hristos \nviat [i \n`l]at la cer. Dac` Biserica a
c=[tigat-o Domnul prin jertfa Sa, [i dac` harul Sfintei Treimi
\l primim tot \n urma jertfei Sale, \nseamn` c` Biserica este
continuarea operei de transmitere a harului pentru sfin]irea acelora
care cred [i ader` la jertfa Domnului. Pe de alt` parte, Biserica
\nseamn` o comunitate, deoarece credinciosul este asemenea unei
ml`di]e care se leag` de vi]` (Ioan 15, 19). Vi]a este Hristos,
iar credincio[ii sunt ml`di]ele. Ei alc`tuiesc Trupul lui Hristos,
av=ndu-L Cap [i Via]` de sfin]enie pe El. Aceea[i sev`, acela[i
har care izvor`[te din Sf=nta Treime \i leag` pe cei care primesc
r`scump`rarea, \nfierea [i iertarea m=ntuitoare a jertfei Domnului,
Capitolul doi
426
iar credincio[ii asemeni ml`di]elor aduc road` \n aceea[i
comuniune. Aceast` apropiere \ntr-un Duh s-a pecetluit \n ziua
Cincizecimii, odat` cu pogor=rea Duhului Sf=nt. Atunci s-a
\ntemeiat prima comunitate a celor ce s-au \mp`rt`[it cu botezul
Sfintei Treimi, cu harul divin necreat, \n comuniune de iubire [i
primire a acelora[i Sfinte Taine (Faptele Apostolilor 2, 143).
Membrii Bisericii devin to]i cei care au primit harul Duhului
Sf=nt prin botez, [i \l primesc necontenit prin celelalte Sfinte
Taine. Prin lucrarea Duhului Sf=nt Biserica \mpline[te activitatea
m=ntuitoare a Domnului, fiind Trupul S`u tainic. M=ntuitorul
r`m=ne Capul ei, iar credincio[ii membrele acestui Trup. El este
Capul Trupului care este Biserica (Coloseni 1, 1824; Efeseni
1, 22; I Corinteni 10, 17) ar`tat` Sf=ntului Apostol Pavel. Hristos
lucreaz`, prin harul sfin]itor al Sf=ntului Duh, unitatea de iubire
a membrelor, iar Duhul prin darurile Sale, zide[te necontenit
Trupul lui Hristos (Efeseni 4, 12), c`ci dup` cum trupul este
unul [i are m`dulare multe [i toate m`dularele unui trup, de[i
sunt multe, sunt un trup, a[a [i Hristos. Pentru c` \ntr-un Duh
ne-am botezat noi to]i... (I Corinteni 12, 1213).
Prin urmare, Hristos ca [i Cap al Bisericii, o conduce, iar
Duhul de via]` f`c`torul o \nsufle]e[te. De aici vedem c` fiin]a
Bisericii are un caracter teandric, adic` divin` [i uman`. Aspectul
divin este harul Sfintei Treimi, aspectul uman \l constituie
oamenii. Biserica este \ns` comuniunea oamenilor care \[i sfin]esc
via]a \mp`rt`[indu-se mereu de via]a divin`. {i cum Sf=nta Treime
reprezint` o comuniune des`v=r[it` de sfin]enie, aceasta se
transmite prin harul necreat al Sfintei Treimi, Bisericii ca [i
comunitate care m`rturise[te aceea[i credin]` [i se \mp`rt`[e[te
din acela[i har divin. Altfel spus Biserica este poporul lui Dum-
nezeu, un popor nou, ie[it din lumea p`catului [i dornic s` se
\mp`rt`[easc` de darurile sfin]eniei lui Dumnezeu.
Biserica continu` peste veacuri opera \ntrup`rii lui Hristos
\n lume. Cu fiecare credincios care prime[te Botezul se \ntrupeaz`
din nou Hristos. Pentru acest motiv, fiecare credincios trebuie s`
fie con[tient de faptul c` este un hristofor, adic` un purt`tor
de Hristos, [i c` trebuie s` r`m=n` s` arate lumii p`catului c` el
este [i un hristofil, adic` un iubitor de Hristos. Altfel spus s`
arate lumii prin via]a sa, via]a lui Hristos, \ntrup=ndu-L asfel pe
Hristos \n sine.
Biserica are o parte v`zut` [i alta nev`zut`. Partea nev`zut`
este \nsu[i Capul ei, care o sfin]e[te necontenit prin harul
S f = n t u l u i D u h [ i p r i n m u l t i p l e l e S a l e d a r u r i \ m p ` r t` [ i t e
Cateheze dogmatice
427
credincio[ilor. Tot nev`zu]i, dar prezen]i sunt [i \ngerii
(I Corinteni 11, 10).
Partea v`zut` o constituie membrii Bisericii afla]i \n lupta
cea bun` (II Timotei 4, 6), pentru a primi cununa biruin]ei
ve[nice. Biserica \i cuprinde deopotriv` [i pe cei trecu]i la cele
ve[nice, pe cei adormi]i \ntru n`dejdea \nvierii, men]in=ndu-se
astfel o continu` unitate de iubire \ntre cei afla]i \n drum spre
m=ntuire [i cei trecu]i la cele ve[nice. Pe de alt` parte, prin Sfin]ii
ei, Biserica mijloce[te c`tre Dumnezeu pentru nevoile [i biruin]a
duhovniceasc` a celor afla]i \n via]`.
Nu trebuie exclu[i din comuniunea Bisericii credincio[ii
\nclina]i spre p`cat, fiinc` cei bolnavi au nevoie de doctor, iar
nu cei s`n`to[i (Matei 9, 12). Numai ereticii [i schismaticii,
adic` cei ce m`rturisesc alt` credin]` [i cei ce s-au \ndep`rtat de
r=nduiala Bisericii, se exclud din comuniunea bisericeasc`. De
fapt se autoexclud ei prin faptul c` m`rturisesc alt` credin]` [i
\[i stabilesc alte reguli de via]` cre[tin`.
Privitor la membrii Bisericii, protestan]ii [i neoprotestan]ii
sus]in c` Biserica este o comuniune a sfin]ilor pe care numai
Dumnezeu \i [tie, [i pe care El i-a ales [i i-a predestinat s` fie
p`rta[i harului divin, iar cei p`c`to[i nu pot face parte din
Biseric`. Aceasta nu \nseamn` \ns` c` p`c`to[ii trebuie exclu[i
din calitatea lor de membrii ai Bisericii. |ntr-o m`sur` mai mic`
sau mai mare to]i sunt p`c`to[i Nu este om care s` fie viu [i s`
nu gre[easc`..., iar \n cer va fi mai mare bucurie pentru un
p`c`tos care se \ntoarce, dec=t pentru 99 de drep]i... (Luca 15, 7).
Din Simbolul credin]ei am v`zut c` \nsu[irile Bisericii sunt
urm`toarele: una, sf=nt`, soborniceasc` [i apostoleac`.
Biserica este una, fiindc` Unul este Capul ei [i un singur har
necreat al Sfintei Treimi sfin]e[te pe credincio[i. Este un Domn,
o credin]`, un Botez (Efeseni 4, 5).
Se pune \ntrebarea: dac` Biserica este una, cum explic`m
faptul c` auzim de existen]a mai multor Biserici?
|ntr-adev`r, cre[tinii s-au \mp`r]it, s-au divizat, dar Hristos
nu s-a \mp`r]it (I Corinteni 1, 13). Biserica este Trupul tainic al
Domnului, iar Iisus Hristos este acela[i ieri [i azi [i \n veci
(Evrei 13, 8). Biserica nu poate fi \mp`r]it`, fiindc` ea r`m=ne
peste veacuri st=lpul [i temelia adev`rului (I Timotei 3,15). |n
ea s`l`[luie[te Duhul Adev`rului. Capul ei, Hristos este calea,
adev`rul [i via]a (Ioan 14, 6), iar adev`rul nu poate fi nici
\mp`r]it, nici \nlocuit.
Biserica este sf=nt`, deoarece Hristos a iubit Biserica Sa, [i
s-a dat pe Sine pentru ea, ca s` o sfin]easc`, cur`]ind-o cu baia
Capitolul doi
428
apei prin cuv=nt, ca s` [i-o \nf`]iseze m`rit`, neav=nd nici o
zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci ca s` fie f`r` prihan`
(Efeseni 5, 2527).
Biserica este soborniceasc`, sau universal`, fiindc` orice om
poate deveni membru al Bisericii f`r` nici o deosebire de neam,
limb`, ras`, stare social`, etc. Nu mai este elin, nici iudeu, nici
t`iere \mprejur, nici net`iere \mprejur, barbar, scit, rob sau
slobod, ci toate \ntru to]i Hristos (Galateni 3, 2829; Coloseni
3, 11). Biserica cuprinde toate neamurile fapt ce rezult` din
porunca dat` de M=ntuitorul Sfin]ilor Apostoli: Merge]i \n toat`
lumea [i propov`dui]i Evanghelia la toat` f`ptura (Marcu 16, 15).
Biserica este apostolic` pentru c` \nv`]`tura o are de la Sfin]ii
Apostoli care sunt martorii Cuv=ntului (Faptele Apostolilor 1,
8). Ea este zidit` pe temelia Apostolilor, piatra cea din capul
unghiului fiind \nsu[i Iisus Hristos (Efeseni 2, 20). Aposto-
licitatea B isericii se transm ite prin succesiunea ierarhiei
biserice[ti adic` prin: episcopi, preo]i, diaconi.

IV. Recapitularea Aprecierea


C=nd a luat fiin]` Biserica? (Odata cu jertfa M=ntuitorului). C=nd
a f o s t c o n s t i t u i t ` c a [ i c o m u n i t a t e a c r e d i n c i o [ i l or ? ( L a
Cincizecime, odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh, c=nd s-a s`v=r[it
primul Botez cre[tin). Care este raportul M=ntuitorului fa]` de
Biseric`, ca Trup al S`u? (Prin umanitatea lui Hristos Biserica
prime[te harul necreat al Sfintei Treimi, ca lucrare a Duhului
Sf=nt, \n scopul sfin]irii credincio[ilor prin Sfintele Taine). Pe
l=ng` activitatea sfin]itoare, ce alte activit`]i \ndepline[te ierarhia
bisericeasc` \n calitate de continuatoare a activit`]ii Sfin]ilor
A p o s to li \n lu m e ? (A c tiv ita te a p ro fe tic ` a D o m n u lu i, d e
propov`duire a cuv=ntului lui Dumnezeu precum [i activitatea
\mp`r`teasc`, de conducere a credincio[ilor pe drumul m=n-
tuirii). Care sunt \nsu[irile Bisericii? (Biserica este una, sf=nt`,
soborniceasc` [i apostoleasc`).

V. Asocierea
|n Vechiul Testament Biserica a fost asem`nat` cu corabia lui
Noe care salveaz` de la moarte. Mirele [i mireasa din C=ntarea
C=nt`rilor reprezint` tocmai leg`tura dintre Hristos [i Biseric`.
Profe]ii Vechiului Testament vorbesc de Biseric` mireasa lui
Hristos sub forma unui cer nou [i p`m=nt nou (Isaia 45, 17)
sau de un leg`m=nt nou [i o comuniune universal` [i ve[nic`
Cateheze dogmatice
429
(Isaia 2, 2; Ieremia 31, 3134). Biserica \ndepline[te lucrarea de
m=ntuire prin slujirea lumii, a[a dup` cum Hristos nu a venit s`
I se slujeasc`, ci ca s` slujeasc` El (Marcu 10, 45). |n felul
acesta ea este [i slujitoare, activ=nd adic` pentru promovarea
a toate c=te sunt adev`rate, c=te sunt cinstite, c=te sunt curate,
c=te sunt vrednice de iubit, c=te sunt cu nume bun, orice virtute
[i orice laud` (Filipeni 4, 8).

VI. Generalizarea
Din cele mai sus tratate vedem c` Biserica este comunitatea cre-
dincio[ilor care alc`tuiesc Trupul tainic al Domnului,
dob=ndind m=ntuirea prin harul Sf=ntului Duh primit prin Sfintele
Taine, [i st=nd sub c=rmuirea v`zut` a ierarhiei biserice[ti.

VII. Aplicarea
Datoriile cre[tinului fa]` de Biseric` sunt cuprinse \n cele nou`
porunci biserice[ti. |n esen]` ele cuprind datoria de a participa la
via]a Bisericii, prin \mp`rt`[irea cu Sfintele Taine mai ales \n
cele patru mari posturi, sau cel pu]in \n Postul Sfintelor Pa[ti;
frecventarea serviciilor religioase, \n special a Sfintei Liturghii,

--
cinstirea ierarhiei biserice[ti, p`strarea cu evlavie a \nv`]`turii
Bisericii; cultivarea duhului de pace [i buna \n]elegere cu to]i
cre[tinii [i cu to]i oamenii, pentru \mplinirea testamentului de
unitate l`sat de Domnul Iisus Hristos, Capul Bisericii.

Natura [i lucr`rile harului divin

I. Preg`tirea aperceptiv`
C`zut \n p`cat [i rup=nd leg`tura cu Creatorul s`u, omul nu se
putea ridica la comuniunea cu Dumnezeu prin propriile lui puteri.
Pentru salvarea omului a trimis Dumnezeu la plinirea vremii
(Galateni 4, 4) pe \nsu[i Fiul S`u ca prin Jertfa Sa s` ne
r`scumpere din p`cat [i s` ne ofere \n acela[i timp puterea de a
deveni fii ai lui Dumnezeu, spre a-i \mplini voia [i a ne des`-
v=r[i via]a duhovniceasc`. Ne-a f`cut vii spune Apostolul
\mpreun` cu Hristos prin har... {i aceasta nu de la voi; a lui Dum-
nezeu este darul (Efeseni 2, 8).