Sunteți pe pagina 1din 85

2.

CERCETĂRI DE MARKETING

1.Conform definiţiei formulate de Comitetul de Definiţii al Asociaţiei Americane de Marketing, la


începutul anilor '60 ai secolului al XX-Iea, cercetarea de marketing reprezintă:
a) culegerea, măsurarea şi înregistrarea datelor referitoare la aspecte legate de marketingul
bunurilor;
b) culegerea, analiza şi interpretarea sistematică a datelor referitoare la orice aspecte de marketing;
c) culegerea, înregistrarea şi analiza sistematică a datelor referitoare la marketingul bunurilor şi
serviciilor;
d) specificarea, măsurarea şi diseminarea informaţiilor legate de marketingul bunurilor, serviciilor şi
ideilor.

2.Definiţia dată cercetării de marketing de Asociaţia Americană de Marketing, la începutul anilor '60
ai secolului al XX-Iea, are următoarele limite:
a) nu prezintă avantajele şi nu specifică importanţa cercetării de marketing;
b) nu oferă o imagine integrală a procesului cercetării de marketing şi nu indică scopul pentru care
este realizată cercetarea;
c) nu face diferenţa între cercetarea de marketing şi cercetarea pieţei, nu indică etapele procesului
de cercetare;
d) nu delimitează aria cercetării de marketing şi nu clarifică principalele activităţi implicate de
cercetarea de marketing.

3.Unul dintre aporturile principale ale definiţiei formulate de Asociaţia Americană de Marketing, la
finele anilor "80 ai secolului al XX-Iea, este următorul:
a) clarificarea importanţei acordate rolului pe care îl îndeplineşte cercetarea de marketing în cadrul
organizaţiei;
b) sublinierea caracterului obiectiv al cercetării;
c) considerarea cercetării de marketing ca fiind o funcţie;
d) focalizarea asupra activităţilor de culegere, înregistrare şi analiză a informaţiilor de marketing.
4.Scopul cercetării de marketing este:
a) obţinerea de informaţii obiective şi sistematice despre mediul organizaţiei;
b) cunoaşterea mediului în care funcţionează organizaţia, identificarea oportunităţilor, evaluarea
alternativelor acţiunilor de marketing şi a efectelor acestora;
c) culegerea de date suficiente, actuale, relevante şi obiective;
d) fundamentarea deciziilor privind elementele mixului de marketing.
5.Principalele aspecte subliniate de definiţiile formulate de specialişti, referitoare la cercetarea de
marketing, sunt următoarele:
a) importanţa cercetării de marketing pentru organizaţie şi caracterul informai al cercetării;
b) contribuţia cercetării de marketing la adoptarea deciziilor de marketing şi importanţa diseminării
informaţiilor;
c) sublinierea complexităţii cercetării şi indicarea multitudinii etapelor cercetării;
d) rolul cercetării, caracterul procesual al cercetării şi obiectivitatea cercetării.
6.Aria cercetărilor de marketing cuprinde următoarele trei domenii majore:
a) firma, mediul extern, interfaţa întreprindere-mediu;
b) organizaţia, mediul intern, mediul extern;
c) piaţa, mediul intern, mediul extern;
d) firma, piaţa, mediul intern.
7.Conform datelor ESOMAR, în anul 2000, cifra de afaceri mondială, realizată în
domeniul cercetării pieţei, a fost următoarea:
a) 15,26 miliarde USD; c) 15,26 miliarde euro;
b) 15.263 miliarde USD; d) 15.263 miliarde euro.
8.Studiul anual, publicat de ESOMAR, referitor la sectorul cercetărilor de marketing pe plan mondial,
a inclus pentru prima dată o evaluare a cheltuielilor efectuate în România, în domeniul cercetării de
piaţă, în ediţia din anul:
a) 1999; b)2000; c)2001; d) 2002.
9. Pentru anul 2000, studiul anual, publicat de ESOMAR, referitor la sectorul cercetărilor de
marketing pe plan mondial, a prezentat în cazul României, următoarea cifră de afaceri în domeniul
cercetării de piaţă:
a) 9 milioane USD; b) 1 1 milioane USD; c) 70 milioane USD; d) 32 milioane USD.

10. Publicaţia americană, specializată in domeniul cercetărilor de marketing, "Journal


of Marketing Research" a apărut pentru prima dată în anul:
a) 1954; b) 1964; c) 1984; d) 1994.

11.Cercetarea de marketing creează condiţiile necesare practicării unui management:


a) partenerial; b) reactiv; c) proactiv; d) elementar.

12. în esenţă, rolul pe care îl îndeplineşte cercetarea de marketing în procesul


decizional al unei organizaţii, este definit de următoarele coordonate:
a) identificarea oportunităţilor şi cunoaşterea pericolelor din mediul în care firma îşi desfăşoară
activitatea;
b) identificarea oportunităţilor şi pericolelor potenţiale din mediul extern al organizaţiei,
fundamentarea alegerii unor alternative decizionale, evaluarea eficienţei deciziilor de marketing;
c) culegerea de date şi informaţii despre mediul extern al organizaţiei, în vederea fundamentării
deciziilor de marketing;
d) culegerea de date şi informaţii referitoare la piaţa în care îşi desfăşoară activitatea organizaţia, în
vederea fundamentării deciziilor referitoare la componentele mixului de marketing.

13.Informaţiile oferite de cercetarea de marketing şi recomandările formulate de


cercetător sunt folosite atunci când:
a) informaţiile sunt actuale, valide, oferă o imagine clară asupra fenomenului investigat, indiferent
de gradul de concordanţă dintre recomandări şi obiectivele firmei;
b) managerii solicită efectuarea unei cercetări cu scopul de a legitima varianta de acţiune pe care
au ales-o deja;
c) informaţiile sunt actuale, valide, relevante pentru situaţia decizională considerată şi oferă o
imagine judicioasă asupra fenomenului sau procesului investigat;
d) informaţiile sunt obiective, actuale, gradul de conformitate a informaţiilor cu aşteptările
anterioare este mare, indiferent de gradul de concordanţă dintre recomandări şi obiectivele
firmei.

14.In privinţa cercetării de marketing, se pot face următoarele afirmaţii:


a) este un lux inutil, poate fi realizată numai de firmele ce dispun de suficiente resurse financiare;
b) este utilă doar decidenţilor fără experienţă, din cadrul organizaţiilor care urmăresc obţinerea de
profit;
c) focalizarea asupra costurilor cercetării, fără considerarea valorii informaţiilor rezultate din
cercetare, limitează eficienţa procesului decizional;
d) doar situaţiile decizionale majore sau critice pentru organizaţie presupun realizarea unei cercetări
de marketing.

15.Conform studiilor ESOMAR, cei mai importanţi utilizatori ai cercetărilor de marketing sunt:
a) producătorii de bunuri de consum sau industriale;
b) intermediarii cu ridicata;
c) agenţiile de publicitate şi relaţii publice;
d) mijloacele de comunicare în masă.

16.Conform datelor publicate de ESOMAR, in anul 2000, în România, ponderea cercetărilor de piaţă
referitoare la consumatori în cifra de afaceri realizată din cercetări de piaţă a fost următoarea:
a) 15%; b)38%; c) 59%; d) 86%.

17. în cazul în care satisfacerea necesităţilor de cercetări de marketing ale firmei


constituie responsabilitatea unui singur grup de specialişti ai organizaţiei, organizarea
departamentului de cercetări este de tip:
a) centralizat; b) descentralizat; c)mixt; d) strategic.

18. Apelarea la soluţia organizatorică in care departamentul de cercetări de marketing are o


poziţie de stat major permite:
a) informarea rapidă a conducerii de la cel mai înalt nivel al organizaţiei;
b) evitarea limitării rolului atribuit cercetării de marketing la acordarea de consultanţă conducerii
superioare a firmei;
c) implicarea în mod indirect în realizarea obiectivelor organizaţiei;
d) asigurarea caracterului obligatoriu al utilizării rezultatelor cercetărilor de marketing.
19. Directorul de cercetări de marketing deţine o poziţie de vârf în cadrul organizaţiei
şi are ca responsabilitate nemijlocită:
a) selecţia, pregătirea, supravegherea şi evaluarea operatorilor de interviu şi a altor operatori de
teren;
b) realizarea tuturor proiectelor de cercetări de marketing ale organizaţiei;
c) elaborarea şi pretestarca chestionarelor, coordonarea analizei preliminare a datelor;
d) analiza datelor secundare, proiectarea cercetării, culegerea datelor şi pregătirea raportului final.
20. Pe plan mondial, în rândul firmelor care oferă servicii complete de cercetări de
marketing, se înscriu următoarele tipuri:
a) firmele de servicii ad-hoc, firmele de servicii standardizate, firmele de servicii sindicalizate;
b) firmele de servicii de teren, firmele specializate în generarea de eşantioane, firmele de analiză
statistică;
c) firmele de servicii standardizate, firmele care oferă servicii secundare, firmele de prelucrare a
datelor;
d) firmele de servicii ad-hoc, firmele de servicii sindicalizate, firmele de prelucrare statistică.

21.Din rândul firmelor care oferă servicii limitate, în domeniul cercetărilor de marketing, fac parte
următoarele:
a) firmele de analiză statistică, firmele de prelucrare a datelor, firmele de servicii de teren;
b) firmele specializate în generarea de eşantioane, firmele care oferă date secundare, firmele de
servicii sindicalizate;
c) firmele de servicii sindicalizate, firmele de prelucrare a datelor, firmele de servicii standardizate;
d) firmele care oferă date secundare, firmele de analiza statistica, firmele de servicii ad-hoc.
22.Firmele de servicii ad-hoc au următoarele caracteristici:
a) desfăşurarea activităţilor de cercetare la comanda expresă a fiecărui client;
b) capacitatea mică de adaptare la cererile diferiţilor clienţi;
c) utilizarea de metode şi tehnici standardizate;
d) caracterul permanent al relaţiei contractuale cu clientul.
23. Printre caracteristicile firmelor care oferă servicii de cercetări de marketing sindicalizate, se
înscriu următoarele:
a) desfăşurarea cercetării pe baze ocazionale;
b) caracterul deschis al ofertei, faţa de toţi clienţii potenţiali care au capaciuVea de a plăti pentru
obţinerea datelor şi informaţiilor;
c) capacitatea mare de adaptare la cerinţele specifice ale fiecărui client;
d) oferirea unor informaţii distincte, fiecărei firme cliente.
24. SORMA este:
a) Societatea Română de Marketing;
b) Societatea Română de Cercetări de Marketing;
c) Asociaţia Română de Marketing;
d) Societatea Română de Marketing şi Cercetarea Opiniei Publice.

25. SORMA a fost înfiinţată în anul:


a) 1999; b)2000; c)2001; d)2002.

26.Pe baza criteriului "scopul funcţional al cercetării", tipologia cercetărilor de marketing poate fi
următoarea:
a) cercetări cantitative, cercetări calitative;
b) cercetări exploratorii, cercetări concluzive;
c) cercetări transversale, cercetări longitudinale;
d) cercetări primare, cercetări secundare.
27.Pe baza criteriului "tipul informaţiilor rezultate din cercetare", tipologia cercetărilor de marketing
este următoarea:
a) cercetări primare, cercetări secundare;
b) cercetări exploratorii, cercetări descriptive, cercetări cauzale;
c) cercetări ad-hoc, cercetări bazate pe panduri;
d) cercetări cantitative, cercetări calitative.
28.Cercetarea de marketing al cărei scop principal este clarificarea şi înţelegerea coordonatelor unei
probleme are un caracter:
a) exploratorul; b) instrumental; c) descriptiv; d) predictiv.

29.Majoritatea cercetărilor de marketing de tip exploratoriu nu pot fi utilizate pentru:


a) formularea sau mai buna definire a problemei;-'
b) sugerarea de noi idei de produse;
c) familiarizarea cu un anumit context de marketing;
d) oferirea de probe concludente, care să fundamenteze alegerea celui mai bun mod de acţiune.
30.Cercetarea exploratorie are următoarele particularităţi:
a) definirea vagă a nevoilor de informaţii, abordarea în general nestructurată, flexibilă;
b) desfăşurarea pe scară mare, utilizarea de eşantioane reprezentative sub aspect statistic;
c) importanţa extrem de mică a creativităţii cercetătorului, caracterul nestructurat;
d) definirea precisă a nevoilor de informaţii, formularea de concluzii empirice, nu neapărat finale.
31. Exemple de metode aplicate în cadrul cercetărilor exploratorii sunt următoarele:
a) analiza datelor secundare, interviurile efectuate in rândul experţilor;
b) sondajul, reuniunile focalizate de grup;
c) simularea, studiul pilot;
d) studiul de caz, experimentul.

32.Investigarea aprofundată a unui număr mic de cazuri special selectate, referitoare


la persoane, organizaţii sau situaţii este specifică următoarei metode:
a) studiul pilot; c) studierea surselor secundare;
b)studiul de caz; d) interviurile în rândul experţilor.

33. Cercetările concluzive au următoarea particularitate:


a) analiza preponderent calitativă a informaţiilor;
b) caracterul formal şi structurat;
c) eşantioanele de dimensiune mică, nereprezentative;
d) mai buna cunoaştere şi înţelegere a unui fenomen de marketing.

34. Un exemplu de scop al unei cercetări de marketing descriptive este următorul:


a) estimarea ponderii pe care o deţin în ansamblul populaţiei, subiecţii care au un anumit
comportament de cumpărare şi consum;
b) stabilirea tipului de întrebări care ar trebui să fie incluse în chestionarul unui sondaj;
c) generarea de noi idei de produse;
d) elaborarea de ipoteze.

35. O cercetare din categoria cercetărilor descriptive are următoarea caracteristică:


a) utilizarea de eşantioane mici;
b) caracterul flexibil;
c) definirea vagă a coordonatelor cercetării;
d) fundamentarea pe baza unor cunoştinţe prealabile despre fenomenul studiat.

36. Exemple de metode aplicate in cadrul Cercetărilor descriptive sunt următoarele:


a) analiza datelor secundare, experimentul, sondajele periodice;
b) observarea, sondajul, simularea;
c) analiza datelor secundare, sondajul, interviurile in rândul experţilor;
d) sondajele periodice, sondajele ad-hoc, reuniunile focalizate de grup.

37. In funcţie de modul de desfăşurare în timp, cercetările descriptive se pot clasifica în


următoarele categorii:
a) cercetări transversale şi cercetări longitudinale;
b) cercetări transversale simple şi cercetări transversale multiple;
c) cercetări bazate pe date primare şi analiza datelor secundare;
d) cercetări bazate pe eşantioane şi cercetări bazate pe panduri.
38. O cercetare de marketing transversală multiplă este realizată:
a) pe un singur eşantion, la un moment dat, pentru studierea mai multor variabile;
b) pe un singur eşantion, de mai multe ori, în decursul unei perioade;
c) pe două sau mai multe eşantioane independente, informaţiile fiind culese de la fiecare în parte,
periodic;
d) pe două sau mai multe eşantioane independente, informaţiile fiind culese de la fiecare în parte,
doar o sigură dată, de regulă în momente diferite.

39. Cercetarea de marketing transversală multiplă permite:


a) studierea evoluţiei în timp a anumitor variabile de marketing;
b) studierea în profunzime a fenomenului de marketing;
c) prezentarea situaţiei specifice a unei anumite entităţi individuale din eşantionul şi colectivitatea
studiată;
d) utilizarea unui panel.
40. Panelul utilizat în cercetările de marketing longitudinale este:
a) un eşantion fix, asupra căruia se efectuează o singură măsurare, la un moment dat;
b) un eşantion de dimensiune variabilă, pe care se efectuează măsurări repetate;
c) un set de eşantioane dependente, folosite pentru studierea evoluţiei în timp a unor variabile de
marketing;
d) un eşantion fix, asupra căruia se efectuează măsurări repetate, la anumite intervale de timp.
41. Cercetările realizate cu ajutorul panelurilor ómnibus au următoarea particularitate:
a) presupun culegerea de informaţii referitoare la variabile diferite de la o perioadă la alta, de la
aceiaşi subiecţi selectaţi anterior;
b) sunt cercetări longitudinale;
c) urmăresc evoluţia în timp a aceloraşi variabile;
d) nu permit satisfacerea simultană a nevoilor de informaţii ale mai multor organizaţii
42. Folosirea panelurilor în cercetările de marketing longitudinale generează
următoarea particularitate:
a) nivelul mai mare al erorii de interacţiune dintre respondent şi operatorul de interviu, comparativ
cu cercetările transversale;
b) acurateţea mai mare a datelor culese, faţă de cercetările transversale;
c) volumul mic de informaţii ce pot fi culese de la componentele panelului;
d) necesitatea culegerii de informaţii de identificare cu ocazia fiecărei măsurări realizate cu ajutorul
panelului.
43. Cercetarea transversală, comparativ cu cercetarea longitudinală, oferă o serie de avantaje în
ceea ce priveşte:
a) cantitatea de date culese, acurateţea datelor, posibilitatea de a studia schimbările;
b) reprezentativitatea eşantionului, eroarea mai mică datorată răspunsurilor;
c) acurateţea datelor, reprezentativitatea eşantionului, eroarea mai mică datorată răspunsurilor;
d) posibilitatea studierii schimbărilor, reprezentativitatea eşantionului.
44. Conform accepţiunii ştiinţifice, conceptul de cauzalitate presupune:
a) o relaţie deterministă şi evidentă între cauză şi efect;
b) existenţa mai multor cauze, o relaţie deterministă între cauză şi efect;
c) existenţa unei singure cauze, o relaţie probabilistă, evidentă, între cauză şi efect;
d) existenţa mai multor cauze, o relaţie probabilistă, ce poate fi dedusă, între cauză şi efect.

45. Principalele caracteristici ale cercetărilor cauzale sunt următoarele:


a) caracterul planificat şi nestructurat;
b) manipularea variabilelor cauzale independente;
c) desfăşurarea într-un mediu necontrolat;
d) caracterul descriptiv.

46. Metoda aplicabilă pentru desfăşurarea unei cercetări cauzale este următoarea:
a) observarea; c) interviurile de grup;
b)analiza datelor secundare; d) experimentul.
47. Tipul de cercetare cauzală bazat pe "distribuţia forţată a produselor" prin anumite magazine,
detailiştii fiind plătiţi pentru spaţiul acordat şi pentru poziţionarea foarte favorabilă a produsului este
denumit:
a) test de piaţă standard; c) test de piaţă electronic;
b) test de piaţă controlat; d) test de piaţă simulat.

48. Testul de piaţă standard are următoarea caracteristică:


a) efectuarea cercetării în condiţii reale de piaţă;
b) costul relativ mic;
c) imposibilitatea studierii reacţiei concurenţilor;
d) absenţa informaţiilor despre succesul real al produselor noi.

49. Testul de piaţă controlat are următoarea caracteristică:


a) reflectarea capacităţii producătorului de a vinde marfa şi de a câştiga cooperarea comercianţilor;
b) costul mai mare comparativ cu testul standard
c) obţinerea de indicii referitoare la nivelul maxim al vânzărilor potenţiale, ca urmare a faptului că
testul are loc în cele mai favorabile condiţii;
d) efectuarea experimentului în laborator, nu pe teren.

50. Testul de piaţă simulat are următoarea caracteristică:


a) posibilitatea studierii comportamentului subiecţilor, în privinţa cumpărării de încercare şi a
cumpărării repetate;
b) timpul îndelungat, necesar pentru efectuarea testării;
c) posibilitatea studierii reacţiei concurenţilor;
d) costul mai mare comparativ cu celelalte tipuri de teste de piaţă.
51. Cercetarea calitativă are următoarele caracteristici:
a) analiza statistică a datelor, caracterul exploratoria;
b) cuantificarea datelor şi generalizarea rezultatelor la nivelul populaţiei ţintă;
c) utilizarea în mare măsură a întrebărilor de sondare a respondentului, culegerea structurata a
datelor;
d) volumul mare de informaţii furnizate de respondent, analiza nestatistică a datelor.
52. în privinţa cercetărilor calitative, se pot face următoarele afirmaţii:
a) costul mai mare, comparativ cu cercetarea cantitativă;
b) imposibilitatea de a identifica motivaţiile şi sentimentele profunde ale respondenţilor,
c) utilizarea de eşantioane de dimensiuni mari, reprezentative pentru populaţia ţintă;
d) permite obţinerea informaţiilor sensibile" de la respondenţi, în cazul în care aspectele cercetate
sunt fie stânjenitoare, fie au un impact negativ asupra propriului statut.

53. Exemple de tehnici indirecte de cercetare calitativă sunt următoarele:


a) tehnicile proiective de asociere, tehnicile proiective de construcţie;
b) reuniunile focalizate de grup;
c) interviurile în profunzime;
d) simularea.

54. în privinţa alegerii tipului adecvat de cercetare de marketing, este valabilă următoarea
recomandare:
a) apelarea la cercetări concluzive, în condiţiile în care nu se cunoaşte problema;
b) cercetarea exploratorie prealabilă este întotdeauna necesară, inclusiv în cazurile în care
problema este bine definită;
c) cercetările exploratorii nu pot fi niciodată desfăşurate după o cercetare concluzivă;
d) In cazul în care nu este cunoscută problema, se începe cu o cercetare exploratorie,urmată, în
majoritatea cazurilor de o cercetare concluzivă.

55. Cercetarea cauzală este un tip de cercetare care permite:


a) studierea cauzelor care explică evoluţia în timp şi spaţiu a unui anumit fenomen;
b) elaborarea, testarea şi validarea unor instrumente de cercetare;
c) identificarea coordonatelor fenomenului de marketing cercetat, definirea variabilelor şi a
ipotezelor;
d) specificarea şi evaluarea coordonatelor fenomenului de marketing cercetat.
56. Din faza preliminară a cercetării de marketing, fac parte următoarele etape:
a) definirea problemei decizionale, alegerea surselor de informaţii, stabilirea bugetului cercetării;
b) stabilirea scopului cercetării, definirea obiectivelor cercetării, elaborarea ipotezelor;
c) estimarea prealabilă a valorii informaţiilor ce vor fi obţinute din cercetare, stabilirea bugetului şi
programarea în timp a cercetării;
d) definirea problemei decizionale, selectarea modalităţii de culegere şi sistematizare a
informaţiilor.

57. In faza de proiectare a cercetării de marketing, este inclusa următoarea etapă:


a) elaborarea cererii de cercetare de marketing;
b) selectarea modalităţii de culegere şi sistematizare a informaţiilor;
c) culegerea informaţiilor;
d) estimarea prealabilă a valorii informaţiilor ce vor fi obţinute din cercetare.

58. In faza de realizare a cercetării de marketing, se desfăşoară următoarea etapă:


a) alegerea surselor de informaţii;
b) alegerea metodei de culegere a informaţiilor;
c) analiza şi interpretarea informaţiilor;
d) programarea în timp a cercetării.

59. Faza de proiectare a cercetării presupune parcurgerea următoarelor etape:


a) alegerea surselor dc informaţii, selectarea modalităţii de culegere şi sistematizare a informaţiilor,
stabilirea bugetului şi programarea în timp a cercetării;
b) recoltarea, prelucrarea, analiza şi interpretarea informaţiilor;
c) identificarea obiectivelor cercetării, elaborarea ipotezelor, elaborarea propunerii de cercetare de
marketing;
d) selectarea modalităţii de culegere a informaţiilor, recoltarea informaţiilor.
60. Identificarea obiectivelor cercetării este urmată de etapa:
a) definirea scopului cercetării;
b) elaborarea ipotezelor;
c) estimarea prealabilă a valorii informaţiilor obţinute din cercetare;
d) recoltarea informaţiilor.

61. In faza de proiectare a cercetării, modalităţile dc culegere şi sistematizare a


informaţiilor pot fi stabilite numai după ce s-a parcurs următoarea etapă:
a)alegerea surselor de informaţii: c) identificarea obiectivelor cercetării;
b)definirea problemei; d) stabilirea resurselor băneşti şi de timp necesare.

62. Elaborarea propunerii (ofertei) de cercetare are loc imediat după ce a fost finalizată:
a) etapa de elaborare a ipotezelor;
b) estimarea prealabilă a valorii informaţiilor obţinute din cercetare;
c) stabilirea bugetului şi programarea în timp a cercetării;
d)analiza şi interpretarea informaţiilor.

63. Din perspectiva procesului cercetării de marketing, situaţia critică pe care trebuie
să o rezolve decidentul sau ocazia favorabilă pe care doreşte să o cunoască mai bine şi
să o valorifice este denumită:
a) obiectiv de cercetare; c) ipoteza;
b) scopul cercetării; d) problemă decizionale.

64. în cazul unei cercetări de marketing, problema decizională este descrisă de


următoarea întrebare:
a) Ce informaţii trebuie să stea la baza deciziei de marketing?
b) Care sunt informaţiile care sunt necesare decidentului?
c) Ce ar trebui să facă decidentul în condiţiile date?
d) Care sunt informaţiile ce vor fi culese cu ajutorul cercetărilor de marketing?
65. în privinţa definirii problemei decizionale reale, analogia cu principiul iceberg-ului este
considerată relevantă deoarece:
a) cea mai mare parte a problemei nu poate fi niciodată cunoscută;
b) permite estimarea resurselor băneşti şi temporale necesare;
c) în absenţa unor informaţii suficiente, 90% din problema decizională este necunoscută şi implicit
omisă;
d) presupune modificarea obiectivelor şi politicii de marketing a firmei.
66. In cazul definirii problemei decizionale, se consideră că:
a) nu există nici o diferenţă între simptome şi problema efectivă;
b) este necesară indicarea ariei decizionale specifice, care va fi clarificată cu ajutorul informaţiilor
obţinute din cercetare;
c) indiferent de definirea problemei, cercetarea de marketing va avea întotdeauna ca rezultat un
răspuns bun;
d) raţionamentul şi creativitatea cercetătorului joacă un rol nesemnificativ în diferenţierea
simptomelor de problema reală.

67. în privinţa problemei decizionale şi scopului cercetării de marketing, se poate spune că:
a) sunt identice;
b) sunt interdependente, problema decizională decurgând din scopul cercetării;
c) scopul cercetării poate indica informaţiile necesare decidentului pentru alegerea unei variante de
acţiune adecvate;
d) scopul cercetării este mai puţin important decât problema decizională.

68. In etapa de stabilire a scopului cercetării, se consideră următoarea recomandare:


a) apelarea la formulări vagi;
b) recurgerea la definiri cât mai ample ale scopului;
c) definirea cât mai îngustă a scopului;
d) definirea scopului în funcţie de problema decizională.
69. Precizarea la nivel operaţional a informaţiilor necesare pentru alegerea variantei decizionale
optime se realizează prin intermediul:
a) problemei decizionale; c) scopului cercetării;
b) ipotezelor cercetării; d) obiectivelor cercetării.

70. în privinţa numărului de obiective, se poate afirma că:


a) eficienţa cercetării creşte odată cu numărul obiectivelor;
b) unui scop de cercetare ii corespund mai multe obiective;
c) unui scop de cercetare îi corespunde un singur obiectiv de cercetare;
d) nu trebuie să fie mai mare de 10 obiective.

71. în etapa de formulare a obiectivelor, este necesară considerarea următoarei recomandări:


a) obţinerea unui volum de informaţii cât mai mare;
b) considerarea separată a aspectelor legate de informaţiile necesare şi de costurile cercetării;
c) cu cât numărul de obiective este mai mic, precizia cercetării este mai mică;
d) evitarea tentaţiei de a culege informaţii suplimentare, ca urmare a sindromului "ar fi bine dacă
am afla

72. Obiectivele sunt considerate centrale sau secundare în funcţie de următorul criteriu:
a) importanţa lor în raport cu scopul cercetării;
b) relevanţa lor pentru cercetarea de marketing;
c) legătura lor cu sursele de date primare şi secundare;
d) complexitatea activităţilor de culegere, prelucrare, analiză şi interpretare pe care le implică.

73. Despre ipotezele formulate în cercetările de marketing, se poate afirma că:


a) sunt propoziţii nedovedite, referitoare la un factor sau un fenomen care prezintă interes pentru
cercetător;
b) sunt întotdeauna afirmaţii referitoare la relaţia dintre două variabile ale cercetării;
c) sunt formulate numai pe baza rezultatelor unor cercetări anterioare;
d) sunt întotdeauna afirmaţii referitoare la relaţia dintre două sau mai multe variabile ale cercetării.
74. Pentru fiecare obiectiv al unei cercetări de marketing, se consideră că:
a) este absolut necesară formularea unei ipoteze;
b) se impune formularea a două sau mai multe ipoteze;
c) este posibilă formularea unei singure ipoteze;
d) este necesară formularea doar a unei singure ipoteze.
75. Gradul de formalizare şi explicitare a unei ipoteze este mai mare cu cât:
a) complexitatea cercetării este mai redusă; c) amploarea cercetării este mai mare;
b) calificarea cercetătorului este mai limitată; d) importanţa deciziei este mai mică.

76. Etapa de estimare prealabilă a valorii informaţiilor ce vor fi obţinute din cercetare răspunde la
următoarea întrebare majoră:
a) Care este bugetul necesar al cercetării?
b) Merită să desfăşurăm cercetarea?
c) Care este valoarea informaţiilor existente?
d) Care este valoarea deciziei bazate pe informaţie?
77. Valoarea informaţiilor obţinute cu ajutorul cercetărilor de marketing tinde să scadă odată cu:
a) creşterea importanţei deciziei din punctul de vedere al consecinţelor sale asupra activităţii şi
rezultatelor firmei;
b) creşterea riscului;
c) creşterea incertitudinii;
d) scăderea măsurii în care decidenţii apelează la cercetările de marketing pentru fundamentarea
procesului de alegere a unei variante de acţiune.

78. Măsura în care informaţia descrie corect realitatea este reflectată de criteriul denumit:
a) actualitatea informaţiilor; c) relevanţa informaţiilor;
b) acurateţea informaţiilor; d) suficienţa informaţiilor.

79. In procesul de evaluare a contribuţiei informaţiei la procesul decizional, măsura în care


volumul de informaţii obţinute face posibilă adoptarea deciziei corecte este reflectată de criteriul
denumit:
a)actualitatea informaţiilor; c) suficienţa informaţiilor;
b)disponibilitatea informaţiilor; d) relevanţa informaţiilor.

80. In procesul de evaluare a contribuţiei informaţiei la procesul decizional, pertinenţa şi


aplicabilitatea informaţiei, în raport cu situaţia decizională considerată este reflectată de criteriul
denumit:
a)' acurateţea informaţiilor; c) actualitatea informaţiilor;
b) disponibilitatea informaţiilor; d) relevanţa informaţiilor

81. Metoda de estimare a valorii unei cercetări de marketing, care oferă o imagine despre
eficienţa tuturor eforturilor de cercetare întreprinse de specialiştii proprii şi/sau de firmele la care s-a
apelat, pe baze comerciale, pentru furnizarea de servicii de cercetare, este următoarea:
a) metoda valorii nete; c) metoda pierderii nete;
b) analiza bayesiană; d) metoda randamentului cercetării.

82. In cazul utilizării analizei bayesiene pentru stabilirea valorii economice a informaţiei de
marketing, modul de stabilire a probabilităţilor bayesiene are următoarea caracteristică majoră:
a) subiectivitatea; c) obiectivitatea;
b) valoarea subunitară; d) considerarea numai a evoluţiei anterioare a unui
fenomen.

83. In cadrul analizei bayesiene, analiza a priori arc ca scop să determinare:


a) valoarea anticipată a deciziei, respectiv valoarea deciziei adoptate pe baza datelor disponibile,
fără ca firma să realizeze o cercetare de marketing;
b) valoarea anticipată a variantei decizionale optime;
c) valoarea anticipată a deciziei, respectiv valoarea deciziei adoptate pe baza datelor ce vor rezulta
din cercetarea dc marketing;
d) valoarea anticipată a deciziei în condiţii de certitudine.
84. Utilizarea metodelor ce decurg din analiza bayesiană presupune din partea decidenţilor şi a
cercetătorilor:
a) estimarea obiectivă ca o anumită stare a naturii să aibă Ioc;
b) enumerarea doar a unora dintre stările posibile ale naturii;
c) identificarea clară a variantelor decizionale şi formularea lor astfel încât să se excludă reciproc;
d) neconsiderarea criteriilor decizionale de maximizare a profitului sau minimizare a costurilor.
85. Documentul oficial, utilizat în cadrul firmei, în care sunt prezentate necesităţile specifice de
informaţii, ce presupun desfăşurarea unei cercetări, avantajele pe care le oferă organizaţiei,
eventualele restricţii temporale şi băneşti este denumit:
a) raport de cercetare; c) ofertă de cercetare;
b) cerere de cercetare de marketing; d) bugetul cercetării.

86. In cererea de cercetare de marketing, se precizează întotdeauna:


a) problema decizională care trebuie să fie soluţionată;
b) obiectivele cercetării;
c) metodele de culegere a informaţiilor:
d) metodele de eşantionare ce vor fi utilizate.

87. Printre secţiunile componente ale cererii de cercetare de marketing, se înscriu următoarele:
a) modul de utilizare a rezultatelor cercetării, colectivitatea ţintă;
b) scopul cercetării, restricţiile temporale;
c) informaţiile solicitate, valoarea informaţiilor ce vor fi obţinute din cercetare;
d) necesitatea şi obiectivele cercetării.

88. Cererea de cercetare de marketing arc următorul rol:


a) proiectarea cercetării;
b) clarificarea naturii problemei pentru echipa de cercetare;
c) stabilirea unităţii de cercetare şi a unităţii de sondaj;
d) formularea de recomandări privind procesul decizional.

89.în funcţie de criteriul "felul informaţiilor furnizate", tipologia surselor de informaţii ce pot fi
utilizate în cercetările de marketing este următoarea:
a) surse interne şi surse externe;
b) surse de informaţii primare şi surse de informaţii secundare;
c) indivizi, gospodării, organizaţii şi organisme;
d) surse care oferă informaţii gratuite şi surse care oferă informaţii pe baze comerciale.
90.Exemple de surse de informaţii primare sunt următoarele:
a) baze de date online;
b) evidenţa vânzărilor organizaţiei;
c) populaţia, un anumit segment de consumatori potenţiali;
d) buletine şi anuare statistice.
91.Exemple de surse de informaţii secundare sunt următoarele:
a) specialiştii firmelor de consultanţă;
b) rapoartele unor organisme internaţionale;
c) personalul din compartimentele organizaţiei;
d) organizaţiile patronale.
92.în privinţa selectării surselor de informaţii, cercetătorii consideră următoarea recomandare:
a) în fiecare cercetare, se va utiliza doar o singură sursă de informaţii;
b) se vor utiliza în mod prioritar sursele de informaţii primare;
c) sursele de informaţii secundare sunt preferabile si aspectul timpului mai scurt necesar pentru
obţinere, a costului convenabil şi eforturilor mai mici, comparativ cu informaţiile primare;
d) sursele de informaţii secundare sunt preferabile deoarece pot oferi întotdeauna informaţiile
dorite, în volumul şi structura necesară fiecărei cercetări.

93.Variabilele categoriale sunt cele care:


a) pot lua un număr nelimitat de valori distincte;
b) se referă la categoriile de respondenţi vizate de cercetarea de marketing;
c) pot dobândi diferite valori numerice;
d) pot avea doar un număr limitat de valori distincte.

94. Exemplu de variabilă categorială este următoarea:


a) mediul de reşedinţă (urban/rural); c) cifra de afaceri;
b) vârsta respondenţi lor; d) numărul clienţilor unui magazin.

95. O variabilă continuă este o variabilă care:


a) are doar un număr limitat de valori distincte;
b) nu îşi modifică valoarea;
c) poate lua valori dintr-o gamă practic infinită;
d) are toate caracteristicile de mai sus.
96. Un exemplu de variabilă continuă este următorul:
a) profitul organizaţiei; c) nivelul de pregătire;
b) starea civilă; d) numărul de copii ai unei familii.

97. In etapa de selectare a modalităţii de culegere şi sistematizare a informaţiilor, se desfăşoară


următoarele acţiuni:
a) definirea conceptuală şi operaţională a variabilelor cercetării, clasificarea variabilelor în
dependente şi independente;
b) definirea şi utilizarea instrumentelor de culegere a informaţiilor;
c) identificarea şi aplicarea metodelor de culegere a informaţiilor;
d) analiza şi interpretarea datelor.
98. Exemple de metode de cercetare directă la care poate recurge cercetătorul, în etapa
de selectare a modalităţii de culegere şi sistematizare a informaţiilor, sunt următoarele:
a) investigarea surselor secundare, experimentul;
b) interviurile în profunzime, observarea;
c) sondajul, simularea:
d) reuniunile focalizate de grup. experimentul.
99. Exemple ............ .alegere a informaţiilor, care sunt pregătite în etapa de selectare
a................. ... alegere şi sistematizare a informaţiilor sunt următoarele:
a) chestionarul, grila de observare; c) chestionarele de identificare, reuniunile de grup;
b) ghidul de conversaţie, sondajul: d) pupilometrul, lista de obiective ale cercetării.
100. Stabilirea modalităţii de sistematizare a informaţiilor constă in elaborarea:
a) machetei tabelelor care vor fi utilizate pentru prezentarea datelor culese;
b) listei surselor de informaţii ce vor fi utilizate;
c) chestionarului cercetării;
d) programului de culegere sistematică a informaţiilor pe teren.
101. Exemple de costuri fixe, componente ale costului total al unei cercetări
cantitative, sunt cele generate de următoarele aspecte:
a) clarificarea problemei decizionale, redactarea propunerii de cercetare;
b) prezentarea orală a raportului de cercetare, administrarea chestionarelor;
c) definirea scopului şi obiectivelor cercetării, desfăşurarea interviurilor în profunzime;
d) redactarea propunerii de cercetare, administrarea chestionarelor.

102. Exemple de costuri variabile, componente ale costului total al unei cercetări cantitative, sunt
cele generate de următoarele aspecte:
a) editarea rezultatelor cercetării, controlul modului de recoltare a informaţiilor;
b) elaborarea chestionarelor, redactarea raportului de cercetare;
c) controlul modului de recoltare a informaţiilor, elaborarea raportului de cercetare;
d) desfăşurarea reuniunilor focalizate de grup, elaborarea chestionarelor.
103. în structura costurilor totale, în cazul unei cercetări calitative, comparativ cu o cercetare
cantitativă:
a) costul analizei datelor este mai mare;
b) costul activităţilor desfăşurate pe teren este mult mai marc;
c) costul elaborării concluziilor şi raportului de cercetare este mai mic;
d) costul pregătirii cercetării este mult mai mare.
104. Pe piaţa românească, tariful pentru proiectarea ghidului de interviu, de firme specializate în
oferirea de servicii de cercetări de marketing, la standarde internaţionale, este adesea echivalent
cu:
a) aproximativ 500 USD; c) o sumă de 100 USD;
b) o sumă de peste 1.000 USD; d) aproximativ 1.500 USD.

105. Metoda folosită pentru programarea desfăşurării în timp a procesului de cercetare, care
presupune identificarea tuturor activităţilor desfăşurate cu ocazia unei anumite cercetări, stabilirea
succesiunii acestor activităţi şi estimarea timpului necesar pentru fiecare activitate este:
a) drumul optim ; c) evaluarea programului;
b) evaluarea grafică; d) drumul critic.
106. Tehnica de programare a desfăşurării în timp a procesului de cercetare, care
consideră deopotrivă costurile de realizare a activităţilor şi costurile acestora este:
a). drumul critic; c) evaluarea şi revizuirea grafică;
b) evaluarea şi revizuirea programului; d) evaluarea drumului critic.

107. Pentru programarea în timp a activităţilor de cercetare, tehnicile PERT şi GERT, comparativ cu
metoda drumului critic sunt:
a) mai puţin sofisticate;
b) mai avansate;
c) nu consideră incertitudinea referitoare la durata unei activităţi;
d) pun accentul pe costul activităţilor.
108. Exemple de metode/tehnici utilizabile pentru programarea în timp a procesului de cercetare
sunt următoarele:
a) CPM, PERT, GERT; c) PERT, TERT, GERT;
b) CPM, arborele de decizie; d) GERT, analiza bayesiană.

109. Documentul oficial care prezintă modul concret de desfăşurare a cercetării de marketing şi
care este supus aprobării managementului de specialiştii firmei, în cazul realizării cercetării cu forţe
proprii, sau de reprezentanţii firmelor specializate în proiectarea şi realizarea de cercetări de
marketing, la care firma solicitantă a apelat este denumit:
a) raport de cercetare; c) ofertă (propunere) de cercetare de marketing;
b) cerere de cercetare de marketing; d) planul cercetării de marketing.

110. Propunerea de cercetare de marketing este:


a) o prezentare orală;
b) un document care comunică rezultatele cercetării;
c) o descriere sistematică a metodologiei cercetării;
d) destinat doar uzului echipei de cercetare.
111. Procesul de elaborare şi aprobare a propunerii de cercetare este declanşat de următoarea
etapă:
a) redactarea propunerii; c) remiterea documentului;
b) evaluarea propunerii; d) briefing-ul prealabil.

112. In cadrul procesului de elaborare a propunerii de cercetare, briefing-ul prealabil constă in:
a) prezentarea sintetică a metodologiei cercetării, de către realizatorul cercetării de marketing;
b) discuţia dintre solicitantul şi realizatorul cercetării, care are ca scop clarificarea problemei de
marketing care impune efectuarea cercetării de marketing, a restricţiilor temporale şi băneşti;
c) evaluarea metodologiei de cercetare de solicitantul cercetării de marketing;
d) respingerea propunerii de solicitant, în cazul în care nu o consideră adecvată.
113. Propunerea de cercetare de marketing elaborată de o firmă specializată este evaluată de
solicitantul cercetării în funcţie de următoarele criterii:
a) măsura în care răspunde necesităţilor firmei de a rezolva o anumită problemă decizională,
informaţiile ce vor fi obţinute, resursele băneşti şi temporale implicate;
b) precizia rezultatelor cercetării de marketing efectuate;
c) numai cunoştinţele de specialitate ale solicitantului, în domeniul cercetărilor de marketing;
d) metodele de cercetare pe care solicitantul cercetării le consideră adecvate pentru problema
decizionali, cu care se confruntă.

114. Propunerea de cercetare de marketing este un document util:


a) numai pentru beneficiarul cercetării;
b) numai pentru realizatorul cercetării;
c) deopotrivă pentru solicitantul şi realizatorul cercetării;
d) altor organizaţii decât organizaţia solicitantă şi cea realizatoare a cercetării.

115. Propunerea de cercetare de marketing nu include:


a) costurile băneşti şi de timp estimate;
b) specificarea clară a obligaţiilor cercetătorului;
c) prezentarea tipurilor de informaţii oblenabile prin cercetare;
d) concluziile şi recomandările formulate pe baza cercetării.
116. Propunerea de cercetare nu îndeplineşte funcţia de:
a) înlăturare a eventualelor neînţelegeri dintre realizatorul şi beneficiarul cercetării, cu ocazia
prezentării raportului de cercetare;
b) constituire a unui "standard" pentru evaluarea raportului de cercetare;
c) orientare a activităţilor de cercetare;
d) comunicare a rezultatelor cercetării de marketing.

117. în secţiunea intitulată "Contextul elaborării propunerii de cercetare'', componentă a unei


propuneri de cercetare de marketing, este oferit răspunsul la următoarea întrebare:
a) La ce se referă propunerea de cercetare?
b) Care este situaţia generală a firmei solicitante a cercetării?
c) Care este scopul studiului?
d) Cum va fi alcătuit eşantionul?
118. în cadrul propunerii de cercetare de marketing, secţiunea în care este precizată
populaţia ţintă este următoarea:
a) contextul elaborării propunerii; c) metodologia cercetării;
b) definirea problemei decizionale; d) culegerea datelor.
119. în cadrul propunerii de cercetare de marketing, secţiunea în care este precizat
modul de control al activităţii operatorilor de interviu este următoarea:
a) scopul şi obiectivele cercetării; c) metodologia cercetării;
b)raportul de cercetare; d) culegerea datelor.

120. Secţiunea "Raportul de cercetare" a unei propuneri de cercetare de marketing nu specifica:


a) modul în care vor fi analizate şi interpretate informaţiile;
b) necesitatea unor rapoarte intermediare;
c) dacă va fi efectuată şi o prezentare oficială a rezultatelor cercetării;
d) d) cum va fi redactat raportul de cercetare.

121. Recoltarea informaţiilor are loc in următoarea fază a procesului cercetării de marketing:
a) culegerea informaţiilor; c) preliminară;
b) proiectarea cercetării; d) de realizare a cercetării.

122. Recoltarea informaţiilor presupune desfăşurarea următoarelor activităţi:


a) constituirea, pregătirea şi evaluarea forţelor de teren;
b) deplasarea pe teren a operatorilor, analiza activităţii fiecărui operator, codificarea datelor;
c) editarea datelor, controlul activităţii forţelor de teren;
d) testarea prealabilă a operatorilor de interviu, tabularea informaţiilor.

123. In faza de realizare a cercetării, pregătirea forţelor de teren presupune:


a) furnizarea de informaţii şi recomandări referitoare la modul de stabilire a contactului iniţial cu
respondentul, formularea întrebărilor şi înregistrarea răspunsurilor;
b) sprijinul permanent acordat operatorilor în procesul de culegere a informaţiilor;
c) alegerea persoanelor care vor fi operatori de teren;
d) specificarea sarcinilor operatorilor de teren.
124. In etapa de recoltare a informaţiilor, evaluarea operatorilor constă în:
a) identificarea operatorilor care au desfăşurat o activitate corespunzătoare şi la care se va putea
apela şi în cadrul altor proiecte de cercetare;
b) depistarea falsificărilor produse de operatori, în datele culese;
c) verificarea modului in care operatorii au realizat eşantionarea;
d) pregătirea suplimentară a operatorilor care nu aplică întocmai procedurile şi tehnicile indicate.
125. In etapa de recoltare a informaţiilor, constituirea forţelor de teren presupune:
a) punerea la dispoziţia operatorilor a materialelor şi instrumentelor necesare;
b) testarea prealabilă a operatorilor de interviu;
c) stabilirea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă operatorii;
d) furnizarea de informaţii privind zona de unde fiecare operator va culege informaţiile.
126. Verificarea şi, acolo unde este necesar, corectarea datelor care au fost culese reprezintă
conţinutul activităţii de:
a) control al informaţiilor; c) codificare a datelor;
b) editare a datelor; d) control al activităţii forţelor de teren.

127. Editarea informaţiilor are loc în etapa de:


a) recoltare a informaţiilor;
b) prelucrare, analiză şi interpretare a informaţiilor;
c) estimare a valorii informaţiilor ce vor fi obţinute din cercetare;
d) elaborare a propunerii de cercetare.
128. Editarea de teren a informaţiilor presupune:
a) înlăturarea deficienţelor din activitatea forţei de teren, de către operatorul care culege datele;
b) detalierea de persoana responsabilă de controlul forţei de teren a răspunsurilor înregistrate de
operatori prin simboluri;
c) o nouă culegere a informaţiilor pe teren de persoana responsabilă de controlul forţei de teren, în
cazurile în care există omisiuni;
d) înlăturarea deficienţelor din activitatea forţei de teren, datorate neînţelegerii corespunzătoare a
procedurii de culegere a datelor, de persoana responsabilă de controlul forţei de teren.

129. Editarea de teren presupune desfăşurarea următoarei operaţiuni:


a) adoptarea deciziei de codificare a răspunsurilor care prezintă omisiuni;
b) validarea activităţii forţei de teren;
c) excluderea din ansamblul de instrumente de culegere a datelor care au fost completate, a celor
care prezintă un număr mare de omisiuni majore;
d) asocierea de simboluri numerice sau nenumerice datelor recoltate.
130. Editarea de birou este realizată de:
a) o persoană care cunoaşte scopul şi obiectivele cercetării, precum şi metoda utilizată pentru
culegerea informaţiilor;
b) solicitantul cercetării de marketing;
c) o persoană care cunoaşte foarte bine scopul şi obiectivele cercetării;
d) nici una dintre persoanele de mai sus.
131. Procesul de editare nu presupune:
a) verificarea aprofundată şi corectarea datelor culese;
b) identificarea celor mai frecvente omisiuni în privinţa datelor culese;
c) adoptarea deciziei de excludere din procesul de prelucrare a răspunsurilor şi instrumentelor de
culegere a datelor care conţin omisiuni, neconcordanţe sau incorectitudini;
d) completarea chestionarelor în care există nonrăspunsuri.
132. Activitatea care constă în asocierea de simboluri, conform unui procedeu
prestabilit, datelor culese este denumită:
a) măsurare; b) codificare; c) tabulare; d) scalare.

133. în procesul cercetării de marketing, codificarea datelor este o activitate realizată imediat:
a) după prelucrarea datelor;
b) după editarea datelor;
c) după labularea datelor;
d) după alegerea modalităţii de culegere şi sistematizare a informaţiilor.
134. Codificarea constă în utilizarea de simboluri:
a) numai numerice; c) preponderent numerice;
b) numai nenumerice; d) nici numerice, nici nenumerice.

135. în situaţia unui sondaj, în cazul întrebărilor închise, modul de codificare a răspunsurilor este
stabilit:
a) după editarea informaţiilor;
b) cu ocazia proiectării instrumentului de culegere a datelor;
c) în etapa de selectare a surselor de informaţii;
d) după tabularea datelor.
136. In situaţia unui sondaj, în cazul întrebărilor deschise, stabilirea modului de
codificare a răspunsurilor se realizează:
a) după primirea chestionarelor completate şi stabilirea categoriilor;
b) înainte de editarea informaţiilor;
c) înainte de culegerea informaţiilor;
d) după analiza informaţiilor
137. Activitatea care constă în calcularea numărului total al cazurilor care se înscriu în fiecare
categorie dintre cele considerate şi prezentarea lor sinoptică este cunoscută sub următoarea
denumire:
a) elaborarea machetelor; b) analiză; c) editare; d) tabulare.

138. Pentru alegerea metodelor de analiză a informaţiilor se poate utiliza următorul criteriu:
a) tipul de scală utilizată pentru măsurarea variabilelor;
b) determinarea tendinţei centrale;
c) măsurarea gradului de asociere a variabilelor
d) evaluarea legăturilor cauzale dintre variabile.
139. Printre obiectivele urmărite în procesul de analiză a datelor, se înscrie următorul:
a) realizarea de estimări şi previziuni;
b) stabilirea numărului eşantioaiu. 'or cercetate;
c) determinarea numărului variabilelor considerate;
d) stabilirea relaţiei de dependentă dintre eşantioane.
140. Desprinderea concluziilor din dalele culese, prelucrate şi analizate este conţinutul următoarei
activităţi:
a) interpretarea datelor; c) interpretarea informaţiilor;
b) analiza şi interpretarea datelor; d) prelucrarea şi analiza informaţiilor

141. In principiu, ultima etapă a procesului de cercetare este:


a) implementarea cercetării;
b) elaborarea raportului de cercetare;
c) prelucrarea, analiza şi interpretarea informaţiilor;
d) interpretarea informaţiilor.
142. Prezentarea orală şi/sau documentul scris, având ca rol comunicarea rezultatelor
cercetării, a concluziilor şi recomandărilor reprezintă:
a) rezumatul executiv; c) cererea de cercetare;
b) oferta de cercetare; d) raportul de cercetare.

143. Raportul de cercetare nu îndeplineşte următoarea funcţie:


a) descrierea metodologiei cercetării;
b) comunicarea rezultatelor cercetării;
c) supunerea spre aprobare a metodologiei cercetării;
d) comunicarea limitelor cercetării.
144. In raportul de cercetare, nu sunt specificate:
a) problema decizională; c) rezultatele cercetării;
b) scopul şi obiectivele cercetării; d) costurile totale implicate de cercetare.

145. In privinţa unui raport de cercetare nu se poate afirma că:


a) este un document de referinţă pentru solicitantul şi realizatorul cercetării;
b) sprijină decidentul în alegerea celei mai adecvate variante de acţiune;
c) include concluziile şi recomandările cercetătorului;
d) este independent de problema decizională a solicitantului cercetării.
146. In pagina de titlu a raportului unei cercetări se specifică:
a) denumirea organizaţiei pentru care a fost elaborat raportul;
b) condiţiile care au condus la efectuarea studiului;
c) autorizaţia in baza căreia s-a realizat cercetarea;
d) limitele cercetării.
147. Rezumatul inserat într-un raport de cercetare nu include:
a) o prezentare detaliată a metodologiei cercetării; c) recomandările;
b) o introducere; d) concluziile cercetării.

148. Documentul prin care se prezintă oficial, beneficiarului cercetării, raportul de cercetare şi
care este parte componentă a raportului este:
a) rezumatul executiv;
b) scrisoarea de înaintare;
c) introducerea;
d) cuprinsul.

149. Introducerea unui raport de cercetare se referă la următoarele aspecte:


a) problema decizională, scopul, obiectivele şi ipotezele cercetării;
b) paginile la care se găsesc componentele raportului;
c) recomandările cercetătorului;
d) limitele cercetării.
150. In cadrul unui raport de cercetare, in secţiunea referitoare la recomandări, sunt menţionate:
a) explicaţii privind metodele complexe de analiză a datelor;
b) informaţii suplimentare necesare solicitantului cercetării;
c) propunerile de decizii şi acţiuni ce trebuie să fie întreprinse de beneficiarul cercetării;
d) rezultatele într-o succesiune logică.
151. In anexele unui raport de cercetare nu se prezintă:
a) metodele complexe de analiză a datelor;
b) copii ale instrumentelor de culegere a datelor;
c) tabelele de mari dimensiuni;
d) titlurile diviziunilor şi subdiviziunilor raportului.
152. Cuprinsul raportului de cercetare are următorul rol:
a) indicarea conţinutului raportului;
b) prezentarea succintă, din perspectivă managerială, a rezultatelor studiului;
c) oferirea unei baze realiste de evaluare a rezultatelor studiului;
d) oferirea de informaţii de bază privind beneficiarul şi realizatorul cercetării.
153. Includerea în raportul de cercetare a unei secţiuni privind limitele cercetării are următorul rol:
a) avertizarea beneficiarului cercetării de eventualele puncte slabe ale acesteia;
b) generarea de îndoieli privind credibilitatea studiului;
c) absenţa necesităţii unei evaluări a raportului de beneficiarul cercetării:
d) diminuarea importanţei erorilor de eşantionare şi erorilor datorate nonrăspunsurilor.
154. în secţiunea referitoare la metodologia cercetării, în cadrul unui raport de
cercetare, nu sunt incluse informaţii despre:
a) tipul de cercetare utilizat; c) concluziile cercetării;
b) metodele de culegere a datelor; d) metodele de analiză a datelor.
155. în secţiunea privind limitele cercetării, nu sunt menţionate riscurile privind:
a) gradul de acurateţe a informaţiilor;
b) erorile datorate nonrăspunsurilor;
c) alegerea furnizorului extern de servicii de cercetări de marketing:
d) erorile de eşantionare.
156. In cercetarea de marketing, măsurarea reprezintă:
a) procesul de stabilire a variabilelor cercetării;
b) procesul de exprimare simbolică, numerică sau nenumerică a gradului în care un obiect sau un
fenomen posedă o anumită caracteristică sau proprietate;
c) procesul de estimare a valorii informaţiilor;
d) procesul de prelucrare a informaţiilor.
157. In cercetarea de marketing, măsurarea reprezintă:
a) procesul de culegere a datelor primare şi secundare;
b) procesul de exprimare simbolică, numerică sau nenumerică, a gradului în care un obiect sau
fenomen posedă o anumită caracteristică sau proprietate;
c) procesul de exprimare simbolică, numerică sau nenumerică a relaţiilor dintre caracteristici şi/sau
proprietăţile unui fenomen;
d) procesul de comensurare a informaţiilor necesare realizării obiectivului cercetării.
158. In cercetarea de marketing, scalarea reprezintă:
a) procesarea informaţiilor de marketing;
b) activitatea de construire a scalelor;
c) procesul de exprimare simbolică a relaţiilor dintre caracteristici şi/sau proprietăţile unui fenomen;
d) activitatea de construire a instrumentarului de măsurare.
159.In construirea scalelor trebuie respectate mai multe condiţii: (1) să fie
inteligibilă de către subiecţii de la care se culeg informaţiile; (2) să presupună în mod
obligatoriu existenţa unui instrument fizic care să permită măsurarea; (3) nivelele
scalei să constituie o reprezentare numerică sau nenumerică a intensităţii caracteristicii
măsurate; (4) să diferenţieze nivelele de intensitate ale caracteristicii cercetate:
a) 1,3; b) 1,4; c)2,4; d) 1,2.

160. Una din condiţiile care trebuie respectate în construirea scalelor o constituie:
a) existenţa în mod obligatoriu a unui instrument fizic care să permită măsurarea;
b) să fie inteligibile de către subiecţii de la care se culeg informaţiile;
c) să posede un număr cât mai mare de nivele;
d) să permită măsurarea concomitentă a cel puţin două caracteristici.

161. In cercetarea de marketing, scala reprezintă:


a) instrumentul cu ajutorul căruia se realizează măsurarea;
b) procesul de construire al scalelor;
c) procesul de comensurare a informaţiilor;
d) procesul de comparaţii simultane a două sau mai multe caracteristici sau proprietăţi.
162. Scala preferată de respondent este:
a) scala nominală;
b) scala ordinală;
c) scala interval:
d) scala proporţională.

163. In cercetarea de marketing, scalarea multidimensională reprezintă:


a) procesul de exprimare simbolică, simultană a gradului în care un obiect sau fenomen posedă o
anumită caracteristică sau proprietate;
b) metoda de măsurare simultană a mai multor caracteristici sau proprietăţi;
c) metoda de scalare simbolică simultană, numerică sau nenumerică a relaţiilor dintre caracteristici
şi/sau proprietăţile unui fenomen;
d) procesul de comensurare a informaţiilor necesare realizării obiectivului cercetării.
164. Care din următoarele afirmaţii referitoare la scala nominală nu este adevărată:
a) permite clasificarea subiecţilor cercetaţi în două mai i grupe;
b) clasificarea realizată trebuie să cuprindă toate grupele posibile;
c) grupele constituite nu trebuie să se excludă reciproc din punct de vedere al proprietăţii scalate;
d) este o scală foarte utilizata, mai ales in cazul variabilelor ce nu pot fi conceptualizatc decăt în
forma categorială.

165. Ordonarea variantelor cercetate în funcţie de un anumit criteriu este posibilă în cazul scalei:
a) ordinale;
b) interval;
c) proporţionale;
d) toate cele menţionate la literele a)-c).

166. Scalele care permit ordonări sunt următoarele: 1) scalele nominale; 2) scalele
interval; 3) scalele neparametrice; 4) scalele proporţionale; 5) scalele ordinale; 6)
scalele nemetrice; 7) scalele unidimensionale; 8) scalele multidimensionale:
a) 1,2,3; b) 2,4,5; c) 3,4,6; d) 3,6,8.

167. Multiplicarea sau divizarea unui număr de pe scală la altul se pot realiza in cazul unei scale:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.

168. Una dintre următoarele metode de scalare nu permite comparaţii între stimuli:
a) scala cu sumă constantă;
b) scala lui Likert;
c) metoda ordonării rangurilor;
d) scala Fisher.

169. Una dintre următoarele metode de scalare nu permite comparaţii:


a) metoda ordonării rangurilor; c) scala lui Stapel;
b) scala cu sumă constantă: d) scala Student.

170. Una dintre următoarele metode de scalare permite comparaţii:


a) diferenţiala semantică; c) metoda ordonării rangurilor;
b) scala lui Stapel; d) scala Student.

171. Care dintre următoarele variabile - I) lungimea; 2) cifra de afaceri; 3) sexul; 4)


starea civilă; 5) greutatea; 6) statutul socio-profesional; 7) vânzările; 8) temperatura -
pot fi exprimate doar sub formă categorială?
a) 2,3,5; b) 3,4,6; c) 3,7,8; d) 6,7,8.

172. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor - 1) testul


X3; 2) mediana; 3) testul Fisher; 4) testul U; 5) coeficientul de contingenţă; 6) grupul
modal; 7) coeficientul de corelaţie a rangurilor; 8) media armonică - corespund scalei
nominale?
a) 1,5,6; b) 2,4,5; c) 2,4,7; d) 4,7,8.

173. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor corespund scalei
nominale:
a) coeficientul de corelaţie al lui Spearman, grupul modal, testul U;
b) testul U, coeficientul de asociere, grupul modal;
c) testul Student, grupul modal, coeficientul de concordanţă Fechner;
d) coeficientul de contingenţă, grupul modal, testul x2-
174. Testul pentru semnificaţia statistică a diferenţelor dintre grupuri, în cazul
informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei nominale se realizează utilizând:
a) testul neparametric McNemar; c) testul H-Kruskal-Wallis;
b) testul egalităţii mediilor; d) testul Farrar şi Glauber.

175. Scala nominală are una din următoarele caracteristici:


a) are intervale egale; c) permite clasificări;
b) permite transformări de tipul f(x) = ax + b; d) permite măsurarea distanţelor.

176. Scala nominală arc una din următoarele caracteristici:


a) punctul de origine are semnificaţie; c) permite clasificări;
b) permite multiplicări şi divizări cu un număr: d) permite ordonări.

177. In caracterizarea tendinţei centrale, în cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei


nominale, se utilizează:
a) mediana; c) distribuţia de frecvenţă;
b) abaterea standard: d) grupul modal.

178. Măsurarea corelaţiei în cazul informaţiilor corespunzătoare scalei nominale se realizează cu


ajutorul:
a) coeficientului de variaţie; c) coeficientului de corelaţie Spearman;
b) coeficientului de contingenţă; d) coeficientului de corelaţie Kendall.

179. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilorcorespund scalei


ordinale:
a) coeficientul de corelaţie a rangurilor Spearman, mediana, testul U;
b) testul neparamelric McNemar, coeficientul de corelaţie, modulul;
c) testul Student, mediana, coeficientul de corelaţie a rangurilor;
d) mediana, testul U, coeficientul de corelaţie a rangurilor a lui Pearson.
180. In caracterizarea tendinţei centrale, în cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei ordinale,
se utilizează:
a) mediana; c) distribuţia de frecvenţă;
b) abaterea standard; d) modulul.

181. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor


corespund scalei ordinale:
a) coeficientul de corelaţie a rangurilor al lui Kendall, mediana, testul U;
b) testul Durbin-Watson, coeficientul de asimetrie Bowley, mediana;
c) coeficientul de contingenţă, mediana, testul lui Farrar şi Glauber;
d) testul Fishcr-Snedecor, grupul modal, coeficientul de discordanţă F.
182. Evaluarea corelaţiei, în cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei ordinale se realizează
utilizând:
a) coeficientul de corelaţie al lui Kendall; c) coeficientul de contingenţă;
b) coeficientul de consistenţă; d) coeficientul de corelaţie al lui Pearson.

183. Testul pentru semnificaţia statistică a diferenţelor dintre grupuri, în cazul informaţiilor
măsurate cu ajutorul scalei ordinale se realizează utilizând:
a) testul Gery; c) transformarea Cochran - Orcutt;
b) testul Durbin - Watson; d) testul H - Kruskal -Walis.

184. Scala ordinală are una din următoarele caracteristici:


a) permite transformări de tipul f(x) = ax + b;
b) permite grupări;
c) nu permite evaluarea distanţelor;
d) punctul de origine are semnificaţie.
185. Scala ordinală are următoarele caracteristici: I) origine unică; 2) intervale egale;
3) nu permite clasificări; 4) nu permite ordonări; 5) este o scală parametrică; 6) nu are
origine unică; 7) permite clasificări; 8) nu are intervale egale
a) 1,2,3; b) 3,4,5; c) 4,5,6; d) 6,7,8.

186. Mediana poate fi utilizată pentru:


a) determinarea tendinţei centrale în cazul scalelor ordinale;
b) testarea semnificaţiei statistice a diferenţelor dintre grupuri în cazul scalei nominale;
c) măsurarea corelaţiei în cazul scalei proporţionale;
d) analiza statistică a scalelor nepara metrice.
187. Măsurarea corelaţiei, în cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei interval se realizează
utilizând:
a) coeficientul de corelaţie al lui Pearson;
b) coeficientul de corelaţie Spearman;
c) cocficicnlul de concordanţă Fechner;
d) coeficientul de asociere Fislier.

188. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor - 1)


coeficientul de corelaţie; 2) grupul modal; 3) media aritmetică; 4) testul Student; 5)
mediana; 6) testul x2; 1) coeficientul de variaţie; 8) testul U - corespund scalei
interval?
a) 1,2,8; b) 1,3,4; c) 2,5,8; d) 5,6,7.

189. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor


corespund scalei interval:
a) testul neparametric McNemar, grupul modal, media aritmetică;
b) testul U, coeficientul de corelaţie, testul Student;
c) coeficientul de contingenţă, media aritmetică, testul Ga rama;
d) testul Fisher, coeficientul de corelaţie, testul Student.
190. In cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei interval, caracterizarea tendinţei centrale se
face cu indicatorul statistic:
a) media aritmetică; c) mediana;
b) distribuţia de frecventă cumulată; d) media armonică.
191. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor corespund scalei
interval:
a) coeficientul de corelaţie al lui Spearman, media aritmetică, testul F;
b) testul neparametric McNemar, media aritmetică, coeficientul Yule;
c) testul U, coeficientul de corelaţie a lui Pearson, media aritmetică;
d) testul Fisher, media aritmetică, coeficientul de corelaţie Pearson.
192. Pentru testarea semnificaţiei statistice a diferenţelor dintre grupuri, în cazul
informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei interval se utilizează:
a) testul lui Pearson; c) testul Student;
b) testul probabilităţii exacte al lui Fisher; d) testul lui I arrar şi Glauber.

193. Scala interval are una din următoarele caracteristici:


a) nu are origine unică; c) nu permite transformări de tipul f(x) = ax + b;
b) nu are intervale egale; d) nu permite măsurarea distanţelor.

194. Multiplicarea unui număr de pe scală la altul se poate realiza numai în cazul scalei:
a) nominală; b) ordinală; c) proporţională; d) ponderală.

195. Multiplicarea unui număr de pe scală cu o constantă pozitivă se realizează numai în cazul
scalelor:
a) nominală şi ordinală; c) interval şi proporţională;
b) ordinală şi interval; d) proporţională şi nemetrică.

196. Transformările de tipul f(x) m ax + b sunt posibile numai în cazul scalelor:


a) nominale şi ordinale; c) nominale şi proporţionale;
b) ordinale şi interval; d) interval şi proporţionale.

197. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor corespund scalei
proporţionale:
a) testul neparametric McNemar, coeficientul lui Goodman, mediana;
b) testul Student, media geometrică, coeficientul de variaţie;
c) testul x2,covarianţa, media geometrică;
d) testul Fisher, media geometrică, coeficientul de covariaţie.

198. Evaluarea corelaţiei, în cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei proporţionale se


realizează utilizând:
a) coeficientul de corelaţie al lui Kendall;
b) coeficientul de contingenţă;
c) coeficientul de variaţie;
d) coeficientul de corelaţie al lui Kruskal.
199. Testul pentru semnificaţia statistică a diferenţelor dintre grupuri, în cazul
informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei proporţionale se realizează utilizând:
a) testul de corelaţie al lui Kendall;
b) testul neparametric McNemar;
c) testul probabilităţii exacte al lui Fisher;
d) testul "t".
200. Scala proporţională are una din următoarele caracteristici:
a) nu are intervale egale;
b) nu permite transformări de tipul f(x) = ax + b;
c) nu permite multiplicarea sau divizarea unui număr de pe scală cu altul;
d) nu este preferată de respondenţi.

201. Scala proporţională are următoarele caracteristici: 1) permite clasificări; 2) nu are origine
unică; 3) permite ordonări; 4) nu are intervale egale; 5) nu permite clasificări; 6) are origine unică; 7)
nu permite ordonări; 8) este o scală neparametrică
a) 1,3,6; b) 2.3,4; c) 4,6,7; d) 5,6,8.

202. In caracterizarea tendinţei centrale, în cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei


proporţionale, se utilizează:
a) mediana; b) abaterea; c) modulul; d) media geometrică.
203. Bazele metodei de scalare diferenţiala semantică au fost puse încă din anul:
a) 1986; b) 1948; c) 1957; d) 1975.

204. Metoda de scalare diferenţiala semantica, frecvent utilizată în prezent, a fost propusă în
forma sa iniţială de:
a) Charles Coolidge Parlin; c) Jay Conrad Lcvinson;
b) Philip Kotler; d) Charles E. Osgood.

205. O scală de tipul următor:


Foarte favorabil — — — — — Foarte nefavorabil
este denumită:
a) scală cu sumă constantă; c) diferenţială semantică;
b) scală nominală; d) scală Likert.

206. in cadrul unei cercetări selective, efectuată pe un eşantion de 1000 de persoane,


opinia utilizatorilor unui anumit produs despre preţul acestuia a fost măsurată cu
ajutorul unei diferenţiale semantice cu cinci trepte. Distribuţia opiniilor a fost următoarea:

opinia f favorabila favorabila Nici-nici nefavorabila f


nefavorabila

Nr persoane 450 300 150 50 50

Care este scorul mediu exprimind opinia esanatioanului prind produsul respectiv:

a)4,15 b)4,20 c)4,05 d)-4,45

207. in cadrul unei cercetari selective , efectuata pe un esantion de 2000 persoane, opinia
utilizatorilor despre gustul bauturii racoritoare ROCO , masurata cu ajutorul unei diferentiale
semantice cu cinci trepte a fost urmatoarea:

opinia f favorabila favorabila Nici-nici nefavorabila f


nefavorabila

Nr persoane 550 500 350 250 350

a)4,125 b)3,325 c)-3,405 d)6,650

208. în cadrul unei anchete efectuate pe un eşantion de 1000 de persoane, opinia utilizatorilor unui
anumit produs despre gustul acestuia a fost măsurată cu ajutorul unei diferenţiale semantice cu
cinci trepte. Distribuţia opiniilor a fost următoarea:

Opinia f. favorabilă favorabilă nici - nici nefavorabilă f. nefavorabilă


Nr. pers. 450 312 145 46 47
Care este scorul mediu exprimând opinia eşantionului despre gustul produsului respectiv?
a) 6,8; b)-3,1; c)4,1; d)2,7.
209. In cadrul unei cercetări selective efectuate pe un eşantion de 1500 persoane, opinia
utilizatorilor unui anumit produs privind preţul acestuia a fost măsurată cu ajutorul diferenţialei
semantice cu cinci trepte. Distribuţia opiniilor a fost următoarea:

Opinia f. favorabilă favorabilă nici-nici nefavorabilă f. nefavorabilă


Nr. pers. 150 200 380 450 320
Care este scorul mediu exprimind opinia esantionului despre pretul produsului respectiv:
a)-0,39 b)3,01 c)2,61 d)0,39

210. Diferenţiala semantică conduce la obţinerea informaţiilor specifice scalei:


a) nominale; b) nominale; c) interval; d) neparametriec.

211.O scală de tipul următor:


acord total, acord , indiferent , dezacord , dezacord total
este denumita:
a)scala lui Likert
b) diferentiala semantica
c)scala nominala
d) scala cu suma constanta

212. în cadrul unei cercetări selective, efectuată pe un eşantion de 2000 de persoane, privind
preferinţele subiecţilor cercetaţi pentru produsul ZOKOKO, măsurată cu ajutorul scalei lui Likert,
răspunsurile au fost:
Produsul ZOKOKO are gust placut:

Acord totalAcordIndiferentDezacordDezacord totalNr.


Pers.•150500350350350
Care este scorul mediu realizat la nivelul
eşantionului?
a)0,125
b)1,325
c)0,175
d)-0,176

213. Scala lui Likert conduce la obţinerea informaţiilor specifice scalei:


a) ordinale; b) interval; c) proporţionale; d) parametrice.

214. Scala lui Stapel conduce la obţinerea informaţiilor specifice scalei:


a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.

215. In rândul metodelor comparative de scalare, se înscriu:


1) metoda comparaţiilor perechi; 2) scala Likert; 3) scala Stapel; 4) metoda ordonării rangurilor; 5)
scala interval; 6) scala proporţională; 7) scala cu sumă constantă; 8) diferenţiala semantică
a) 1,3,8; b) 1,4,7; c) 3,4,5; d) 5,7,8.

216. Aplicarea metodei comparaţiilor perechi, pentru un număr de n stimuli.


presupune realizarea următorului număr de comparaţii:
a) n(n+1)/2; b)2n(n-1); c)(n-1)(n+1)/2; d)(n2-n)/2.

217. Metoda ordonării rangurilor conduce la obţinerea


informaţiilor specifice scalei:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) parametrice

218) O anchetă realizată pe un eşantion de 1000 de persoane a solicitat subiecţilor intervievaţi să


indice ordinea de importanţă (locul I, II, III, IV) a patru atribute (fiabilitate, preţ, uşurinţa în utilizare,
silenţiozitate) în decizia de cumpărare a unei maşini de spălat. Rezultatele obţinute au fost
următoarele:

Atribute111IIIIVfiabilitate250350250150preţ300250200250s
ilenţiozitate150250280320uşurinţă în utilizare300150270280
Care este ierarhia celor patru atribute în decizia de cumpărare (de la cel mai important la cel mai
puţin important)?
a) fiabilitate, preţ, silenţiozitate, uşurinţa în utilizare;
b) silenţiozitate, uşurinţa în utilizare, preţ, fiabilitate;
c) uşurinţa în utilizare, fiabilitate, preţ, silenţiozitate;
d) fiabilitate, preţ, uşurinţa în utilizare, silenţiozitate.
219. Pentru determinarea atitudinii subiectului X faţă de trei mărci de televizoare,
notate A, B, C, se utilizează scala cu sumă constantă. Respondentul repartizează 100
de puncte, în funcţie de preferinţele sale, astfel:
1. Marca A 70 Marca B 30
2. Marca B 60 Marca C 40
3. Marca A 80 Marca C 20
Scorul calculat, pentru fiecare marcă, în ordinea A, B, C, este:
a) (50, 40, 20); b) (50, 20, 40); c) (30, 50, 20); d) (50, 30, 20).

220.Intr-o cercetare selectivă ce urmăreşte studierea preferinţelor consumatorilor faţă


de trei mărci de bere (A, B, C), celor 1000 de subiecţi intervievaţi li s-a cerut să
repartizeze 100 de puncte la nivelul fiecărei perechi de mărci, în funcţie de modul de
apreciere a acestora. Rezultatele obţinute au fost următoarele:
Număr de Repartiţia aprecierilor pe perechi de
persoane mărci
A/B B/C A/C
250 70/30 60/40 80/20
400 30/70 50/50 90/10
150 60/40 80/20 30/70
200 20/80 70/30 40/60
Numărul mediu de puncte obţinut de mărcile A, B, C este:
a) 32,5; 40,5; 27; b) 41,5; 25,2; 33,3; c) 37; 39,5; 23,5; d) 25.3; 41,6; 33,1.

221. Scala cu suma constantă bazată pe compararea perechilor conduce la obţinerea


de informaţii specifice scalei:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.

222.Care dintre următoarele variabile sunt considerate în aplicarea modelului Fishbein-Rosenberg,


de evaluare a atitudinii?
1) atitudinea individului faţă de un anumit stimul; 2) probabilitatea de garantare a rezultatelor; 3)
numărul nonrespondenţilor; 4) măsura în care stimulul considerat îndeplineşte exigenţele individului,
în privinţa unui anumit atribut; 5) numărul stimulilor neconsideraţi de individ; 6) importanţa fiecărui
stimul pentru fiecare subiect cercetat; 7) importanţa fiecărui atribut al stimulului considerat; 8)
evaluarea făcută de
individ importanţei relative a unui anumit atribut al stimulului considerat
a) 1,2,4; b) 1,4,8; c) 4,5,6; d) 4,7,8.

223. Modelul Fishbein-Rosenberg este o metodă scalară utilizată pentru:


a) evaluarea atitudinii; c) evaluarea intenţiilor de cumpărare;
b) evaluarea opiniilor; d) evaluarea comportamentului.

224. într-o cercetare selectivă efectuată pe un eşantion de persoane din intervalul de


vârstă 25-35 ani, s-a apelat la modelul Fishbein-Rosenberg, pentru determinarea
atitudinii faţă de trei mărci ale unui anumit produs (A;B;C). Evaluarea produselor din punctul de
vedere al fiecarui atribut a fost urmatoarea:

Atributul OiA OiB OiC


Gustul 0,9 0,6 0,1
Preţul 0,4 0,7 0,6
Ambalajul 0,3 0,4 0,9
Notă: Oij reprezintă măsura în care marca j îi satisface pe subiecţii chestionaţi, în privinţa atributului
i.
Distribuţia opiniilor subiecţilor cercetaţi referitoare la importanţa acordată fiecărui atribut al
produsului, măsurate cu ajutorul diferenţialei semantice, este prezentata in urmatorul tabel:

Atributul Importanţa atributului


Foarte Mare Medie Mică Foarte mică
mare
Gustul 200 300 500 500 500
Preţul 100 600 600 400 300
Ambalajul 100 500 200 500 700
Care este ierarhia celor trei mărci în preferinţele subiecţilor cercetaţi?
a) A,B,C; b) B.A.C; c) C,B,A; d) C,A,B.

225. Dacă într-o cercetare de marketing simbolul numeric 1 va reprezenta în toate


cazurile un bărbat iar 2 o femeie se poate afirma că se respectă principiul:
a) standardizării; b) izomorfismului; c) nedegenerării; d) normalizării.

226. Dacă într-o cercetare de marketing un bărbat va fi reprezentat întotdeauna cu 1 şi


o femeie cu 2 se poate afirma că se respectă principiul:
a) standardizării; b) izomorfismului; c) nedegenerării; d) normalizării.

227. Atunci când într-o cercetare de marketing toţi indivizii clasificaţi într-un anumit grup au
aceeaşi opinie despre proprietatea obiectului sau fenomenului cercetat se poate afirma că se
respectă relaţia de:
a) standardizare; b) izomorfism; c) normalizare; d) echivalenţă.

228. Multiplicarea cu sau divizarea unui număr de pe scală la altul sunt posibile în cazul:
a) scalelor interval şi proporţională; c) scalei proporţionale;
b) scalei interval; d) scalelor metrice.

229. Q - sort este o metodă comparativă de scalare propusă iniţial de:


a) Charles Osgood; c) Willian Stephenson;
b)Rensis Likert; d) L. Thurstone.

230. Prezenţa altor persoane reprezintă o sursă posibilă a erorii totale în activitatea de măsurare,
care se încadrează în rândul:
a) factorilor personali cu acţiune pe termen scurt;
b) factorilor de natură mecanică;
c) factorilor situaţionali;
d) caracteristicilor relativ stabile ale indivizilor investigaţi.
231. Lipsa spaţiului pentru înregistrarea răspunsurilor reprezintă o sursă posibilă a erorii totale în
activitatea de măsurare, care se încadrează în rândul:
a) factorilor situaţionali;
b) factorilor de natură mecanică;
c) factorilor specifici activităţii de bază;
d) caracteristicilor relativ stabile ale indivizilor investigaţi.
232. Gradul în care măsurările nu posedă eroare aleatoare şi, deci, oferă date consecvente în timp
este cunoscut sub denumirea de:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare; d) senzitivitate.

233. Capacitatea unui instrument de măsurare de a produce rezultate consecvente atunci când
este folosit din nou în condiţii cât se poate de asemănătoare poartă denumirea de:
a) exactitatea testare - retestare; c) exactitatea consecvenţă internă;
b)exactitatea forme echivalente; d) exactitatea Cronbach - Alpha.

234. Capacitatea de a produce rezultate similare folosind două instrumente cât mai asemănătoare
cu putinţă pentru a măsura acelaşi obiect sau fenomen este cunoscută sub denumirea de:
a) exactitatea testare - retestare; c) exactitatea consecvenţă internă;
b)exactitatea forme echivalente; d) exactitatea Cronbach - Alpha.
235. Abilitatea de a produce rezultate similare folosind eşantioane diferite pentru a
măsura fenomenul de-a lungul aceleiaşi perioade de timp poartă denumirea de;
a) exactitatea testare - retestare: c) exactitatea consecvenţă internă;
b)exactitatea forme echivalente: d) exactitatea Cronbach - Alpha.

236. Tehnica denumită Cronbach - Alpha poate fi utilizată pentru evaluarea exactităţii:
a) testare - retestare; c) consecvenţă internă;
b)forme echivalente; d) consecvenţă externă.

237. Gradul in care instrumentul şi procedura de măsurare nu generează eroaresistematică şi /


sau aleatoare poartă denumirea de:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare; d) senzitivitate.

238. Gradul in care o măsurare pare să măsoare ceea ce s-a presupus că trebuie sămăsoare este
denumit:
a)validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b) validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.

239. Gradul în care itemurile instrumentului de măsură sunt reprezentative pentru universul care
defineşte conceptul investigat poartă denumirea de:
a) validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b)validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.

240. Abilitatea instrumentului de măsurare de a previziona o variabilă, care este


desemnată drept criteriu este cunoscută sub denumirea de:
a)validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b) validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.

241. Calitatea variabilei măsurate din punct de vedere al fundamentării ei printr-o teorie riguroasă
şi al relaţiei cu alte variabile este cunoscută sub denumirea de:
a) validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b)validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.

242. Măsura in care o măsurare cu o scală se corelează pozitiv cu măsurări ale


aceluiaşi stimul realizate cu alte scale poartă denumirea de:
a) validitate convergentă; c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă; d) validitate de conţinut.

243. Măsura in care o măsurare a unui stimul cu ajutorul unei scale nu se corelează cu
măsurări ale altor stimuli care se presupun a fi diferiţi poartă denumirea de:
a) validitate convergentă; c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă; d) validitate de conţinut.

244. Gradul în care măsurarea unui stimul cu o anumită scală se corelează într-un mod
previzibil cu măsurări ale altor stimuli atlaţi Într-O relaţie cu acesta poartă denumirea de:
a) validitate convergentă: c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă: d) validitate de conţinut.

245. Capacitatea unei scale de a măsura cu precizie variaţia stimulilor sau răspunsurilor se numeşte:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare; d) senzitivitate.

246. Informaţiile secundare reprezintă:


a) informaţii obţinute special pentru a servi scopului cercetării aflate în derulare;
b) informaţii care servesc îndeplinirii obiectivelor secundare ale unei cercetări;
c) informaţii obţinute pentru alte scopuri decât cel al cercetării în cauză;
d) informaţii care se obţin în mod repetat de la acelaşi eşantion de subiecţi.
247. Unul dintre avantajele comparative ale informaţiilor primare în raport cu cele secundare este:
a) costul obţinerii informaţiilor;
b)relevanţa informaţiilor în raport cu problema cercetată;
c) timpul de obţinere a informaţiilor;
d)disponibilitatea informaţiilor.
248. Printre dezavantajele utilizării informaţiilor secundare nu se numără:
a) relevanţa informaţiilor; c) vechimea informaţiilor;
b)costul informaţiilor; d) acurateţea informaţiilor.

249. In vederea evaluării acurateţei informaţiilor secundare se urmăreşte stabilirea:


a) organizaţiei care a cules informaţiile; c) consecvenţei informaţiilor;
b)scopului obţinerii informaţiilor; d) toate variantele de la a)-d)

250. Verificarea informaţiilor secundare din mai multe surse reprezintă o modalitate de evaluare a:
a) vechimii informaţiilor; c) suficienţei informaţiilor;
b)acurateţei informaţiilor; d) stabilităţii informaţiilor.

251. Pentru informaţiile secundare, sursa statistică originală reprezintă:


a) organizaţia care a obţinut iniţial informaţiile;
b)organizaţia care-şi arc originea în ţara în care are loc cercetarea;
c) organizaţia care furnizează informaţiile într-o formă originală;
d)organizaţia care preia informaţiile dintr-o altă sursă.
252. Conversia datelor secundare presupune:
a) transformarea lor în date primare;
b) compararea datelor secundare din mai multe surse:
c) selectarea exclusiv a datelor care vizează un anumit obiectiv;
d) schimbarea formei originale a datelor în conformitate cu obiectivele cercetării in derulare.

253. Cea mai importantă sursă de date secundare interne o constituie:


a)studiile anterioare realizate de organizaţie; c) înregistrările contabile;
b) rapoartele forţelor de vânzare: d) rapoartele
unor experţi interni.

254. Care dintre următoarele surse de informaţii reprezintă pentru o întreprindere surse statistice
externe:
a) rapoartele de activitate ale întreprinderii;
b)publicaţiile interne ale întreprinderii;
c) publicaţiile academice;
d)documentele emise de diferite compartimente ale întreprinderii.

255. Printre deficienţele care apar in cazul utilizării surselor statistice interne nu se numără:
a) incomparabilitatea datelor; c) forma rigidă de raportare;
b)gradul ridicat de agregare; d) gradul scăzut de disponibilitate.
256. Care dintre următoarele publicaţii nu aparţine Institutului Naţional de Statistică:
a) Starea socială şi economică a României;
b)Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării;
c) Anuarul de Comerţ Exterior al României;
d)Eurobuletin.
257. Pentru o întreprindere, informaţiile provenind din cercetări sindicalizate reprezintă:
a) informaţii primare; c) informaţii terţiare;
b)informaţii secundare; d) informaţii calitative.
258. Una dintre caracteristicile esenţiale ale metodelor calitative de cercetare se referă la faptul
că:
a) utilizează un bogat instrumentar statistic;
b) sunt supuse investigaţiei eşantioane de dimensiuni mici, reprezentative din punct de vedere
statistic, foarte riguros selecţionate;
c) cercetătorul nu este interesat de explicarea fenomenelor studiate;
d) sunt obţinute date de natura calitativa, măsurabile cu ajutorul scalei nominale.
259. Una dintre caracteristicile esenţiale ale metodelor calitative de cercetare se referă la faptul
că:
a) sunt supuse investigaţiei eşantioane de dimensiuni mici, nereprezentative din punct de vedere
statistic, dar foarte riguros selecţionate;
b) utilizează un bogat instrumentar statistic;
c) cercetătorul este interesat să obţină informaţii reprezentative din punct de vedere statistic;
d) sunt obţinute date de natura calitativă, măsurabile cu ajutorul scalelor de tip parametric.

260. Care dintre următoarele temiici este indicat a li utilizată într-o cercetare având ca
scop studierea unei probleme stânjenitoare, sau cu o puternică încărcătură emoţională?
a) interviul în profunzime; c) analiza morfologică;
b) discuţia focalizată de grup; d) matricea descoperirilor.
261. Care dintre următoarele tehnici este indicat a fi utilizată într-o cercetare având ca scop
identificarea opiniei factorilor de decizie din domeniul sportiv cu privire la finanţarea spoitului:
a) interviul în profunzime; c) analiza morfologică;
b) discuţia focalizata de grup; d) matricea descoperirilor.
262. Testul apercepţiei tematice face parte din categoria tehnicilor:
a) de asociere; b) de construcţie; c) de completare; d) de exprimare.

263. Interpretarea de roluri face parte din categoria tehnicilor:


a) de asociere; b) de construcţie; c) de completare; d) de exprimare.

264. Metoda sinectică face parte din categoria:


a) metodelor de studiere a motivaţiilor; c) metodelor raţionale de creativitate;
b) metodelor intuitive de creativitate; d) metodelor proiective.
265. Brainstormingul face parte din categoria:
a) metodelor de studiere a motivaţiilor; c) metodelor raţionale de creativitate;
b) metodelor intuitive de creativitate; d) metodelor proiective.

266. în cazul în care metodele calitative sunt utilizate în vederea formulării mai corecte a problemei
care face obiectul investigaţiei, cercetarea întreprinsă are un caracter:
a) exploratoriu; b) descriptiv; c)predictiv; d) intuitiv.

267. Metodele calitative servesc realizării unor cercetări cu caracter exploratoriu atunci când se
urmăreşte:
a) construirea unor instrumente de obţinere a informaţiilor, ţinând cont de toate aspectele situaţiei
analizate;
b) efectuarea unei analize semiotice având ca obiectiv studierea conţinutului unei campanii
publicitare;
c) efectuarea unor investigaţii de sine-stătătoare;
d) înţelegerea profundă a unui fenomen.
268.Testul proiectiv ce presupune utilizarea unei serii de imagini vagi, cu o semnificaţie ambiguă,
pornind de la care subiectul trebuie să inventeze o întâmplare, poartă denumirea de:
a) testul apercepţiei tematice; c) testul completării frazei;
b)testul frustrării; d) testul Z.

269. Tehnica proiectivă ce face apel la imaginaţia subiecţilor intervievaţi, sugerând transpunerea
într-o altă lume, poartă denumirea de:
a) tehnica asocierii dirijate; c) tehnica portretului chinezesc;
b)testul apercepţiei tematice; d) psihodrama.

270. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii este falsă:


a) discuţiile focalizate de grup (FOCUS GROUP) nu sunt indicate atunci când problema pusă in
discuţie este dificilă, angoasantă, fiind necesară diminuarea anxietăţii;
b) interviul în profunzime este indicat atunci când problema investigată se supune unor norme
sociale puternice şi unanim acceptate;
c) în cazul tehnicilor proiective, se porneşte de la ideea că un individ poate fi determinat să se
implice la maxim într-un test dacă i se prezintă stimuli vagi, ambigui;
d) în cazul unei şedinţe de brainstorming, etapa generării de idei este separată de cea a evaluării
critice.

271. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:


a) interviul în profunzime nu este indicat atunci când, referitor la problema investigată, există
anumite norme sociale, puternice şi unanim acceptate;
b) în cazul metodei sinectice se recomandă a se evita, pe cât posibil, utilizarea analogiilor în
procesul de investigare;
c) discuţiile focalizate de grup (FOCUS GROUP) nu sunt indicate atunci când se urmăreşte obţinerea
unor informaţii cu privire la probleme cu caracter general sau colectiv;
d) tehnicile proiective sunt construite pornind de la premisa că individul judecă realitatea
înconjurătoare în funcţie de personalitatea şi atitudinile personale.

272. Ideea fundamentală a teoriei lui Immanuel Kant, şi anume că individul nu


percepe realitatea aşa cum este ea, ci aşa cum mintea sa o poate percepe, reprezintă
punctul de plecare al uneia dintre următoarele modalităţi de abordare a realităţii:
a) pozitivistă; b) interpretativă; c) naturalistă: d) cantitativă.

273. Metoda de cercetare utilizată pentru culegerea de date primare referitoare la


persoane, obiecte, ori fenomene, în cazul căreia cercetătorul nu interacţionează sau nu comunică
direct cu subiecţii, obiectele sau situaţiile supuse investigaţiei este denumită:
a) experiment; b) sondaj; c) simulare; d) observare.

274. Observarea este o metodă de cercetare de tip:


a) exploratoriu sau descriptiv; c) descriptiv sau cauzal;
b)explicativ; d) cauzal.

275. Metoda observării nu poate oferi informaţii despre:


a) comportamentul nonverbal al persoanelor investigate;
b)acţiunile întreprinse de subiecţi;
c) comportamentul verbal al persoanelor;
d)motivaţiile persoanelor cercetate.
276. Una dintre caracteristicile majore ale observării este următoarea:
a) obţinerea de informaţii secundare;
b)apelarea la chestionare de culegere a informaţiilor;
c) absenţa interacţiunii sau comunicării direct cu subiecţii investigaţi.
d)apartenenţa la categoria metodelor de cercetare explicative.
277. Specialiştii consideră că pentru aplicarea eficientă şi eficace a metodei observării este
absolut necesară îndeplinirea următoarelor condiţii principale:
a) observabilitatea, repetitivitatea, durata relativ scurtă;
b) focalizarea investigaţiilor numai asupra obiectelor fizice şi a comportamentului nonverbal, costul
relativ mic;
c) costul cât mai mic, durata îndelungată;
d) observabilitatea, nerepetitivitatea, durata îndelungată.
278. Metoda observării poate fi utilizată pentru studierea:
a) intenţiilor de cumpărare a unui anumit tip de echipament, de un potenţial utilizator industrial;
b) comportamentului de cumpărare a unui bun de uz îndelungat, de o gospodărie;
c) motivele de noncumpărare a unui serviciu de asigurare de viaţă;
d) timpului necesar unui client pentru a alege un produs, în raionul unui magazin.
279. Se poate utiliza metoda observării pentru a studia:
a) opinia distribuitorilor în privinţa gamei şi calităţii serviciilor postvânzare oferite de producător;
b) atitudinea clienţilor referitoare la un nou produs alimentar;
c) notorietatea unei firme în rândul clienţilor potenţiali;
d) intervalul de timp necesar pentru descărcarea mijloacelor de transport auto sosite la rampa unui
depozit.

280. Specialiştii pot să apeleze la metoda observării pentru a studia:


a) preferinţele consumatorilor, în privinţa mărcilor existente pe piaţă;
b) aşteptările clienţilor organizaţionali referitoare la serviciul de livrare oferit de producător;
c) conţinutul articolelor apărute în publicaţiile de specialitate, referitoare la piaţa românească a
produselor de tehnologie a informaţiei;
d) atitudinea reală a subiecţilor cercetaţi în privinţa programului unei anumite organizaţii politice.

281. Printre limitele observării ca metodă de cercetare de marketing, se înscrie următoarea:


a) obţinerea de informaţii numai despre comportamentul declarat al persoanelor investigate;
b) gradul scăzut de acurateţe a informaţiilor datorită erorilor de răspuns;
c) existenţa erorilor sistematice datorate operatorului dc interviu;
d) imposibilitatea culegerii de informaţii referitoare la motivaţii, aşteptări, intenţii sau preferinţe.

282. Ca limită a metodei observării poate fi considerată:


a) focalizarea asupra comportamentului public;
b) obţinerea de informaţii care nu pot fi verbalizate cu uşurinţă;
c) eroarea de reamintire;
d) eroarea datorată modului incorect de formulare a întrebărilor.

283. în privinţa observării, se poate face următoarea afirmaţie:


a) există comportamente care nu pot fi proiectate în viitor, pe baza informaţiilor obţinute cu ajutorul
observării;
b) costul aplicării metodei este foarte mare;
c) gradul de acurateţe a informaţiilor este întotdeauna foarte ridicat, neexistând o interacţiune
directă între cercetător şi persoanele investigate;
d) permite studierea deopotrivă a comportamentului declarat şi a celui efectiv.
*
284. Observarea este o metodă de cercetare deosebit de utilă în situaţiile în care:
a) nu există surse secundare de informaţii;
b) comportamentul studiat este nerepetitiv;
c) este necesară efectuarea de economii de resurse, pentru obţinerea anumitor informaţii;
d) informaţiile nu pot fi verbalizate cu uşurinţă.

285. în funcţie de mediul de desfăşurare a cercetării, se disting următoarele tipuri de observare:


a) observarea în mediu extern şi observarea în mediu intern;
b) observare directă şi observare indirectă;
c) observare personală şi observare bazată pe instrumente;
d) observarea în mediu natural şi în mediu simulat.
286. în funcţie de coordonata temporală, se disting următoarele tipuri de observare:
a) observare transversală şi observare longitudinală;
b) observare directă şi Observare indirectă:
c) observarea disimulată şi observarea nedisimulată;
d) observarea structurată şi observarea nestructurată.

287. Metoda de observare care presupune studierea unui comportament, a unui


fenomen sau a unei situaţii acolo unde se manifestă in mod efectiv este observarea:
a) nestructurată; b) în mediu extern; c) în mediu natural; d) nedisimulată.

288. Un exemplu de observare în mediu natural este următorul:


a) testul de piaţă simulat;
b) sondajul ad-hoc;
c) metoda de monitorizare a "căldurii" emoţionale;
d) identificarea produselor concurente existente în diferite puncte de vânzare.
289. Nu constituie un exemplu de observare în mediul natural:
a) observarea comportamentului vânzătorului faţă de clienţi;
b) urmărirea traseului vizitatorilor într-un spaţiu expoziţional;
c) numărarea persoanelor care apelează la serviciile unui centru comercial;
d) evaluarea eficacităţii unui anumit mesaj publicitar printr-un test de marketing simulat.
290. Un exemplu de observare în mediul natural este următorul:
a) identificarea tranşelor orare cărora le corespunde cea mai mare audienţă TV;
b) stabilirea părţii dintr-un anunţ publicitar inserat în presă, care atrage atenţia cititorilor în mod
prioritar;
c) evaluarea atenţiei faţă de un mesaj publicitar şi a reacţiilor emoţionale generate de un
anumit spot;
d) măsurarea emoţiilor individuale determinate de un mesaj publicitar.

291. Principalul avantaj al observării în mediul natural este următorul:


a) reducerea erorii de răspuns;
b) gradul înalt de acurateţe a reflectării comportamentului, fenomenului sau situaţiei studiate;
c) nivelul mic al erorii de înregistrare;
d) costul foarte mic.
292. Principalul dezavantaj al observării în mediul natural este următorul:
a) calitatea scăzută a informaţiilor;
b) eroarea mare de interacţiune între observator şi observat;
c) costul datorat faptului că cercetătorul trebuie să aştepte producerea fenomenului sau
manifestarea comportamentului investigat;
d) gradul scăzut de disimulare.
293. Identificaţi succesiunea corectă a următoarelor etape ale unui test de marketing
simulat: (I) contactarea după câteva săptămâni a persoanelor care au primit
eşantioane, pentru a determina atitudinea faţă de noul produs, gradul de utilizare a
produsului, gradul de satisfacţie, intenţia de recumpărare; (2) identificarea unui număr
de 30-10 dc cumpărători care au caracteristicile segmentului ţintă; (3) chestionarea
subiecţilor despre motivele de cumpărare sau necumpărare a produselor din categoria analizată; (4)
invitarea persoanelor selectate de a vizualiza diferite mesaje publicitare TV sau tipărite, dintre care
unele bine cunoscute, iar altele noi, printre care se include şi mesajul despre noul produs; (5)
chestionarea subiecţilor în privinţa gradului de cunoaştere a diferitelor mărci din categoria de
produse studiată şi a preferinţelor în cadrul categoriei; (6) acordarea de mostre gratuite din noul
produs; (7) oferirea unei sume de bani fiecărui participant la test şi adresarea invitaţiei de a
cumpăra produse dintr-un magazin simulat.
a) 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7; c) 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1;
b) 2, 5, 7, 6, 4, 1,3; d) 2, 5, 4, 7, 3, 6, 1.

294. Comparativ cu observarea în mediu natural, observarea în mediu simulat are


următoarea caracteristică:
a) durata mai mare;
b)costul mai mare;
c) gradul scăzut de control al cercetătorului asupra factorilor ce influenţează
comportamentul sau interpretarea lui;
d)desfăşurarea cercetării într-un mediu special creat.

295. Un avantaj major al observării simulate este:


a) posibilitatea studierii cu ajutorul unor camere video ascunse;
b)neapelarea la echipamente care ar putea să modifice comportamentul investigat;
c) gradul mare de control al cercetătorului asupra factorilor ce influenţează comportamentul sau
interpretarea lui;
d)rapiditatea interpretării rezultatelor.

296. Un dezavantaj major al observării în mediu simulat este următorul:


a) costul mare comparativ cu cercetarea în mediu natural;
b)intervalul mare de timp pentru obţinerea informaţiilor;
c) faptul că subiecţii nu cunosc că participă la o cercetare şi comportamentul lor este observat;
d)fenomenul sau comportamentul investigat pot fi diferite de cele care au loc în condiţii reale.
297. Printre dezavantajele observării în mediu simulat, se înscrie următorul:
a) posibilităţile limitate de control al factorilor de influenţă;
b)subiecţii sunt conştienţi, într-o măsură mai mare sau mai mică, de faptul că participă la o
cercetare şi comportamentul lor este studiat;
c) nivelul mare al erorii de eşantionare;
d) intervalul mare de timp necesar pentru a aştepta producerea fenomenului sau comportamentului
investigat.
298. Nu este un exemplu de observare disimulată următorul:
a) studierea cu ajutorul unor camere ascunse a comportamentului subiecţilor;
b) utilizarea oglinzilor unidirecţionale, in cazul reuniunilor localizate de grup;
c) programarea camerelor electronice de marcat pentru a ţine evidenţa numărului de articole cu o
anumită marcă, ce au fost vândute în perioada unor reduceri promoţionale de preţuri;
d) cercetarea de tip "retail audit".
299. Cumpărătorul misterios este o metodă dc observare:
a) structurată; b) nepersonală; c) indirectă; d) disimulată.

300. Exemple de observare disimulată sunt următoarele:


a) testul de marketing simulat şi metoda cumpărătorului misterios;
b)observările realizate cu ajutorul pupilometrului şi psihogalvanometrului;
c) observarea realizată cu ajutorul oglinzilor unidirecţionale şi metoda cumpărătorului misterios;
d) observarea comportamentului vânzătorilor faţă de clienţi, testul de marketing simulat.

301. Printre avantajele observării disimulate, se înscrie următorul:


a) studierea reacţiei reale a subiecţilor;
b) eroarea mică datorată persoanei investigate, care cunoaşte faptul că este observată;
c) nivelul redus al erorii sistematice datorate prezenţei observatorului;
d) studierea comportamentului efectiv şi declarat al subiecţilor.
302. Principalul dezavantaj al observării nedisimulate este următorul:
a) durata mai mare, comparativ cu observarea disimulată;
b)costul mai mare, comparativ cu observarea disimulată;
c) modificarea comportamentului persoanei investigate, care se autocenzurează;
d)obţinerea unui volum mic de informaţii, comparativ cu observarea disimulată.
303. Gradul de structurare a unei observări reflectă:
a) modalitatea de analiză a datelor rezultate din observare;
b) măsura în care este specificat modul de proiectare a cercetării;
c) gradul de reprezentativitate statistică a eşantionului de subiecţi;
d) măsura în care cercetătorul specifică ceea ce trebuie să fie observai şi modul în care trebuie să fie
realizată înrecistrarea datelor culese prin observare.

304. O observare structurată nu are următoarea caracteristică:


a) apelează la un formular de observare;
b) specifică detaliat informaţiile ce vor fi obţinute prin cercetare;
c) cerinţele de date sunt bine cunoscute şi pot fi incluse în anumite categorii clar definite;
d) înregistrarea în mod liber de observator, a tuturor elementelor pe care le consideră relevante în
raport cu scopul cercetării.

305. In planul unei observări structurate nu se specifică:


a)cine este observat, ce se observă şi unde se desfăşoară observarea;
b) când, unde şi cum se desfăşoară observarea;
c)cum se observă şi cum se înregistrează datele;
d) ce se observă şi cum se prelucrează datele.

306. O caracteristică a observării structurate este:


a) absenţa unui formular standardizat de culegere a datelor;
b)desfăşurarea pe baza unor proceduri standardizate, stabilite de observator;
c) absenţa unui formular standardizat de analiză a datelor;
d) desfăşurarea pe baza unor proceduri standardizate, stabilite de proiectanţii cercetării.

307. Un exemplu de observare structurată este:


a) monitorizarea cu ajutorul unei camere video a comportamentului personalului de vânzare al unui
magazin, faţă de clienţi;
b)studierea modului în care copiii şcolari utilizează anumite variante noi de jucării electronice;
c) metoda cumpărătorului misterios, în toate cazurile;
d)cercetarea de tip "retail audit".
308. Observarea nestructurată permite obţinerea de informaţii specifice unei
cercetări:
a) exploratorii; b) descriptive; c) cauzale; d) predictive.

309. Observarea nestructurată este utilizată în situaţiile în care:


a) problema a fost definită cu precizie;
b)este necesară efectuarea unei cercetări concluzive;
c) se vor aplica proceduri prestabilite de desfăşurare a cercetării;
d)este necesară identificarea problemei.
310. Printre caracteristicile observării structurate se înscrie:
a) gradul scăzut de încredere în datele obţinute;
b)erorile sistematice mari, datorate observatorului;
c) costul mai mic, în comparaţie cu observarea nestructurată;
d)resursele de timp mai mari, necesare pentru culegerea şi analiza datelor, comparativ cu
observarea nestructurată.

311. Tipul de observare care constă în studierea fenomenului sau comportamentului în timpul
manifestării sale este denumită:
a) observare personală; c) observare nedisimulată;
b)observare directă; d) nici una dintre denumirile menţionate.

312. Observarea directă are următoarea caracteristică:


a) pune accentul mai degrabă pe caracteristicile fenomenului/comportamentului investigat, decât pe
consecinţele lui;
b) înregistrarea informaţiilor se realizează intr-un moment ulterior celui de manifestare a
fenomenului/comportamentului investigat;
c) pune accentul pe consecinţele fenomenului/comportamentului investigat;
d) înregistrarea informaţiilor se realizează într-un interval de timp precedent celui de manifestare a
fenomenului/comportamentului investigat.

313. Nu este un exemplu de observare directă următorul:


a)determinarea numărului de vizitatori ai unei săli de muzeu, cu ajutorul unor senzori cu raze
infraroşii;
b) stabilirea intervalului de timp petrecut de clienţi într-un anumit raion al magazinului;
c) identificarea succesiunii de operaţiuni pe care le implică preluarea din spaţiul de depozitare a unui
produs comandat dc client şi încărcarea în mijlocul de transport;
d) studierea gradului de uzură a dalelor din pardoseala unui magazin.
314. Tipul de observare care constă în înregistrarea informaţiilor despre un anumit
fenomen/comportament după manifestarea acestuia este observarea:
a) indirectă; b) în mediu simulat; c) disimulată; d) structurată.

315. Nu constituie un exemplu de observare indirectă:


a) urmărirea gradului dc deteriorare a filelor publicaţiilor unei biblioteci, pentru a identifica titlurile
spre care se îndreaptă atenţia cititorilor;
b) studierea gunoaielor menajere;
c) cântărirea cantităţii de produs rămase în ambalajele returnate de participanţii la un test simulat
de marketing;
d) studierea comportamentului nonverbal al participanţilor la o negociere.

316. Comparativ cu observarea directă, observarea indirectă are următoarea caracteristică:


a)costul mai mare;
b) eficienţa mai marc, în cazul în care fenomenul/comportamentul studiat se manifestă cu frecvenţă
foarte marc pe parcursul unei anumite perioade de timp;
c) durata mai mare;
d) eficienţa mai marc, comparativ cu observarea directă, în cazul în care
fenomenul/comportamentul studiat se manifestă pe parcursul unei perioade de timp îndelungate.
317. în privinţa observării personale se pot face următoarele afirmaţii:
a) se poate desfăşura numai în mediu natural;
b) este denumită şi observare umană;
c) este identică cu cercetarea umanistă;
d) se bazează pe echipamente.

318. Nu constituie un exemplu de observare personală:


a) observarea prin oglinda unidirecţională;
b)metoda "cumpărătorul misterios";
c) observarea cu ajutorul unei camere video;
d)cercetarea umanistă.
319. Cumpărătorul misterios este un tip de observare:
a) personală, disimulată, directă, în mediu natural, cu un grad mai mare sau mai mic de structurare;
b)personală, nedisimulată, directă. în mediu artificial, cu un grad marc dc structurare;
c) personală, disimulată, indirectă. în mediu natural, cu un grad mic dc structurare;
d)personală, ncdisimulată, directă, în mediu natural, cu un grad mai mare sau mai mic de
structurare.

320. Despre metoda de observare "cumpărătorul misterios", se poate afirma că:


a) se poate aplica numai pentru studierea activităţii propriei organizaţii;
b) se realizează de către persoane cunoscute de personalul unităţilor care sunt studiate;
c) nu ridică probleme deontologice;
d) observatorul poate aduce la cunoştinţa persoanei studiate, faptul că a fost observată şi poate
pune la dispoziţia acesteia un raport care prezintă concluziile.

321. Observarea realizată prin oglinda unidirecţională este un tip de observare:


a) personală, disimulată, directă;
b)nepersonală, disimulată, indirectă;
c) personală, nedisimulată, directă;
d)nepersonală, mai mult sau mai puţin structurată.
322. Rezultatul observării traseului cumpărătorilor în magazin este:
a)modificarea suprafeţei de expunere a produselor;
b) o diagramă ce prezintă succesiunea paşilor cumpărătorilor, în spaţiul de vânzare al
magazinului;
c)stabilirea celui mai adecvat loc de amplasare a fiecărei grupe de produs;
d) schimbarea modului de amplasare a mărcilor in cadrul raionului.

323. Comparativ cu observarea personală, observarea bazată pe echipamente are


următoarele caracteristici:
a) înlocuieşte total sau parţial factorul uman în etapa de analiză a datelor;
b) arc un nivel mai mare al erorilor sistematice;
c) înlocuieşte total sau parţial factorul uman în etapa de culegere a datelor;
d) oferă întotdeauna, informaţii cu un grad dc acurateţe mai scăzut.
324. Intensitatea lluxului dc persoane/obiecte se poate determina cu ajutorul:
a)contoarelor de trafic; c) elcctroencefalografului;
b) analizorului perceptiv; d) aparatului numit "people meter".

325. Informaţiile obţinute eu ajutorul contoarelor de trafic nu pot fi utilizate pentru:


a) alegerea celui mai adecvat amplasament al unui magazin de proximitate;
b) cuantificarea eficacităţii unui panou existent într-un anumit loc;
c) punerea in funcţiune a unor case de marcat suplimentare, în cadrul unui supermagazin;
d) studierea emoţiilor generate de diferite variante de mesaje publicitare.

326. Analizorul perceptiv este un tip de echipament care permite:


a) observarea continuă a gradului de satisfacţie sau de mulţumire a unui individ sau a unui grup, faţă
de anumiţi stimuli;
b) observarea aspectelor exterioare ale comportamentului individual;
c) măsurarea intensităţii traficului într-o anumită zonă stradală;
d) studierea impactului publicităţii asupra vânzărilor.
327. Analizorul perceptiv nu poate fi utilizat pentru:
a) observarea în timp real a reacţiei unui grup de persoane;
b) urmărirea continuă, secundă cu secundă, a reacţiei unui individ faţă de un stimul;
c) trasarea unei curbe care să reflecte reactivitatea medie a unui grup de persoane participante la o
reuniune focalizată dc grup;
d) identificarea cauzelor gradului de satisfacţie exprimat cu ajutorul telecomenzii de fiecare
persoană.

328. Intensitatea preferinţei se poate măsura cu ajutorul:


a) dispozitivelor de măsurare a latenţei răspunsului;
b) electroencefalografului;
c) analizorului vocii;
d) dispozitivelor dc urmărire a mişcărilor ochilor.

329.Apelarea la dispozitivele de măsurare a latenţei răspunsului se bazează pe următorul


considerent:
a) timpul de răspuns se allă in relaţie directă cu incertitudinea;
b) cu cât consumatorul îşi exprimă mai încet preferinţa pentru o anumită marcă ce a fost menţionată,
cu atât preferinţa pentru marca respectivă este mai puternică;
c) cu cât două variante sunt mai apropiate sub aspectul preferinţelor, cu atât rcspondcntul are
nevoie de un interval de răspuns mai mic, pentru alegerea uneia dintre variante;
d) cu cât consumatorul îşi exprimă mai rapid preferinţa pentru o anumită marcă ce a fost
menţionată, cu atât preferinţa pentru marca respectivă este mai puţin semnificativă.
330. Reacţiile fiziologice ale organismului uman pot fi observate cu ajutorul unor echipamente cum
sunt:
a) dispozitivele de urmărire a mişcărilor ochilor; c) camerele video:
b) analizoarele perceptive; d) aparatele de tip "people reader".

331. Observarea realizată cu ajutorul encefalografului arc următoarele caracteristici:


a) se bazează pe un echipament foarte puţin costisitor;
b) este un tip de observare în mediu natural;
c) permite determinarea reacţiilor emoţionale generate de anumite aspecte ale publicităţii;
d)este un tip de observare indirectă.

332. Oculometrul este un echipament care face posibilă:


a) urmărirea mişcării ochilor subiecţilor care urmăresc publicitatea TV;
b) măsurarea fluctuaţiilor ritmice ale potenţialului electric al creierului;
c) măsurarea modificării diametrului pupilei ochiului expus la un stimul proiectat pe un ecran;
d) nici una dintre situaţiile enumerate mai sus.
333. Premisa pe care se bazează utilizarea pupilometrului este următoarea:
a) se poate măsura gradul de oboseală a ochilor;
b) dilatarea şi contracţia pupilei sunt rezultatul modificării activităţii cognitive datorate stimulului
considerat;
c) nu este necesară menţinerea capului subiectului într-o poziţie fixă;
d) dilatarea şi contracţia pupilei sunt rezultatul altor factori decât modificarea
activităţii cognitive datorată stimulului considerat.

334. Echipamentul care măsoară reacţia galvanică a pielii, ca urmare a expunerii la un anumit
stimul este:
a) aparatul "people meter"; c) analizorul vocii;
b) psihogalvanometrul; d) nici unul dintre echipamentele enumerate mai sus.

335. Observarea realizată cu ajutorul psihogalvanometrului are următoarele


caracteristici:
a) costul foarte mare al echipamentului;
b) dificultatea folosirii echipamentului;
c) permite măsurarea deopotrivă a gradului în care şi a frecvenţei cu care un mesaj promotional
activează reacţiile emoţionale;
d) măsoară modificările voluntare ale rezistenţei electrice a pielii.
336. Analizorul vocii permite efectuarea unei observări:
a) într-un mediu real;
b) prin conectarea subiectului la conductori şi senzori;
c) nedisimulate;
d) tără posibilitatea evaluării instantanee a răspunsurilor subiectului.
337. Utilizarea majorităţii echipamentelor de măsurare a reacţiilor fiziologice are următorul
dezavantaj:
a) costul mare al dispozitivelor de măsurare;
b) absenţa autocontrolului individului asupra reacţiilor fiziologice;
c) existenţa problemelor legate de calibrarea (sensibilitatea) echipamentelor;
d) erorile mari datorate declaraţiilor subiecţilor.
338.Observarea bazată pe echipamentele de măsurare a reacţiilor fiziologice are
următorul avantaj:
a) posibilitatea de a identifica chiar modificări de mică intensitate, generate de expunerea la stimuli;
b) capacitatea de a măsura întotdeauna direcţia tensiunii emoţionale;
c) costul mic al dispozitivelor de măsurare;
d) existenţa unor dovezi teoretice temeinice, care susţin faptul că schimbările
fiziologice sunt o măsură validă a modificărilor de atitudine sau de comportament.

339.Utilizarea dispozitivului "people meter" în vederea măsurării audienţei TV are


următoarea limită:
a) nu sunt luate în calcul anumite segmente de populaţie care urmăresc programele TV în afara
gospodăriei;
b) persoanele tinere sunt mai puţin reprezentate în eşantionul de subiecţi investigaţi, datorită
rezistenţei lor la evoluţiile tehnologice;

c) imposibilitatea determinării numărului de gospodării care urmăresc un anumit program;


d) dificultăţile în măsurarea intervalului de timp în care televizorul se află în funcţiune.
340.Observarea bazată pe "people meter" are următorul avantaj:
a) informaţiile pot fi culese în mod continuu;
b) reprezentativitatea panelului de gospodării pentru o perioadă de cel puţin cinci ani;
c) obţinerea de informaţii de încredere dc la toate segmentele de audienţă;
d) implică realizarea unui nou eşantion de gospodării, cu ocazia fiecărei măsurări.
341. Impactul publicităţii asupra vânzărilor se poate măsura cu ajutorul:
a) sistemelor de tip sursă unică;
b) dispozitivelor de tip "people meter";
c) echipamentelor de măsurare a reacţiilor fiziologice;
d) dispozitivelor de lip "people reader".
342. Apelarea la tehnologia cablului/semnalului divizat se bazează pe faptul că:
a) se transmit diferite spoturi ansamblului panelului de gospodării studiate;
b) semnalul TV este interceptat înainte să ajungă la gospodăriile din panelul studiat;
c) nu se cunoaşte oportunitatea de a vedea un anumit spot publicitar, de fiecare gospodărie;
d) pot fi utilizate scannere.

343. In cadrul unui sondaj, persoana de la care se culeg datele este denumită:
a) eşantion; b) unitate de cercetare; c) unitate de sondaj; d) bază de sondaj.

344. In cazul unui sondaj, unitatea de cercetare este:


a)respondentul;
b) persoana de la care se culeg datele;
c)echivalentă cu unitatea de sondaj;
d) persoana, grupul de persoane sau organizaţia despre care se culeg informaţii.

345. In majoritatea cazurilor, sondajele se încadrează în categoria cercetărilor de tip:


a)exploratoriu; b) concluziv; c) descriptiv; d) explicativ.

346. In privinţa metodei sondajului, este adevărată următoarea afirmaţie:


a) spre deosebire de alte metode, presupune comunicarea cu respondentul;
b)are un caracter preponderent calitativ;
c) se utilizează atunci când problema decizională nu este stabilită cu precizie;
d)are un caracter preponderent cauzal atunci când urmăreşte identificarea motivaţiilor
comportamentului respondenţilor.

347. Printre avantajele sondajului nu se înscrie următorul:


a) obţinerea de informaţii despre motivele, atitudinile şi preferinţele unui grup ţintă;
b)flexibilitatea comunicării verbale sau scrise;
c) posibilitatea utilizării de mijloace vizuale;
d)absenţa erorilor sistematice datorate rcspondentului.
348. Sondajul asistat de calculator este un tip de sondaj definit în funcţie dc următorul criteriu:
a)cunoaşterea scopului cercetării de respondent; c) gradul de structurare;
b) modul de comunicare cu respondenţii; d) criteriul
temporal.

349. Sondajul personal este un tip de cercetare selectivă care presupune culegerea informaţiilor:
a) în mod nemijlocit, prin comunicarea directă, faţă în faţă, cu respondenţii;
b) prin intermediul calculatorului:
c) prin telefon;
d) pe baza chestionarelor autoadministrate.
350. In funcţie de modul de comunicare cu respondenţii, in categoria sondajelor clasice, pot fi
incluse următoarele:
a) sondajele personale, sondajele telefonice;
b)sondajele prin poştă, sondajele asistate de calculator;
c) sondajele Online pe Internet;
d)sondajele telefonice activate de o voce computerizată, sondajele prin poştă.

351. Din categoria sondajelor personale, fac parte următoarele tipuri:


a) sondajul prin interceptare pe stradă, sondajul asistat de calculator;
b) sondajul în rândul organizaţiilor, sondajul prin poştă;
c) sondajul la domiciliu, sondajul în zone publice cu trafic intens;
d) nici unul dintre tipurile menţionate.
352. Avantajele oferite de sondajele personale se referă la:
a) feedback-ul operatorului;
b) caracterul anonim al cercetării:
c) absenţa erorilor sistematice datorate operatorului;
d) cost, comparativ cu alte tipuri de sondaje cum sunt cele telefonice, poştale sau online.
353. Un dezavantaj major al sondajului personal este:
a) gradul scăzut de completare a chestionarului;
b) posibilităţile limitate de detaliere a răspunsurilor;
c) lipsa posibilităţii de a oferi persoanei chestionate, informaţii suplimentare despre scopul cercetării,
la finalul sondajului;
d) reticenţa subiecţilor faţă de întrebările sensibile sau de aspectele legate de dezirabilitatea
socială.

354. Pentru diminuarea erorii de răspuns datorate caracterului sensibil al aspectelor investigate,
se apelează la:
a) tehnica persoanei a treia;
b) cârduri numerotate, care conţin variante de răspuns;
c) afirmaţii de contracarare a erorii sistematice în cazul aspectelor sensibile sau afectate de
dezirabilitatea socială;
d) toate modalităţile enumerate.
355. Punctele forte ale sondajului la domiciliu se referă la următoarele aspecte:
a) locul de desfăşurare, durata, lungimea şi complexitatea chestionarului;
b)locul de desfăşurare, posibilitatea aplicării unei eşantionări probabiliste, costul;
c) durata, gradul diferit de disponibilitate a respondenţilor, costul;
d)nici unul dintre aspectele menţionate.
356. Un dezavantaj major al sondajului la domiciliu este:
a) desfăşurarea într-un mediu familiar respondentului, nu operatorului de interviu;
b)durata mare;
c) apelarea la eşantionarea probabilistă;
d)recontactările.
357. Sondajele prin interceptare se pot desfăşura:
a) telefonic; b) în spaţii comerciale; c) la domiciliu; d) pe Internet.

358. Avantaje ale sondajului prin interceptare pot fi următoarele:


a) costurile mici, eficienţa sporită, comparativ cu sondajul la domiciliu;
b)culegerea rapidă a datelor, rata mică a refuzurilor;
c) aplicarea eşantionării nealeatoare, monitorizarea operatorilor;
d)gradul mare de comoditate pentru respondent, durata mică a interviului.
359. Dezavantajele sondajului prin interceptare în spaţii comerciale sunt legate de următoarele
aspecte:
a) durata sondajului şi rata refuzurilor;
b)lungimea şi complexitatea chestionarului, monitorizarea operatorilor;
c) costuri, eşantionarea neprobabilistă;
d)utilizarea de mostre şi ajutoare vizuale, timpul necesar.
360. Spre deosebire de sondajul prin interceptare în spaţii comerciale, sondajul prin
interceptare pe stradă are următoarele limite:
a) monitorizarea mai dificilă a operatorilor şi costul mai mare;
b)gama limitată de mijloace vizuale ce pot fi utilizate şi de demonstraţii ce pot fi realizate,
monitorizarea mai dificilă a operatorilor de interviu;
c) un intenal de timp mai mare şi un cost mai mare;
d)nici una dintre limitele enumerate.
361. Ordonaţi conform succesiunii reale, următoarele etape implicate de desfăşurarea
unui sondaj în rândul organizaţiilor: (1) stabilirea persoanei sau persoanelor care vor fi
chestionate; (2) obţinerea acordului persoanelor vizate, de a participa la sondaj; (3)
deplasarea operatorului la sediul sau o unitate componentă a organizaţiei vizate; (4)
programarea întâlnirii; (5) identificarea organizaţiilor care corespund scopului şi
obiectivelor cercetării.
a)5,4,3,2,l; b) 1,2,3,4,5; c)2,4, 1,3,5; d) 5, 1,2,4,3.

362. Un avantaj important al sondajului efectuat în rândul organizaţiilor este legat de:
a) costurile cercetării;
b)obţinerea de informaţii specializate, direct de la universul ţintă care este vizat de scopul cercetării;
c) durata sondajului;
d)abilităţile operatorului de interviu.
363.Comparativ cu sondajul te! fonic realizat de la domiciliul operatorului de interviu, sondajul
telefonic realizat de la un amplasament central are următoarea caracteristică:
a) nu permite controlul modului de selecţie a eşantionului;
b)asigură obţinerea unor date de calitate mai înaltă;
c) permite o monitorizare limitată a operatorilor;
d) lipsa posibilităţilor de a verifica pretenţiile operatorilor privind timpul alocat interviurilor.

364. în cazul sondajului telefonic, pentru a reuşi o introducere adecvată, operatorul trebuie să
respecte următoarele recomandări:
a) prezentarea numelui său, stare relaxată;
b) asigurarea unei durate cât mai mari a convorbirii telefonice, în vederea obţinerii unor informaţii
detaliate, atitudinea prietenoasă faţă de interlocutor;
c) oferirea de răspunsuri la întrebările de bază pe care şi le pune interlocutorul în privinţa apelului
telefonic, atitudinea imperativă;
d) nici una dintre recomandările de mai sus.
365. Un avantaj al sondajului telefonic clasic este următorul:
a) costurile relativ mici, comparativ cu sondajele personale;
b) durata interviului;
c) eroarea mică datorată cadrului de eşantionare;
d) utilizarea dispozitivelor de filtrare a apelurilor de respondenţi.
366. Printre avantajele sondajului telefonic clasic, se înscriu următoarele:
a) utilizarea unei game largi de scale de măsurare, costurile mici;
b) posibilitatea efectuării unor demonstraţii, durata interviului;
c) înregistrarea completă a răspunsurilor, obţinerea unei game largi de informaţii;
d) rapiditatea, natura imperativă a telefonului.
367. Printre dezavantajele sondajului telefonic clasic, se înscriu următoarele:
a) tipurile de scale utilizate, limitele privind tipul informaţiilor, costul (comparativ cu sondajele
personale);
b) gradul scăzut de cooperare, absenţa influenţei înfăţişării operatorului;
c) eroarea datorată cadrului de eşantionare, timpul necesar;
d) necesitatea recontactării, reticenta respondenţilor de a furniza anumite informaţii.
368. Pentru sondajele telefonice clasice se recomandă utilizarea următoarelor scale:
a) scale cu 10 niveluri; c) modelul Fishbein-Rosenberg;
b)scale grafice; d) nici una dintre cele de mai sus.

369.In cazul unui sondaj poştal ad hoc, reexpedierea chestionarelor, persoanelor care nu au răspuns
iniţial:
a) nu este necesară;
b) nu schimbă natura transversală a cercetării;
c) trebuie realizată de cel puţin 10 ori;
d) se va face periodic, pe durata unui trimestru.
370. Sondajul poştal are următoarea caracteristică:
a) flexibilitate geografică mică;
b)lipsa posibilităţilor de contactare a respondenţilor inaccesibili prin alte metode;
c) comoditatea pentru respondent;
d) gama restrânsă dc informaţii obtenabile.

371. Printre caracteristicile sondajului poştal, se înscrie următoarea:


a) absenţa asistenţei din partea operatorului;
b)posibilitatea clarificării şi detalierii de către operator;
c) absenţa erorilor datorate identităţii persoanei care răspunde;
d)rata de răspuns mare.
372. Un avantaj al sondajului poştal este cel legat de:
a) rata de răspuns;
b)erorile datorate cadrului de eşantionare;
c) gradul înalt de control asupra completării chestionarului;
d)gama largă a informaţiilor obtenabile.
373. Un alt avantaj al sondajului poştal se referă la:
a) costul cercetării, comparativ cu sondajul personal şi cel telefonic;
b)tipurile de întrebări ce pot fi adresate;
c) durata cercetării;
d)posibilitatea de a obţine răspunsuri din partea altor persoane decât cea vizată.
374. Dintre dezavantajele sondajului poştal, fac parte următoarele:
a) absenţa asistenţei din partea operatorului de interviu, costul mare;
b)imposibilitatea clarificării sau detalierii de operator, rata de răspuns mică;
c) eroarea mică datorată cadrului de eşantionare, administrarea centralizată a chestionarelor;
d)eroarea mare datorată cadrului de eşantionare, lungimea mică a chestionarului.

375. Sondajul poştal poate fi utilizat pentru:


a) chestionarea unor persoane aliate pe o arie teritorială amplă;
b) culegerea de informaţii de la persoane aflate, în cadrul organizaţiilor, pe poziţii greu accesibile;
c) obţinerea de informaţii detaliate, cu ajutorul unor chestionare de dimensiune mare, acceptată de
persoanele care sunt interesate de obiectul cercetării;
d) toate cele de mai sus.
376. In cazul sondajului prin poştă, explicarea scopului studiului şi a conţinutului mesajului,
precum şi motivarea respondentului în vederea furnizării de informaţii se realizează prin:
a) plicul de returnare a chestionarului: c) chestionarul sondajului;
b) scrisoarea de însoţire; d) plicul de expediere.

377. In privinţa chestionarului cercetării, creşterea ratei de răspuns, în cazul sondajelor poştale,
este posibilă prin:
a) adăugarea în chestionar a unor întrebări interesante (in afara celor care permit
obţinerea informaţiilor necesare), cu scopul de a capla atenţia respondcntului şi de a-i oferi un motiv
să răspundă;
b) utilizarea unor pagini de format mare;
c) evitarea oricăror indicaţii referitoare la locul şi modul în care trebuie să fie consemnate
răspunsurile;
d) precizarea pe chestionar a numelui destinatarului.
378. în cazul sondajului prin poştă, o metodă de creştere a ratei de răspuns, referitoare
la plicul de returnare este următoarea:
a) tipărirea pe plic a adresei la care trebuie să fie expediat plicul;
b)plătirea taxelor poştale de expeditor;
c) includerea unei cărţi poştale personalizate;
d)precizarea pe plic a unei date până la care poate fi expediat.
379. Pentru creşterea ratei de răspuns, în cazul sondajului prin poştă, se recomandă, în
privinţa comunicării cu respondentul:
a) plătirea taxelor poştale la destinaţie;
b) prezentarea unor estimări privind intervalul de timp necesar pentru completarea chestionarului;
c) notificarea telefonică prealabilă, în cazul chestionarelor de mari dimensiuni, care prezintă puţin
interes pentru persoanele ţintă;
d) motivarea respondentului, prin intermediul unei recompense.

380. în sondajele poştale, cointeresarea respondentului se poate realiza prin:


a)premii acordate unui număr prestabilit de persoane care trimit primele chestionarul;
b) promisiunea de a dona stimulentul monetar corespunzător completării chestionarului, unei
organizaţii caritabile;
c) sume simbolice, în bancnote;
d)toate modalităţile de mai sus.
381. Creşterea ratei de răspuns, în cazul unui sondaj poştal, se poate realiza prin:
a) menţionarea numelui organizaţiei specializate în cercetări de marketing, care efectuează sondajul,
atunci când aceasta este cunoscută şi apreciată;
b) realizarea de studii ad hoc;
c) menţionarea numelui firmei interesate să obţină informaţiile;
d) expedierea unei cărţi poştale de reamintire, înainte de expedierea chestionarului.
382.Specialiştii consideră că, în cazul unui sondaj prin poştă, reexpedierea chestionarului,
persoanelor care nu au răspuns cu ocazia primului val de chestionare trebuie să se realizeze, în
raport cu prima expediere, la un interval de:
a) 3-5 zile; b) o săptămână; c) 3-4 săptămâni; d) 3 luni.

383.în cazul sondajului prin poştă, informarea respondentului despre cercetare şi


despre sosirea în scurt timp a chestionarului este cunoscută sub denumirea următoare:
a) recontactarc; c) notificare prealabilă;
b) reexpediere; d) nici una dintre cele de mai sus.

384. Notificarea prealabilă a respondenţilor nu se realizează, în sondajele poştale, prin:


a) contactare telefonică;
b) carte poştală personalizată;
c) scrisoare personalizată;
d) vizite la sediul organizaţiilor sau domiciliul persoanelor vizate.
385. Se recomandă ca notificarea prealabilă a respondenţilor, referitoare la sondajul
poştal, să fie realizează, în raport cu sosirea chestionarelor, într-un interval de:
a) o zi; b) trei zile; c) o săptămână; d) o lună.

386. Pentru creşterea ratei de răspuns, în cazul unui sondaj poştal, se pot utiliza în
vederea cointeresării respondenţilor:
a) notificări prealabile;
b) reexpedieri;
c) numai stimulente incluse în plic;
d) stimulente incluse în plic şi/sau stimulente post-completare.
387. In cazul sondajelor poştale, în privinţa chestionarului se recomandă:
a) utilizarea preponderentă a întrebărilor deschise, pentru a obţine informaţii cât mai clare şi mai
detaliate;
b) un grad de structurare cât mai mic;
c) folosirea cu predilecţie a întrebărilor deschise, deoarece pot fi înţelese cu uşurinţă de respondenţi;
d) un grad de structurare cât mai mare.
388. în sondajele poştale, creşterea ratei de răspuns se poate realiza prin apelarea la
modalităţi care vizează următoarele aspecte:
a) plicul de expediere, scrisoarea de însoţire;
b) chestionarul, plicul de răspuns;
c) comunicarea cu respondentul, egida;
d) toate cele de mai sus.
389. Alegerea unei anumite modalităţi de creştere a ratei de răspuns, în cazul sondajului poştal, se
bazează pe următorul criteriu:
a) posibilităţile de creştere a profitabilităţii cercetării;
b) măsura în care costurile implicate de metoda aleasă sunt justificate de creşterea ratei de răspuns;
c) uşurinţa aplicării modalităţii de creştere a ratei de răspuns;
d) dobândirea acceptului din partea respondentului.

390. Exemple ele sondaje bazate pe chestionare autoadministrate sunt următoarele:


a) sondajul telefonic şi sondajul prin interceptare în spatii comerciale;
b) sondajul bazat pe chestionare incluse în cârdurile de garanţie ale bunurilor de uz îndelungat şi
sondajul personal;
c) sondajul poştal şi sondajul realizat în rândul cititorilor, prin inserarea chestionarului în reviste;
d) sondajul realizat de companiile aviatice şi sondajul la domiciliu.
391. În cazul sondajelor bazate pe chestionare autoadministrate, cercetătorii se confruntă cu
următorul dezavantaj:
a) persoanele cu o poziţie indiferentă faţă de tema investigată sunt suprareprezentate;
b) persoanele care au o opinie favorabilă faţă de tema investigată sunt subreprezentate;
c) persoanele care au o opinie nefavorabilă faţă de tema investigată sunt subreprezentate;
d)eroarea mare de nonrăspuns datorită autoselecţiei respoudenţilor.

392. Sondajul personal asistat de calculator este cunoscut şi sub denumirea următoare:
a) sondaj iterativ; c) sondaj operativ;
b) sondaj interactiv; d) nici una dintre denumirile enumerate.

393. În privinţa sondajului personal asistat de calculator, nu se poate spune că:


a) chestionarele sunt autoadministrate;
b)este organizat în zone publice;
c) operatorul are rolul de a adresa întrebările din chestionar şi de a consemna răspunsurile;
d)respondenlul înregistrează el însuşi răspunsurile.
394. în cazul sondajului personal asistat de calculator, caracterul personal este determinat de:
a) participarea cercetătorului la analiza informaţiilor;
b) comunicarea interumană dintre operator şi respondent, în procesul de administrare a
chestionarului;
c) participarea operatorului la prelucrarea datelor;
d) rolul de asistenţă şi clarificare îndeplinit de operator.
395. Sondajul personal asistat de calculator are următorul avantaj:
a) uşurinţa înregistrării răspunsurilor;
b)eşantionarea neprobabilistă;
c) gradul mic de structurare;
d)existenţa posibilităţilor de clarificare şi detaliere prin implicarea operatorului.
396. Unul dintre avantajele sondajului personal asistat de calculator este următorul:
a) absenţa intervievării personale directe;
b)rata mică a revenirilor;
c) eşantionarea nealeatoare;
d)durata mare, care permite obţinerea de informaţii detaliate.
397. Printre avantajele sondajului personal asistat de calculator se înscriu următoarele:
a) posibilitatea obţinerii unor rapoarte intermediare şi gradul mic dc structurare;
b) durata scurtă şi evitarea erorilor de înregistrare, pe baza software-ului utilizat;
c) uşurinţa înregistrării răspunsurilor, eşantionarea probabilistă;
d) lipsa intervievării personale directe, preponderenţa întrebărilor deschise.
398.In cazul sondajului personal asistat de calculator, structura flexibilă a chestionarului este
asigurată de:
a) gradul mic de structurare;
b) utilizarea întrebărilor închise cu un număr mare de variante de răspuns;
c) prezenţa întrebărilor filtru;
d) întrebările deschise.
399.In cazul sondajului personal asistat de calculator, selectarea nealeatoare a
respondenţilor poate fi determinată de faptul că:
a) nu toate persoanele interceptate de operator acceptă să participe la sondaj;
b) persoanele vârstnice vor fi subreprezentate;
c) persoanele care nu au abilităţi de utilizare a computerului vor fi subreprezentate;
d) toate cauzele de mai sus.
400. In cazul sondajului personal asistat de calculator nu se poate spune că:
a) se înlătură erorile sistematice potenţiale, rezultate din lipsa abilităţilor adecvate ale operatorului;
b) diminuează costurile asociate monitorizării activităţii operatorului;
c) se înlătură erorile sistematice potenţiale, rezultate din dislorsionarea deliberată dc operatorul de
interviu;
d) înlătură erorile sistematice datorate respondenţilor.
401 In privinţa sondajului personal asistat de calculator este adevărată următoarea afirmaţie:
a) este posibilă obţinerea de rapoarte intermediare;
b)operaţiunea de prelucrare şi analiză a datelor începe doar după ce a fost finalizată etapa de
culegere a informaţiilor;
c) costul cercetării este mai mare decât în cazul cercetării personale clasice;
d)modul dc selecţie a respondenţilor permite extinderea cu uşurinţă a rezultatelor la o populaţie
largă.

402. Durata mică a sondajului personal asistat de calculator nu este determinată de:
a) înregistrarea directă a răspunsurilor în calculator;
b)lipsa necesităţii de a desfăşura operaţiuni suplimentare de editare, codificare şi introducere a
datelor în calculator;
c) prezenţa unui număr mare de întrebări deschise, în chestionarul cercetării;
d)nici una dintre cauzele de mai sus.
403. în cazul sondajului telefonic asistat de calculator, se pot obţine rapoarte:
a) numai la finalul cercetării;
b)numai cu frecvenţă săptămânală;
c) zilnice, referitoare la culegerea datelor sau la rezultate;
d)referitoare numai la rezultate.
404. Sondajul telefonic asistat de calculator are următoarele caracteristici:
a) posibilitatea utilizării unei game limitate de scale de măsurare;
b)durata mare a interviului;
c) gradul mic de structurare;
d)absenţa erorilor datorate cadrului de eşantionare.
405. Printre avantajele sondajului telefonic asistat de calculator, se înscrie următorul:
a)gradul limitat de control asupra activităţii operatorului;
b) înlăturarea erorilor sistematice datorate operatorului de interviu;
c)utilizarea de materiale vizuale;
d) managementul automat al apelurilor telefonice.

406. Exemple de avantaje ale sondajului telefonic asistat de calculator sunt următoarele:
a)costurile relativ mici, structura flexibilă a chestionarului;
b) evitarea consumului inutil de timp cu liniile deconectate, ocupate sau cu nonrăspunsurile, durata
mare a interviului;
c) simplificarea procesului de cercetare, flexibilitatea redusă a chestionarului;
d)nici unul dintre aspectele de mai sus.
407. în cazul sondajului telefonic asistat de calculator, chestionarul are o structură flexibilă
deoarece:
a)în funcţie de răspunsul dat la o întrebare filtru, respondentului i se va administra un anumit set de
întrebări;
b) respondentul are libertatea de a alege întrebările la care doreşte să răspundă;
c)pe baza răspunsului dat la o întrebare deschisă, respondentul este direcţionat spre alte întrebări;
d) fiecărui respondent îi sunt administrate întrebări diferite.

408. în cazul sondajului telefonic asistat de calculator, se realizează automat:


a) formarea numerelor;
b) generarea unui program de recontactare a respondenţilor;
c) selecţia numerelor de telefon;
d) toate cele de mai sus.
409. Printre avantajele interviurilor telefonice activate de o voce computerizată, se înscrie
următorul:
a) formarea numerelor de telefon de operator;
b)posibilitatea formulării de întrebări cu variante de răspuns multiple şi complexe;
c) durata mare a administrării chestionarului;
d)trecerea automată la un alt număr de telefon atunci când respondentul nu răspunde, de exemplu,
la primele două întrebări.

410. Sondajul telefonic activat de o voce computerizată are următorul dezavantaj:


a) imposibilitatea clarificării şi detalierii răspunsurilor;
b)interesul manifestat de anumiţi respondenţi faţă de o astfel de cercetare;
c) gradul mic de structurare a chestionarului;
d)preponderenţa întrebărilor deschise.
411. Analiza comparativă a tipurilor de sondaje se poate face pe baza unor criterii cum sunt:
a) natura procesului de culegere a datelor;
b)controlul procesului de cercetare;
c) volumul de informaţii obtenabile;
d)toate cele de mai sus.
412. Din categoria criteriilor referitoare la natura procesului de culegere a datelor, fac parte:
a) flexibilitatea culegerii datelor, diversitatea întrebărilor;
b) uşurinţa recontactării, controlul culegerii datelor;
c) flexibilitatea geografică, cantitatea de informaţii;
d) controlul operatorilor, eroarea datorată operatorului.

413. Din categoria criteriilor referitoare la aspectele operaţionale ale cercetării, face parte:
a) eroarea datorată obţinerii de informaţii sensibile;
b)rata de răspuns;
c) comoditatea pentru respondent;
d)viteza de obţinere a informaţiilor.
414. Din categoria criteriilor referitoare la controlul procesului de cercetare, face parte:
a) posibilitatea folosirii de slimuli fizici; c) controlul eşantionului;
b) rata de răspuns; d) costul.
415. Din categoria criteriilor referitoare la volumul de informaţii obtenabile, face parte:
a) rata de răspuns: c) flexibilitatea geografică;
b)uşurinţa recontactării; d) diversitatea întrebărilor.

416. Din categoria criteriilor referitoare la erorile sistematice potenţiale, fac parte următoarele:
a) diversitatea întrebărilor şi diversitatea scalelor;
b)controlul eşantionului, rata de răspuns;
c) eroarea datorată percepţiei neanonimităţii, eroarea de dezirabilitale socială;
d)eroarea asociată obţinerii de informaţii sensibile, costul.

417. Cea mai mare flexibilitate a culegerii datelor este specifică următorului tip de sondaj:
a) sondajul personal la domiciliu; c) sondajul telefonic;
b)sondajul poştal ad boc; d) sondajul poştal bazat pe panel.

418. Cel mai comod sondaj, din perspectiva respondentului, este următorul:
a) sondajul prin interceptare în zonele publice;
b) sondajul poştal;
c) sondajul telefonic clasic;
d) sondajul telefonic asistat de calculator.
419. Cel mai scăzut nivel de control al operatorilor este specific:
a) sondajului personal prin interceptarea în zone publice;
b)sondajului asistat de calculator;
c) sondajului personal la domiciliu;
d)sondajului poştal.
420. Cea mai mică diversitate de întrebări şi scale este specifică următorului tip de sondaj:
a) sondajul prin interceptare în zone publice;
b)sondajul poştal ad boc;
c) sondajul personal la domiciliu;
d)sondajul telefonic asistat de calculator.
421. Cel mai mic grad de control asupra culegerii datelor este caracteristic:
a) sondajului personal prin interceptare;
b)sondajului telefonic desfăşurat de la un amplasament central;
c) sondajului personal asistat de calculator;
d)sondajului poştal.
422. Cercetătorul nu are posibilitatea să controleze mediul de cidegere a datelor, în cazul
sondajului:
a) personal prin interceptare în zone publice; c) poştal;
b) personal asistat de calculator; d) telefonic asistat de calculator.

423. Cele mai mari posibilităţi de folosire a stimulilor fizici (imagini, mostre etc.) sunt specifice
următoarele tipuri de sondaje:
a) sondajul personal prin interceptare în zone publice şi sondajul personal asistat de calculator;
b) sondajul personal la domiciliu şi sondajul telefonic;
c) sondajul poştal şi sondajul telefonic asistat de calculator;
d) sondajul clasic telefonic şi sondajul poştal bazat pe panel.

424. Din punctul de vedere al uşurinţei recontactării este preferat următorul tip de sondaj:
a) sondajul personal la domiciliu;
b) sondajul poştal ad hoc;
c) sondajul personal prin interceptare în zone publice;
d) sondajul personal asistat de calculator.

425. Sub aspectul cantităţii de informaţii ce pot fi obţinute, cel mai puţin favorabil tip de sondaj
este:
a) sondajul telefonic asistat de calculator;
b) sondajul la domiciliu;
c) sondajul poştal;
d) sondajul personal prin interceptare în zone publice.
426. Cea mai mică rată de răspuns este specifică următorului tip de sondaj:
a) sondajul la domiciliu;
b) sondajul telefonic asistat de calculator;
c) sondajul poştal ad hoc;
d) sondajul personal prin interceptare în zone publice.
427. Cea mai mică eroare sistematică datorată percepţiei neanonimităţii este specifică:
a) sondajului poştal; c) sondajului la domiciliu;
b)sondajului telefonic clasic; d) sondajului telefonic asistat de calculator.
428. Un nivel mic al erorii sistematice datorate dezirabilităţii sociale este specific:
a) sondajului poştal bazat pe paneluri; c) sondajului personal asistat de calculator;
b) sondajului telefonic asistat de calculator; d) sondajului personal la domiciliu.

429. Un nivel mic al erorii sistematice asociate obţinerii de informaţii sensibile este specific:
a) sondajului personal la domiciliu;
b) sondajului personal prin interceptare în zone publice;
c) sondajului personal asistat de calculator;
d) sondajului telefonic asistat de calculator.
430. Eroarea datorată operatorului este înlăturată în cazul următorului tip de sondaj:
a) poştal ad hoc; c) personal asistat de calculator;
b) telefonic asistat de calculator; d) telefonic clasic.

431. Tipul de sondaj care permite obţinerea cu viteză mare a informaţiilor este:
a) sondajul personal la domiciliu; c) sondajul poştal bazat pe paneluri;
b)sondajul poştal ad hoc; d) sondajul telefonic clasic.

432. în privinţa costurilor pe care le generează, cercetătorii preferă sondajul:


a) poştal ad hoc; c) personal la domiciliu;
b) telefonic; d) personal prin interceptare în zone publice.

433. în procesul de comparare a tipurilor de sondaje, posibilitatea operatorului de a obţine


clarificări şi detalieri, oferirea de asistenţă respondentului şi posibilitatea de adaptare a
chestionarului în funcţie de răspunsurile persoanei intervievate sunt aspecte vizate de criteriul:
a) diversitatea întrebărilor; c) viteza de obţinere a informaţiilor;
b)controlul culegerii datelor; d) flexibilitatea culegerii datelor.

434. Sondajele personale prin interceptare în zone publice au următoarele caracteristici:


a) eroarea mare datorată obţinerii de informaţii sensibile, viteza mică de obţinere a informaţiilor;
controlul marce al mediului de culegere a datelor;
b) flexibilitatea mare a culegerii datelor, controlul mediu al operatorilor, rata de răspuns mare;
c) cantitatea mică de informaţii obţinute, nivelul scăzut de control asupra culegerii datelor;
d) comoditatea mare pentru respondent, costul mic.
435. Sondajele telefonice asistate de calculator au următoarea caracteristică:
a) viteza mare de obţinere a informaţiilor;
b) diversitatea mare a întrebărilor şi scalelor utilizabile;
c) cantitatea mare de informaţii obtenabile;
d) flexibilitatea geografică mică.
436. Sondajele online realizate pe Web au următoarele avantaje:
a) rapiditatea desfăşurării cercetării; c) uşurinţa prelucrării datelor;
b)dimensiunea eşantionului; d) toate cele de mai sus.

437. Printre dezavantajele sondajului online pe Web, se înscriu următoarele:


a) prezenţa operatorului de interviu şi rata de răspuns mică;
b)costul mare şi dimensiunea mică a eşantionului;
c) rata de răspuns mică şi autoselecţia respondenţilor.
d)simplitatea şi lipsa de flexibilitate.
438. Printre cerinţele majore specificate de ESOMAR, în liniile directoare referitoare la realizarea
cercetărilor de marketing şi dc opinie prin utilizarea Internetului, se înscriu următoarele:
a) caracterid voluntar al cooperării respondenţilor;
b) specificarea clară de cercetători, pe site, a politicii referitoare la secretul informaţiilor, atunci când
aceasta există;
c) protejarea de cercetător a informaţiilor confidenţiale;
d) toate cele de mai sus.
439. în cazul unui sondaj online pe Web, cercetătorii nu consideră o modalitate adecvată de
sporire a ratei de răspuns:
a) notificarea prealabilă;
b) formularea clară şi neambiguă a întrebărilor;
c) recontactarea de cel puţin 20 de ori, a persoanelor care nu au răspuns la primul mesaj transmis
prin poşta electronică;
d) apelarea la o scrisoare de însoţire.
440. Pentru selecţia tipului de sondaj nu se recomandă ca fiind cel mai bun criteriu de alegere:
a) costul minim; c) calitatea informaţiilor;
b)obţinerea tipului dorit de informaţii; d) volumul şi calitatea informaţiilor.

441. Printre factorii utilizabili în procesul de selecţie a tipului adecvat de sondaj, se înscriu:
a) tipul, volumul şi acurateţea informaţiilor necesare pentru soluţionarea problemei decizionale;
b) particularităţile universului ţintă;
c) caracteristicile, punctele forte şi limitele fiecărui sondaj;
d) toţi factorii enumeraţi mai sus.
442. Conform statisticilor ESOMAR, în anul 2000, în majoritatea ţărilor, ponderea cercetărilor
online în cheltuielile totale cu cercetările cantitative ad hoc a fost următoarea:
a) peste 20%; c) 15-25%;
b) 10-20%; d) aproximativ 3% sau mai mică.

443. Cel care a afirmat că „o anchetă nu poate fi mai bună decât chestionarul său" se numeşte:
a) S. L. Payne; b) S. I. Chelcea; c) C. A. Moser; d) I. V. Mărginean.

444. Proiectarea unui chestionar într-o cercetare de marketing este logic să înceapă cu:
a) elaborarea întrebărilor;
b) stabilirea metodei de culegere a datelor;
c) proiectarea caracteristicilor fizice;
d) specificarea informaţiei dorite şi a obiectivelor cercetării.
445. O a doua etapă în elaborarea unui chestionar într-o cercetare de marketing este reprezentată
de:
a) elaborarea întrebărilor;
b)specificarea informaţiei dorite şi a obiectivelor cercetării;
c) proiectarea caracteristicilor fizice;
d)stabilirea metodei de culegere a datelor.
446. în literatura de specialitate despre o întrebare cum ar fi „Consideraţi că acest preparat culinar
are un aspect şi un gust plăcut?" se spune că este:
a) dihotomică; c) mixtă;
b)cu „măsură dublă" (double - barreled); d) filtra.

447. întrebările închise sunt denumite de unii autori:


a) întrebări filtru; c) întrebări structurate;
b)întrebări nestructurate; d) întrebări de „spart gheaţa".

448. întrebarea „Care este ocupaţia dumneavoastră?" face parte din categoria întrebărilor:
a) deschise; b) închise; c) filtru; d) mixte.
449. întrebarea „Ce mărci de săpun de toaletă utilizaţi în familia dumneavoastră?." Face parte din
categoria întrebărilor:
a) introductive; b) de opinie; c) factuale; d) mixte.

450. Efectul de poziţie (distorsiunea datorată ordinii) poate să apară în cazul întrebărilor:
a) dihotomice; c) deschise;
b)cu alegere multiplă (multihotomice); d) mixte.

451. Principiul care impune respondentului ca întrebările necesitând un efort mental


mai mare pentru a răspunde să fie amplasate în „miezul" chestionarului poartă denumirea de:
a) principiul „pâlniei"; c) principiul sarcinii respondentului;
b)principiul „pâlniei răsturnate"; d) principiul secţionării chestionarului.

452. Printre pachetele de softuri care pot fi utilizate pentru proiectarea şi administrarea
chestionarelor cu ajutorul calculatoarelor pot fi menţionate:
a) Ai 2 şi Ai 3; b) I3i 2 şi I3i 3; c) Ci 2 şi Ci 3 ; d) Di 2 şi Di 3.

453. Când respondentul este asigurat că numele său sau alte elemente personale de
identificare nu vor fi asociate cu răspunsurile sale se spune că i se asigură:
a) confidenţialitatea; b) anonimitatea; c) confidenţa; d) credibilitatea.

454. Asigurarea dată respondentului că, deşi identitatea sa este cunoscută de cercetător, ea nu va fi
divulgată unei a treia părţi, cum ar fi clientul este cunoscută sub numele de:
a) anonimitate; b) confidenţialitate; c) credibilitate; d) încredere.

455. într-un chestionar atunci când fluxul întrebărilor merge de la întrebări de „spart
gheaţa" şi de „încălzire" - la o extremă spre întrebări privitoare la caracteristicile
demografice ale respondentului, la cealaltă extremă, se spune că acesta are la bază:
a) principiul „pâlniei"; c) principiul secţionării chestionarului;
b) principiul sarcinii respondentului; d) principiul „pâlniei răsturnate".

456. Acea metodă de cercetare prin care variaţia uneia sau mai multor variabile
explicative (independente) este controlată sau manipulată de cercetător, după care se
măsoară efectul acesteia asupra variabilei (variabilelor) dependente poartă denumirea de:
a) simulare; b) regresie multiplă; c) experiment; d) analiză canonică.

457. Variabilele independente explicative care se presupune că reprezintă cauza


efectelor asupra variabilelor dependente, tratamentul experimental (manipularea
variabilelor) aplicându-se numai asupra lor se mai numesc şi:
a) variabile independente „din afară"; c) factori experimentali;
b)unităţi de observare; d) unităţi de control.

458. Variabilele nesupuse tratamentului experimental dar care pot avea un rol distorsionant, dacă
efectul lor nu este anulat, invalidând sau afectând serios ipoteza după care variabilele explicative
cauzează schimbările variabilelor dependente sunt cunoscute sub numele de:
a) variabile independente experimentale; c) unităţi de control;
b)unităţi de observare; d) variabile independente "din afară".

459. într-un experiment unităţile care constituie obiectul investigaţiei şi despre care se
culeg informaţiile sunt denumite:
a) unităţi „din afară"; c) unităţi independente;
b) unităţi de observare; d) unităţi dependente.

460. Unităţile experimentale reprezintă o formă a unităţilor:


a) „din afară"; b) independente; c) de observare; d) dependente.

461. Unităţile de control reprezintă o formă a unităţilor:


a) „din afară"; b) de observare; c) independente: d) dependente.

462. In comparaţie cu un experiment de teren, un experiment de laborator are o validitate internă:


a) mult mai scăzută; b) uşor mai scăzută; c) mult mai ridicată; d) asemănătoare.
463. în comparaţie cu un experiment de teren, un experiment de laborator are o validitate
externă:
a) mult mai scăzută; b) mult mai ridicată; c) uşor mai ridicată; d) asemănătoare.

464. Care din următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate internă?


a) nesinceritatea operatorilor; c) măsurătorile nestandardizate;
b)regresia; d) interacţiunea dintre factorii experimentali.

465. Care dintre următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate internă?


a) selecţia diferenţială; c) mortalitatea;
b)interacţiunea; d) estimarea greşită a unor parametri.

466. Care dintre următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate internă?


a) instrumentaţia; c) testarea;
b) definirea incorectă a unor variabile; d) maturizarea.
467. Care dintre următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate internă?
a) existenţa unei baze teoretice greşite; c) selecţia diferenţială;
b)istoria; d) regresia.

468. Care dintre următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate externă?


a) interacţiunea dintre factorii experimentali; c) selecţia diferenţială;
b) definirea incorectă a unor variabile; d) estimarea greşită a unor parametri.

469. Care dintre următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate externă?


a) instrumentaţia;
b)nerespectarea principiilor selecţiei aleatoare;
c) existenţa unei baze teoretice greşite;
d)definirea incorectă a unor variabile.
470. Rezultatul diverselor evenimente specifice, altele decât factorul experimental, care pot avea
loc între momentele în care se efectuează măsurarea şi ale căror efecte se pot substitui efectului
acestuia poartă denumirea de:
a) regresie; b) testare; c) istorie; d) mortalitate.

471. Schimbările unităţilor de observare într-un experiment ca rezultat al trecerii timpului ca atare
(nu ca urmare a apariţiei unor evenimente specifice) sunt cunoscute sub denumirea de:
a) istorie; b) testare; c) maturizare; d) mortalitate.

472. Atunci când există interacţiune între testări sau tratamente experimentale sursa de
invaliditate poartă denumirea de:
a) regresie; b) interacţiune; c) instrumentaţie; d) testare.

473. într-un experiment, sursa de invaliditate datorată modificărilor în timp ale


instrumentului de măsurare poartă denumirea de:
a) selecţie diferenţială; c) instrumentaţie;
b)măsurători nestandardizate; d) mortalitate.
474. Modificarea compoziţiei colectivităţii unităţilor de observare, prin pierderea
diferenţiată a acestora pe parcursul desfăşurării experimentului se numeşte:
a) istorie; b) testare; c) selecţie diferenţială; d) mortalitate.

475. Izolarea completă a unităţilor grupului experimental de cele ale grupului de


control, astfel ca ele să fie absolut independente conduce la evitarea:
a)selecţiei diferenţiale; c) măsurătorilor nestandardizate;
b) interacţiunii; d) instrumentaţiei.

476. Dacă unităţile sunt selecţionate şi repartizate pe grupuri experimentale în mod


aleator poate fi evitată una din sursele invalidităţii şi anume:
a) interacţiunea; c) măsurătorile nestandardizate;
b) selecţia diferenţială; d) regresia.

477. într-un experiment, regresia - una din sursele invalidităţii - reprezintă un caz special al:
a) istoriei; b) instrumentaţiei; c) interacţiunii; d) maturizării.
478. Nerespectarea indicaţiilor de către operatorul de anchetă (devierea de la instrucţiunile
chestionarului, reformularea anumitor întrebări etc.) sau folosirea pentru testare a unor produse care
diferă de produsele lotului experimental pot afecta validitatea internă a unui experiment, această
sursă e invaliditate purtând denumirea de:
a) selecţie diferenţială; c) măsurători nestandardizate;
b) interacţiune; d) nerespectarea principiilor selecţiei aleatoare.

479. Schema de proiectare a unui experiment de tip „înainte - după" are un grad de validitate:
a) moderat; b) relativ ridicat; c) foarte ridicat; d) foarte scăzut.

480. Schema de proiectare a unui experiment de tip „înainte - după" cu grup de control are un
grad de validitate:
a) moderat; b) foarte scăzut; c) ridicat; d) foarte ridicat.

481. Proiectarea de tip „după" cu grup dc control are un grad de validitate:


a) foarte scăzut; b) moderat; c) relativ ridicat; d) foarte ridicat

482. Experimentul de tip proiectare complet aleatoare are un grad de validitate internă:
a) foarte scăzut; b) moderat; c) relativ ridicat; d) foarte ridicat.

483. Experimentul de tip proiectare cu ajutorul blocurilor aleatoare arc un grad de validitate
internă:
a) foarte scăzut; b) relativ ridicat; c) ridicat; d) foarte ridicat.

484. Experimentul de tip pătrate latine are un grad de validitate internă:


a) foarte scăzut; b) moderat; c) relativ ridicat; d) foarte ridicat.

485. Numărul variabilelor controlate statistic din afara experimentului în cazul proiectării cu
ajutorul blocurilor aleatoare se ridică Ia:
a) nici una; b) una; c) două; d) trei.

486. Numărul variabilelor controlate statistic din afara experimentului în cazul


pătratelor latine se ridică la:
a) nici una; b) una; c) două; d) trei.

487. In cazul schemei de proiectare experimentală unifactorială complet aleatoare


verificarea semnificaţiei statistice a rezultatelor obţinute se face cu ajutorul:
a) testului Student; c) testului probabilităţii exacte a lui Fisher;
b)testului McNemar; d) testului Fisher.

488. Dacă într-un experiment se admite ipoteza că există cel puţin o sursă de variaţie
„din afară" care poate avea un efect distorsionant este recomandabilă folosirea unei
scheme de proiectare:
a) de tip „înainte - după"; c) complet aleatoare;
b)de tip „după cu grup de control"; d) cu ajutorul blocurilor aleatoare.

489. Deosebirea dintre modul de organizare a unităţilor experimentale într-o proiectare complet
aleatoare şi proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare este foarte asemănătoare cu deosebirea
între constituirea unui eşantion simplu aleator şi cea a unui eşantion:
a) sistematic; b) de grup; c) stratificat; d) multistadial.

490. Intr-o proiectare a unui experiment unifactorial cu ajutorul blocurilor aleatoare,


variaţia datorată factorului experimental este o componentă a:
a) variaţiei între blocuri; c) variaţiei în interiorul blocurilor;
b) variaţiei intre grupuri; d) variaţiei datorate erorii experimentale.
491.într-o proiectare experimentală unifactorială complet aleatoare numărul surselor variaţiei se
ridică la:
a) una; b)două; c)trei; d) patru.

492. într-o proiectare experimentală unifactorială cu ajutorul blocurilor aleatoare numărul surselor
variaţiei se ridică la:
a) una; b)două; c)trei; d) patru.
493. în cazul experimentelor unifactoriale şi cu măsurări repetate ale aceloraşi unităţi experimentale
se consideră că eşantioanele măsurate în cazul administrării fiecărui nivel al factorului experimental
sunt:
a) independente; b) dependente; c) egale; d) inegale.

494. într-o proiectare complet aleatoare a unui experiment cu doi factori, numărul
surselor variaţiei se ridică la:
a) una; b)două; c)trei; d) patru.

495. într-o proiectare cu ajutorul blocurilor aleatoare a experimentelor cu doi factori,


numărul surselor variaţiei se ridică la:
a) două; b) trei, c) patru; d) cinci.

496. într-o proiectare complet aleatoare a experimentelor cu trei factori, numărul


surselor variaţiei se ridică la:
a) trei; b) patru; c)şase; d)opt.

497. Dacă se presupune că nu există interacţiune între factorii experimentali se poate


folosi o schemă dc proiectare a unui experiment denumită:
a) proiectare complet aleatoare cu doi factori;
b)proiectare cu ajutorul blocurilor aleatoare;
c) pătrate latine;
d)proiectare de tip „după cu grup de control".
498. în cazul pătratelor latine numărul surselor variaţiei se ridică la:
a) două; b) trei; c) patru; d) cinci.
*
499. Dacă o populaţie statistică este omogenă pentru ca efectele datorate factorului
experimental să aibă aceeaşi semnificaţie statistică, într-un experiment bazat pe pătrate
latine faţă dc o proiectare aleatoare trebuie să fie de aproximativ:
a) de două ori mai mari; c) de patru ori mai mari;
b)de trei ori mai mari; d) de cinci ori mai mari.

500. In cazul unui pătrat greco-latin numărul surselor variaţiei se ridică la:
a) patru; b) cinci; c) şase; d) şapte.

501. intr-un experiment se urmăreşte testarea efectului intensităţii publicităţii asupra vânzărilor unui
produs nou lansat pe piaţă, cât şi diferenţierea acestuia pe cele două medii: urban şi rural. Se
utilizează o schemă de tipul proiectării factoriale. In urma experimentului s-a determinat variaţia
totală în valoare de 349, cât şi influenţele exercitate de cei doi factori experimentali (variaţia
intensităţii publicităţii în valoare de 140, variaţia datorată factorului mediu = 6 şi variaţia datorată
interacţiunii celor doi
factori = 20). Care dintre valorile de mai jos reprezintă efectul erorii experimentale?
a) 193; b) 125; c) 183; d)227.

50?.. în proiectarea cu ajutorul pătratelor latine schema de descompunere a variaţiei totale nu


include una dintre componente:
a) efectele datorate interacţiunii factorilor experimentali;
b) efectele datorate erorii experimentale;
c) efectele pe coloane;
d) efectele pe rânduri.
503. într-un experiment se urmăreşte testarea efectului intensităţii reclamei asupra
vânzărilor de maşini de spălat automate în municipiul X. Se selectează câte 5
magazine în 4 cartiere, unde se administrează timp de o lună factorul experimental,
diferenţiat ca intensitate, pe fiecare cartier. în urma experimentului s-a determinat
variaţia totală în sumă de 11580, cât şi influenţele exercitate de factorul experimental
în sumă de 10820 şi variaţia datorată erorii experimentale în sumă de 760. Care este
suma abaterilor pătratelor în cadrul grupurilor ?
a) 11240; b) 3558; c) 760; d) 10211.
504. în proiectarea factorială schema de descompunere a variaţiei totale nu include
una dintre componente:
a) variaţia datorată interacţiunii factorilor experimentali;
b) variaţia datorată erorii experimentale;
c) variaţia datorată blocului experimental;
d) variaţia datorată abaterilor între grupuri.
505. într-un experiment se urmăreşte testarea efectului intensităţii reclamei asupra vânzărilor
produsului ROCOCO, cât şi diferenţierea acestuia pe cele două medii: urban şi rural. în urma
experimentului organizat la 6 magazine din mediul urban şi 6 magazine din mediul rural, împărţite în
subgrupuri egale în care s-a făcut, respectiv nu s-a făcut reclama timp de o lună de zile, s-a
determinat variaţia totală în valoare de 500, cât şi influenţele exercitate de cei doi factori
experimentali (variaţia intensităţii reclamei în valoare de 340, variaţia datorată factorului mediu - 60
şi variaţia datorată
interacţiunii celor doi factori ■ 48). Pentru verificarea semnificaţiei statistice a celor trei efecte,
valorile calculate ale lui F, în ordinea factorilor: reclama, mediul şi respectiv interacţiunea lor sunt:
a) 141,2; 12,3; 47,5; c) 183,4; 11,8; 17,1;
b) 125,7; 13,4; 15,1; d)65,3S; 11,54; 18,46.

506. în proiectarea factorială faţă de proiectarea complet aleatoare, schema de


descompunere a variaţiei totale, include în plus una dintre componente:
a) variaţia în cadrul grupurilor experimentale;
b) variaţia datorată interacţiunii factorilor experimentali;
c) variaţia datorată factorului experimental;
d) variaţia datorată abaterilor între grupuri.
507. Intr-un experiment se urmăreşte testarea efectului intensităţii reclamei asupra vânzărilor de
televizoare color pe piaţa Bucureştiului. Se selectează câte 12 magazine în 4 cartiere, unde se
administrează timp de o lună factorul experimental, diferenţiat ca intensitate, pe fiecare cartier. în
urma experimentului s-a determinat variaţia totală în sumă de 1240, cât şi influenţele exercitate de
factorul experimental în sumă de 870 şi variaţia datorată erorii experimentale în sumă de 370. Care
este suma abaterilor pătratelor între grupuri ?
a) 1240; b) 36,25; c) 870; d) 1425.

508. Modelul conceptual al unui experiment nu cuprinde între elementele de bază:


a) variabile independente "din afara" modelului experimental;
b) unităţi experimentale;
c) variabile dependente de tip factor experimental;
d) unităţi de control.
509. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune efectul simultan a doi sau mai mulţi
factori, ca şi interacţiunea factorilor, poartă numele de:
a) proiectarea completă aleatoare;
b) proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare;
c) proiectarea factorială;
d) pătratele greco-latine.
510. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune existenţa a doi sau mai
mulţi factori experimentali, între care nu există interacţiune poartă numele de:
a) proiectarea completă aleatoare;
b) proiectarea factorială;
c) pătrate latine;
d) proiectare inultifactorială cu ajutorul blocurilor aleatoare.
511. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune existenţa unui singur factor
experimental şi se bazează pe ipoteza unei influenţe constante din partea altor factori poartă
numele de:
a) proiectări de tipul "înainte/după", "cu sau Iară grup de control";
b) proiectarea factorială;
c) testul celor patru grupuri;
d) pătratele greco-latine.
512. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune existenţa unui singur factor
experimental şi presupune repartizarea în mod aleator a unităţilor experimentale la unul dintre
grupurile experimentale poartă numele de:
a) proiectări de tipul " înainte/după"; c) proiectarea factorială;
b) proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare; d) testul lui Solomon.

513. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune existenţa unui singur factor


experimental şi existenţa a cel puţin unei surse de variaţie "din afara modelului" poartă numele de:
a) proiectarea nealeatoare; c) proiectarea multifactorială;
b) proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare; d) pătratele grcco-catolice

514. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune investigarea efectelor de simulare a


doi sau mai mulţi factori, dar fără să existe şi interacţiunea dintre factorii experimentali poartă
numele de:
a) proiectarea completă aleatoare; c) proiectarea factorială;
b) proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare; d) pătratele greco-latine

515. in cadrul unui experiment având ca scop testarea simultană a influenţei intensităţii
publicităţii la locul vânzării şi a mediului asupra vânzărilor produsului X, a fost utilizata o schemă de
tipul proiectării factoriale. Au fost selectate in mod aleator 6 magazine din mediul urban şi 6
magazine din mediul rural. Fiecare grup de câte 6 magazine a fost divizat, la rândul său, în mod
aleator, în două subgrupuri, dintre care numai într-unui a fost efectuată publicitate la locul vânzării,
timp de o lună. La sfârşitul experimentului, vânzările produsului X au fost următoarele:
-mil lei-
Factorul A Factorul B
Mediul urban Mediul rural

9 15
Fără publicitate 16 13
14 9
16 23
Cu publicitate 17 14
21 17

Care este varianta de răspuns corecta dintre cele prezentate în următorul tabel

Sursa variatiei Valorile calculate

SSŢ = suma abaterilor pătratelor pe total


SSA = suma abaterilor pătratelor datorate factorului A
SSB = suma abaterilor pătratelor datorate factorului B
SSAB " suma abaterilor pătratelor datorate interacţiunii factorilor A şi B
SSE= suma abaterilor pătratelor datorate erorii experimentale
FA " valoarea calculată a testului F, corespunzătoare ipotezei nule formulate pentru factorul A
FB = valoarea calculată a testului F, corespunzătoare ipotezei nule formulate pentru factorul B
FAB =valoarea calculată a testului F, corespunzătoare ipotezei nule referitoare la interacţiunea
factorilor A şi B

516. în schema experimentală specifică testului lui Solomon, tratamentul experimental se aplică:
a) în două grupuri de control;
b)în grupul experimental;
c) în grupul experimental şi într-un grup de control;
d)în toate grupurile.
517. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la regresia multiplă este falsă:
a) variabilele independente nu pot fi introduse în model decât simultan;
b) parametrii ecuaţiei de regresie se determină cu metoda celor mai mici pătrate;
c) numărul variabilelor independente luate în model este de cel puţin două;
d) multicoliniaritatea reprezintă unul dintre criteriile de evaluare a modelului;
518. în cazul unei simulări cu un sistem înlocuitor de tip fizic, cercetarea comportamentului
modelului la variaţia factorilor dc influenţă, se realizează cu ajutorul:
a) algoritmilor euristici; c) testului de senzitivitate;
b) testului x2; d) metodelor analogice.

519. în cercetările de marketing simularea analogică are la bază:


a) algoritmi euristici;
b) tehnici de dinamică industrială de tip Forrester;
c) sisteme dc simulare de natură fizică, biologică;
d) sisteme de conversie şi codificare digitală a informaţiilor.
520. In cercetările de marketing simularea numerică nu are la bază una din tehnicile de mai jos:
a) tehnicile; Monte-Carlo
b) algoritmi euristici
c) tehnica de dinamică industrială de tip Forrester
d) tehnica de simulare analogică.
521. în cercetările de marketing tehnicile Monte - Carto sunt tehnici de:
a) simulare analogică; c) tip Forrester;
b) simulare numerică; d) mulţimi vagi (fuzzy).

522. Conceptul de simulare a unui sistem real S cu ajutorul unui sistem înlocuitor se bazează pe
conceptul de:
a) descompunere a sistemelor; c) complementaritate a sistemelor;
b) analogie a sistemelor; d) identificare a sistemelor.

523. Care dintre următoarele tipuri de modele nu este direct implicat în realizarea unei
simulări de marketing:
c) modele matematice; b) modele tehnologice; c) modele logice; d) modele abstracte.

524. Scopul unui model de simulare se realizează prin:


a) evaluarea nivelului valorilor exogene în funcţie de nivelul variabilelor endogene;
b) evaluarea nivelului valorilor endogene în funcţie de nivelul variabilelor exogene;
c) evaluarea nivelului valorilor endogene în funcţie de nivelul variabilelor stohastice;
d) evaluarea nivelului valorilor exogene în funcţie de nivelul variabilelor deterministe.
525. «Arta şi ştiinţa modelării» constă în:
a) alegerea corectă a modelelor matematice şi logice implicate;
b) definirea rolului în cadrul simulării al fiecărui model implicat;
c) identificarea corectă a variabilelor endogene şi exogene;
d) în selectarea celor mai importante variabile şi definirea relaţiilor dintre ele.
526. Care dintre ramurile ştiinţifice de mai jos nu este implicată în mod direct în
dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de simulare:
a) inteligenţa artificială; c) contabilitatea;
b) sistemele expert; d) dezvoltarea de noi stiluri de programare.

527. Modelele de simulare, a căror rezolvare se bazează pe prelucrarea unor experimente create
în cadrul modelului se caracterizează printr-un:
a) caracter deductiv; c) caracter regresiv;
b) caracter progresiv; d) caracter procedural.

528. Care dintre afirmaţiile de mai jos este în acord cu activitatea de simulare:
a) modelele de simulare sunt o reprezentare a realităţii;
b) presupune testarea valorilor diferitelor variabile de decizie sau variabile necontrolabile ale
modelului şi influenţa lor asupra variabilelor rezultat;
c) există proceduri automatizate ce duc la obţinerea unor valori optime;
d) modelele utilizate sunt în general statice, continue şi deterministice.
529. Care dintre variantele prezentate mai jos nu reprezintă un obiectiv de bază al simulării:
a) determinarea formei funcţionale de exprimare a legăturii dintre fenomenele cercetate;
b) estimarea valorilor parametrilor modelului;
c) determinarea unei soluţii optimale la ecuaţiile modelului;
d) realizarea de teste de sensitivitate pentru a determina reacţia modelului la variaţia diferiţilor
factori de influenţă.

530. Dintre variantele prezentate mai jos, una nu reprezintă un criteriu semnificativ de
evaluare pentru simulările utilizate în cercetările de marketing:
a) costurile de dezvoltare şi utilizare a simulării;
b) viteza de rulare a aplicaţiei dezvoltate;
c) gradul de validitate al rezultatelor;
d) volumul de observaţii, măsurări şi experimente caracteristice modelului utilizat.
531. Dintre criteriile de evaluare a diferitelor tipuri de simulări utilizate în cercetările
de marketing, tehnicile de rulare ale simulării includ:
a) funcţionalitatea aplicaţiei în cazul unor date de intrare ale căror valori sunt în afara limitelor
prestabilite;
b) costurile legate de adaptarea simulării la specificul problemei investigate;
c) timpul necesar pentru obţinerea rezultatelor;
d) gradul de validitate şi valoarea rezultatelor obţinute.
532. Care dintre variantele de mai jos identifică unul dintre avantajele pe care
simularea le are faţă de alte metode utilizate în cercetările statistice:
a) garantează obţinerea unei soluţii optime;
b) are costuri de dezvoltare şi utilizare cu mult mai reduse decât în cazul tuturor celorlalte modalităţi
concurente;
c) este superioară altor metode din punct de vedere al fezabilităţii;
d) volumul de observaţii, măsurări şi experimente necesar pentru realizarea unei simulări este mult
mai redus decât în cazul celorlalte metode.

533. Care dintre variantele de mai jos identifică unul dintre dezavantajele simulării în
comparaţie cu alte metode utilizate în cercetările de marketing:
a) este inferioară altor metode din punct de vedere al fezabilităţii;
b) soluţiile unor simulări anterioare nu pot fi fructificate, deoarece modelul de simulare corespunde
unei singure probleme;
c) nu există produse software uşor adaptabile Ia cerinţele procesului de simulare de marketing;
d) este prohibitivă din punct de vedere financiar.
534. Din punct de vedere al sistemului înlocuitor S', tehnicile de simulare se împart în:
a) tehnici de simulare analogice şi numerice;
b) tehnici de simulare directe, indirecte şi euristice;
c) tehnici de simulare analogice, numerice şi euristice;
d) tehnici de simulare analogice, numerice şi hibride.

535. Tehnicile de simulare numerice nu includ:


a) tehnici de simulare tip «joc»; c) tehnici de simulare de tip Forrester;
b) tehnici de simulare Monte Carlo; d) tehnici de simulare analogice.

536. Din punct de vedere al interacţiunii om-calculator, tehnicile de simulare se împart în:
a) tehnici de simulare analogice, numerice şi hibride;
b) tehnici de simulare convenţionale, interactive vizuale şi virtuale;
c) tehnici de simulare convenţionale, interactive vizuale, virtuale şi hibride;
d) tehnici de simulare convenţionale, interactive vizuale şi euristice.
537. Dezavantajele utilizării simulării interactive vizuale (VIS) includ:
a) un efect negativ asupra curbei de învăţare a utilizatorilor;
b) o dificultate sporită în validarea modelelor utilizate în simulare;
c) persoanele care nu sunt familiarizate cu tehnica de calcul vor avea dificultăţi majore în utilizarea
produselor bazate pe această tehnică;
d) nu permite decât reprezentarea sistemelor dinamice.
538. Din punct de vedere al preciziei rezultatelor obţinute, tehnicile de simulare se împart în:
a) tehnici de simulare fundamentate matematic şi euristice;
b) tehnici de simulare analogice, numerice şi hibride;
c) tehnici de simulare convenţionale, interactive vizuale şi virtuale;
d) tehnici de simulare analogice, numerice şi euristice.
539. Limbajul de Modelare Unificat (UML) este clasificat printre instrumentele
software utilizate în cadrul procesului de simulare ca:
a) un limbaj de simulare;
b) un sistem de simulare, ce utilizează generatoare şi medii de simulare integrate;
c) un sistem de simulare orientat pe obiecte;
d) un limbaj de simulare derivat din sistemele expert.
540. Din punct de vedere al simulării teoretice, un sistem este definit ca:
a) o mulţime de clemente în interacţiune;
b) o unitate identificabilă ce poate fi complet definită, aflată în conexiune cu una sau mai multe
unităţi similare;
c) un sistem analog care generează o evoluţie asemănătoare sistemului studiat;
d) o secvenţă de evenimente ordonate în timp.

541. Care dintre variantele prezentate mai jos nu reprezintă un element ce se regăseşte
printre componentele unui sistem tipic de simulare:
a) operatorul simulării; c) modelul simulării;
b)traiectoria simulării; d) datele de intrare şi ieşire.

542. Care dintre afirmaţiile de mai jos nu este adevărată atunci când sc referă la
variabilele perturbatoare ale unui sistem de simulare:
a) evenimentele pe care le reprezintă pot fi previzibile sau aleatoare;
b) reprezintă variabile de intrare;
c) sunt mărimi exogene necontrolabile;
d) iau valori constante pc tot parcursul simulării.
543. Care dintre variantele enumerate mai jos nu poate fi clasificată ca o variabilă exogenă a
modelului de simulare:
a) variabilele de intrare deterministe; c) variabilele perturbatoare;
b)variabilele de intrare stohastice; d) parametrii de intrare.

544. Care dintre afirmaţiile de mai jos este valabilă în cazul variabilelor de ieşire ale unui sistem
de simulare:
a) reprezintă starea unei componente a sistemului la un moment dat;
b) reprezintă mărimi de comandă şi valorile lor se schimbă permanent;
c) nu se află într-o dependenţă logică cu variabilele de intrare;
d) dacă cel puţin una dintre variabilele de intrare este aleatoare, atunci cel puţin una dintre
variabilele de ieşire este stochastică.

545. Variabila denumită «ceasul simulării» este considerată:


a) o variabilă de intrare; c) un parametru de intrare;
b)o variabilă de ieşire; d) o variabilă intermediară.

546. Variabila denumită «ceasul simulării» este realizată folosind:


a) metoda ceasului variabil; c) atât varianta a), cât şi varianta b);
b)metoda ceasului constant; d) nici una dintre variantele de mai sus.
547. Procesul de construcţie a sistemului de simulare nu include etapa:
a) alegerea instrumentului de simulare utilizat;
b) estimarea naturii şi mărimii parametrilor şi variabilelor de intrare;
c) implementarea rezultatelor simulării:
d) testarea şi validarea modelului.
548. in cadrul procesului de construcţie a sistemelor de simulare, etapa denumită
«definirea problemei de modelat» presupune:
a) efectuarea unor analize de sensibilitate;
b) specificarea variabilelor şi a relaţiilor dintre ele;
c) delimitarea temporală, spaţială şi funcţională a sistemului;
d) fixarea criteriilor de performanţă ale simulării.

549. în cadrul procesului de construcţie a sistemelor de simulare, etapa denumită «implementarea


rezultatelor simulării» presupune:
a) evaluarea necesarului informaţional pentru o nouă versiune a produsului;
b) validarea rezultatelor simulării;
c) exploatarea rezultatelor simulării;
d) toate enunţurile anterioare.
550. în cadrul procesului de construcţie a sistemelor de simulare, etapa denumită
«stabilirea modalităţii de efectuare a experimentelor» nu presupune definirea:
a) criteriilor de performanţă şi sfârşit ale simulării;
b) perioadei de simulare;
c) modalităţilor de exploatare ale rezultatelor simulării;
d) limitelor simulării.
551. Printre trăsăturile ce caracterizează programele de simulare sunt incluse:
a) facilităţi pentru colectarea datelor, analiza şi afişarea acestora;
b) facilităţi pentru reprezentarea fenomenelor statice;
c) facilităţi de depanare şi corectare a erorilor;
d) toate enunţurile anterioare.
552. în cazul parametrilor esenţiali in cadrul procesului studiat sunt luate în considerare:
a) mai mult de 10 valori, ajungându-se până la toate valorile parametrului;
b) o singură valoare;
c) între cinci şi zece valori distincte;
d) între două şi cinci valori distincte.
553. Care dintre variantele de mai jos defineşte o succesiune corectă a unor etape în cazul
simulărilor de marketing:
a) stabilirea funcţiilor de repartiţie ale variabilelor de intrare, stabilirea corelaţiilor între variabile,
stabilirea valorilor iniţiale ale parametrilor de stare, stabilirea limitelor admisibile ale variabilelor şi
parametrilor de stare;
b) stabilirea valorilor iniţiale ale parametrilor de stare, stabilirea funcţiilor de repartiţie ale
variabilelor de intrare, stabilirea corelaţiilor între variabile, stabilirea limitelor admisibile ale
variabilelor şi parametrilor de stare;
c) stabilirea valorilor iniţiale ale parametrilor de stare, stabilirea limitelor admisibile ale variabilelor
şi parametrilor de stare, stabilirea funcţiilor de repartiţie ale variabilelor de intrare, stabilirea
corelaţiilor între variabile;
d) stabilirea valorilor iniţiale ale parametrilor de stare, stabilirea corelaţiilor între variabile, stabilirea
funcţiilor de repartiţie ale variabilelor de intrare, stabilirea limitelor admisibile ale variabilelor şi
parametrilor de stare.

554. Evaluarea performanţelor modelului şi parametrilor în cazul simulării de marketing presupune:


a) stabilirea criteriilor de performanţă ale sistemului;
b) realizarea unor teste de concordanţă;
c) construirea unei funcţii obiectiv globale;
d) toate enunţurile anterioare.
555. Validarea sistemului de simulare se realizează prin:
a) compararea valorilor variabilelor de ieşire cu rezultatele obţinute prin observarea situaţiilor reale
similare;
b) interpretarea rezultatelor obţinute prin prisma scopului şi obiectivelor formulate in cercetarea de
marketing;
c) testarea variabilelor de intrare pentru o soluţie particulară cunoscută;
d) toate enunţurile anterioare.
556. Printre avantajele utilizării jocurilor de întreprindere, sunt incluse:
a) o curbă a învăţării superioară altor tehnici;
b) posibilitatea luării unor decizii de grup, îmbunătăţindu-se lucrul în echipă;
c) posibilitatea luării unor decizii într-un mediu concurenţial;
d) toate enunţurile anterioare.
557. Prin comparaţie cu jocurile de întreprindere, studiile de caz au ca avantaj:
a) puterea de calcul necesară mai redusă şi mai simplu dc implementat;
b) acţiunile pot fi mult mai uşor testate şi modificate;
c) un feed-back mai rapid;
d) reproducerea superioară a principalelor aspecte ale sistemului studiat.

558. Clasificate după sfera de acţiune, jocurile de întreprindere se împart în:


a) jocuri de calculator şi jocuri manuale;
b) posibilitatea luării unor decizii de grup, îmbunătăţindu-se lucrul în echipă;
c) jocuri pentru întreaga întreprindere, jocuri funcţionale şi jocuri complexe;
d) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste şi jocuri contra naturii.
559.Clasificate în funcţie de elementul competitiv pe care îl includ, jocurile de întreprindere se
împart în:
a) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste, jocuri contra naturii şi jocuri de instruire;
b) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste, jocuri contra naturii şi jocuri complexe;
c) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste, jocuri contra naturii şi pachete de auto-învăţare;
d) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste şi jocuri contra naturii.
560. Clasificate în funcţie de scopul pe care îl urmăresc, jocurile de întreprindere se împart în:
a) jocuri de instruire şi jocuri pentru fundamentarea deciziilor operative;
b) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste, şi jocuri complexe;
c) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste, şi jocuri de instruire;
d) jocuri funcţionale, jocuri complexe şi jocuri de instruire.

561. Clasificate în funcţie de modul de prelucrare a rezultatelor, jocurile de întreprindere se împart


în:
a) jocuri de calculator şi jocuri manuale;
b) jocuri dc instruire şi jocuri pentru fundamentarea deciziilor operative;
c) jocuri de calculator, jocuri manuale şi jocuri hibride;
d) jocuri de calculator, jocuri manuale şi jocuri complexe.

562. Jocurile de întreprindere în care deciziile fiecărei echipe influenţează rezultatele celorlalte
echipe poartă denumirea de:
a) jocuri manuale;
b) jocuri concurenţiale independente;
c) jocuri concurenţiale interdependente;
d) jocuri pentru întreaga întreprindere.

563. Jocurile de întreprindere ce analizează mai multe funcţii ale întreprinderii şi relaţiile principale
cu alte compartimente sau cu exteriorul întreprinderii poartă denumirea de:
a) jocuri complexe; c) jocuri pentru întreaga întreprindere;
b) jocuri funcţionale; d) jocuri pentru fundamentarea deciziilor
operative.

564. Jocurile de întreprindere ce se caracterizează prin faptul că se bazează pe algoritmi extrem


de complecşi, care analizează efectele economice ale mai multor strategii in prezenţa unor
perturbaţii probabile poartă denumirea de:
a) jocuri pentru fundamentarea deciziilor operative;
b) jocuri complexe;
c) jocuri funcţionale;
d) jocuri pentru întreaga întreprindere.

565. Pe parcursul jocului de simulare, arbitrul nu va trebui să:


a) evalueze consecinţele deciziilor jucătorilor asupra performanţelor economice ale entităţilor
economice implicate;
b) pună la dispoziţia jucătorilor algoritmi cu ajutorul cărora aceştia să identifice soluţia optimă;
c) stabilească scenariul pentru fiecare jucător;
d) anunţe după fiecare iteraţie rezultatele fiecărui jucător.
566. Simularea bazată pe cunoştinţe a facilitat pătrunderea acestei ştiinţe în domenii inaccesibile
anterior, precum:
a) disciplinele tehnologice, ce presupuneau o acurateţe ridicată a rezultatelor;
b) disciplinele sociologice, mai greu formalizabile;
c) disciplinele militare, caracterizate printr-o rigoare înaltă a cerinţelor;
d) ecologie, datorită marii complexităţi a sistemelor simulate.
567. Simularea bazată pe cunoştinţe a evidenţiat o scrie de neajunsuri ale simulării tradiţionale,
precum:
a) depinde intr-o foarte mare măsură de expertiza celor care o implementează;
b) este supusă limitărilor instrumentelor dc programare tradiţionale;
c) nici una dintre variantele dc mai sus;
d) atât varianta a), cât şi varianta b) reprezintă răspunsuri valide.
568. Printre trăsăturile specifice inteligenţei artificiale ce permit îmbunătăţirea proceselor de
simulare sunt incluse:
a) capacitatea de «încapsulare» a datelor, ce permite o securitate sporită a acestora;
b) reprezentarea specifică a cunoştinţelor permite stocarea observaţiilor asupra lumii reale într-o
manieră familiară unui individ;
c) «abstractizarea» cunoştinţelor permite obţinerea unor soluţii care aproximează mult mai corect
optimul global al modelului simulării;
d) toate enunţurile anterioare reprezintă răspunsuri valide.
569. Printre avantajele abordării bazate pe modele, privită în opoziţie cu abordarea funcţională, nu
este inclusă:
a) funcţiunilor existente le pot fi adăugate oricând unele noi;
b) facilităţi pentru reprezentarea fenomenelor statice;
c) se constituie într-o bază de comunicare cu utilizatorii mult mai eficientă;
d) toate enunţurile anterioare.

570. Domeniul atribuţiilor inteligenţei artificiale în cazul unui sistem hibrid nu include:
a) supravegherea procesului; c) stabilirea ipotezelor;
b)construcţia modelului; d) evaluarea datelor de ieşire ale simulării.

571. Domeniul atribuţiilor simulării în cazul unui sistem hibrid nu include:


a) supravegherea procesului; c) testarea ipotezelor;
b)construcţia modelului; d) filtrarea datelor dc intrare pentru simulare.

572. In cazul oricărei cercetări selective, procedurile de eşantionare sunt stabilite în faza:
a) preliminară a cercetării; c) de realizare a cercetării;
b)de definire a scopului cercetării; d) de proiectare a cercetării.

573. Cercetătorii pot trage concluzii generale, referitoare la întreaga populaţie studiată, pe baza
informaţiilor rezultate prin eşantionare, din investigarea unui număr mare de elemente componente
ale populaţiei respective, cu ajutorul unei operaţiuni logice denumite:
a) inferenţă; b) interferenţă; c) informare; d) nici una dintre cele de mai sus.

574. Realizarea unei cercetări selective este recomandată în situaţiile în care:


a)mărimea populaţiei ţintă este mică;
b) există diferenţe mari între elementele componente ale universului statistic, în privinţa variabilelor
care prezintă interes pentru cercetător;
c) este necesară explorarea aprofundată a cazurilor individuale;
d)se impune un grad scăzut de confidenţialitate.
575. Un recensământ este preferat în cazul în care:
a)eşantionarea ar conduce la erori mari; c) bugetul de timp disponibil este mic;
b) costul erorilor sistematice este mic; d) mărimea populaţiei ţintă este mare.

576. Nu constituie un argument pentru apelarea la metoda recensământului:


a) creşterea semnificativă a gradului de acurateţe a datelor, comparativ cu cercetarea bazată pe
eşantionare;
b) resursele de timp şi băneşti necesare;
c) posibilitatea de asigurare a unui grad mare de confidenţialitate;
d) natura distructivă a măsurării.
577. O exemplificare a obiectivelor urmărite de eşantionare este următoarea:
a) un anumit grad de reprezentativitate a datelor;
b) obţinerea de rezultate stabile;
c) utilizarea eficientă a resurselor;
d) toate cele de mai sus.
578. Ordonaţi în succesiunea adecvată următoarele etape ale planului de eşantionare:
(1) determinarea mărimii eşantionului; (2) alegerea metodei de eşantionare; (3)
definirea populaţiei ţintă; (4) stabilirea cadrului de eşantionare; (5) elaborarea şi
testarea procedurilor de eşantionare.
a)l,2,3,4,5; b)3,4,2, 1,5; c) 3, 4, 1,2,5; d) 2, 3, 4, 5, I.

579. In cadrul unei cercetări selective, populaţia ţintă este:


a) grupul complet al elementelor care sunt relevante pentru cercetare şi în privinţa căruia se vor
realiza inferenţe;
b) un grup de subiecţi ales în funcţie de scopul cercetării, dar în mod independent de problema
decizională;
c) echivalentă cu eşantionul cercetării;
d) reprezentată numai de indivizi sau gospodării, nu şi de organizaţii.
580. Populaţia ţintă este definită în funcţie de:
a) elementele componente; c) factorul timp;
b)aria teritorială; d) toate elementele de mai sus.
581. Pentru a stabili dacă o persoană face parte din populaţia ţintă a unui sondaj, se apelează la
întrebări:
a) deschise; b) filtru; c) de opinie; d) de identificare.

582. Definirea populaţiei ţintă presupune:


a) specificarea doar a caracteristicilor elementelor care fac parte din populaţia ţintă;
b)specificarea doar a caracteristicilor elementelor care nu fac parte din populaţia ţintă;
c) specificarea atât a caracteristicilor elementelor care fac parte din populaţia ţintă, cât şi a
caracteristicilor elementelor care nu fac parte din populaţia ţintă;
d)utilizarea unei singure caracteristici.
583. O reprezentare concretă a elementelor componente ale populaţiei ţintă, de exemplu sub
forma unei liste, este denumită:
a) planul eşantionului; c) chestionarul sondajului;
b)cadrul de eşantionare; d) indicele de sondaj.

584. Erorile datorate cadrului de eşantionare sunt:


a)omisiunile; c) suprareprezentările;
b) subreprezentările; d) toate cele de mai sus.

585. în privinţa abordării bayesiene a eşantionării nu se poate face următoarea afirmaţie:


a) are un caracter secvenţial;
b)foloseşte informaţii obţinute in prealabil, despre populaţia studiată;
c) informaţiile referitoare la costuri şi probabilităţi au un grad mare de disponibilitate;
d)are aplicabilitate limitată.
586. Principala caracteristică a eşantionării tradiţionale este următoarea:
a) selectarea întregului eşantion înainte de culegerea datelor;
b)aplicabilitatea limitată;
c) selectarea elementelor în paralel cu operaţiunea de culegere a datelor;
d)aplicabilitatea doar la cercetările calitative.
587. în cazul eşantionării probabiliste, probabilitatea fiecărui element al populaţiei de a fi selectat
este:
a) cunoscută; b) necunoscută; c) egală cu zero; d) 0,5.
588. în cazul eşantionării probabiliste, mărimea eşantionului creşte cu cât:
a) nivelul de precizie dorit este mai mic;
b) nivelul de confidenţă dorit e-.te mai mic;
c) abaterea standard este mai mică;
d) nivelul maxim al erorii admisibile este mai mic.

589. Dimensiunea eşantionului creşte cu cât:


a) importanţa deciziei este mai mică;
b)numărul variabilelor cercetate este mai mare;
c) scade numărul subgrupurilor populaţiei care sunt studiate;
d)ponderea persoanelor care au caracteristica ce prezintă interes pentru cercetător, în ansamblul
populaţiei, este mai mare.

590. Procedurile de eşantionare sunt:


a) un set de instrucţiuni ce specifică modul în care urmează să fie realizată eşantionarea în mod
concret;
b)recomandări referitoare Ia eşantionare, care pot fi urinate de cercetător;
c) echivalente cu planul de eşantionare;
d)metodele de eşantionare.
591. Eşantionarea neprobabilistă are următoarea caracteristică:
a) este o procedură obiectivă;
b)probabilitatea de selecţie a fiecărui element este cunoscută;
c) se poate calcula eroarea de eşantionare;
d)existenţa erorilor sistematice de selecţie, datorate cercetătorului.

592. Limitele eşantionării neprobabiliste se referă la:


a) costul implicat; c) proiectarea rezultatelor;
b)timpul necesar; d) nici unul dintre aspectele enumerate.

593. In privinţa eşantionării probabiliste, se poate face următoarea afirmaţie:


a) se aplică în cazul cercetărilor concluzive;
b)erorile de eşantionare sunt mai mici;
c) este utilizată atunci când variaţia caracteristicilor la nivelul populaţiei este mică;
d)este mai favorabilă sub aspect operaţional, decât eşantionarea neprobabilistă.
594. In privinţa eşantionării neprobabiliste nu se poate face următoarea afirmaţie:
a) se aplică în cazul în care erorile sistematice sunt mari, pentru a asigura un grad mai mare de
control asupra procesului de eşantionare;
b)se recomandă pentru cercetările exploratorii;
c) este utilizată în cazul unei populaţii omogene;
d)permite estimarea intervalelor de încredere pentru parametrii populaţiei ţintă.
595. Un exemplu de eşantionare neprobabilistă este următorul:
a) eşantionarea stratificată; c) eşantionarea simplă aleatoare;
b)eşantionarea de grup; d) eşantionarea bazată pe raţionament.

596. Un exemplu de eşantionare probabilistă este următorul:


a)eşantionarea sistematică; c) eşantionarea bazată pe comoditate;
b) eşantionarea pe cote: d) eşantionarea tip "bulgăre de zăpadă''.

597. Eşantionarea în raport cu variabilele investigate reprezintă una dintre alternativele


care pot fi avute in vedere pentru determinarea dimensiunii eşantionului investigat şi
construirea acestuia atunci când cercetătorul:
a)vizează evaluarea unor atribute specifice fenomenului de marketing investigat;
b) decide să folosească o marjă de eroare de cel puţin ± 5 %;
c)urmăreşte măsurarea unor variabile care descriu fenomenul investigat;
d) acceptă să garanteze rezultatele cercetării sale cu o probabilitate de 90 %.
598. Dimensiunea eşantionului care urmează să fie folosit în cercetarea frecvenţei de vizitare a
unei unităţi comerciale, în condiţiile unei probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării de 95 %
(z = 1,96), a unei marje de eroare de ± 5 % şi pentru o abatere standard de 0,30, va 11 de:
a) 139; b) 385; c) 1068; d) 1390.

599. Eşantionarea în raport cu atributele investigate reprezintă una dintre alternativele


care pot fi avute în vedere pentru determinarea dimensiunii eşantionului investigat şi construirea
acestuia atunci când cercetătorul:
a)intenţionează să garanteze rezultatele cercetării sale cu o probabilitate de cel mult 90 %;
b)vizează evaluarea unor atribute specifice fenomenului de marketing investigat;
c) decide să folosească o marjă de eroare de cel puţin ± 5 %;
d)urmăreşte măsurarea unor variabile care descriu fenomenul investigat.
600. Dimensiunea unui eşantion care urmează să fie folosit în cercetarea preferinţelor
consumatorilor pentru amenajarea interioară a unei unităţi comerciale, în condiţiile unei probabilităţi
de garantare a rezultatelor cercetării de 95 % (t = 1,96) şi a unei marje de eroare de ± 5 %, va fi de:
a) 191; b) 196; c)201; d) 385.

601. Dimensiunea unui eşantion care urmează să fie folosit în cercetarea preferinţelor
consumatorilor pentru sortimentele de produs care vor fi comercializate în cadrul unei
unităţi comerciale, în condiţiile unei probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării
de 95 % (t = 1,96), a unei marje de eroare de ± 5 % şi a unei ponderi specifice de 74 %
a celor care intenţionează să viziteze unitatea comercială în primele două luni de la
lansare, va fi de:
a) 196; b)296; c) 385; d) 1068.

602. Practica organizării şi desfăşurării cercetărilor de marketing directe şi selective a


impus considerarea şi utilizarea unor marje de eroare:
a) de cel puţin 5 %; c) cuprinse între ± 1 şi ± 5 %;
b)de cel puţin I %: d) de cel puţin 95 %.

603. Practica organizării şi desfăşurării cercetărilor de marketing directe şi selective a


impus considerarea şi utilizarea unei probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării:
a) de cel puţin 95 %; c) cuprinsă între 75 şi 95 %;
b)cuprinsă între ± I şi ± 5 %; d) de cel mult 95 %.

604. Pentru evaluarea oportunităţii corectării dimensiunii eşantionului unei cercetări


de marketing directe şi selective este utilizat indicele de sondaj. Acesta se determină:
a) folosind datele din tabelele statistice, pe baza probabilităţii de garantare a rezultatelor cercetării;
b) prin raportarea dimensiunii calculate a eşantionului la dimensiunea colectivităţii investigate;
c) prin raportarea dimensiunii colectivităţii investigate la dimensiunea calculată a eşantionului;
d) folosind metode de eşantionare secvenţială.
605. In opinia lui George Kress, corectarea dimensiunii eşantionului folosit într-o cercetare de
marketing directă şi selectivă se impune în situaţia în care indicele de sondaj are o valoare minimă
de:
a) 0,01; b)0,05; c)0,I4; d)0,50.

606. Potrivit opiniei lui Guy Audigier, corectarea dimensiunii eşantionului folosit într-o cercetare de
marketing directă şi selectivă se impune în situaţia în care raportul dintre mărimea eşantionului şi
cea a colectivităţii investigate este:
a) supraunitar; c) subunitar;
b)mai mic decât 1/7 (0,1428); d) mai mare decât 1/7 (0,1428)
607. Dimensiunea eşantionului care urmează să fie folosit în cercetarea frecvenţei de
vizitare a unei unităţi comerciale, la nivelul unui grup de 750 de participanţi la un
concurs promoţional organizat anterior de către unitatea în cauză, în condiţiile unei
probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării de 95 % (z = 1,96), a unei marje de
eroare de ± 5 % şi pentru o abatere standard de 0,30, va fi de:
a) 118; b) 139; c) 196; d) 713.
608.Dimensiunea unui eşantion care urmează să fie folosit în cercetarea preferinţelor consumatorilor
pentru amenajarea interioară a unei unităţi comerciale la nivelul unui grup de 2500 de clienţi fideli ai
acesteia, în condiţiile unei probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării de 95 % (t = 1,96) şi a
unei marje de eroare de ± 5 %,va fi de:
a) 196; b)333; c) 385; d)2500.

609. Dimensiunea eşantionului, determinată folosind o modalitate nestatistică de


calcul, care va fi utilizat în cadrul unei cercetări de marketing directe şi selective
realizate la nivelul unei colectivităţi structurate de către cercetător în raport cu vârsta
membrilor acesteia (până la 18, 19 - 35, 36 - 50, 51 - 65 şi 66 de ani şi peste) va fi:
a) de minimum 400 de respondenţi;
b) determinată proporţional cu ponderea fiecărei grupe de vârstă în totalul colectivităţii;
c) de 500 de respondenţi;
d) imposibil de determinat în absenţa unor elemente statistice specifice colectivităţii
investigate.

610. Determinarea dimensiunii grupului investigat utilizat in cadrul unei cercetări calitative poate
fi făcuta prin:
a) folosirea unei formule statistice care să aibă în vedere probabilitatea cu care cercetătorul va
garanta rezultatele cercetării;
b) folosirea unei formule statistice care să ţină seama de marja de eroare folosită de către cercetător
în analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării;
c) apelarea la metode de eşantionare probabilistice (aleatoare) cum sunt eşantionarea simplă
aleatoare, eşantionarea stratificată sau eşantionarea multistadială;
d) utilizarea unei variante adaptate a metodelor nestatistice de determinare a
dimensiunii eşantioanelor ţinând cont de caracteristicile cercetării calitative.

611. Determinarea punctuală a dimensiunii eşantionului presupune:


a) împărţirea prealabilă a colectivităţii investigate în categorii în raport cu unul sau mai multe criterii
geografice, demografice, psihografice sau comportamentale;
b) considerarea unui indice de sondaj corespunzător unui raport între dimensiunea eşantionului şi
cea a colectivităţii investigate de cel puţin 0,1428;
c) recurgerea la formule statistice pentru a stabili o mărime a eşantionului care să rămână constantă
pe durata realizării cercetării nefiind admise completări sau diminuări ulterioare;
d) parcurgerea mai multor etape la finalul cărora cercetătorul să ajungă la o
dimensiune reprezentativă în raport eu un set de criterii prestabilite de eşantionare.

612. Determinarea secvenţială a dimensiunii eşantionului presupune:


a)considerarea unei probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării dc cel puţin 95
% şi a unei marje dc eroare cuprinse între ± I şi ± 5 %;
b) parcurgerea mai multor etape la finalul cărora cercetătorul să ajungă la o dimensiune finală a
eşantionului în raport cu anumite cerinţe legate de structura sau conţinutul acestuia;
c) recurgerea la formule statistice pentru a stabili o mărime a eşantionului care va rămâne constantă
pe durata culegerii datelor putând fi adaptată în funcţie de cerinţele analitice specifice;
d) stratificarea, în mai multe secvenţe, a colectivităţii investigate în categorii omogene în raport cu
unul sau mai multe criterii geografice şi demografice.

613. Principala caracteristică a eşantioanelor folosite în cercetările de marketing direct şi selective


este:
a) interoperabilitatea; b) măsurabilitatea; c) reprezentativitatea; d) validitatea.

614. Asigurarea reprezcntativităţii eşantionului folosit într-o cercetare directă şi selectivă


presupune, printre altele, ca procesul de selecţie al unităţilor de observare să se desfăşoare:
a) obiectiv şi sistematic; c) exclusiv aleator;
b)informai şi subiectiv; d) exclusiv nealcator.

615. Metodele de eşantionare care sc bazează pe principiul conform căruia fiecăreimunităţi din
componenţa colectivităţii investigate îi este asociată o probabilitate determinabilă, egală şi nenulă
pentru a fi selectată şi inclusă în componenţa eşantionului fac parte din categoria celor:
a) neprobabilistice; b) probabilistice; c) punctuale; d) secvenţiale.

616. Două dintre metodele de eşantionare probabilistică folosite în mod frecvent in


cercetările de marketing sunt:
a) eşantionarea prin metoda cotelor şi eşantionarea ad-hoc;
b)eşantionarea prin metoda bulgărelui de zăpadă şi eşantionarea de grup;
c) eşantionarea simplă aleatoare şi eşantionarea stratificată;
d)eşantionarea punctuală şi eşantionarea secvenţială.
617. Metoda de eşantionare a cărei principală caracteristică este aceea că oferă tuturor unităţilor
colectivităţii investigate aceeaşi şansă de a fi selectate şi incluse încomponenţa eşantionului este:
a) eşantionarea simplă aleatoare; c) eşantionarea stratificată proporţională;
b)eşantionarea sistematică aleatoare; d) eşantionarea multistadială.

618. Două dintre variantele operaţionale de implementare a metodei eşantionării simple aleatoare
sunt:
a)eşantionarea ad-hoc şi metoda computerizată;
b) metoda tragerii la sorţi şi metoda tabelelor cu numere aleatoare;
c)eşantionarea stratificată şi eşantionarea multistadială;
d) eşantionarea aleatoare şi eşantionarea nealeatoare.

619. Folosirea in cadrul unei cercetări a motivelor de cumpărare ale unui produs,
desfăşurate in rândul primilor 100 de cumpărători ai acestuia, a regulii de selecţie „vor
fi selectate 10 componente urmându-sc diagonala principală a tabelului" în care sunt
menţionate codurile unice ale acestora corespunde variantei de implementare a
eşantionării simple aleatoare:
a) metoda tragerii la sorţi; c) metoda tabelelor cu numere aleatoare;
b)metoda computerizată; d) metoda seriilor unice de înregistrare.

620. Utilizarea, ca şi criteriu de referinţă in selecţia aleatoare a unităţilor de observare,


a dalei sau zilei de naştere a celor care formează colectivitatea investigată, baza de
eşantionare, corespunde unei variante dc implementare a metodei de eşantionare:
a) multistadială; b) simplă aleatoare; c) sistematică aleatoare; d) stratificată.

621. Dacă o companie de telefonie desfăşoară o cercetare de marketing privind nivelul


de satisfacţie al clienţilor săi în raport cu serviciile oferite şi, pentru construirea eşantionului, se
decide selecţia tuturor clienţilor companiei al căror nume de familie începe cu literele S şi V,
procedura folosită corespunde unei variante de implementare a metodei de eşantionare:
a) de grup; b) secvenţială; c) simplă aleatoare; d) stratificată.

622. Dacă se intenţionează realizarea unei cercetări în rândul studenţilor Academiei de


Studii F.conomice privind oportunitatea şi utilitatea examenului de licenţă şi
cercetătorul decide să includă în componenţa eşantionului cercetării toţi studenţii al
căror cod numeric personal se termină cu 5, procedura folosită corespunde unei
variante de implementare a metodei de eşantionare:
a) de grup; b) multistadială; c) simplă aleatoare; d) stratificată.

623. Utilizarea unei proporţii de selecţie reprezentând expresia raportului existent între
dimensiunea colectivităţii investigate şi dimensiunea eşantionului care urmează să fie construit este
specifică metodei de eşantionare:
a) multistadială; b) sistematică; c) stratificată; d) stratificată proporţională.

624. împărţirea colectivităţii investigate în categorii omogene din punct de vedere al


caracteristicilor acestora urmând ca, din fiecare categorie, să fie selectat în mod aleator un număr
de componente proporţional sau neproporţional cu dimensiunea fiecărei categorii reprezintă
principiul de funcţionare al metodei de eşantionare:
a) de grup; b) multistadială; c) sistematică; d) stratificată.

625. Numărul de straturi în care se va structura colectivitatea investigată în raport cu criteriile şi,
respectiv, categoriile „mediu de reşedinţă" (urban, rural), „nivel de instruire" (studii primare, studii
medii şi studii superioare) şi „vârstă" (până la 24,25 - 44,45 - 64 şi 65 de ani şi peste) este de:
a) 3; b)9; c)24; d)36.

626. Dacă dimensiunea eşantionului folosit în cercetarea preferinţelor pentru băuturi răcoritoare a
consumatorilor bucureşteni este de 400 de unităţi de observare iar eşantionul este structurat în
raport cu criteriile, respectiv categoriile „sex" (bărbaţi, femei) şi „vârstă" (până la 24, 25 - 40, 41 - 59
şi 60 de ani şi peste), atunci numărul componentelor selectate, în mod egal, din fiecare strat va fi
de:
a) 200; b) 100; c) 50; d) 25.

627. Dacă dimensiunea eşantionului folosit în cercetarea preferinţelor pentru bere a


consumatorilor bucureşteni este de 800 dc unităţi de observare, eşantionul este structurat în raport
cu criteriile, respectiv categoriile „sex" (bărbaţi, femei) şi „vârstă" (până la 24, 25 - 40, 41 - 59 şi 60
dc ani şi peste), iar proporţiile specifice criteriilor şi categoriilor menţionate mai sus sunt bărbaţi - 49
%, femei - 51 %, respectiv până la 24 de ani - 20 %, 25 - 40 ani - 25 %, 41 - 59 ani - 25 % şi 60 de
ani şi peste - 30 %, atunci numărul componentelor din stratul „consumatorilor bărbaţi cu vârsta
cuprinsă între 25 şi 40 de ni" va fi de:
a) 98; b) 392; c)200; d)296.

628. împărţirea colectivităţii investigate în diviziuni incluzând unităţi de observare


reunite în raport un criteriu semnificativ pentru domeniul sau fenomenul investigat
urmând ca, pentru constituirea eşantionului, să fie selectat, în mod aleator, un număr
de diviziuni astfel încât să se ajungă la dimensiunea prestabilită a eşantionului
reprezintă principiul de funcţionare al metodei de eşantionare:
a) de grup; b) multistadială; c) sistematică; d) stratificată.

629. Dacă Rectoratul Academiei de Studii Economice din Bucureşti intenţionează să


realizeze o cercetare în rândul studenţilor instituţiei pentru a cunoaşte opiniile acestora
faţă de calitatea serviciilor educaţionale oferite, folosirea eşantionării de grup va avea
în vedere împărţirea, deja existentă, a colectivităţii investigate:
a) în grupe de studii; b) pe ani de studii; c) pe facultăţi; d) pe forme de învăţământ.

630. Eşantionarea multifază şi eşantionarea geografică (teritorială) reprezintă două variante de


implementare ale metodei de eşantionare:
a) de grup; b) multistadială; c) secvenţială; d) stratificată.

631. Varianta eşantionării multistadiale în care cercetătorul realizează analize asupra tuturor
eşantioanclor - iniţiale, intermediare sau finale - obţinute după parcurgerea tuturor stadiilor, scopul
acestora nefiind neapărat obţinerea unor informaţii ci ameliorarea eşantionării şi construirea, în final,
a unui eşantion reprezentativ, este reprezentată de eşantionarea:
a) geografică; b) multifază; c) prin metoda cotelor; d) secvenţială.

632. Varianta eşantionării multistadiale în care cercetătorul porneşte de la structura


teritorială a pieţei investigate şi este preocupat să acopere cât mai complet aria pieţei
investigate până la nivelul fiecărei diviziuni relevante în contextul cercetării este
reprezentată de eşantionarea:
a) geografică; b) multifază; c)secvenţială; d) spaţială.

633. Dacă o firmă distribuitoare de articole de papetărie, care dispune de o reţea proprie de
magazine localizată în toate reşedinţele de judeţ şi în fiecare sector al Bucureştiului, intenţionează
să studieze opinia consumatorilor faţă de oferta sa de produse astfel încât datele să fie culese, într-o
anumită zi şi ntr-un anumit interval orar, de la consumatorii care se găsesc atunci în fiecare dintre
magazinele firmei,
construirea eşantionului va fi realizată folosind metoda de eşantionare:
a) geografică; b) multifază; c) spaţială; d) teritorială.

634. Două dintre metodele dc eşantionare neprobabilistică folosite în mod frecvent în cercetările
de marketing sunt:
a) eşantionarea prin metoda cotelor şi eşantionarea ad-hoc;
b)eşantionarea prin metoda bulgărelui de zăpadă şi eşantionarea de grup;
c) eşantionarea simplă aleatoare şi eşantionarea stratificată;
d)eşantionarea punctuală şi eşantionarea secvenţială.

635. Construirea unui eşantion reprezentativ pentru colectivitatea investigată pe baza


evaluării proprietăţilor acesteia, a exprimării acestora prin intermediul unor ponderi
specifice şi a impunerii condiţiei ca structura eşantionului să fie caracterizată de exact
aceleaşi proporţii, valabile la nivelul colectivităţii din care provine, este specifică
metodei de eşantionare:
a)a bulgărelui de zăpadă; c) simple aleatoare;
b) prin metoda cotelor; d) stratificate.
636. Prin modalitatea sa de implementare, metoda neprobabilistică dc eşantionare
cunoscută ca „eşantionare prin metoda cotelor" este similară din punct de vedere al
conţinutului său cu o variantă a unei metode de eşantionare probabilistică şi anume:
a) eşantionarea sistematică; c) eşantionarea stratificată proporţională;
b)eşantionarea stratificată neproporţională; d) eşantionarea multistadială multifază.

637. O sursă obiectivă de informaţii care poate fi avută în vedere pentru identificarea
cotelor folosite în structurarea unui eşantion incluzând consumatori persoane fizice,
reprezentativ din punct de vedere demografic la nivel naţional, este:
a) Anuarul Statistic al României;
b)Buletinul lunar al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului;
c) Raportul anual al Băncii Naţionale a României;
d)Studiul naţional BRAT de audienţă al tirajelor publicaţiilor cotidiane şi periodice.
638. O sursă obiectivă de informaţii care poate fi avută în vedere pentru identificarea cotelor
folosite în structurarea unui eşantion incluzând întreprinderi, reprezentativ la nivel naţional, este:
a) Anuarul Statistic al României;
b)Buletinul lunar al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci;
c) Raportul anual al Băncii Naţionale a României;
d)Studiul naţional BRAT de audienţă al tirajelor publicaţiilor cotidiane şi periodice.

639.Pentru a construi un eşantion reprezentativ în raport cu „vârsta" folosind pentru eşantionare


metoda cotelor şi ştiind că structura colectivităţii investigate în raport cu acest criteriu este „18-30
de ani" - 21%, 31-45 de ani" - 23%, „46-60 dc ani" - 27% şi „peste 60 de ani" - 29 % iar dimensiunea
calculată a eşantionului este de 500, numărul de unităţi de observare din fiecare dintre cele patru
categorii va fi, în ordine, de:
a) 125, 125, 125, 125; c) 105, 115, 135, 145;
b) 150, 150, 100, 100; d) 210, 230, 270, 290.

640. Trei criterii demografice utilizabile pentru construirea unui eşantion reprezentativ la nivel
naţional folosind metoda cotelor sunt:
a) mediul de reşedinţă, stilul de viaţă şi vârsta;
b)mărimea veniturilor, nivelul de instruire şi sexul;
c) frecvenţa, locurile şi motivele cumpărării;
d)profesia, regiunea geografică şi starea civilă.
641. O variantă distinctă de implementare a metodei cotelor, in care accentul se mută de pe
includerea în structura eşantionului a unui număr predeterminat de componente în funcţie de
valorile calculate ale cotelor pe reprezentarea fiecărei categorii sau combinaţii de categorii
identificate prin considerarea variabilelor de referinţă, este cunoscută în literatura de specialitate
sub denumirea de:
a)eşantionare dimensională; c) eşantionare secvenţială;
b) eşantionare geografică; d) eşantionare spaţială.

642. Identificarea de către cercetător, pe baza unor raţionamente specifice, a unui număr de
respondenţi care vor fi intervievaţi şi care, la rândul lor, vor recomanda alţi respondenţi
cercetătorului până la atingerea dimensiunii eşantionului constituieprincipiul de funcţionare al
eşantionării prin:
a) metoda bulgărelui de zăpadă; c) metoda pasului mecanic;
b)metoda cotelor; d) metoda sistematică aleatoare.

643. în cazul eşantionării prin metoda bulgărelui de zăpadă, stabilirea dimensiunii


eşantionului este realizată şi, în consecinţă, eşantionul este considerat a fi complet:
a) în funcţie de probabilitatea de garantare a rezultatelor cercetării şi de marja de eroare;
b) numai după obţinerea unor informaţii relevante, cvasicomplete referitoare la domeniul studiat;
c) numai dacă este acoperită în totalitate aria pieţei investigate;
d) în funcţie de nivelul specific al indicelui de sondaj.
644. Metoda de eşantionare care conduce la construirea unui eşantion care va include
doar acele unităţi de observare, relevante din punct de vedere al capacităţii lor de a
furniza informaţii relevante pentru domeniul investigat, selectate de către cercetător este:
a) eşantionarea ad-hoc; c) eşantionarea orientată;
b)eşantionarea de grup; d) eşantionarea spaţială.
645. Diferenţa principală între metoda bulgărelui de zăpadă şi eşantionarea orientată se referă la:
a) selecţia absolut aleatoare a unităţilor dc observare care vor fi incluse în structura eşantionului;
b) apelarea sau neapelarea la recomandările celor deja intervievaţi pentru restul respondenţi lor;
c) probabilitatea de garantare a rezultatelor cercetării;
d) scopul general, obiectivele şi ipotezele cercetării aflată în desfăşurare.
646. Atunci când domeniul investigat este definit şi cercetătorul stabileşte un spaţiu şi un moment
în care cercetarea propriu-zisă urmează să se desfăşoare (dc cele mai multe ori spaţiile fiind chiar
sediul firmei sau spaţiile comerciale ale acesteia iar momentele fiind cele în care nevoia pentru a
obţine anumite informaţii este stringentă), metoda de eşantionare cea mai convenabilă este:
a) metoda cotelor; c) eşantionarea ad-hoc;
b) eşantionarea stratificată; d) eşantionarea multistadială.

647. Numeroasele metode de analiză a datelor în cercetările de marketing pot fi grupate după
criterii foarte diferite, cum sunt:
a) tipul de scală utilizat; c) natura relaţiei dintre eşantioane;
b)numărul cşantioanelor cercetate; d) toate cele de mai sus.

648. Unul din următoarele criterii nu stă Ia baza grupării metodelor de analiză a datelor în
cercetările de marketing:
a) numărul cşantioanelor cercetate; c) natura relaţiei dintre eşantioanele investigate;
b) tendinţa centrală a variabilelor considerate; d) numărul variabilelor considerate.
649. Printre obiectivele urmărite în procesul de analiză a datelor în cercetările de marketing nu se
înscrie:
a) realizarea unor experimente de marketing;
b) determinarea tendinţei centrale a variabilelor considerate;
c) caracterizarea variaţiei şi a repartiţiei acestora;
d) măsurarea gradului de asociere între ele.
650. Printre obiectivele urmărite în procesul de analiză a datelor în cercetările de marketing nu se
înscrie:
a) realizarea unor estimări şi previziuni;
b) evaluarea diferenţelor dintre variabile sau grupuri de variabile;
c) numărul variabilelor considerate;
d) evidenţierea legăturilor cauzale dintre variabile.
651. Alegerea modalităţii de analiză a informaţiilor în cercetările de marketing
presupune considerarea următoarelor criterii:
1 ) intervalul de timp disponibil pentru efectuarea prelucrării informaţiilor; 2) bugetul cercetării; 3)
calitatea dorită a informaţiei; 4) tipul de scală utilizat; 5) diversitatea scalelor utilizate; 6) numărul
eşantioanelor cercetate; 7) caracterul dependent sau independent al eşantioanelor utilizate; 8)
resursele umane disponibile, care vor fi implicate în procesul de prelucrare a informaţiilor
a) 1.3,4; b) 3,4,6; c) 4,6,7; d) 5,7,8. .

652. Pentru măsurarea gradului de asociere a două variabile nu se utilizează una


dintre metodele enumerate:
a) coeficientul lui Goodman;
b) coeficientul de corelaţie a rangurilor a lui Spearman;
c) coeficientul de corelaţie al lui Pearson;
d) analiza bayesiană.
653. Procesul de analiză a informaţiilor în cercetările de marketing se referă în
principal la:
a) determinarea tendinţei centrale a variabilelor considerate;
b) definitivarea instrumentelor de culegere;
c) definirea conceptuală şi operaţională a variabilelor;
d) descrierea datelor, folosind indicatori statistici şi metode grafice.
654. Care este valoarea coeficientului de contingenţă, corespunzător unei cercetări selective,
desfăşurate pe un eşantion de 1000 de persoane, în condiţiile în care valoarea calculată a lui x2 este
6,58, iar probabilitatea de garantare a rezultatelor este 0,95, pentru care valoarea t = 1,96?
a) 1,41; b)0,22; c)-0,27; d) 0,08.
655. Pentru un tabel de contingenţă de tipul 3x3 coeficientul de contingenţă calculat
poate lua valori în intervalul:
a) [-1, +1]; b)(0, 707); c) [0, 0,816]; d) [0, 0,705].

656. Care este valoarea coeficientului de contingenţă corespunzător unei cercetări


selective desfăşurate pe un eşantion de 1500 de persoane, în condiţiile în care valoarea
calculată a lui %' este 26,5, iar probabilitatea de garantare a rezultatelor este 0,95?
a) 1,13; b) 0,13; c)-0,13; d) 1,22.

657. Coeficientul de contingenţă este utilizat pentru măsurarea corelaţiei în cazul scalei:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.

658. In cazul unei cercetări selective, efectuate pe un eşantion de 5000 de persoane,


gradul de semnificaţie a diferenţelor de opinie între subiecţi, în funcţie de vârstă, a
fost analizat cu ajutorul testului ‫ אּ‬2 în cazul în care valoarea teoretică este de 3,55,
pentru ce valoare calculată a lui ‫ אּ‬2 ipoteza nulă este acceptată?
a) 3,35 b) 8,12; c) 3,92; d)3,82.

659. Pentru un tabel de contingenţa, de tipul 3x3, coeficientul de contingenţă maxim poate fi:
a) +1; b)0,816; c)0,.707; d)0,304.

660. Care este valoarea coeficientului de contingenţă, corespunzător unei cercetări


selective, desfăşurate pe un eşantion de 200 de persoane, în condiţiile în care valoarea
calculată a lui ‫ אּ‬2 este 2,38, iar probabilitatea de garantare a rezultatelor este 0,95,
pentru care valoarea t = 1,96?
a) 0,11; b) -0,12; c) 0,707; d) 0,145.

661. Pentru aplicarea cu succes a testului ‫ אּ‬2 trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
I) numărul subeşantioanelor independente să fie mai mare de trei; 2) numărul subeşantioanelor
independente să fie mai mic de trei; 3) frecvenţele ce rezultă din observare trebuie să aibă valori
mici; 4) efectivul colectivităţii cercetate să fie de cel puţin 40 de unităţi; 5) efectivul colectivităţii
cercetate să fie de cel mult 40 de unităţi; 6) mai mult de două subeşantioane să fie independente; 7)
frecvenţele ce rezultă din observare nu trebuie să aibă valori prea mici; 8) efectivul colectivităţii
cercetate să fie de 1000 de unităţi
a) 1,3,4; b) 2,5,7; c) 4,6,7; d) 6,7,8.
662. Coeficientul de contingenţă calculat pentru un tabel de contingenţă de tipul 2x2 poate lua
valori în intervalul:
a) (-1, +1]; b)(0, 0,707); c) [0, 0,707]; d) (0, 1].

663. Pentru testarea gradului de semnificaţie a diferenţelor de opinie între mai mult de două
subeşantioane independente, se poate utiliza:
a) testul ‫ אּ‬2; b) testul U; c) testul Fisher; d) testul Durbin-Watson.

664. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 2x2, coeficientul de contingenţă maxim poate fi:
a) +1; b) 0,816; c) 0,707; d) 0,806.

665. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 3x3, coeficientul de corelaţie Pearson calculat poate
lua valori în intervalul:
a) [-1, +1]; b) [0,0,816]; c) [0, +1]; d) [0, 0,705].

666. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 3x3, coeficientul de corelaţie a rangurilor al lui
Spearman calculat poate lua valori în intervalul:
a) [0, +1]; b) [0, 0,816]; c)[-1,+ 1]; d) [0,0,7051]

667. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 2x2, coeficientul de corelaţie a rangurilor al lui
Kendall calculat poate lua valori în intervalul:
a) [-1, +1]; b)(0, 0,304); c) [0, +1]; d) [0, 0,705].
668. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 2x2, coeficientul <I> a lui Cramer poate lua valori în
intervalul
a) [0, + 1 ]; b) [0, 0,500]; c)[-1, +1]; d)[-1, 0].

669. Cu ocazia lansării pe piaţa Bucureştiului a produsului ROCOCO, s-a efectuat un sondaj in rândul
consumatorilor, pe un eşantion de 1200 de persoane. In urma centralizării rezultatelor, s-a stabilit
următoarea repartizare a subiecţilor investigaţi, pe grupe de vârstă, în funcţie de modul de apreciere
a noului produs supus investigării:
Aprecieri Grupa de vârsta
Sub 25 ani 25-60 ani peste 60 ani
-Favorabile 193 232 139
-Nefavorabile 230 241 165
Pentru evaluarea semnificaţiei diferenţelor între subgrupele eşantionului s-a folosit testul ‫ אּ‬2 • Care
este valoarea calculată a lui ‫ אּ‬2
a) 2,503; b) 1,457; c) 1,401; d)-1,403.

670. Valoarea 0 (zero) a unui coeficient indică:


a) asocierea perfectă a variabilelor; c) lipsa corelaţiei;
b)asocierea parţială a variabilelor; d) nici una din variantele a) - c).

671. în condiţia aplicării testului ‫ אּ‬2. pentru studierea semnificaţiei statistice a diferenţei de opinie
dintre subiecţii cuprinşi în trei subeşantioane ( sub 18 ani, 18-45 ani, peste 45 ani) asupra
preferinţelor faţă de un produs electronic (preferă, nu preferă, nedecişi), numărul de grade de
libertate aferente valorii tabelate a Iui % este:
a) 3; b)4; c) 5; d)6.
672. într-o cercetare de piaţă ce urmăreşte studierea modului de apreciere a
deodorantului Roua în funcţie de vârstă, s-a utilizat testul ‫ אּ‬2 Valoarea calculată a lui
‫ אּ‬2 este 5,995, iar cea tabelată pentru un nivel de semnificaţie de 0,05 si 2 grade de
libertate este tot 5,995.în acest caz:
a) ipoteza nulă se acceptă;
b) nu există diferenţe în funcţie de vârstă în modul de apreciere a deodorantului;
c) ipoteza nulă nu se acceptă;
d) există diferenţe în funcţie de vârstă în modul de apreciere al produsului, dar sunt nesemnificative.
673. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală nemetrică:
a) regresia multiplă;
b) analiza discriminantului liniar multiplu;
c) analiza canonică;
d) analiza structurilor latente.
674. Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru
studierea interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu ajutorul
scalei metrice?
a) analiza grupurilor;
b) analiza structurilor latente;
c) analiza multivariată a variaţiei;
d) analiza dinamicii de tip Forrester.
675. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală metrică:
a) analiza discriminantului liniar multiplu; c) analiza factorială;
b) analiza canonică; d) analiza structurilor latente.

676. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală ncmetrică:
a) analiza nemetrică multidimensională; c) analiza canonică;
b) analiza discriminantului neliniar de ordinul k; d) analiza post factorială.

677. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
dependenţelor, în cazul în care există o singură variabilă dependentă, măsurată cu o scală metrică:
a) regresia multiplă; c) analiza factorială;
b) analiza multivariată a variaţiei; d) analiza ortogonală.

678. Metoda statistică multivariată care permite, prin experimente, să controleze variaţia
influenţei factorilor independenţi şi să estimeze efectele acestor variaţii asupra variabilei
dependente poartă numele de:
a) scalare metrică multidimensională; c) analiza multivariată a variaţiei;
b) analiza structurilor latente; d) analiza factorială.

679. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
dependenţelor, în cazul în care variabilele dependente sunt măsurate cu o scală
metrică:
a) analiza ADC/PERT; c) analiza factorială;
b) analiza multivariată a variaţiei; d) analiza regresională.

680. Metoda statistică multivariată de cercetare a relaţiei dintre o variabilă dependentă, măsurată cu
ajutorul unei scale metrice şi două sau mai multe variabile independente poartă numele de:
a) metoda regresiei multiple; c) analiza structurilor latente;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza factorială.

681. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
dependenţelor, în cazul în care există o singură variabilă dependentă, măsurată cu o scală
nemetrică:
a) analiza sistemelor de ecuaţii simultane; c) analiza factorială;
b) analiza discriminantului liniar multiplu; d) analiza structurilor latente.

682. Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
dependenţelor, în cazul mai multor variabile dependente măsurate în scală nemetrîcă?
a) analiza canonică; c) analiza grupurilor;
b) analiza structurilor latente; d) analiza morfologică.

683. Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu ajutorul unei scale metrice?
a) scalarea metrică multidimensională; c) analiza drumului critic;
b) analiza structurilor amorfe; d) analiza bivariată.

684. Metoda statistică multivariată de cercetare a relaţiei dintre un grup de variabile dependente
şi un grup de variabile independente, care pot fi măsurate cu ajutorul unor scale metrice sau
nemetrice, poartă numele de:
a) analiza canonică; c) analiza structurilor multidimensionale;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza grupurilor multistadiale.

685. Metoda statistică multivariată de estimare a relaţiei dintre o variabilă dependentă de tip
dihotomic sau multihotomic şi combinaţii liniare a două sau mai multe variabile independente,
măsurate cu ajutorul unei scale metrice poartă numele de:
a) metoda discriminantului liniar multiplu; c) analiza structurilor latente;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza morfologică.
686. O diferenţă între metoda regresiei multiple şi metoda discriminantului liniar multiplu este
dată de:
a) numărul de variabile dependente considerate;
b)tipul de scală utilizat pentru măsurarea variabilei dependente;
c) tipul de scală utilizat pentru măsurarea variabilelor independente;
d)tipul relaţiei dintre variabile.
687. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la analiza canonică este adevărată:
a) este o metodă de studiere a interdependenţelor dintre variabile;
b)operează cu o singură variabilă independentă, măsurată pe o scala nemetrică;
c) atât variabilele independente cât şi cele dependente pot fi măsurate cu scale metrice sau
nemetrice;
d) studiază relaţia liniară dintre o variabilă dependentă şi un grup de variabile independente.
*
688. Domeniul în care s-a consacrat analiza grupurilor este:
a) poziţionarea; c) segmentarea pieţei;
b) cercetarea calitativă; d) analiza conjuncturii pieţei.
689. în cazul analizei structurilor latente, nu este valabilă afirmaţia:
a) analiza structurilor latente este o metodă relativ nouă;
b)analiza structurilor latente realizează obiective urmărite de analiza factorială;
c) analiza structurilor latente operează cu unele demersuri specifice analizei grupurilor;
d)variabilele supuse analizei sunt măsurate pe o scala metrică.

690. Construirea unui spaţiu pcrccptual în care sunt reprezentaţi stimul» în funcţie de modul în
care sunt percepuţi de către subiecţii cercetaţi este un demers speciile:
a) regresiei multiple; c) analizei canonice;
b) metodei discriminantului liniar multiplu; d) scalarii multidimensionale.

691. Unul din indicatorii tendinţei centrale - media geometrică - se poate calcula în cazul datelor
provenite din scale:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.

692. Valoarea modală - primul indicator al tendinţei centrale - se poate calcula în cazul datelor
provenite numai din scale:
a) metrice; b) nemetrice; c) metrice şi nemetrice; d) comparative.

693. Al doilea indicator al tendinţei centrale - mediana - se poate calcula în cazul datelor provenite
din scale:
a) ordinale; b) interval; c) proporţionale; d) toate cele de mai sus.

694. în cazul datelor provenite din scale interval şi proporţionale pot fi calculaţi următorii indicatori
ai tendinţei centrale:
a) valoarea modală (grupul modal); c) media aritmetică;
b)mediana; d) toţi cei de mai sus.

695. Care dintre cei patru indicatori nu caracterizează tendinţa centrală?


a) grupul modal; b) cuartilele; c) mediana; d) media.

696. în cazul scalelor nominale pentru caracterizarea variaţiei pot fi utilizaţi următorii indicatori:
a) amplitudinea variaţiei, procentele; c) distribuţia de frecvenţe, procentele;
b)cuartilele, decilele, centilele; d) abaterea medie, procentele.

697. Măsurarea gradului de asociere a două variabile se face sub aspectul:


a) direcţiei (naturii); c) semnificaţiei statistice;
b)intensităţii; d) toate cele de mai sus.

698. Corelaţia phi se poate folosi pentru a caracteriza gradul de asociere intre două variabile:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.

699. Semnul coeficientului de corelaţie r, caracterizează:


a) direcţia (natura) asocierii între două variabile;
b) intensitatea asocierii între două variabile;
c) semnificaţia statistică a asocierii între două variabile;
d) toate cele de mai sus.
700. Pentru testarea gradului de semnificaţie a două variabile nominale, în cazul a două
eşantioane independente se poate utiliza testul:
a) Student; b) Fisher; c) McNemar; d) ‫ אּ‬2

701. „Corecţia pentru continuitate" care se aplică unor date în formă discretă, pentru a obţine o
mai mare exactitate este cunoscută sub numele de:
a) corecţia lui Cochran; c) corecţia lui Kruskal;
b) corecţia lui Yates; d) corecţia lui Goodman.
702. Dacă suma frecvenţelor unui tabel de contingenţă, N < 20, gradul de semnificaţie a asocierii
dintre două variabile nominale se evaluează cu ajutorul testului:
a) ‫ אּ‬2; b) Student; c) probabilităţii exacte a lui Fisher; d) Fisher.

703. Pentru testarea gradului de semnificaţie a asocierii dintre variabile nominale provenind de la
mai mult de două subeşantioanc independente se apelează la:
a) testul probabilităţii exacte a lui Fisher; c) testul McNemar;
b) testul Student; d) testul ‫ אּ‬2

704. Pentru măsurarea gradului de asociere între variabilele unui tabel de contingenţă
cu orice număr de rânduri sau coloane se poate utiliza:
a) coeficientul de corelaţie rphi c) coeficientul de contingenţă C;
b) coeficientul de corelaţie a rangurilor; d) coeficientul de corelaţie al lui Pearson.

705. In cazul a două eşantioane dependente, pentru a evalua semnificaţia schimbărilor de opinie
de la o măsurare la alta, înainte şi după aplicarea factorului experimental, este necesară utilizarea
testului:
a) ‫ אּ‬2; b) Student; c) McNemar; d) Fisher.

706. în cazul a două eşantioane dependente, dacă frecvenţa care se aşteaptă să rezulte conform
ipotezei nule, respectiv '/2(a + d) are valoarea < 5 în locul testului McNemar se va utiliza:
a) testul probabilităţii exacte al lui Fisher; c) testul binomial;
b) testul Cochran: d) testul Student.

707. Pentru măsurarea gradului de asociere dintre rangurile alternativelor considerate pentru
două variabile ordinale se poate utiliza:
a) coeficientul de contingenţă C; c) coeficientul de corelaţie al
lui Spearman;
b) coeficientul de corelaţie rphi; d) coeficientul de
corelaţie al lui Pearson.
708. Pentru cercetarea relaţiilor de asociere sub forma relaţiilor dintre variabilele de tip ordinal se
apelează la:
a) coeficientul de contingenţă C; c) coeficientul de corelaţie al lui
Spearman;
b) coeficientul de corelaţie rphi; d) coeficientul y al lui Goodman şi
Kruskal.

709. în cazul scalelor metrice, direcţia (natura), intensitatea şi semnificaţia statistică a


gradului de asociere dintre două variabile are la bază:
a)coeficientul de corelaţie r phi
b) coeficientul de corelaţie Y al lui Goodman şi Kruskal;
c)coeficientul de corelaţie al lui Spearman;
d) coeficientul de corelaţie al lui Pearson.

710. Pentru a testa gradul de semnificaţie statistică a coeficientului de corelaţie al lui


Pearson se utilizează:
a) repartiţia Student; c) repartiţia normală;
b)repartiţia ‫ אּ‬2; d) repartiţia binomială

711. Cercetarea relaţiei liniare dintre o variabilă dependentă, măsurată cu o scală


metrică şi două sau mai multe variabile independente măsurate cu orice tip de scală se
poate face cu ajutorul:
a) discriminantului liniar multiplu; c) analizei canonice;
b)regresiei multiple; d) analizei multivariate a variaţiei.

712. Pentru măsurarea relaţiei liniare dintre o variabilă dependentă de tip dihotomic (cu două
stări) sau multihotomică (cu mai mult de două stări), deci măsurată cu ajutorul unei scale nemetrice
şi combinaţii liniare ale mai multor variabile independente pentru măsurarea cărora s-a folosit o
scală metrică se poate utiliza:
a) metoda regresie multiple: c) analiza multivariată a variaţiei;
b)metoda discriminantului liniar multiplu; d) analiza canonică.

713. Proiectările factoriale, pătratele latine, pătratele greco-latine sc folosesc pentru a realiza:
a)analiza structurilor latente; c) analiza multivariată a variaţiei;
b) analiza discriminantului liniar multiplu; d) analiza grupurilor.

714. Pentru studierea relaţiei liniare dintre un grup de variabile dependente şi un grup
de variabile independente şi unele şi altele putând fi măsurate cu ajutorul unor scale
metrice sau nemetrice sc poate utiliza:
a) analiza structurilor latente; c) analiza grupurilor;
b) analiza canonică; d) analiza multivariată a variaţiei.

715. Cercetarea legăturilor de interdependenţă dintre mai multe variabile cu ajutorul cărora se
caracterizează un anumit fenomen, prin reducerea (condensarea) volumului datelor cuprinse în
variabilele iniţiale şi constituirea unui set mai mic de dimensiuni
urmărindu-se o pierdere minimă de informaţii se poate realiza cu metoda de:
a)analiză factorială; c) analiză canonică;
b) analiză a grupurilor; d) analiză multivariată a variaţiei.

716. Grupul de metode statistice multivariate de clasificare a componentelor unei mulţimi


eterogene (consumatori, produse, întreprinderi etc.) în grupuri omogene, având la bază un anumit
criteriu poartă denumirea de:
a) analiză factorială; c) analiza grupurilor;
b)analiză canonică; d) analiza structurilor latente.

717. TORSCA reprezintă un algoritm folosit în:


a) analiza structurilor latente; c) analiza grupurilor;
b)analiza factorială; d) scalarea multidimensională.

718. Coeficientul a utilizat în metoda nivelării exponenţiale ia valori în intervalul:


a) [-1,1]; b) [0,1]; c)(-l,0]; d)(-l, 1).

719. în rândul metodelor exogene de previziune se înscriu:


a) metoda de extrapolare a trendului; c) metode de tip gravitaţional;
b) metoda PF.RT-Res; d) metoda Box-Jenkins.

720. La metodele de previziune exogene regresionale, de formă liniară, parametrii de regresie


sunt estimaţi prin:
a) metoda verosimilităţii maxime; c) metoda celor mai mici pătrate;
b) metoda punctelor empirice; d) metoda aproximărilor succesive.

721. Coeficientul de lisaj a, utilizat în metoda nivelării exponenţiale, asigură o nivelare


considerabilă, dacă tinde spre:
a) -1; b) 0; c) 0,4; d)+1

722. în rândul metodelor cauzale se înscriu:


a) metoda lanţurilor Markov; c) metoda lui Morlat şi Bachelet;
b) metoda regresiei; d) metoda Buys-Ballot.

723. La metodele de previziune de tip gravitaţional, parametrii de regresie sunt estimaţi prin:
a) metoda celor mai mici pătrate; c) metoda aproximărilor succesive;
b) metoda bayesiană de estimare; d) metoda Callot.

724. La utilizarea metodei mediilor mobile se recomandată să se ia în considerare:


a) cele mai recente date de istoric din seria dinamică;
b) cele mai vechi date de istoric din seria dinamică;
c) un număr mai mare de valori observate, cu cât seria prezintă variaţii aleatoare pe intervale mai
mari de timp:
d) un număr mai mare de valori observate când variaţiile aleatoare sunt mai bruşte şi pe intervale
mai mici de timp.

725. Metoda nivelării exponenţiale duble este recomandată în situaţiile în care scria dinamică
posedă în configuraţia sa:
a) o tendinţă liniară; c) o tendinţă sezonieră;
b) o tendinţă pozitivă; d) o tendinţă semilogaritmică.

726. Metodele de previziune bazate pe descompunerea seriilor dinamice presupun patru tipuri de
componente posibile. Care din componentele enumerate mai jos nu fac parte din această
configuraţie:
a) componenta orizontală; c) componenta sezonieră;
b) componenta de trend (tendinţă); d) componenta aleatoare (întâmplătoare).

727. Metodele de previziune autoadaptive permit stocarea doar a previziunii anterioare, a valorii
observate din perioada anterioară, precum şi modelul matematic propriu-zis. Care dintre metodele
enumerate mai jos nu fac parte dintre metodele autoadaptive:
a) metoda mediilor mobile ponderate; c) metoda Hoit cu doi parametrii;
b) metoda Brown cu un parametru; d) metode autoregresive.

728. Metodele de previziune bazate pe descompunerea seriilor dinamice presupun


izolarea, cu cât mai mare acurateţe, a fiecărei componente. Care dintre metodele
enumerate mai jos nu fac parte din metodele de ajustare sezonieră:
a) metoda bazată pe trend neliniar; c) metoda Guirschick;
b) metoda Buys-Ballot; d) tehnica Delphi.

729. Metodele de previziune autoadaptive permit stocarea doar a previziunii anterioare, a valorii
observate din perioada anterioară, precum şi modelul matematic propriu-zis. Care dintre metodele
enumerate mai jos fac parte dintre metodele autoadaptive:
a) metoda termenului maxim ;
b) metoda raportului între perioade succesive;
c) metoda Wintercu tendinţă şi sezonalitate:
d) metode gravitaţionale.
730. Pentru situaţiile in care seria dinamică arc o configuraţie asemănătoare cu o curbă de ordin
superior, tară a prezenta sezonalităţi. se recomandă metoda de nivelare exponenţială de previziune:
a) nivelarea exponenţială cu doi parametrii a lui Hoit;
b) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
c) nivelarea exponenţială a lui VVinter;
d) metoda lui Morlat şi Bachelet.
731. Metodele de previziune bazate pe descompunerea seriilor dinamice presupun izolarea, cu cît
mai mare acurateţe, a fiecărei componente. Care dintre metodele enumerate mai jos nu fac parte
dintre metodele de descompunere:
a) metoda lui Shiskin; c) metoda Callot;
b) metoda Buys-Ballot; d) tehnica scenariilor.

732. Pentru situaţiile în care seria dinamică are o configuraţie cu tendinţă, fără a
prezenta sezonalităţi, se recomandă metoda de nivelare exponenţială de previziune:
a) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
b) nivelarea exponenţială a lui Winter;
c) nivelarea exponenţială dublă;
d) metoda Hoit cu doi parametrii.
733. Pentru situaţiile în care seria dinamică este caracterizată de sezonalitate, se utilizează
metoda nivelării exponenţiale:
a) pătratice a lui Brown; c) metoda lui Morlat şi Bachelet;
b) cu doi parametrii a lui Hoit; d) modelul lui Winter.
734. Care dintre următoarele metode de previziune nu este o metodă cantitativa?
a) descompunerea seriilor dinamice;
b) metodele de extrapolare a trendului;
c) metodele de tip gravitaţional;
d) metodele bazate pe teoria utilităţii.
735. Directorul de marketing al unei firme distribuitoare de medicamente intenţionează să
previzioneze vânzările anuale ale firmei pentru anul 2004. în opinia sa, vânzările se vor plasa cel mai
probabil la nivelul de 2 mld. lei, acestea fiind de cel puţin 1.6 mld. lei şi de cel mult 2,4 mld. lei. Care
este valoarea previzionata a vânzărilor ?
a) 1,95 mld. lei; b) 1,17 mld. lei; c) 2.00 mld. lei; d) 1.50 mld. lei.

736. Care dintre următoarele metode de previziune nu este o metodă cantitativă?


a) metoda Callot; c) lanţuri Markov;
b) metoda bazată pe modele LAG; d) metoda brainstormingului.

737. în rândul metodelor autoregresive de previziune sc înscrie metoda:


a) metoda de tip gravitaţional; c) lanţuri Markov;
b) metoda nivelării exponenţiale; d) metoda Box-Jenkins.

738. în rândul metodelor exogene de previziune se înscrie metoda:


a) extrapolarea fenomenologică; c) metoda PERT- derivat;
b) metoda bazată pe modelul l.AG; d) metoda Buys-Ballot.

739. în rândul metodelor endogene de previziune se înscrie metoda:


a) metoda PERT - Res; c) metoda autoregresivă;
b) metoda de tip gravitaţional; d) metoda regresiei.
740. Metoda calitativă de previziune prin care se compară configuraţii istorice cu situaţii existente,
în vederea previzionării dezvoltării viitoare poartă numele de:
a) tehnica Forrester; c) tehnica analogiilor;
b) tehnica Brainstorming; d) tehnica comparaţiilor istorice.

741. Metoda calitativă de previziune prin care se realizează un consens de opinii din partea unui
grup de experţi, solicitaţi să facă previziuni în legătură cu evoluţia unei anumite variabile poartă
numele de:
a) tehnica Delphi; c) tehnica scenariilor;
b) tehnica Brainstormine; d) tehnica Forrester.

742. Metoda calitativă de previziune prin care valoarea previzională rezultă printr-un algoritm
specific de ponderare a stărilor naturale ale evoluţiei unui fenomen cu probabilităţile
corespunzătoare poartă numele de:
a) metoda arborilor de pertinenţă;
b) metode bazate pe teoria creativităţii;
c) tehnica analogiilor;
d) metode bazate pe teoria utilităţii.

743. Pentru previziunea dinamică a cotei de piaţă, se foloseşte:


a) metoda estimărilor de grup; c) metoda bazată pe teoria utilităţilor;
b) metoda descompunerii seriei dinamice; d) metoda lanţurilor Markov.

744. Societatea comercială ALFACOM S.R.L. a lansat pe piaţa românească noul produs cosmetic
"Geromel" destinat persoanelor vârstnice. Produsele concurente sunt "Plantsen" şi "Natur". Pentru a
determina modificările în privinţa preferinţelor şi loialităţii consumatorilor faţă de cele trei produse,
societatea a organizat o cercetare longitudinală, pe un panel de 1000 de cumpărători. Rezultatele
cercetărilor efectuate în

Produsul Numărul de cumpărători în Redistribuirea


perioada ianuarie-martie cumpărătorilor în
perioada aprilie-iunie
Geromel Plantsen Natur
Geromel 532 452 35 45
Plantscn 315 38 252 25
Natur 153 14 4 135
Care sunt cotele de piaţă ale celor trei produse concurente A,B şi C previzionate pentru următoarele
două trimestre?
a) 53,2%; 31,5%; 15,3%; c) 46,5%; 26,0%; 27,5%;
b) 48,2%; 27,4%; 24,4%; d) 45,1%; 24,9%; 30,0%.

745. La modelele de previziune autoregresive parametrii de regresie sunt estimaţi prin:


a) metoda neliniară a celor mai mici pătrate;
b) metoda norului de puncte;
c) metoda verosimilităţii maxime;
d) metoda aproximărilor succesive.

746. Metodele calitative de previziune mai sunt cunoscute în literatura de specialitate şi sub
denumirea:
a) metode logice; c) metode analogice;
b) metode tehnologice; d) metode fenomenologice.

747. Metoda lanţurilor Markov se înscrie în categoria metodelor de:


a) previziune statică a cotei de piaţă;
b) descompunere a seriilor dinamice;
c) previziune dinamică a cotei de piaţă;
d) studiere a relaţiilor cauzale dintre fenomene.

748. Pentru previzionarea evoluţiei pieţei produsului X, subiectului intervievat i se solicită să facă
trei estimări asupra vânzărilor: optimistă, pesimistă şi cea mai probabilă. Valorile atribuite de acesta
au fost: 400 mld lei, 100 mld lei şi 220 mld lei. Valoarea previzionată a vânzărilor produsului X este:
a) 170 mld. lei; b) 230 mld lei; c) 240 mld lei; d) 235 mld. lei.

749. Metodele de tip gravitaţional se încadrează în categoria uneia dintre următoarele metode de
previziune:
a) cauzale; b) bazate pe analiza seriilor dinamice;
c) calitative de previziune; d) endogene.

750. Care dintre următoarele afirmaţii, privind metoda modificării procentuale nu este adevărată:
a) metoda modificării procentuale este indicată a fi folosită atunci când seria dinamică posedă
pe termen lung o tendinţă pozitivă sau negativă;
b) metoda modificării procentuale urmăreşte să evalueze schimbarea procentuală a variabilei
analizate între perioade succesive de timp;
c) metoda modificării procentuale ţine seama de valoarea cea mai recentă a variabilei ce se
previzionează;
d) metoda modificării procentuale operează cu media indicilor care exprimă
modificarea procentuală a variabilei de la o perioadă la alta.

751. în utilizarea mediilor mobile ca metodă de previziune, se recomandă luarea în calcul a unui
număr mai mic de perioade atunci când:
a) perioadele cele mai recente au o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b) seria dinamică prezintă variaţii aleatoare pe intervale mari de timp;
c) seria dinamică are o anumită configuraţie, iar variaţiile aleatoare sunt mai bruşte şi pe intervale
mici de timp;
d) nici una dintre variantele menţionate.
752. Filtrarea adaptivă generalizată face parte din categoria:
a) metodelor de nivelare exponenţială;
b) metodelor de descompunere a seriilor dinamice;
c) metodelor autoregresive;
d) metodelor cauzale.
753. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la metoda nivelării exponenţiale nu este
adevărată:
a) valorile de istoric ale seriei dinamice sunt ignorate;
b) ponderile aplicate fiecărei valori observate trecute descresc exponenţial;

c) o valoare ridicată a constantei de nivelare (aproape de 1) nu conduce la o nivelare prea puternică;


d) în cazul nerealizării unei previziuni, prima valoare observată se poate considera ca fiind prima
valoare previzionată.
754. între metodele de determinare a potenţialului de absorbţie al pieţei nu se
numără:
a) metoda analogiei;
b) metoda relaţiilor intersectoriale;
c) metoda scalarii multidimensionale;
d) metoda extrapolării trendului.
755. Care dintre următoarele metode de previziune nu este o metodă calitativă?
a) tehnica Delphi; c) metoda Mayer;
b) metoda PERT- derivat; d) metoda bazată pe teoria utilităţilor.

756. Metoda calitativă de previziune prin care se realizează sesiuni în grup de "stimulare a
creativităţii", conduse după reguli simple, precise şi obligatorii pentru toţi membrii şi care stimulează
idei şi soluţii inedite privind nivelurile previzionate în legătură cu evoluţia unei anumite variabile
poartă numele de:
a) tehnica Delphi; c) tehnica analogiilor;
b) tehnica brainstorming; d) tehnica Forrester

757. Considerând nivelul teoriei statistice care stă la baza fiecărei metode cantitative de
previziune, se disting:
a) metode cantitative endogene şi metode exogene;
b) metode de analiză a seriilor dinamice şi metode cauzale;
c) metode informate şi metode formale;
d) metode formale şi metode calitative.
758. Metodele cauzale de previziune se mai numesc:
a) metode formale; c) metode de analiză a seriilor dinamice;
b) metode exogene; d) metode endogene.

759. Metodele de analiză a seriilor dinamice se mai numesc:


a) metode formale; b) metode exogene; c) metode cauzale; d) metode endogene.

760. Metodele calitative dc previziune sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea
de:
a) metode informale; c) metode tehnologice;
b) metode obiective; d) metode endogene.

761. Dacă prezentul unei variabile se constituie ca punct de plecare, iar conturarea viitorului se
realizează într-un mod euristic, adesea prin considerarea tuturor posibilităţilor existente,
previzionarca sc face din perspectivă:
a) normativă; b) exploratorie; c) cantitativă; d) cauzală.

762. Dacă se formulează, mai întâi, obiectivele de viitor, după care se evaluează în ce măsură
acestea pot fi realizate, date fiind resursele tehnologice şi restricţiile existente în prezent,
previzionarea se face din perspectivă:
a) exploratorie;
b) cauzală;
c) normativă;
d) cantitativă.

763. Metodele de previziune care folosesc doar cea mai recentă informaţie existentă şi presupun
că în perioada următoare nivelurile actuale vor rămâne neschimbate se numesc:
a) metode bazate pe mediile mobile; c) metode de analiză a seriilor dinamice; :
b) metode naive; d) metode calitative de previziune.

764.Când scria dinamică posedă, pe termen lung, o tendinţă pozitivă, metod modificării procentuale
conduce la:
a) previziuni false; b) subestimări; c) supraestimări; d) previziuni exacte.

765.Când seria dinamică posedă, pe termen lung, o tendinţă negativă, metoda modificării
procentuale conduce la:
a) previziuni exacte; b) subestimări; c) supraestimări; d) previziuni false.

766. Dacă, in seria dinamica este vizibilă şi o anumită tendinţă, pentru realizarea previziunii se
recomandă:
a) metodele naive; c) metoda modificării procentuale mobile;
b) metoda modificării procentuale; d) metoda mediilor mobile.
767. Cu cât numărul perioadelor utilizate în calculul mediilor mobile este mai mare, cu
atât perioadele mai recente au:
a) o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b)o pondere mai mare în influenţarea valorii previzionate;
c) o pondere echivalentă în influenţarea valorii previzionale;
d)o pondere egală în influenţarea valorii previzionate.
768. Cu cât numărul perioadelor utilizate în calcului mediilor mobile este mai mic, cu atât
perioadele mai recente au:
a) o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b)o pondere mai mare în influenţarea valorii previzionate;
c) o pondere echivalentă în influenţarea valorii previzionate;
d)o pondere egală în influenţarea valorii previzionate.
769. Pentru orizonturile scurte ale unor serii dinamice relativ staţionare, pentru
realizarea de previziuni, deosebit de atractivă este:
a) metoda modificării procentuale; c) metoda mediilor mobile;
b)metoda modificării procentuale mobile; d) metoda mediilor mobile duble.

770. In cazul seriilor dinamice care în configuraţia lor prezintă o tendinţă liniară, pentru realizarea
dc previziuni se recomandă:
a) metoda mediilor mobile duble; c) metoda modificării procentuale;
b)metoda mediilor mobile; d) metoda modificării procenluale mobile.

771. Metoda nivelării exponenţiale are unele similitudini conceptuale cu:


a) metoda mediilor mobile; c) metoda modificării procentuale;
b) metoda mediilor mobile duble; d) metoda modificării procentuale mobile.
772. în cazul metodei nivelării exponenţiale, determinarea celei mai corespunzătoare valori a lui α
(cea care minimizează abaterea medie pătratică a previziunii) se realizează prin:
a) metoda celor mai mici pătrate: c) metoda punctelor alese;
b) încercări repélate: d) metoda comparaţiilor perechi.

773. Nivelarea exponenţială dublă a lui Brown are:


a) un parametru; b) doi parametri. c) trei parametri; d) patru parametri.

c) 774. Nivelarea exponenţială a lui Hoit are:


d) a) un parametru; b) doi parametri; c) irei parametri; d) patru parametri.

775. în cazul în care seria dinamică are o configuraţie asemănătoare cu o curbă de ordin superior,
fără a prezenta sezonalităţi, pentru realizarea previziunilor se recomandă:
a) nivelarea exponenţială a lui Winter; c) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
b)nivelarea exponenţială a lui Hoit; d) toate cele de mai sus.
776. Obiectivul urmărit de metodele de descompunere a seriilor dinamice îl reprezintă izolarea cu
căt mai mare acurateţe a fiecărei componente a seriei dinamice, în ordinea următoare:
a) tendinţă, sezonalitate, ciclicitate şi componenta aleatoare;
b)sezonalitate, tendinţă, ciclicitate şi componenta aleatoare;
c) ciclicitate, sezonalitate, tendinţă şi componenta aleatoare;
d)ciclicitate, sezonalitate, componenta aleatoare şi tendinţă.
777. în cazul modelului autoregresiv parametrii sunt estimaţi cu ajutorul:
a) metodei liniare a celor mai mici pătrate;
b)metodei punctelor alese;
c) metodei neliniare a celor mai mici pătrate;
d)metodei comparaţiilor perechi.
778. în cazul metodelor autoregresive, variabilele independente sunt constituite din:
a) valori trecute ale preţului; c) valori trecute ale variabilei dependente;
b) valori trecute ale venitului; d) valori trecute ale lor.
779. Calculul variaţiei modelului autoregresiv are la bază ipoteza că variabilele independente sunt:
a) independente; b) corelate unele cu altele; c) autocorelate; d) intercorelate.

780. Determinarea ordinului modelului autoregresiv, care indică numărul de termeni


ce vor fi incluşi în model se poate face pe baza examinării:
a) coeficienţilor de corelaţie simplă;
b)coeficienţilor de corelaţie multiplă;
c) coeficienţilor de elasticitate;
d)coeficienţilor de autocorelaţie.
781. Cu ajutorul metodei Box - Jenkins se realizează previziuni de tip:
a) liniar; b) regresiv; c) autoregresiv; d) exponenţial.

782. Cu ajutorul filtrării adaptative generalizate se realizează previziuni de tip:


a) autoadoptiv; b) autoregresiv; c) autocorelativ; d) automat.

783. Extrapolarea trendului unei serii dinamice prin folosirea ajustării analitice clasice
face parte din rândul metodelor:
a) exogene de previziune;
b) calitative de previziune;
c) endogene de previziune;
d) de descompunere a seriilor dinamice.
784. Metodele cauzale de previziune sunt cunoscute şi sub numele de:
a) metode endogene;
b)metode bazate pe analiza seriilor dinamice;
c) metode de descompunere a seriilor dinamice;
d)metode exogene.
785. Metodele de tip gravitaţional fac parte din rândul metodelor:
a) endogene de previziune; c) calitative de previziune;
b)cauzale de previziune; d) de descompunere a seriilor dinamice.

786. Modelele gravitaţionale de previziune sunt "calibrate" prin:


a) metoda celor mai mici pătrate; c) metoda punctelor alese;
b)aproximări succesive; d) ajustarea analitică clasică.

787. Metoda care permite realizarea de previziuni prin ataşarea de probabilităţi diferitelor niveluri
ale variabilei previzionate poartă numele de:
a) metoda PERT derivat; c) metoda estimărilor de grup;
b) metoda bazată pe teoria utilităţilor; d) metoda lanţurilor Markov.

788. în general, criteriul dominant de comparare şi selecţie a metodelor de previziune este:


a) validitatea datelor utilizate şi configuraţia acestora;
b)costul implementării metodelor de previziune;
c) gradul de precizie realizat;
d)orizontul de previziune.
789. După opinia multor specialişti, cea mai utilizată metodă calitativă de previzionare este:
a) teoria deciziei; b) estimările de grup; c) tehnica Delphi; d) analogiile.

790. Metoda de previziune care presupune reunirea grupului de experţi solicitaţi şi care trebuie să
ajungă la un consens în ceea ce priveşte previziunea variabilei investigate poartă numele de :
a) teoria deciziei; b) estimările de grup; c) tehnica Delphi; d) analogiile.

791. Metoda de previziune care face posibilă conversiunea opiniilor despre valorile
extreme şi valorile cele mai probabile ale subiectului investigat în indicatori ai
tendinţei centrale şi ai variaţiei, poartă numele de:
a) tehnica Delphi; c) metoda bazată pe teoria utilităţilor;
b)metoda PKRT derivat; d) teoria deciziei.

792. Metoda calitativă cu ajutorul căreia se pot realiza previziuni bazate pe abordări calitative
poartă numele de:
a) teoria deciziei; c) metoda analogiilor;
b)tehnica Delphi; d) metoda estimărilor de grup.

793. Raportul de cercetare care pune accentul pe descrierea amănunţită a metodologiei folosite se
numeşte:
a) raport primar; b) raport secundar; c) raport tehnic; d) raport popular.

794. Care dintre următoarele componente nu se regăseşte în structura raportului de cercetare:


a) cuprinsul; b) rezumatul; c) scrisoarea de înaintare; d) costurile cercetării.

795. Pentru reprezentarea mai multor serii numerice în acelaşi grafic nu se foloseşte:
a) diagrama liniară multiplă;c) cercul de structură;
b) diagrama multiplă; d) diagrama stratificată.
796. Care dintre următoarele afumaţii referitoare la prezentarea orală nu este adevărată:
a) elimină nevoia întocmirii unui raport scris;
b)asigură o comunicare interactivă cu beneficiarul cercetării;
c) are la bază utilizarea unor suporturi vizuale;
d)urmăreşte comunicarea verbală a celor mai importante rezultate ale cercetării.
797. in cazul utilizării cercului dc structură:
a) se va evita împărţirea intr-un număr prea marc de subdiviziuni;
b)se urmăreşte reprezentarea mai multor serii numerice;
c) subdiviziunile reprezentate trebuie să aibă aceeaşi pondere;
d)se urmăreşte reprezentarea evoluţiei în timp şi spaţiu a unui fenomen.
798. Printre elementele pe care trebuie să Ic includă un grafic nu se regăseşte:
a) titlul; b) legenda: c) numărul; d) subiectul şi predicatul.

799. Printre elementele pe care trebuie să le conţină un tabel se regăseşte:


a) titlul; b) predicatul: c) subiectul; d) toate variantele a)-c).

800. in cadrul raportului de cercetare, prezentarea ipotezelor se realizează la nivelul:


a) paginii de titlu; b) intioducerii; c) metodologiei cercetării; d) anexelor.

801. In structura corpului raportului dc cercetare nu se include următoarea secţiune:


a) introducerea; c) metodologia cercetării;
b) rezumatul; d) limitele cercetării.

802. Glosarul termenilor de specialitate se include în una dintre următoarele secţiuni ale raportului
de cercetare:
a) metodologia cercetării; c) anexe;
b) rezultatele cercetării; d) bibliografic.

803. Aşa numita "triadă" a cercetărilor de marketing include:


a) executanţii cercetării, clienţii cercetării, organizaţiile profesionale;
b)executanţii cercetării, clienţii cercetării, respondenţii;
c) executanţii cercetării, organizaţiile profesionale, respondenţii;
d) clienţii cercetării, societatea în general, organele legislative din domeniul cercetărilor de
marketing.

804. Printre drepturile respondenţilor se numără:


a) dreptul la voluntariat; c) dreptul la informare;
b)dreptul la confidenţialitate; d) toate variantele de la a)-c).
805. Normele dc etică privind desfăşurarea discuţiilor focalizate de grup stipulează:
a) respondenţilor trebuie să li dezvăluie identitatea clientului cercetării, chiar dacă nu au solicitat
acest lucru;
b) respondenţilor trebuie să li sc spună că sunt folosite tehnici spcc'ah- de înregistrare;
c) cercetătorul poate furniza înregistrarea originală unor terţi, fără consimţământul respondenţilor;
d) nu este permis clienţilor să urmărească în mod direct desfăşurarea discuţiei de grup.
806. Necesitatea de a nu solicita respondenţilor să participe la cercetări în momente
nepotrivite vizează dreptul acestora la:
a) voluntariat; b) anonimat; c) confidenţialitate; d) siguranţă.

807. Folosirea în scopuri diferite de cel al cercetării în cauză a datelor personale, fără
consimţământul respondentului, reprezintă o încălcare a dreptului la:
a) voluntariat; b) confidenţialitate; c) siguranţă; d) informare.

808. In cadrul Legii 677/ 20 01 pentru protecţia persoanelor cu privire Io prelucrarea datelor cu
caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, dreptul de intervenţie asupra datelor:
a) dă posibilitatea persoanei iu cauză de a se opune, din motive întemeiate, prelucrării datelor care o
vizează;
b) dă posibilitatea persoanei vizate dc a cere rectificarea, actualizarea, ştergerea, transformarea
oricăror date considerate incomplete sau inexacte:
c) vizează posibilitatea fiecărei persoane afectată de prelucrarea datelor cu caracter personal de a se
adresa justiţiei;
d) dă dreptul oricărei persoane de a cere anularea unor decizii juridice ce au avut la bază
prelucrarea datelor cu caracter personal.

809. în conformitate cu Legea 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea


datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, autoritatea de supraveghere şi control
a prelucrării datelor cu caracter personal este:
a) Oficiul Concurenţei; c) Avocatul Poporului;
b)Consiliul Concurenţei; d) Consiliul Naţional al Audiovizualului.

810. în cazul participării la o cercetare, respondenţii:


a), au dreptul să întrerupă interviul în orice stadiu şi să refuze cooperarea în desfăşurarea ulterioară
a proiectului;
b) au dreptul, dacă doresc, de a cunoaşte rezultatele studiului;
c) trebuie să poată verifica, fără dificultate, identitatea şi buna credinţă a cercetătorului;
d) toate variantele a)-c).

3. CERCETĂRI CALITATIVE DE MARKETING

1.Cercetarea calitativă de marketing poate fi, printre altele, de tip:


a) logistic; b) euristic; c) explorator; d) augmentativ.

2.Cercetarea motivaţională este legată de dezvoltarea:


a) statisticii economice; c) psihologiei sociale;
b)sociologiei; d) psihologiei economice.

3.Pentru a studia motivele consumatorilor sunt avute în vedere şi variabile demografice. în rândul
acestora se numără, printre altele:
a) clasa socială; c) influenţa între persoane;
b)consumul ridicat de produse alimentare; d) nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
4.Printre aspectele calitative care ţin de politica de distribuţie, CMK. are în vedere cunoaşterea,
printre altele, a:
a) unor aspecte temporale ale cumpărării; c) obiceiurilor de cumpărare;
b) criteriilor de alegere a furnizorilor; d) percepţiei reclamelor.

5.Specialiştii au identificat mai multe exemple cu caracter general, care impun utilizarea diferitelor
tehnici ale cercetării calitative. Printre acestea se numără, printre altele:
a) cunoaşterea gradului de înzestrare a populaţiei cu bunuri de uz îndelungat;
b)explorarea şi identificarea conceptelor de produse sau servicii;
c) cunoaşterea intenţiilor de cumpărare a unor bunuri sau servicii;
d)cunoaşterea gradului de utilizare a serviciilor publice.
6.Cercetările calitative de marketing pot fi realizate:
a) numai ca fază premergătoare a studiilor cantitative;
b)numai cu caracter de sine-stătător;
c) atât ca fază premergătoare a studiilor cantitative, cât şi de sine-stătător;
d)numai pentru fundamentarea studiilor de fezabilitate.
7.Ca tehnică a cercetării calitative, interviul de profunzime sau interviul de tip intensiv are, de
regulă, o durată de:
a) aproximativ IS minute; c) aproximativ 60 de minute;
b)aproximativ 20 - 30 de minute; d) aproximativ 2 - 3 ore.
8.Rezultatele cercetării calitative de marketing, comparativ cu rezultatele cercetării cantitative:
a) sunt reprezentative la nivel naţional;
b) sunt reprezentative la nivel local;
c) sunt reprezentative atât la nivel naţional cât şi la nivel local;
d) nu sunt reprezentative.

9. Conceptele de "motivaţie"' şi "cercetare motivaţională" au fost introduse în literatura de


specialitate, în mod independent, în decada a treia a secolului 20, de către:
a) Kotler şi Jenkins; c) Kendall şi Yule;
b) Dichter şi Cheskin; d) Durbin şi Watson.

10. Studierea motivaţiei consumatorilor presupune a găsi răspunsuri la numeroase întrebări, cele
mai importante fiind:
a)care sunt punctele de vânzare preferate de consumatori?
b) care sunt nivelurile de preţuri acceptate de consumatori?
c) "de ce" şi "cum" anume se produc diferite fenomene şi procese asociate comportamentuIui
consumatorilor?
d)care sunt opiniile consumatorilor despre publicitatea prin televiziune?

11. Printre aspectele calitative care ţin de politica de produs, CMK are în vedere cunoaşterea,
printre altele, a:
a) frecvenţei cumpărării;
b)cantităţilor cumpărate;
c) gradului de penetrare pe piaţă a mărcilor;
d)reacţiilor consumatorilor la diferiţi stimuli de marketing.
12. Specialiştii au identificat mai multe exemple cu caracter general, care impun utilizarea
diferitelor tehnici ale cercetării calitative. Printre acestea se numără, printre altele:
a) obţinerea de informaţii necesare studiilor de analiză multivariată a unor opinii sau motive;
b) cunoaşterea proporţiei populaţiei interesate în reconversia profesională;
c)cunoaşterea gradului de penetrare a telefoniei celulare;
d) nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.

13. Rezultatele studiilor calitative de marketing:


a) pot fi integrate ca atare în decizii complexe de marketing;
b)pot fi integrate in decizii complexe de marketing numai dacă sunt redresate;
c) pot fi integrate în decizii complexe de marketing numai prin validare, pe baza unor studii
cantitative;
d)nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
14. Ca tehnică a cercetării calitative, interviurile de grup sau discuţiile de grup au, de regulă, o
durată de:
a) aproximativ 15 minute; c) aproximativ 60 de minute;
b)aproximativ 20 - 30 de minute; d) aproximativ 2 - 3 ore.
15. Consumatorii cuprinşi într-o cercetare de tip calitativ sunt selectaţi:
a) pe baza unui model aleator; c) pe baze neprobabiliste:
b)pe baza unui model pe cote: d) nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
16. In prezent, specialiştii din marketing şi psihosociologie sunt aproape unanimi în a recunoaşte
existenţa a 6 mari clase de motive, printre care se numără:
a) dorinţa de a controla sau influenţa alte persoane;
b) dorinţa de a călători;
c) înclinaţia spre economii;
d) înclinaţia spre cheltuieli.
17. Pentru a studia motivele consumatorilor sunt avute în vedere şi variabile comportamentale.
în rândul acestora se numără, printre altele:
a) clasa socială;
b) consumul ridicat de produse alimentare;
c) influenţa între persoane;
d) nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
18. Printre aspectele calitative care ţin de politica promoţională, CMK arc în vedere cunoaşterea,
printre altele, a:
a) imaginii firmelor şi a mărcilor;
b) gradului de acceptare a diferitelor niveluri de preţ;
c) intenţiilor de cumpărare;
d) obiceiurilor de cumpărare.
19. Specialiştii au identificat mai multe exemple cu caracter general, care impun utilizarea
diferitelor tehnici ale cercetării calitative. Printre acestea se numără, printre altele:
a) cunoaşterea gradului de înzestrare a populaţiei cu bunuri de uz îndelungat;
b) testarea unor chestionare ce urmează a fi folosite în studii cantitative;
c) cunoaşterea intenţiilor de cumpărare a unor bunuri sau servicii;
d) cunoaşterea gradului de utilizare a serviciilor publice.
20. Cel mai marc dezavantaj al cercetării calitative este:
a) costul relativ ridicat; c) perioada mare de realizare;
b)subiectivitatea; d) cercetarea calitativă nu are nici un dezavantaj.

21. Ca tehnică a cercetării calitative, interviul grilei repertoar se mai numeşte, după numele
autorului său, şi:
a)grilaKish; c) grila Kelly;
b) grila Cocran - Orcutt; d) grila Kenwood.

22. Motivaţia consumatorilor poate fi studiată, printre aitele:


a) numai prin aplicarea unor tehnici cantitative;
b)numai prin aplicarea unor tehnici calitative;
c) atât prin tehnici cantitative, cât şi prin tehnici calitative;
d)prin studierea surselor secundare / de birou.
23. în prezent, specialiştii din marketing şi psihosociologie sunt aproape unanimi în a
recunoaşte existenţa a 6 mari clase de motive, printre care se numără:
a) înclinaţia spre introspecţie;
b)înclinaţia pentru practicarea sporturilor extreme;
c) dorinţa de a îi ajuta pe ceilalţi;
d)motivaţia propersiunii marginale.
24.Pentru a studia motivele consumatorilor sunt avute în vedere şi variabile situaţionale. în rândul
acestora se numără, printre altele:
a) clasa socială;
b)consumul ridicat de produse alimentare;
c) influenţa între persoane;
d)nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
25.Printre aspectele calitative care ţin de politica de preţ, CMK arc în vedere cunoaşterea, printre
altele, a:
a) frecvenţei cumpărării;
b)cantităţilor cumpărate;
c) gradului de penetrare pe piaţă a mărcilor;
d)relevanţei pentru consumatori a conceptului preţ / calitate.
26.Specialiştii au identificat mai multe exemple cu caracter general, care impun utilizarea diferitelor
tehnici ale cercetării calitative. Printre acestea se numără, printre altele:
a) stabilirea ordinii de importanţă, pentru consumatori, a unor variabile comportamentale sau din
câmpul psiho-social;
b)cunoaşterea proporţiei populaţiei interesate în reconversia profesională;
c) cunoaşterea gradului de penetrare a telefoniei celulare;
d)nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
27.Validarea rezultatelor studiilor calitative de marketing se realizează:
a) prin aplicarea unor teste absolute de validitate, de tipul celor din fizică, de exemplu;
b)prin aplicarea unor teste deduse, cu caracter implicit;
c) prin aplicarea testului Farrar - Glauber;
d)nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
28.Ca tehnici ale cercetării calitative, interviurile semi-structurate şi interviurile scurte
de tipul '"smulgerii" de informaţii au, de regulă, o durată de:
a) aproximativ 15 minute; c) aproximativ 60 de minute;
b)aproximativ 20 - 3 0 .de minute; d) aproximativ 2 - 3 ore.

29.Există tehnici care depăşesc limitele interviurilor calitative de marketing şi care se suprapun unor
arii ale cercetării cantitative. Printre acestea se numără şi:
a) tehnica Forrester; b) testul % ; c) harta percepţiilor; d) histograma.

30. Specialiştii delimitează trei tipuri de interviuri de profunzime, între care:


a) interviul nedirecţionat; c) interviul grilei repeitoar;
b)interviul protocolului de decizie; d) nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.

31. Tehnica brainstorming reprezintă un exemplu particular al:


a) interviului nedirecţionat; c) discuţiilor de grup;
b)interviului protocolului de decizie; d) interviului grilei repertoar.

32. în cazul aplicării unor interviuri scurte, de tipul '"smulgerii" de informaţii, dacă se iau în
considerare 14 produse şi 110 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai
pentru 7 produse, câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 45 observaţii / produs; c) 55 observaţii / produs;
b)50 observaţii / produs; d) 60 observaţii / produs.

33. Peter Sampson plasează in rândul barierelor de comunicare întâlnite în situaţiile de interviu,
printre altele:
a) bariere de politeţe; c) bariere ale iraţionalităţii;
b)bariere psihologice; d) nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.

34.Care dintre următoarele tehnici de depăşire a dificultăţilor situaţiilor de interviu se bazează pe


Testul Apercepţiei Tematice?
a) completarea de caricaturi sau de desene animate;
b)desenarea unor imagini;
c) interpretarea unor imagini;
d)testul listelor de cumpărături.
35.Care dintre tehnicile de mai jos - destinate surmontării dificultăţilor situaţiilor de interviu -
permite conturarea atributelor produsului sau mărcii "ideale"?
a) testul Marţianului; c) testul listelor de cumpărături;
b)testul rolului repetiţiei / Abelson; d) testul Magicianului.
36.Există tehnici care depăşesc limitele interviurilor calitative de marketing şi care se suprapun unor
arii ale cercetării cantitative. Printre acestea se numără şi:
a) articol pentru folosire; c) tehnica Forrester;
b)testul % ; d) histograma.

37.Specialiştii delimitează trei tipuri de interviuri de profunzime, între care:


a) interviul grilei repertoar; c) interviul concentrat;
b) interviul protocolului de decizie; d) nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.

38. Grupurile de creaţie reprezinlă un exemplu particular al:


a)discuţiilor de grup; c) interviului nedirecţionat:
b) interviului protocolului de decizie; d) interviului grilei repertoar.
39. în cazul aplicării unor interviuri scurte, de lipul "smulgerii" dc informaţii, dacă se iau in
considerare 12 produse şi 98 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai
pentru 6 produse, câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 44 observaţii / produs; c) 54 observaţii / produs;
b)49 observaţii / produs; d) 59 observaţii / produs.

40. Peter Sampson plasează în rândul barierelor de comunicare întâlnite în situaţiile de interviu,
printre altele:
a) bariere sociale; c) bariere ale iraţionalităţii;
b) bariere ale gradului de conştientizare; d) nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.

41. Care dintre următoarele tehnici folosite pentru depăşirea dificultăţilor situaţiilor de interviu se
aplică pentru cunoaşterea şi evaluarea fidelităţii consumatorilor faţă de produse sau mărci?
a) testul Marţianului; c) testul asocierii de cuvinte;
b)testul Magicianului; d) tehnica rolului repetiţiei / Abelson.
42. Care dintre tehnicile de mai jos - destinate surmontării dificultăţilor situaţiilor de interviu -
permite poziţionarea mărcilor reale disponibile pe piaţă, prin prisma "distanţei" faţă de marca
"ideală"?
a) testul Marţianului; c) testul asocierii de cuvinte;
b)testul Magicianului; d) tehnica rolului repetiţiei / Abelson.

43.Tehnicile specifice cercetării de marketing de tip calitativ îmbracă numeroase forme de aplicare,
în funcţie de (printre altele):
a) nivelul de reprezentativilale cerut;
b)obiectivele urmărite;
c) marja de eroare;
d)probabilitatea cu care se garantează rezultatele.
44.Pentru realizarea unei discuţii de grup, în cazul consumatorilor obişnuiţi, ar fi de preferat ca
numărul de participanţi să fie de:
a) 5-6 persoane; c) 9-10 persoane;
b) 7-S persoane; d) 11-12 persoane.

45.în cazul aplicării unor interviuri scurte, de tipul "smulgerii" de informaţii, dacă se iau în
considerare 14 produse şi 90 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai
pentru 7 produse, câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 40 observaţii / produs; c) 50 observaţii / produs;
b)45 observaţii / produs; d) 55 observaţii / produs.

46. La aplicarea unei grile Kelly, specialiştii consideră că numărul maxim al stimulilor de
marketing introduşi în cercetare trebuie să fie de:
a) 20 stimuli; b) 25 stimuli; c)30stimuli; d) 35 stimuli.

47. A. M. Oppcnheim plasează în rândul dificultăţilor întâlnite în situaţiile de interviu, printre


altele:
a) bariere psihologice; c) bariere de limbaj;
b)bariere ale iraţionalităţii; d) bariere sociale.

48. Testul asocierii de cuvinte - ca tehnică de depăşire a dificultăţilor situaţiilor de interviu - se


poate aplica într-una dintre următoarele variante:
a) asociere de cuvinte sinonime; c) asociere liberă de cuvinte;
b)asociere de cuvinte antonime; d) nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.

49. Cel mai adesea, testul listelor dc cumpărături se aplică în varianta care cuprinde:
a) 2 liste; b) 3 liste; c) 4 liste; d) 5 liste.

50.Tehnicile specifice cercetării de marketing de tip calitativ îmbracă numeroase forme de aplicare,
în funcţie de (printre altele):
a) nivelul de reprezentativitate cerut;
b)probabilitatea cu care se garantează rezultatele;
c) marja de eroare;
d)resursele alocate (umane, materiale şi financiare).
51. în cadrul unei discuţii de grup este de dorit:
a) participarea la discuţie a tuturor membrilor grupului;
b)participarea la discuţie a moderatorului şi a 1-2 persoane reprezentative;
c) participarea la discuţie a moderatorului şi a 3-4 persoane reprezentative;
d)nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.
52. In cazul aplicării unor interviuri scurte, de tipul "smulgerii" de informaţii, dacă se iau în
considerare 16 produse şi 96 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai
pentru 8 produse, câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 38 observaţii / produs; c) 48 observaţii / produs;
b)43 observaţii / produs; d) 53 observaţii / produs.

53. La aplicarea unei grile Kelly, specialiştii consideră că numărul optim al stimulilor de marketing
introduşi în cercetare trebuie să fie cuprins între:
a) 11-15 stimuli; b) 16-20 stimuli; c) 21-25 stimuli; d) 26-30 stimuli.

54. Un interviu în profunzime seinidirectiv (semistructurat) presupune:


a) o listă precisă de teme;
b) direcţionarea tematică a interviului de către operatorul de interviu;
c) neîntreruperea subiecţilor de către operatorul de interviu;
d) cercetarea unor aspecte exclusiv cantitative.

55. Care dintre următoarele aspecte pot constitui scopul unei cercetări de lip interviu în
profunzime:
a) identificarea motivaţiilor de utilizare a unui anumit produs;
b)estimarea cererii totale pentru un anumit produs pe piaţa românească;
c) cunoaşterea structurii demografice a populaţiei Bucureştiului;
d)determinarea cotelor de piaţă ale producătorilor.
56. Aplicarea tehnicii asocierilor de cuvinte presupune:
a) prezentarea unor fraze neterminate;
b) prezentarea tuturor cuvintelor din listă simultan;
c) chestionarea subiecţilor privind primul cuvânt care le trece prin minte când aud un cuvânt dintr-o
listă;
d) ignorarea răspunsurilor nonverbale.
57. Metoda completării frazelor se bazează pe:
a) ipoteza asocierilor libere; c) asocierile sugerate de cercetător;
b) un chestionar cu întrebări închise; d) un chestionar cu întrebări mixte.

58. Utilizarea metodei completării frazelor presupune ca respondenţii să completeze


fiecare frază din chestionar înregistrând:
a) cuvântul care le vine în minte după fiecare început de frază;
b)cuvântul care este agreat de cercetător;
c) cuvintele acceptate de ceilalţi respondenţi;
d)cuvintele care au o semnificaţie pozitivă referitoare la tema abordată.
59. Brainstormingul este o metodă propusă de:
a) Abraham Moles; c) S.S. Stevens;
b)Alex Osborn; d) Charles Osgood.

60. Grupurile la care se apelează în cazul brainstormingului trebuie să îndeplinească


următoarele cerinţe:
a) persoanele participante să aibă acelaşi grad ierarhic;
b)ponderea specialiştilor în fiecare grup trebuie să fie foarte ridicată;
c) numărul participanţilor să fie sub 8 persoane;
d)grupurile să fie constituite numai din bărbaţi sau numai din femei.
61. In cazul aplicării metodei analiză de conţinut, unitatea de analiză poate fi:
a) cuvântul, fraza sau tema; c) produsul investigat;
b)persoana intervievată; d) firma organizatoare a cercetării.
62. Analiza tematică sau lexicală de tip orizontal, in cazul interviurilor in profunzime constă în:
a)efectuarea unei analize pe ansamblul interviurilor;
b) realizarea unei analize în cadrul aceluiaşi interviu;
c)codificarea interviurilor;
d) utilizarea unor indici de frecvenţă.

63. Metoda grupului Delphi se bazează pe un grup de experţi alcătuit din:


a) 3-4 persoane;
b)persoane competente în domeniul analizat;
c) cadre universitare;
d)membri de diverse specializări, exclusiv ziarişti şi consultanţi.
64. Metoda grupului Delphi are un caracter:
a) prescriptiv; c) structurat;
b)neiterativ; d) nestructurat.

65. Una dintre caracteristicile esenţiale ale metodelor calitative de cercetare se referă la faptul
că:
a) sunt supuse investigaţiei eşantioane de dimensiuni mici, ncreprezentative din punct de vedere
statistic, dar foarte riguros selecţionate;
b)utilizează un bogat instrumentar statistic;
c) cercetătorul este interesat să obţină informaţii reprezentative din punct de vedere statistic;
d)sunt obţinute date de natură cantitativă, măsurabile cu ajutorul scalei de tip interval.
66. Testul apercepţici tematice face parte din categoria tehnicilor:
a) de asociere; b) de construcţie; c) de completare; d) de exprimare.

67. Testul proiectiv ce presupune utilizarea unei serii de imagini vagi, cu o semnificaţie ambiguă,
pornind de la care subiectul trebuie să inventeze o întâmplare, poartă denumirea de:
a) testul apercepţiei tematice; c) testul completării frazei;
b)testul frustrării; d) testul Z.