Patimile, boli spirituale o simpla privire rapid aruncata pe omul cazut. Printre aceste multiple boli s mentale, mai generale si gener’ asupra nenumiaratelor patimi care-] pot lovi Pirituale, exist’ totusi unele care sunt funda- as oe iL ice (yevixcdtortor),” acest ultim termen ari- tand ca ele, intr-un anumit fel, le contin gi le zimislesc pe toate celelalte. Aceste patimi principale sunt in numir de opt, Evagrie le clasificed astfel: »Gandurile cele mai generale, in care se cuprind toate celelalte, sunt in nu- mar de opt. Primul este gandul licomiei (yaotpropyic.); dupi el, vine cel al curviei (mopveta); al treilea este cel al iubirii de arginti (pAapyupta);” al patrulea, gandul tristetii (Amn); al cincilea, al maniei (opyf); al saselea, al akediei (xedtc); al saptelea, al slavei desarte (kevoSoE1d); al optulea, al mandriei (btepedavia)”.” Lista aceasta fixata de Evagrie a devenit traditio- nal in ascetica ortodoxa.® Cele opt patimi generice corespund celor sapte neamuri care trebuie in- vinse, in afara de Egipt, cucerit deja, despre care vorbeste Deuteronomul (7, 1). Cateodata, Sfintii Parinti, socotind mandria si slava desart o singuri patima, vorbesc numai despre sapte patimi,® in acest caz ele corespunzand celor sapte demoni de care vorbeste Evanghelia (Mt. 12, 45; Mc. 16, 9; Le. 8,2; 11, 26). Izvorul acestor opt patimi principale si al tuturor celorlalte pacate care se nasc din ele este filautia (pUAcutic.) sau iubirea egoisti de sine. Toate pati- mile provin din aceasta,“ dar ea produce in primul rand trei patimi funda- mentale, care le preced si le zimislesc pe celelalte cinci, dintre cele opt prin- cipale, apoi pe toate celelalte: acestea sunt gastrimarghia, arghirofilia si chenodoxia. ,,lubirea trupeasca de sine, cum s-a spus adeseori, e pricina tu- » Bvagrie, Tratatul practic, 6. Gisim deja aceasti expresie la Clement Alexandrinul, Pedagogul, 1, XM, 101, 1. © Cf. Evagrie, Tratatul practic, 6. jes la: Sf. Toan Casian, Convorbiri duhovnicesti, V, manastiresti, V, 1. Sf. Joan Sedrarul, Scara, XXVII, 43; XX, [: XXVI gorie cel Mare, Comentariu la lov, XXXI, 45. Sf. loan Damnaschin, Cuvcint de suf folositor. Sf. Nil Sorski, Regula, V. Despre originea acestei clasificiri, a se vede, 1 Hausherr, ,.L’otigine de la théorie orientale de huit péchés capitaux”, Onomaiky Christiana, XXX, 3, 1933, p. 164-175, reluati in Enudes de spiritualité one Rome, 1969, p. 11-22. . © Cf. SE. Toan Casian, Convorbiri duhovnicesti, V, 17-18. “5 Cf. Sf. Ioan Scirarul, Scara, XXI, 1. °° A se vedea, de asemenea, Apoc. 17, 3, 9. "Cf. SE. Maxim Misturisitorul, Capete despre dragoste, MI, 56. Sf. Talasie, Capete despre dragoste, infranare si petrecerea cea dupd minte, IM. 86. Sf. Isaac Situl Che Vinte despre nevointd, 71. Sf. loan Damaschin, Cuvant de sufler folositor. Sf. isi Sinaital, Capete despre trezvie, 202. Sf. Nichita Stithatul, Cele 300 de capeie Il, on CE. St. Maxim Martutisitorul, Capete despre dragoste, My 56; MI, 50. Sf, Foor, Capete..., Ul, 87-90. Sf. loan Scavarul, Seara, XI, 1; XXVI, 2: 33; 93, ae 7 Asezdmintele + 33. Sf. Gri-& Descrierea, manifestarile si felul in care se produc bolile spirituale turor gandurilor patimase. Caci din ea se nase cele trei ganduri mai generale ale poftei: al lcomiei pantecelui, al iubirii de arginti si al slavei desarte” © Ceea ce spune Sfantul Parinte corespunde invataturii lui Evagrie: ,,Dintre de. monii care se impotrivese lucrarii (praxis)" noastre, cei dintai care se tidied cu lupta sunt cei incredintati cu poftele lacomiei pantecelui, cei ce ne furi- seaza in suflet iubirea de arginti si cei ce ne momesc ou slava de la oameni, Toti ceilalti vin dupa acestia...”.”” De aceea, arati el in continuare, si diavo. lul aceste trei ganduri I le-a infaitisat Mantuitorului: inti, indemnandu-L s& facd pietrele paini; al doilea, fag&duindu-I toata lumea daca i Se va inchina, si al treilea, spunandu-I ca va fi acoperit cu slava daca va asculta de el”? Aceste trei patimi primordiale sunt, intr-un anume fel, cele mai imediate, cele care apar in primul rand si cele mai raspandite la oameni. Ele sunt cele care deschid poarta pentru toate celelalte: ,.Nu este cu putinfé sa alunge cine- va de la sine pe diavolul, dacd n-a dispretuit aceste trei ganduri’, scrie Eva- gtie.” Vom vedea de altfel c4, atata vreme cat omul nu le ripune pe acestea trei, nu se poate elibera de celelalte; si, dimpotriva, atunci cand a reusit si le biruiasca, poate cu usurintd si le indeparteze pe celelalte.”* Aceste trei patimi principale au trei urmasi imediati, invati Sfantul Ma- xim: ,,Din licomia pantecelui (gastrimarghia) se naste gandul curviei; din iubirea de arginti (filarghiria), gandul licomiei (pleonexia);"> iar din slava desarti (chenodoxia), gandul mandriei”.”® Dupa acestea urmeazi toate cele- lalte, fara nici o deosebire.” a Atragem atentia totusi ci aceasta ordine nu este absoluta, ci indicd doar cum se petrec in general lucrurile; iar faptul ci o anume patima conduce spre alta, arat& mai curdnd ca ea o prilejuieste pe aceea decat ci este, Ppropriu vorbind, cauza ei. Daci, pe de alti parte, este adevarat cf 0 patimi deschide usa alteia (de pilda, prin Licomie intr desfranarea), ea nu este singurul factor care o prilejuieste. in general vorbind, clasificarea de mai sus a patimilor nu este limitativa si exclusiva, asa cum am spus deja, si nu trebuie in nici un caz inteleas’ in mod rigid si scolastic. De altfel, chiar Sfintii Parinti enumera adesea si alte diferite patimi, potrivit imprejurarilor in care isi expun invatatura.”* Asemenea clasi- © Capere despre dragoste, Ill, 56. A se vedea, de asemenea, Sf. Talasie, Capete..., I, 87. ” Acest termen, cum vom vedea, desemneazi in mod traditional viata ascetica. ” Capete despre deosebirea patimilor si a gandurilor, 1. ” tbidem. ” Loe. cit. ™ Cf. Sf. Ioan Scararul, Scara, XXVI, 2. 5 Sau al zgarceniei. *° Capete despre dragoste, Wl, 56. Cf. Sf. Talasie, Capete..., II, 89. ” Cf. Sf. Maxim Matturisitorul, loc. cit.; Sf. Talasie, Capete..., Ill, 89. fees * A se vedea, intre altele: 2 Tim 3, 2. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicesti (Col. I), XL, 1, Sf. Grigorie de Nyssa, Despre feciorie, [V, 5, Sf. Varsanufie gi loan, Scrivori duhovnicesti, 137 bis. Sf. Marcu Ascetul, Despre legea duhovniceascd, 136; 118