Oe PRS Despre cele opt patimi de cApetenie cu subimpartirile si mladigele lor 1. Slujirea pantecelui Imbuibarea, betia, nepazirea si dezlegarea posturilor, mancarea pe ascuns, ciutarea mancirurilor alese i, indeobste, incdlcarea infranarii. Iubirea nepo- trivitd si de prisos a trupului, a vietii si odihnei lui, din care se alcatuiesce iu- birea de sine, ce nagte nepazirea credingei fata de Dumnezeu, faya de Biserica, fara de faptele bune si fati de oameni . 2. Desfranarea Aprinderea desfranata, simtirile si dorintele desfranate ale trupului, primi- tea gindurilor necurate, impreuni-vorbirea cu ele, indulcirea de ele, incuviin- area lor, adistarea in ele. Inchipuirile desfranate si uitarea de sine in ele. Spur- carea prin scurgere de simanga. Nepizirea simyurilor, si mai ales a pipaitului ~indrazneala nerusinata care nimiceste toate faptele bune. Vorbirea spurcata sicitirea cirgilor patimase. Pacate de desfranare dupa fire: desfranarea si prea- desfranarea. Pacate de desfranare impotriva firii: malahia, sodomia, pacatuirea cu dobitoace si cele asemenea. 3. lubirea de argint Iubirea de bani si, indeobste, iubirea de avurie miscatoare si nemigcatoare. Doringa de imbogatire. Cugetarea la mijloace de imbogatire. Visarea la boga- tie. Teama de batranere, de saracirea naprasnica, de boala, de alungare din lo- cuingi. Zgarcenia. Iubirea de castig. Necredinga in Dumnezeu, nenadajduirea in Pronia Lui. Impatimirea sau iubirea bolnavicioasa, de prisos, fata de feluri- te lucruri stricacioase, care lipsesc sufletul de libertate. Cufundarea in griji lu- mesti. Placerea de a primi daruri. Insusirea avutului strain. impietrirea fata de fragii siraci si fara de togi cei nevoiasi. Hortia. Talharia, 4, Mania lugimea, primirea gandurilor manioase; inchipuirile manioase si razbuna- toare, tulburarea inimii de catre intratare, intunecarea mintii de catre ea: ti 137petele necuviincioase, certurile, ocarile, cuvintele crude si rautacioase, lovirea, impingerea, uciderea. Ranchiuna, ura, vrajba, rézbunarea, clevetirea, osindi- rea, tulburarea gi jignirea aproapelui. 5. fntristarea Amiariciunea, tristetea, tiierea nadejdii in Dumnezeu, indoirea de figi- duingele Lui, nerecunostinga fagi de Dumnezeu pentru tot ce ni se incampla, puginatatea de suflet, nerabdarea, nedojenirea de sine, supararea impotriva aproapelui, cartirea, lepadarea de cruce, incercarea de a cobori de pe ea. 6. Trandavia Lenevirea la toata fapta buna si mai ales la rugiciune. Pardsirea pravilei de chilie si a celei bisericesti, Parisirea rugaciunii neincetate si a citirii folositoa- re de suflet. Neluarea aminte gi lipsa de osardic la rugiciune. Nepasarea. Lipsa de evlavies Nelucrarea. Odihnirea de prisos prin somn, stare in pat gi tor felul de desfitiri. Preumblarea din loc in loc. Desele iegiti din chilie, plimbarile si cercetarea prietenilor. Grairea in desert. Glumele. Luarea in desert a celor sfin- te, Parisirea metaniilor gi a celorlalte nevoinge trupesti. Uitarea pacatelor pro- prii. Uitarea poruncilor lui Hristos. Negrija. Furarea mintii. Lipsirea de frica lui Dumnezeu. Impietrirea. Nesimyirea. Deznadajduirea. 7. Slava desarta Cautarea slavei de la oameni, Laudirosenia. Dorirea si cautarea cinstiti- lor lumesti. Iubirea de a avea vesminte frumoase, trisuri (in ziua de azi ma- sini — n. m) aratoase, servitori si lucruri de prisos in chilie. Luarea-aminte la frumuseyea propriei fefe, la glasul placut pe care il ai gila alte calicati trupesti. Inclinarea spre stiingele gi artele acestui veac ce piere, ciutarea de a spori in ele pentru dobandirea slavei vremelnice, pimintesti, Rusinea de a-fi marturi- si pacatele, Ascunderea lor inaintea oamenilor si a parintelui duhovnicesc. Vi- clenia. Dezvinovatirea prin cuvinte. Impotrivirea. Dezvinovatirea vicleana fa- i de propria constiingé. Fapimnicia. Minciuna. Amagirea. Pizma. Batjocorirea aproapelui. Nestatornicia in obiceiuri. Preficitoria. Lipsa de constiingé. Obi- ceiurile dracesti si viata draceasca. : 8. Trufia ' Dispresuirea aproapelui. Parerea cd esti mai presus de ceilalfi, Obraznicia. mntunccarea, ingrosarca mingii si inimii. Tintuirea lor de cele pimantesti. Hu- 138di. a a, va Ja, Necredinga. Ingelarea, ,Ratiuneg” tirea cargilor eretice, desfranate jocurile crude. Parisirea smerey Hristos. Pierderea simplitigi, Filosofia cea mincinoasi. Erez: 'U nume mincinos, Nesupunerea fa- i ici. Urmarea propriei voi trupesti. Ci- $i desarte. Nesupunerea fafa de mai-mari. Bat- Niel $i tacerii prin care se face omul urmator lui Pierderea iubirii de Dumnezeu si de aproapele. ‘a. Ateismul. Nestiinga. Moartea sufletului. pec oe Ole Stetiea cunt rindi ee Warcies se ee chirea vechiului Adam, care a luat finga din ciderea lui, Despre aceasta mare rand vorbeste Sfantul Prooroc Isaia: De la picioare pand la cap, nue intr-insul loc intreg; nici pe bubd, nici pe vineyeala, nici ‘pe rana cu puroi nu sunt leacuri, nici untdelemn, nici legavuri de pus (Is I, 6). Asta inseamna, potrivit tileui- til Paringilor, c& rana — picarul — nu este doar in parce, nu numai pe un sin- gur madular, ci pe intreaga fiingd: a cuprins trupul, a cuprins suflecul, a cu- Prins toate insusirile, toate puterile omului. Aceasti mare rani Dumnezeu a numit-o »moarte” atunci cand, oprindu-i pe Adam si Eva si guste din pomul cunoasterii binelui si raului, a zis: fr ziua in care veti manca din el, cu moarte vefi muri (Fac. II, 17). Indaté ce au gustat din pomul oprit, stramogii au simgit moartea vesnici: in privirile lor a aparut simsirea trupeasca; ei au vizut ci sunt goi. In cunoasterea goliciunii trupului se risfrangea goliciunea sufletului care pierduse frumusesea neprihanirii, asupra careia odihnea Duhul Sfant. Lucra in ochi simgirea trupeasca, iar in suflet — rusinea, in care este unirea tuturor simgirilor pacdtoase: si a trufiei, sia necuriiei, si a intristarii, si a trandaviei, si a deznadajduirii! Mare rand ¢ moartea sufleteascd; de neindreptat este invechi- rea ce a avut loc dupa pierderea dumnezeiestii asemaniri! Aceasta mare rand Apostolul o numeste legea paicatului, trupul mortii (Rom. VII, 23-24), fiindcd mintea si inima omorate s-au preschimbat pe de-a-ntregul in pamant, slujesc ca niste roabe poftelor stricacioase ale trupului, s-au intunecat, s-au ingreunat, insele s-au facut trup. Acest trup nu mai este in state si aibi impartisire cu Dumnezeu (Fac. VI, 3)! Acest trup nu e in stare si mosteneasca fericirea ves- nica, fericirea cereasca (I Cor. XV, 50)! Aceasti mare rana s-a Tevarsat asupra intregului neam omenesc, s-a facut mostenire nefericita a fiecdrui om. Cerceténd rana mea cea mare, privind la omorirea mea, ma umplu de in- tristare amara! Nu ma dumiresc: ce si fac? Voi urma pilda vechiului Adam, ca- te, vazandu-si goliciunea, s-a grabit s4 se ascunda de Dumnezeu? Voi incepe, asemenea lui, si ma dezvinovatesc, adaugind alta vind la vina picatului? In za. dar este a ma ascunde de Cel Ce vede toate! In zadar e a ma dezvinovati ina- intea Celui Care totdeauna va birui cand va judeca El (Ps. L, 6)! Deci, ma voi imbraca nu cu frunze de smochin, ci cu lacrimi de pocdinya; in loc de dezvinovitire voi aduce marturisire nefigarnica, Imbracat tn pocain- 139¥4 51 lacrimi, ma voi infigiga inaintea Dumnezeului meu. Dar unde-L voi afla pe Dumnezeul meu? In rai? De acolo am fost alungat, si heruvimul care sta la intrare nu-mi da drumul! Prin insagi greutatea trupului meu sunt fintuit de pamant, temnita mea! oe : Urmas picitos al lui Adam, imbarbiteazi-te! A strilucit lumina in temni- fa ta: Dumnezeu S-a pogorat in valea surghiunului tau ca sa te ridice iardsi in Patria de sus, pe care ai pierdut-o. Ai vrut si cunosti binele gi raul: El igi lasa aceasta cunoastere. Ai vrut si te faci ca Dumnezeu, $i prin aceasta te-ai ficut asemenea diavolului la suflet, asemenea dobitoacelor si fiarelor la trup: Dum- nezeu, unindu-te cu El, te face dumnezeu dupa har. El igi iarta pacatele. $i nu numai atic! El smulge ridicina réului din suflerul tiu, insisi boala picatului, otrava strecurata in suflet de diavol, si igi daruieste doctorie pentru toata calea vietii tale pimantesti, ca si te vindeci de picat, fara sd aiba insemnatate de ci- te ori te-ai molipsit de el din neputinga. Aceasta doctorie este marturisirea pi- catelor. Vrei si te dezbraci de vechiul Adam, tu, care prin Sfantul Botez esti, deja, imbracat in Adam Cel Nou, insa prin farddelegile tale ai reusit s& invii in tine invechirea si moartea, si inabusi viaga, si o faci pe jumitate moarta? Tu, cel robit picatului, tras citre el de puterea obiceiului, vrei si recapeti slobo- zenia si indreptarea? Cufundi-te in smerenie! Biruie rusinea nascuta din sla- va desarta, care te invagi si te prefaci, cu Figérnicie gi viclenie, c& esti drept, ca astfel si pistrezi, si intaresti in tine moartea sufleteascd. Leapidai pcatul, in- tra in vrdjmasie cu el marturisindu-l fird f¥paenicie. Aceasta doftoricire trebu- ie si meargi inaintea tuturor celorlalte; iri ea, doftoricirea prin rugiciune, la- crimi, post $i toate celelalte mijloace va fi neindestulitoare, nemultumitoare, netemeinici. Mergi, trufasule, la pirintele iu duhovnicesc: la picioarele lui vei afla milostivirea Parintelui Ceresc! Numai si numai mérturisirea nefarar- nica si deasa poate slobozi pe om de obiceiurile pacatoase, sa faci pocainga ro- ditoare, iar indreptarea temeinica si adevarata. Intr-o scurti clipa de strapungere, dintr-acelea in care ochii mintii se deschid spre cunoasterea de sine, dintr-acelea care vin atat de rar — intr-o scurta clipa de strapungere am scris acestea spre mustrare de sine, spre in- demn, spre aducere-aminte, spre povatuire. Jar tu, care cu credinga si iubi- re intru Hristos citesti aceste randuri si poate vei afla in ele ceva care si+pi fie de folos, adu suspinare din inima si rugaciune pentru sufletul care mult a patimit de la invaluirile pacatelor, care adeseori a vazut inaintea sa inec si pieire sia aflat odihn’ intr-un singur liman: marturisirea picatelor sale.