Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CERCETĂRI DE MARKETING
2.Definiţia dată cercetării de marketing de Asociaţia Americană de Marketing, la începutul anilor '60
ai secolului al XX-Iea, are următoarele limite:
a) nu prezintă avantajele şi nu specifică importanţa cercetării de marketing;
b) nu oferă o imagine integrală a procesului cercetării de marketing şi nu indică scopul pentru care
este realizată cercetarea;
c) nu face diferenţa între cercetarea de marketing şi cercetarea pieţei, nu indică etapele procesului
de cercetare;
d) nu delimitează aria cercetării de marketing şi nu clarifică principalele activităţi implicate de
cercetarea de marketing.
3.Unul dintre aporturile principale ale definiţiei formulate de Asociaţia Americană de Marketing, la
finele anilor "80 ai secolului al XX-Iea, este următorul:
a) clarificarea importanţei acordate rolului pe care îl îndeplineşte cercetarea de marketing în cadrul
organizaţiei;
b) sublinierea caracterului obiectiv al cercetării;
c) considerarea cercetării de marketing ca fiind o funcţie;
d) focalizarea asupra activităţilor de culegere, înregistrare şi analiză a informaţiilor de marketing.
4.Scopul cercetării de marketing este:
a) obţinerea de informaţii obiective şi sistematice despre mediul organizaţiei;
b) cunoaşterea mediului în care funcţionează organizaţia, identificarea oportunităţilor, evaluarea
alternativelor acţiunilor de marketing şi a efectelor acestora;
c) culegerea de date suficiente, actuale, relevante şi obiective;
d) fundamentarea deciziilor privind elementele mixului de marketing.
5.Principalele aspecte subliniate de definiţiile formulate de specialişti, referitoare la cercetarea de
marketing, sunt următoarele:
a) importanţa cercetării de marketing pentru organizaţie şi caracterul informai al cercetării;
b) contribuţia cercetării de marketing la adoptarea deciziilor de marketing şi importanţa diseminării
informaţiilor;
c) sublinierea complexităţii cercetării şi indicarea multitudinii etapelor cercetării;
d) rolul cercetării, caracterul procesual al cercetării şi obiectivitatea cercetării.
6.Aria cercetărilor de marketing cuprinde următoarele trei domenii majore:
a) firma, mediul extern, interfaţa întreprindere-mediu;
b) organizaţia, mediul intern, mediul extern;
c) piaţa, mediul intern, mediul extern;
d) firma, piaţa, mediul intern.
7.Conform datelor ESOMAR, în anul 2000, cifra de afaceri mondială, realizată în
domeniul cercetării pieţei, a fost următoarea:
a) 15,26 miliarde USD; c) 15,26 miliarde euro;
b) 15.263 miliarde USD; d) 15.263 miliarde euro.
8.Studiul anual, publicat de ESOMAR, referitor la sectorul cercetărilor de marketing pe plan mondial,
a inclus pentru prima dată o evaluare a cheltuielilor efectuate în România, în domeniul cercetării de
piaţă, în ediţia din anul:
a) 1999; b)2000; c)2001; d) 2002.
9. Pentru anul 2000, studiul anual, publicat de ESOMAR, referitor la sectorul cercetărilor de
marketing pe plan mondial, a prezentat în cazul României, următoarea cifră de afaceri în domeniul
cercetării de piaţă:
a) 9 milioane USD; b) 1 1 milioane USD; c) 70 milioane USD; d) 32 milioane USD.
15.Conform studiilor ESOMAR, cei mai importanţi utilizatori ai cercetărilor de marketing sunt:
a) producătorii de bunuri de consum sau industriale;
b) intermediarii cu ridicata;
c) agenţiile de publicitate şi relaţii publice;
d) mijloacele de comunicare în masă.
16.Conform datelor publicate de ESOMAR, in anul 2000, în România, ponderea cercetărilor de piaţă
referitoare la consumatori în cifra de afaceri realizată din cercetări de piaţă a fost următoarea:
a) 15%; b)38%; c) 59%; d) 86%.
21.Din rândul firmelor care oferă servicii limitate, în domeniul cercetărilor de marketing, fac parte
următoarele:
a) firmele de analiză statistică, firmele de prelucrare a datelor, firmele de servicii de teren;
b) firmele specializate în generarea de eşantioane, firmele care oferă date secundare, firmele de
servicii sindicalizate;
c) firmele de servicii sindicalizate, firmele de prelucrare a datelor, firmele de servicii standardizate;
d) firmele care oferă date secundare, firmele de analiza statistica, firmele de servicii ad-hoc.
22.Firmele de servicii ad-hoc au următoarele caracteristici:
a) desfăşurarea activităţilor de cercetare la comanda expresă a fiecărui client;
b) capacitatea mică de adaptare la cererile diferiţilor clienţi;
c) utilizarea de metode şi tehnici standardizate;
d) caracterul permanent al relaţiei contractuale cu clientul.
23. Printre caracteristicile firmelor care oferă servicii de cercetări de marketing sindicalizate, se
înscriu următoarele:
a) desfăşurarea cercetării pe baze ocazionale;
b) caracterul deschis al ofertei, faţa de toţi clienţii potenţiali care au capaciuVea de a plăti pentru
obţinerea datelor şi informaţiilor;
c) capacitatea mare de adaptare la cerinţele specifice ale fiecărui client;
d) oferirea unor informaţii distincte, fiecărei firme cliente.
24. SORMA este:
a) Societatea Română de Marketing;
b) Societatea Română de Cercetări de Marketing;
c) Asociaţia Română de Marketing;
d) Societatea Română de Marketing şi Cercetarea Opiniei Publice.
26.Pe baza criteriului "scopul funcţional al cercetării", tipologia cercetărilor de marketing poate fi
următoarea:
a) cercetări cantitative, cercetări calitative;
b) cercetări exploratorii, cercetări concluzive;
c) cercetări transversale, cercetări longitudinale;
d) cercetări primare, cercetări secundare.
27.Pe baza criteriului "tipul informaţiilor rezultate din cercetare", tipologia cercetărilor de marketing
este următoarea:
a) cercetări primare, cercetări secundare;
b) cercetări exploratorii, cercetări descriptive, cercetări cauzale;
c) cercetări ad-hoc, cercetări bazate pe panduri;
d) cercetări cantitative, cercetări calitative.
28.Cercetarea de marketing al cărei scop principal este clarificarea şi înţelegerea coordonatelor unei
probleme are un caracter:
a) exploratorul; b) instrumental; c) descriptiv; d) predictiv.
46. Metoda aplicabilă pentru desfăşurarea unei cercetări cauzale este următoarea:
a) observarea; c) interviurile de grup;
b)analiza datelor secundare; d) experimentul.
47. Tipul de cercetare cauzală bazat pe "distribuţia forţată a produselor" prin anumite magazine,
detailiştii fiind plătiţi pentru spaţiul acordat şi pentru poziţionarea foarte favorabilă a produsului este
denumit:
a) test de piaţă standard; c) test de piaţă electronic;
b) test de piaţă controlat; d) test de piaţă simulat.
54. în privinţa alegerii tipului adecvat de cercetare de marketing, este valabilă următoarea
recomandare:
a) apelarea la cercetări concluzive, în condiţiile în care nu se cunoaşte problema;
b) cercetarea exploratorie prealabilă este întotdeauna necesară, inclusiv în cazurile în care
problema este bine definită;
c) cercetările exploratorii nu pot fi niciodată desfăşurate după o cercetare concluzivă;
d) In cazul în care nu este cunoscută problema, se începe cu o cercetare exploratorie,urmată, în
majoritatea cazurilor de o cercetare concluzivă.
62. Elaborarea propunerii (ofertei) de cercetare are loc imediat după ce a fost finalizată:
a) etapa de elaborare a ipotezelor;
b) estimarea prealabilă a valorii informaţiilor obţinute din cercetare;
c) stabilirea bugetului şi programarea în timp a cercetării;
d)analiza şi interpretarea informaţiilor.
63. Din perspectiva procesului cercetării de marketing, situaţia critică pe care trebuie
să o rezolve decidentul sau ocazia favorabilă pe care doreşte să o cunoască mai bine şi
să o valorifice este denumită:
a) obiectiv de cercetare; c) ipoteza;
b) scopul cercetării; d) problemă decizionale.
67. în privinţa problemei decizionale şi scopului cercetării de marketing, se poate spune că:
a) sunt identice;
b) sunt interdependente, problema decizională decurgând din scopul cercetării;
c) scopul cercetării poate indica informaţiile necesare decidentului pentru alegerea unei variante de
acţiune adecvate;
d) scopul cercetării este mai puţin important decât problema decizională.
72. Obiectivele sunt considerate centrale sau secundare în funcţie de următorul criteriu:
a) importanţa lor în raport cu scopul cercetării;
b) relevanţa lor pentru cercetarea de marketing;
c) legătura lor cu sursele de date primare şi secundare;
d) complexitatea activităţilor de culegere, prelucrare, analiză şi interpretare pe care le implică.
76. Etapa de estimare prealabilă a valorii informaţiilor ce vor fi obţinute din cercetare răspunde la
următoarea întrebare majoră:
a) Care este bugetul necesar al cercetării?
b) Merită să desfăşurăm cercetarea?
c) Care este valoarea informaţiilor existente?
d) Care este valoarea deciziei bazate pe informaţie?
77. Valoarea informaţiilor obţinute cu ajutorul cercetărilor de marketing tinde să scadă odată cu:
a) creşterea importanţei deciziei din punctul de vedere al consecinţelor sale asupra activităţii şi
rezultatelor firmei;
b) creşterea riscului;
c) creşterea incertitudinii;
d) scăderea măsurii în care decidenţii apelează la cercetările de marketing pentru fundamentarea
procesului de alegere a unei variante de acţiune.
78. Măsura în care informaţia descrie corect realitatea este reflectată de criteriul denumit:
a) actualitatea informaţiilor; c) relevanţa informaţiilor;
b) acurateţea informaţiilor; d) suficienţa informaţiilor.
81. Metoda de estimare a valorii unei cercetări de marketing, care oferă o imagine despre
eficienţa tuturor eforturilor de cercetare întreprinse de specialiştii proprii şi/sau de firmele la care s-a
apelat, pe baze comerciale, pentru furnizarea de servicii de cercetare, este următoarea:
a) metoda valorii nete; c) metoda pierderii nete;
b) analiza bayesiană; d) metoda randamentului cercetării.
82. In cazul utilizării analizei bayesiene pentru stabilirea valorii economice a informaţiei de
marketing, modul de stabilire a probabilităţilor bayesiene are următoarea caracteristică majoră:
a) subiectivitatea; c) obiectivitatea;
b) valoarea subunitară; d) considerarea numai a evoluţiei anterioare a unui
fenomen.
87. Printre secţiunile componente ale cererii de cercetare de marketing, se înscriu următoarele:
a) modul de utilizare a rezultatelor cercetării, colectivitatea ţintă;
b) scopul cercetării, restricţiile temporale;
c) informaţiile solicitate, valoarea informaţiilor ce vor fi obţinute din cercetare;
d) necesitatea şi obiectivele cercetării.
89.în funcţie de criteriul "felul informaţiilor furnizate", tipologia surselor de informaţii ce pot fi
utilizate în cercetările de marketing este următoarea:
a) surse interne şi surse externe;
b) surse de informaţii primare şi surse de informaţii secundare;
c) indivizi, gospodării, organizaţii şi organisme;
d) surse care oferă informaţii gratuite şi surse care oferă informaţii pe baze comerciale.
90.Exemple de surse de informaţii primare sunt următoarele:
a) baze de date online;
b) evidenţa vânzărilor organizaţiei;
c) populaţia, un anumit segment de consumatori potenţiali;
d) buletine şi anuare statistice.
91.Exemple de surse de informaţii secundare sunt următoarele:
a) specialiştii firmelor de consultanţă;
b) rapoartele unor organisme internaţionale;
c) personalul din compartimentele organizaţiei;
d) organizaţiile patronale.
92.în privinţa selectării surselor de informaţii, cercetătorii consideră următoarea recomandare:
a) în fiecare cercetare, se va utiliza doar o singură sursă de informaţii;
b) se vor utiliza în mod prioritar sursele de informaţii primare;
c) sursele de informaţii secundare sunt preferabile si aspectul timpului mai scurt necesar pentru
obţinere, a costului convenabil şi eforturilor mai mici, comparativ cu informaţiile primare;
d) sursele de informaţii secundare sunt preferabile deoarece pot oferi întotdeauna informaţiile
dorite, în volumul şi structura necesară fiecărei cercetări.
102. Exemple de costuri variabile, componente ale costului total al unei cercetări cantitative, sunt
cele generate de următoarele aspecte:
a) editarea rezultatelor cercetării, controlul modului de recoltare a informaţiilor;
b) elaborarea chestionarelor, redactarea raportului de cercetare;
c) controlul modului de recoltare a informaţiilor, elaborarea raportului de cercetare;
d) desfăşurarea reuniunilor focalizate de grup, elaborarea chestionarelor.
103. în structura costurilor totale, în cazul unei cercetări calitative, comparativ cu o cercetare
cantitativă:
a) costul analizei datelor este mai mare;
b) costul activităţilor desfăşurate pe teren este mult mai marc;
c) costul elaborării concluziilor şi raportului de cercetare este mai mic;
d) costul pregătirii cercetării este mult mai mare.
104. Pe piaţa românească, tariful pentru proiectarea ghidului de interviu, de firme specializate în
oferirea de servicii de cercetări de marketing, la standarde internaţionale, este adesea echivalent
cu:
a) aproximativ 500 USD; c) o sumă de 100 USD;
b) o sumă de peste 1.000 USD; d) aproximativ 1.500 USD.
105. Metoda folosită pentru programarea desfăşurării în timp a procesului de cercetare, care
presupune identificarea tuturor activităţilor desfăşurate cu ocazia unei anumite cercetări, stabilirea
succesiunii acestor activităţi şi estimarea timpului necesar pentru fiecare activitate este:
a) drumul optim ; c) evaluarea programului;
b) evaluarea grafică; d) drumul critic.
106. Tehnica de programare a desfăşurării în timp a procesului de cercetare, care
consideră deopotrivă costurile de realizare a activităţilor şi costurile acestora este:
a). drumul critic; c) evaluarea şi revizuirea grafică;
b) evaluarea şi revizuirea programului; d) evaluarea drumului critic.
107. Pentru programarea în timp a activităţilor de cercetare, tehnicile PERT şi GERT, comparativ cu
metoda drumului critic sunt:
a) mai puţin sofisticate;
b) mai avansate;
c) nu consideră incertitudinea referitoare la durata unei activităţi;
d) pun accentul pe costul activităţilor.
108. Exemple de metode/tehnici utilizabile pentru programarea în timp a procesului de cercetare
sunt următoarele:
a) CPM, PERT, GERT; c) PERT, TERT, GERT;
b) CPM, arborele de decizie; d) GERT, analiza bayesiană.
109. Documentul oficial care prezintă modul concret de desfăşurare a cercetării de marketing şi
care este supus aprobării managementului de specialiştii firmei, în cazul realizării cercetării cu forţe
proprii, sau de reprezentanţii firmelor specializate în proiectarea şi realizarea de cercetări de
marketing, la care firma solicitantă a apelat este denumit:
a) raport de cercetare; c) ofertă (propunere) de cercetare de marketing;
b) cerere de cercetare de marketing; d) planul cercetării de marketing.
112. In cadrul procesului de elaborare a propunerii de cercetare, briefing-ul prealabil constă in:
a) prezentarea sintetică a metodologiei cercetării, de către realizatorul cercetării de marketing;
b) discuţia dintre solicitantul şi realizatorul cercetării, care are ca scop clarificarea problemei de
marketing care impune efectuarea cercetării de marketing, a restricţiilor temporale şi băneşti;
c) evaluarea metodologiei de cercetare de solicitantul cercetării de marketing;
d) respingerea propunerii de solicitant, în cazul în care nu o consideră adecvată.
113. Propunerea de cercetare de marketing elaborată de o firmă specializată este evaluată de
solicitantul cercetării în funcţie de următoarele criterii:
a) măsura în care răspunde necesităţilor firmei de a rezolva o anumită problemă decizională,
informaţiile ce vor fi obţinute, resursele băneşti şi temporale implicate;
b) precizia rezultatelor cercetării de marketing efectuate;
c) numai cunoştinţele de specialitate ale solicitantului, în domeniul cercetărilor de marketing;
d) metodele de cercetare pe care solicitantul cercetării le consideră adecvate pentru problema
decizionali, cu care se confruntă.
121. Recoltarea informaţiilor are loc in următoarea fază a procesului cercetării de marketing:
a) culegerea informaţiilor; c) preliminară;
b) proiectarea cercetării; d) de realizare a cercetării.
133. în procesul cercetării de marketing, codificarea datelor este o activitate realizată imediat:
a) după prelucrarea datelor;
b) după editarea datelor;
c) după labularea datelor;
d) după alegerea modalităţii de culegere şi sistematizare a informaţiilor.
134. Codificarea constă în utilizarea de simboluri:
a) numai numerice; c) preponderent numerice;
b) numai nenumerice; d) nici numerice, nici nenumerice.
135. în situaţia unui sondaj, în cazul întrebărilor închise, modul de codificare a răspunsurilor este
stabilit:
a) după editarea informaţiilor;
b) cu ocazia proiectării instrumentului de culegere a datelor;
c) în etapa de selectare a surselor de informaţii;
d) după tabularea datelor.
136. In situaţia unui sondaj, în cazul întrebărilor deschise, stabilirea modului de
codificare a răspunsurilor se realizează:
a) după primirea chestionarelor completate şi stabilirea categoriilor;
b) înainte de editarea informaţiilor;
c) înainte de culegerea informaţiilor;
d) după analiza informaţiilor
137. Activitatea care constă în calcularea numărului total al cazurilor care se înscriu în fiecare
categorie dintre cele considerate şi prezentarea lor sinoptică este cunoscută sub următoarea
denumire:
a) elaborarea machetelor; b) analiză; c) editare; d) tabulare.
138. Pentru alegerea metodelor de analiză a informaţiilor se poate utiliza următorul criteriu:
a) tipul de scală utilizată pentru măsurarea variabilelor;
b) determinarea tendinţei centrale;
c) măsurarea gradului de asociere a variabilelor
d) evaluarea legăturilor cauzale dintre variabile.
139. Printre obiectivele urmărite în procesul de analiză a datelor, se înscrie următorul:
a) realizarea de estimări şi previziuni;
b) stabilirea numărului eşantioaiu. 'or cercetate;
c) determinarea numărului variabilelor considerate;
d) stabilirea relaţiei de dependentă dintre eşantioane.
140. Desprinderea concluziilor din dalele culese, prelucrate şi analizate este conţinutul următoarei
activităţi:
a) interpretarea datelor; c) interpretarea informaţiilor;
b) analiza şi interpretarea datelor; d) prelucrarea şi analiza informaţiilor
148. Documentul prin care se prezintă oficial, beneficiarului cercetării, raportul de cercetare şi
care este parte componentă a raportului este:
a) rezumatul executiv;
b) scrisoarea de înaintare;
c) introducerea;
d) cuprinsul.
160. Una din condiţiile care trebuie respectate în construirea scalelor o constituie:
a) existenţa în mod obligatoriu a unui instrument fizic care să permită măsurarea;
b) să fie inteligibile de către subiecţii de la care se culeg informaţiile;
c) să posede un număr cât mai mare de nivele;
d) să permită măsurarea concomitentă a cel puţin două caracteristici.
165. Ordonarea variantelor cercetate în funcţie de un anumit criteriu este posibilă în cazul scalei:
a) ordinale;
b) interval;
c) proporţionale;
d) toate cele menţionate la literele a)-c).
166. Scalele care permit ordonări sunt următoarele: 1) scalele nominale; 2) scalele
interval; 3) scalele neparametrice; 4) scalele proporţionale; 5) scalele ordinale; 6)
scalele nemetrice; 7) scalele unidimensionale; 8) scalele multidimensionale:
a) 1,2,3; b) 2,4,5; c) 3,4,6; d) 3,6,8.
167. Multiplicarea sau divizarea unui număr de pe scală la altul se pot realiza in cazul unei scale:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.
168. Una dintre următoarele metode de scalare nu permite comparaţii între stimuli:
a) scala cu sumă constantă;
b) scala lui Likert;
c) metoda ordonării rangurilor;
d) scala Fisher.
173. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor corespund scalei
nominale:
a) coeficientul de corelaţie al lui Spearman, grupul modal, testul U;
b) testul U, coeficientul de asociere, grupul modal;
c) testul Student, grupul modal, coeficientul de concordanţă Fechner;
d) coeficientul de contingenţă, grupul modal, testul x2-
174. Testul pentru semnificaţia statistică a diferenţelor dintre grupuri, în cazul
informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei nominale se realizează utilizând:
a) testul neparametric McNemar; c) testul H-Kruskal-Wallis;
b) testul egalităţii mediilor; d) testul Farrar şi Glauber.
183. Testul pentru semnificaţia statistică a diferenţelor dintre grupuri, în cazul informaţiilor
măsurate cu ajutorul scalei ordinale se realizează utilizând:
a) testul Gery; c) transformarea Cochran - Orcutt;
b) testul Durbin - Watson; d) testul H - Kruskal -Walis.
194. Multiplicarea unui număr de pe scală la altul se poate realiza numai în cazul scalei:
a) nominală; b) ordinală; c) proporţională; d) ponderală.
195. Multiplicarea unui număr de pe scală cu o constantă pozitivă se realizează numai în cazul
scalelor:
a) nominală şi ordinală; c) interval şi proporţională;
b) ordinală şi interval; d) proporţională şi nemetrică.
197. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor corespund scalei
proporţionale:
a) testul neparametric McNemar, coeficientul lui Goodman, mediana;
b) testul Student, media geometrică, coeficientul de variaţie;
c) testul x2,covarianţa, media geometrică;
d) testul Fisher, media geometrică, coeficientul de covariaţie.
201. Scala proporţională are următoarele caracteristici: 1) permite clasificări; 2) nu are origine
unică; 3) permite ordonări; 4) nu are intervale egale; 5) nu permite clasificări; 6) are origine unică; 7)
nu permite ordonări; 8) este o scală neparametrică
a) 1,3,6; b) 2.3,4; c) 4,6,7; d) 5,6,8.
204. Metoda de scalare diferenţiala semantica, frecvent utilizată în prezent, a fost propusă în
forma sa iniţială de:
a) Charles Coolidge Parlin; c) Jay Conrad Lcvinson;
b) Philip Kotler; d) Charles E. Osgood.
Care este scorul mediu exprimind opinia esanatioanului prind produsul respectiv:
207. in cadrul unei cercetari selective , efectuata pe un esantion de 2000 persoane, opinia
utilizatorilor despre gustul bauturii racoritoare ROCO , masurata cu ajutorul unei diferentiale
semantice cu cinci trepte a fost urmatoarea:
208. în cadrul unei anchete efectuate pe un eşantion de 1000 de persoane, opinia utilizatorilor unui
anumit produs despre gustul acestuia a fost măsurată cu ajutorul unei diferenţiale semantice cu
cinci trepte. Distribuţia opiniilor a fost următoarea:
212. în cadrul unei cercetări selective, efectuată pe un eşantion de 2000 de persoane, privind
preferinţele subiecţilor cercetaţi pentru produsul ZOKOKO, măsurată cu ajutorul scalei lui Likert,
răspunsurile au fost:
Produsul ZOKOKO are gust placut:
Atribute111IIIIVfiabilitate250350250150preţ300250200250s
ilenţiozitate150250280320uşurinţă în utilizare300150270280
Care este ierarhia celor patru atribute în decizia de cumpărare (de la cel mai important la cel mai
puţin important)?
a) fiabilitate, preţ, silenţiozitate, uşurinţa în utilizare;
b) silenţiozitate, uşurinţa în utilizare, preţ, fiabilitate;
c) uşurinţa în utilizare, fiabilitate, preţ, silenţiozitate;
d) fiabilitate, preţ, uşurinţa în utilizare, silenţiozitate.
219. Pentru determinarea atitudinii subiectului X faţă de trei mărci de televizoare,
notate A, B, C, se utilizează scala cu sumă constantă. Respondentul repartizează 100
de puncte, în funcţie de preferinţele sale, astfel:
1. Marca A 70 Marca B 30
2. Marca B 60 Marca C 40
3. Marca A 80 Marca C 20
Scorul calculat, pentru fiecare marcă, în ordinea A, B, C, este:
a) (50, 40, 20); b) (50, 20, 40); c) (30, 50, 20); d) (50, 30, 20).
227. Atunci când într-o cercetare de marketing toţi indivizii clasificaţi într-un anumit grup au
aceeaşi opinie despre proprietatea obiectului sau fenomenului cercetat se poate afirma că se
respectă relaţia de:
a) standardizare; b) izomorfism; c) normalizare; d) echivalenţă.
228. Multiplicarea cu sau divizarea unui număr de pe scală la altul sunt posibile în cazul:
a) scalelor interval şi proporţională; c) scalei proporţionale;
b) scalei interval; d) scalelor metrice.
230. Prezenţa altor persoane reprezintă o sursă posibilă a erorii totale în activitatea de măsurare,
care se încadrează în rândul:
a) factorilor personali cu acţiune pe termen scurt;
b) factorilor de natură mecanică;
c) factorilor situaţionali;
d) caracteristicilor relativ stabile ale indivizilor investigaţi.
231. Lipsa spaţiului pentru înregistrarea răspunsurilor reprezintă o sursă posibilă a erorii totale în
activitatea de măsurare, care se încadrează în rândul:
a) factorilor situaţionali;
b) factorilor de natură mecanică;
c) factorilor specifici activităţii de bază;
d) caracteristicilor relativ stabile ale indivizilor investigaţi.
232. Gradul în care măsurările nu posedă eroare aleatoare şi, deci, oferă date consecvente în timp
este cunoscut sub denumirea de:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare; d) senzitivitate.
233. Capacitatea unui instrument de măsurare de a produce rezultate consecvente atunci când
este folosit din nou în condiţii cât se poate de asemănătoare poartă denumirea de:
a) exactitatea testare - retestare; c) exactitatea consecvenţă internă;
b)exactitatea forme echivalente; d) exactitatea Cronbach - Alpha.
234. Capacitatea de a produce rezultate similare folosind două instrumente cât mai asemănătoare
cu putinţă pentru a măsura acelaşi obiect sau fenomen este cunoscută sub denumirea de:
a) exactitatea testare - retestare; c) exactitatea consecvenţă internă;
b)exactitatea forme echivalente; d) exactitatea Cronbach - Alpha.
235. Abilitatea de a produce rezultate similare folosind eşantioane diferite pentru a
măsura fenomenul de-a lungul aceleiaşi perioade de timp poartă denumirea de;
a) exactitatea testare - retestare: c) exactitatea consecvenţă internă;
b)exactitatea forme echivalente: d) exactitatea Cronbach - Alpha.
236. Tehnica denumită Cronbach - Alpha poate fi utilizată pentru evaluarea exactităţii:
a) testare - retestare; c) consecvenţă internă;
b)forme echivalente; d) consecvenţă externă.
238. Gradul in care o măsurare pare să măsoare ceea ce s-a presupus că trebuie sămăsoare este
denumit:
a)validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b) validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.
239. Gradul în care itemurile instrumentului de măsură sunt reprezentative pentru universul care
defineşte conceptul investigat poartă denumirea de:
a) validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b)validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.
241. Calitatea variabilei măsurate din punct de vedere al fundamentării ei printr-o teorie riguroasă
şi al relaţiei cu alte variabile este cunoscută sub denumirea de:
a) validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b)validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.
243. Măsura in care o măsurare a unui stimul cu ajutorul unei scale nu se corelează cu
măsurări ale altor stimuli care se presupun a fi diferiţi poartă denumirea de:
a) validitate convergentă; c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă; d) validitate de conţinut.
244. Gradul în care măsurarea unui stimul cu o anumită scală se corelează într-un mod
previzibil cu măsurări ale altor stimuli atlaţi Într-O relaţie cu acesta poartă denumirea de:
a) validitate convergentă: c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă: d) validitate de conţinut.
245. Capacitatea unei scale de a măsura cu precizie variaţia stimulilor sau răspunsurilor se numeşte:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare; d) senzitivitate.
250. Verificarea informaţiilor secundare din mai multe surse reprezintă o modalitate de evaluare a:
a) vechimii informaţiilor; c) suficienţei informaţiilor;
b)acurateţei informaţiilor; d) stabilităţii informaţiilor.
254. Care dintre următoarele surse de informaţii reprezintă pentru o întreprindere surse statistice
externe:
a) rapoartele de activitate ale întreprinderii;
b)publicaţiile interne ale întreprinderii;
c) publicaţiile academice;
d)documentele emise de diferite compartimente ale întreprinderii.
255. Printre deficienţele care apar in cazul utilizării surselor statistice interne nu se numără:
a) incomparabilitatea datelor; c) forma rigidă de raportare;
b)gradul ridicat de agregare; d) gradul scăzut de disponibilitate.
256. Care dintre următoarele publicaţii nu aparţine Institutului Naţional de Statistică:
a) Starea socială şi economică a României;
b)Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării;
c) Anuarul de Comerţ Exterior al României;
d)Eurobuletin.
257. Pentru o întreprindere, informaţiile provenind din cercetări sindicalizate reprezintă:
a) informaţii primare; c) informaţii terţiare;
b)informaţii secundare; d) informaţii calitative.
258. Una dintre caracteristicile esenţiale ale metodelor calitative de cercetare se referă la faptul
că:
a) utilizează un bogat instrumentar statistic;
b) sunt supuse investigaţiei eşantioane de dimensiuni mici, reprezentative din punct de vedere
statistic, foarte riguros selecţionate;
c) cercetătorul nu este interesat de explicarea fenomenelor studiate;
d) sunt obţinute date de natura calitativa, măsurabile cu ajutorul scalei nominale.
259. Una dintre caracteristicile esenţiale ale metodelor calitative de cercetare se referă la faptul
că:
a) sunt supuse investigaţiei eşantioane de dimensiuni mici, nereprezentative din punct de vedere
statistic, dar foarte riguros selecţionate;
b) utilizează un bogat instrumentar statistic;
c) cercetătorul este interesat să obţină informaţii reprezentative din punct de vedere statistic;
d) sunt obţinute date de natura calitativă, măsurabile cu ajutorul scalelor de tip parametric.
260. Care dintre următoarele temiici este indicat a li utilizată într-o cercetare având ca
scop studierea unei probleme stânjenitoare, sau cu o puternică încărcătură emoţională?
a) interviul în profunzime; c) analiza morfologică;
b) discuţia focalizată de grup; d) matricea descoperirilor.
261. Care dintre următoarele tehnici este indicat a fi utilizată într-o cercetare având ca scop
identificarea opiniei factorilor de decizie din domeniul sportiv cu privire la finanţarea spoitului:
a) interviul în profunzime; c) analiza morfologică;
b) discuţia focalizata de grup; d) matricea descoperirilor.
262. Testul apercepţiei tematice face parte din categoria tehnicilor:
a) de asociere; b) de construcţie; c) de completare; d) de exprimare.
266. în cazul în care metodele calitative sunt utilizate în vederea formulării mai corecte a problemei
care face obiectul investigaţiei, cercetarea întreprinsă are un caracter:
a) exploratoriu; b) descriptiv; c)predictiv; d) intuitiv.
267. Metodele calitative servesc realizării unor cercetări cu caracter exploratoriu atunci când se
urmăreşte:
a) construirea unor instrumente de obţinere a informaţiilor, ţinând cont de toate aspectele situaţiei
analizate;
b) efectuarea unei analize semiotice având ca obiectiv studierea conţinutului unei campanii
publicitare;
c) efectuarea unor investigaţii de sine-stătătoare;
d) înţelegerea profundă a unui fenomen.
268.Testul proiectiv ce presupune utilizarea unei serii de imagini vagi, cu o semnificaţie ambiguă,
pornind de la care subiectul trebuie să inventeze o întâmplare, poartă denumirea de:
a) testul apercepţiei tematice; c) testul completării frazei;
b)testul frustrării; d) testul Z.
269. Tehnica proiectivă ce face apel la imaginaţia subiecţilor intervievaţi, sugerând transpunerea
într-o altă lume, poartă denumirea de:
a) tehnica asocierii dirijate; c) tehnica portretului chinezesc;
b)testul apercepţiei tematice; d) psihodrama.
311. Tipul de observare care constă în studierea fenomenului sau comportamentului în timpul
manifestării sale este denumită:
a) observare personală; c) observare nedisimulată;
b)observare directă; d) nici una dintre denumirile menţionate.
334. Echipamentul care măsoară reacţia galvanică a pielii, ca urmare a expunerii la un anumit
stimul este:
a) aparatul "people meter"; c) analizorul vocii;
b) psihogalvanometrul; d) nici unul dintre echipamentele enumerate mai sus.
343. In cadrul unui sondaj, persoana de la care se culeg datele este denumită:
a) eşantion; b) unitate de cercetare; c) unitate de sondaj; d) bază de sondaj.
349. Sondajul personal este un tip de cercetare selectivă care presupune culegerea informaţiilor:
a) în mod nemijlocit, prin comunicarea directă, faţă în faţă, cu respondenţii;
b) prin intermediul calculatorului:
c) prin telefon;
d) pe baza chestionarelor autoadministrate.
350. In funcţie de modul de comunicare cu respondenţii, in categoria sondajelor clasice, pot fi
incluse următoarele:
a) sondajele personale, sondajele telefonice;
b)sondajele prin poştă, sondajele asistate de calculator;
c) sondajele Online pe Internet;
d)sondajele telefonice activate de o voce computerizată, sondajele prin poştă.
354. Pentru diminuarea erorii de răspuns datorate caracterului sensibil al aspectelor investigate,
se apelează la:
a) tehnica persoanei a treia;
b) cârduri numerotate, care conţin variante de răspuns;
c) afirmaţii de contracarare a erorii sistematice în cazul aspectelor sensibile sau afectate de
dezirabilitatea socială;
d) toate modalităţile enumerate.
355. Punctele forte ale sondajului la domiciliu se referă la următoarele aspecte:
a) locul de desfăşurare, durata, lungimea şi complexitatea chestionarului;
b)locul de desfăşurare, posibilitatea aplicării unei eşantionări probabiliste, costul;
c) durata, gradul diferit de disponibilitate a respondenţilor, costul;
d)nici unul dintre aspectele menţionate.
356. Un dezavantaj major al sondajului la domiciliu este:
a) desfăşurarea într-un mediu familiar respondentului, nu operatorului de interviu;
b)durata mare;
c) apelarea la eşantionarea probabilistă;
d)recontactările.
357. Sondajele prin interceptare se pot desfăşura:
a) telefonic; b) în spaţii comerciale; c) la domiciliu; d) pe Internet.
362. Un avantaj important al sondajului efectuat în rândul organizaţiilor este legat de:
a) costurile cercetării;
b)obţinerea de informaţii specializate, direct de la universul ţintă care este vizat de scopul cercetării;
c) durata sondajului;
d)abilităţile operatorului de interviu.
363.Comparativ cu sondajul te! fonic realizat de la domiciliul operatorului de interviu, sondajul
telefonic realizat de la un amplasament central are următoarea caracteristică:
a) nu permite controlul modului de selecţie a eşantionului;
b)asigură obţinerea unor date de calitate mai înaltă;
c) permite o monitorizare limitată a operatorilor;
d) lipsa posibilităţilor de a verifica pretenţiile operatorilor privind timpul alocat interviurilor.
364. în cazul sondajului telefonic, pentru a reuşi o introducere adecvată, operatorul trebuie să
respecte următoarele recomandări:
a) prezentarea numelui său, stare relaxată;
b) asigurarea unei durate cât mai mari a convorbirii telefonice, în vederea obţinerii unor informaţii
detaliate, atitudinea prietenoasă faţă de interlocutor;
c) oferirea de răspunsuri la întrebările de bază pe care şi le pune interlocutorul în privinţa apelului
telefonic, atitudinea imperativă;
d) nici una dintre recomandările de mai sus.
365. Un avantaj al sondajului telefonic clasic este următorul:
a) costurile relativ mici, comparativ cu sondajele personale;
b) durata interviului;
c) eroarea mică datorată cadrului de eşantionare;
d) utilizarea dispozitivelor de filtrare a apelurilor de respondenţi.
366. Printre avantajele sondajului telefonic clasic, se înscriu următoarele:
a) utilizarea unei game largi de scale de măsurare, costurile mici;
b) posibilitatea efectuării unor demonstraţii, durata interviului;
c) înregistrarea completă a răspunsurilor, obţinerea unei game largi de informaţii;
d) rapiditatea, natura imperativă a telefonului.
367. Printre dezavantajele sondajului telefonic clasic, se înscriu următoarele:
a) tipurile de scale utilizate, limitele privind tipul informaţiilor, costul (comparativ cu sondajele
personale);
b) gradul scăzut de cooperare, absenţa influenţei înfăţişării operatorului;
c) eroarea datorată cadrului de eşantionare, timpul necesar;
d) necesitatea recontactării, reticenta respondenţilor de a furniza anumite informaţii.
368. Pentru sondajele telefonice clasice se recomandă utilizarea următoarelor scale:
a) scale cu 10 niveluri; c) modelul Fishbein-Rosenberg;
b)scale grafice; d) nici una dintre cele de mai sus.
369.In cazul unui sondaj poştal ad hoc, reexpedierea chestionarelor, persoanelor care nu au răspuns
iniţial:
a) nu este necesară;
b) nu schimbă natura transversală a cercetării;
c) trebuie realizată de cel puţin 10 ori;
d) se va face periodic, pe durata unui trimestru.
370. Sondajul poştal are următoarea caracteristică:
a) flexibilitate geografică mică;
b)lipsa posibilităţilor de contactare a respondenţilor inaccesibili prin alte metode;
c) comoditatea pentru respondent;
d) gama restrânsă dc informaţii obtenabile.
377. In privinţa chestionarului cercetării, creşterea ratei de răspuns, în cazul sondajelor poştale,
este posibilă prin:
a) adăugarea în chestionar a unor întrebări interesante (in afara celor care permit
obţinerea informaţiilor necesare), cu scopul de a capla atenţia respondcntului şi de a-i oferi un motiv
să răspundă;
b) utilizarea unor pagini de format mare;
c) evitarea oricăror indicaţii referitoare la locul şi modul în care trebuie să fie consemnate
răspunsurile;
d) precizarea pe chestionar a numelui destinatarului.
378. în cazul sondajului prin poştă, o metodă de creştere a ratei de răspuns, referitoare
la plicul de returnare este următoarea:
a) tipărirea pe plic a adresei la care trebuie să fie expediat plicul;
b)plătirea taxelor poştale de expeditor;
c) includerea unei cărţi poştale personalizate;
d)precizarea pe plic a unei date până la care poate fi expediat.
379. Pentru creşterea ratei de răspuns, în cazul sondajului prin poştă, se recomandă, în
privinţa comunicării cu respondentul:
a) plătirea taxelor poştale la destinaţie;
b) prezentarea unor estimări privind intervalul de timp necesar pentru completarea chestionarului;
c) notificarea telefonică prealabilă, în cazul chestionarelor de mari dimensiuni, care prezintă puţin
interes pentru persoanele ţintă;
d) motivarea respondentului, prin intermediul unei recompense.
386. Pentru creşterea ratei de răspuns, în cazul unui sondaj poştal, se pot utiliza în
vederea cointeresării respondenţilor:
a) notificări prealabile;
b) reexpedieri;
c) numai stimulente incluse în plic;
d) stimulente incluse în plic şi/sau stimulente post-completare.
387. In cazul sondajelor poştale, în privinţa chestionarului se recomandă:
a) utilizarea preponderentă a întrebărilor deschise, pentru a obţine informaţii cât mai clare şi mai
detaliate;
b) un grad de structurare cât mai mic;
c) folosirea cu predilecţie a întrebărilor deschise, deoarece pot fi înţelese cu uşurinţă de respondenţi;
d) un grad de structurare cât mai mare.
388. în sondajele poştale, creşterea ratei de răspuns se poate realiza prin apelarea la
modalităţi care vizează următoarele aspecte:
a) plicul de expediere, scrisoarea de însoţire;
b) chestionarul, plicul de răspuns;
c) comunicarea cu respondentul, egida;
d) toate cele de mai sus.
389. Alegerea unei anumite modalităţi de creştere a ratei de răspuns, în cazul sondajului poştal, se
bazează pe următorul criteriu:
a) posibilităţile de creştere a profitabilităţii cercetării;
b) măsura în care costurile implicate de metoda aleasă sunt justificate de creşterea ratei de răspuns;
c) uşurinţa aplicării modalităţii de creştere a ratei de răspuns;
d) dobândirea acceptului din partea respondentului.
392. Sondajul personal asistat de calculator este cunoscut şi sub denumirea următoare:
a) sondaj iterativ; c) sondaj operativ;
b) sondaj interactiv; d) nici una dintre denumirile enumerate.
402. Durata mică a sondajului personal asistat de calculator nu este determinată de:
a) înregistrarea directă a răspunsurilor în calculator;
b)lipsa necesităţii de a desfăşura operaţiuni suplimentare de editare, codificare şi introducere a
datelor în calculator;
c) prezenţa unui număr mare de întrebări deschise, în chestionarul cercetării;
d)nici una dintre cauzele de mai sus.
403. în cazul sondajului telefonic asistat de calculator, se pot obţine rapoarte:
a) numai la finalul cercetării;
b)numai cu frecvenţă săptămânală;
c) zilnice, referitoare la culegerea datelor sau la rezultate;
d)referitoare numai la rezultate.
404. Sondajul telefonic asistat de calculator are următoarele caracteristici:
a) posibilitatea utilizării unei game limitate de scale de măsurare;
b)durata mare a interviului;
c) gradul mic de structurare;
d)absenţa erorilor datorate cadrului de eşantionare.
405. Printre avantajele sondajului telefonic asistat de calculator, se înscrie următorul:
a)gradul limitat de control asupra activităţii operatorului;
b) înlăturarea erorilor sistematice datorate operatorului de interviu;
c)utilizarea de materiale vizuale;
d) managementul automat al apelurilor telefonice.
406. Exemple de avantaje ale sondajului telefonic asistat de calculator sunt următoarele:
a)costurile relativ mici, structura flexibilă a chestionarului;
b) evitarea consumului inutil de timp cu liniile deconectate, ocupate sau cu nonrăspunsurile, durata
mare a interviului;
c) simplificarea procesului de cercetare, flexibilitatea redusă a chestionarului;
d)nici unul dintre aspectele de mai sus.
407. în cazul sondajului telefonic asistat de calculator, chestionarul are o structură flexibilă
deoarece:
a)în funcţie de răspunsul dat la o întrebare filtru, respondentului i se va administra un anumit set de
întrebări;
b) respondentul are libertatea de a alege întrebările la care doreşte să răspundă;
c)pe baza răspunsului dat la o întrebare deschisă, respondentul este direcţionat spre alte întrebări;
d) fiecărui respondent îi sunt administrate întrebări diferite.
413. Din categoria criteriilor referitoare la aspectele operaţionale ale cercetării, face parte:
a) eroarea datorată obţinerii de informaţii sensibile;
b)rata de răspuns;
c) comoditatea pentru respondent;
d)viteza de obţinere a informaţiilor.
414. Din categoria criteriilor referitoare la controlul procesului de cercetare, face parte:
a) posibilitatea folosirii de slimuli fizici; c) controlul eşantionului;
b) rata de răspuns; d) costul.
415. Din categoria criteriilor referitoare la volumul de informaţii obtenabile, face parte:
a) rata de răspuns: c) flexibilitatea geografică;
b)uşurinţa recontactării; d) diversitatea întrebărilor.
416. Din categoria criteriilor referitoare la erorile sistematice potenţiale, fac parte următoarele:
a) diversitatea întrebărilor şi diversitatea scalelor;
b)controlul eşantionului, rata de răspuns;
c) eroarea datorată percepţiei neanonimităţii, eroarea de dezirabilitale socială;
d)eroarea asociată obţinerii de informaţii sensibile, costul.
417. Cea mai mare flexibilitate a culegerii datelor este specifică următorului tip de sondaj:
a) sondajul personal la domiciliu; c) sondajul telefonic;
b)sondajul poştal ad boc; d) sondajul poştal bazat pe panel.
418. Cel mai comod sondaj, din perspectiva respondentului, este următorul:
a) sondajul prin interceptare în zonele publice;
b) sondajul poştal;
c) sondajul telefonic clasic;
d) sondajul telefonic asistat de calculator.
419. Cel mai scăzut nivel de control al operatorilor este specific:
a) sondajului personal prin interceptarea în zone publice;
b)sondajului asistat de calculator;
c) sondajului personal la domiciliu;
d)sondajului poştal.
420. Cea mai mică diversitate de întrebări şi scale este specifică următorului tip de sondaj:
a) sondajul prin interceptare în zone publice;
b)sondajul poştal ad boc;
c) sondajul personal la domiciliu;
d)sondajul telefonic asistat de calculator.
421. Cel mai mic grad de control asupra culegerii datelor este caracteristic:
a) sondajului personal prin interceptare;
b)sondajului telefonic desfăşurat de la un amplasament central;
c) sondajului personal asistat de calculator;
d)sondajului poştal.
422. Cercetătorul nu are posibilitatea să controleze mediul de cidegere a datelor, în cazul
sondajului:
a) personal prin interceptare în zone publice; c) poştal;
b) personal asistat de calculator; d) telefonic asistat de calculator.
423. Cele mai mari posibilităţi de folosire a stimulilor fizici (imagini, mostre etc.) sunt specifice
următoarele tipuri de sondaje:
a) sondajul personal prin interceptare în zone publice şi sondajul personal asistat de calculator;
b) sondajul personal la domiciliu şi sondajul telefonic;
c) sondajul poştal şi sondajul telefonic asistat de calculator;
d) sondajul clasic telefonic şi sondajul poştal bazat pe panel.
424. Din punctul de vedere al uşurinţei recontactării este preferat următorul tip de sondaj:
a) sondajul personal la domiciliu;
b) sondajul poştal ad hoc;
c) sondajul personal prin interceptare în zone publice;
d) sondajul personal asistat de calculator.
425. Sub aspectul cantităţii de informaţii ce pot fi obţinute, cel mai puţin favorabil tip de sondaj
este:
a) sondajul telefonic asistat de calculator;
b) sondajul la domiciliu;
c) sondajul poştal;
d) sondajul personal prin interceptare în zone publice.
426. Cea mai mică rată de răspuns este specifică următorului tip de sondaj:
a) sondajul la domiciliu;
b) sondajul telefonic asistat de calculator;
c) sondajul poştal ad hoc;
d) sondajul personal prin interceptare în zone publice.
427. Cea mai mică eroare sistematică datorată percepţiei neanonimităţii este specifică:
a) sondajului poştal; c) sondajului la domiciliu;
b)sondajului telefonic clasic; d) sondajului telefonic asistat de calculator.
428. Un nivel mic al erorii sistematice datorate dezirabilităţii sociale este specific:
a) sondajului poştal bazat pe paneluri; c) sondajului personal asistat de calculator;
b) sondajului telefonic asistat de calculator; d) sondajului personal la domiciliu.
429. Un nivel mic al erorii sistematice asociate obţinerii de informaţii sensibile este specific:
a) sondajului personal la domiciliu;
b) sondajului personal prin interceptare în zone publice;
c) sondajului personal asistat de calculator;
d) sondajului telefonic asistat de calculator.
430. Eroarea datorată operatorului este înlăturată în cazul următorului tip de sondaj:
a) poştal ad hoc; c) personal asistat de calculator;
b) telefonic asistat de calculator; d) telefonic clasic.
431. Tipul de sondaj care permite obţinerea cu viteză mare a informaţiilor este:
a) sondajul personal la domiciliu; c) sondajul poştal bazat pe paneluri;
b)sondajul poştal ad hoc; d) sondajul telefonic clasic.
441. Printre factorii utilizabili în procesul de selecţie a tipului adecvat de sondaj, se înscriu:
a) tipul, volumul şi acurateţea informaţiilor necesare pentru soluţionarea problemei decizionale;
b) particularităţile universului ţintă;
c) caracteristicile, punctele forte şi limitele fiecărui sondaj;
d) toţi factorii enumeraţi mai sus.
442. Conform statisticilor ESOMAR, în anul 2000, în majoritatea ţărilor, ponderea cercetărilor
online în cheltuielile totale cu cercetările cantitative ad hoc a fost următoarea:
a) peste 20%; c) 15-25%;
b) 10-20%; d) aproximativ 3% sau mai mică.
443. Cel care a afirmat că „o anchetă nu poate fi mai bună decât chestionarul său" se numeşte:
a) S. L. Payne; b) S. I. Chelcea; c) C. A. Moser; d) I. V. Mărginean.
444. Proiectarea unui chestionar într-o cercetare de marketing este logic să înceapă cu:
a) elaborarea întrebărilor;
b) stabilirea metodei de culegere a datelor;
c) proiectarea caracteristicilor fizice;
d) specificarea informaţiei dorite şi a obiectivelor cercetării.
445. O a doua etapă în elaborarea unui chestionar într-o cercetare de marketing este reprezentată
de:
a) elaborarea întrebărilor;
b)specificarea informaţiei dorite şi a obiectivelor cercetării;
c) proiectarea caracteristicilor fizice;
d)stabilirea metodei de culegere a datelor.
446. în literatura de specialitate despre o întrebare cum ar fi „Consideraţi că acest preparat culinar
are un aspect şi un gust plăcut?" se spune că este:
a) dihotomică; c) mixtă;
b)cu „măsură dublă" (double - barreled); d) filtra.
448. întrebarea „Care este ocupaţia dumneavoastră?" face parte din categoria întrebărilor:
a) deschise; b) închise; c) filtru; d) mixte.
449. întrebarea „Ce mărci de săpun de toaletă utilizaţi în familia dumneavoastră?." Face parte din
categoria întrebărilor:
a) introductive; b) de opinie; c) factuale; d) mixte.
450. Efectul de poziţie (distorsiunea datorată ordinii) poate să apară în cazul întrebărilor:
a) dihotomice; c) deschise;
b)cu alegere multiplă (multihotomice); d) mixte.
452. Printre pachetele de softuri care pot fi utilizate pentru proiectarea şi administrarea
chestionarelor cu ajutorul calculatoarelor pot fi menţionate:
a) Ai 2 şi Ai 3; b) I3i 2 şi I3i 3; c) Ci 2 şi Ci 3 ; d) Di 2 şi Di 3.
453. Când respondentul este asigurat că numele său sau alte elemente personale de
identificare nu vor fi asociate cu răspunsurile sale se spune că i se asigură:
a) confidenţialitatea; b) anonimitatea; c) confidenţa; d) credibilitatea.
454. Asigurarea dată respondentului că, deşi identitatea sa este cunoscută de cercetător, ea nu va fi
divulgată unei a treia părţi, cum ar fi clientul este cunoscută sub numele de:
a) anonimitate; b) confidenţialitate; c) credibilitate; d) încredere.
455. într-un chestionar atunci când fluxul întrebărilor merge de la întrebări de „spart
gheaţa" şi de „încălzire" - la o extremă spre întrebări privitoare la caracteristicile
demografice ale respondentului, la cealaltă extremă, se spune că acesta are la bază:
a) principiul „pâlniei"; c) principiul secţionării chestionarului;
b) principiul sarcinii respondentului; d) principiul „pâlniei răsturnate".
456. Acea metodă de cercetare prin care variaţia uneia sau mai multor variabile
explicative (independente) este controlată sau manipulată de cercetător, după care se
măsoară efectul acesteia asupra variabilei (variabilelor) dependente poartă denumirea de:
a) simulare; b) regresie multiplă; c) experiment; d) analiză canonică.
458. Variabilele nesupuse tratamentului experimental dar care pot avea un rol distorsionant, dacă
efectul lor nu este anulat, invalidând sau afectând serios ipoteza după care variabilele explicative
cauzează schimbările variabilelor dependente sunt cunoscute sub numele de:
a) variabile independente experimentale; c) unităţi de control;
b)unităţi de observare; d) variabile independente "din afară".
459. într-un experiment unităţile care constituie obiectul investigaţiei şi despre care se
culeg informaţiile sunt denumite:
a) unităţi „din afară"; c) unităţi independente;
b) unităţi de observare; d) unităţi dependente.
471. Schimbările unităţilor de observare într-un experiment ca rezultat al trecerii timpului ca atare
(nu ca urmare a apariţiei unor evenimente specifice) sunt cunoscute sub denumirea de:
a) istorie; b) testare; c) maturizare; d) mortalitate.
472. Atunci când există interacţiune între testări sau tratamente experimentale sursa de
invaliditate poartă denumirea de:
a) regresie; b) interacţiune; c) instrumentaţie; d) testare.
477. într-un experiment, regresia - una din sursele invalidităţii - reprezintă un caz special al:
a) istoriei; b) instrumentaţiei; c) interacţiunii; d) maturizării.
478. Nerespectarea indicaţiilor de către operatorul de anchetă (devierea de la instrucţiunile
chestionarului, reformularea anumitor întrebări etc.) sau folosirea pentru testare a unor produse care
diferă de produsele lotului experimental pot afecta validitatea internă a unui experiment, această
sursă e invaliditate purtând denumirea de:
a) selecţie diferenţială; c) măsurători nestandardizate;
b) interacţiune; d) nerespectarea principiilor selecţiei aleatoare.
479. Schema de proiectare a unui experiment de tip „înainte - după" are un grad de validitate:
a) moderat; b) relativ ridicat; c) foarte ridicat; d) foarte scăzut.
480. Schema de proiectare a unui experiment de tip „înainte - după" cu grup de control are un
grad de validitate:
a) moderat; b) foarte scăzut; c) ridicat; d) foarte ridicat.
482. Experimentul de tip proiectare complet aleatoare are un grad de validitate internă:
a) foarte scăzut; b) moderat; c) relativ ridicat; d) foarte ridicat.
483. Experimentul de tip proiectare cu ajutorul blocurilor aleatoare arc un grad de validitate
internă:
a) foarte scăzut; b) relativ ridicat; c) ridicat; d) foarte ridicat.
485. Numărul variabilelor controlate statistic din afara experimentului în cazul proiectării cu
ajutorul blocurilor aleatoare se ridică Ia:
a) nici una; b) una; c) două; d) trei.
488. Dacă într-un experiment se admite ipoteza că există cel puţin o sursă de variaţie
„din afară" care poate avea un efect distorsionant este recomandabilă folosirea unei
scheme de proiectare:
a) de tip „înainte - după"; c) complet aleatoare;
b)de tip „după cu grup de control"; d) cu ajutorul blocurilor aleatoare.
489. Deosebirea dintre modul de organizare a unităţilor experimentale într-o proiectare complet
aleatoare şi proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare este foarte asemănătoare cu deosebirea
între constituirea unui eşantion simplu aleator şi cea a unui eşantion:
a) sistematic; b) de grup; c) stratificat; d) multistadial.
492. într-o proiectare experimentală unifactorială cu ajutorul blocurilor aleatoare numărul surselor
variaţiei se ridică la:
a) una; b)două; c)trei; d) patru.
493. în cazul experimentelor unifactoriale şi cu măsurări repetate ale aceloraşi unităţi experimentale
se consideră că eşantioanele măsurate în cazul administrării fiecărui nivel al factorului experimental
sunt:
a) independente; b) dependente; c) egale; d) inegale.
494. într-o proiectare complet aleatoare a unui experiment cu doi factori, numărul
surselor variaţiei se ridică la:
a) una; b)două; c)trei; d) patru.
500. In cazul unui pătrat greco-latin numărul surselor variaţiei se ridică la:
a) patru; b) cinci; c) şase; d) şapte.
501. intr-un experiment se urmăreşte testarea efectului intensităţii publicităţii asupra vânzărilor unui
produs nou lansat pe piaţă, cât şi diferenţierea acestuia pe cele două medii: urban şi rural. Se
utilizează o schemă de tipul proiectării factoriale. In urma experimentului s-a determinat variaţia
totală în valoare de 349, cât şi influenţele exercitate de cei doi factori experimentali (variaţia
intensităţii publicităţii în valoare de 140, variaţia datorată factorului mediu = 6 şi variaţia datorată
interacţiunii celor doi
factori = 20). Care dintre valorile de mai jos reprezintă efectul erorii experimentale?
a) 193; b) 125; c) 183; d)227.
515. in cadrul unui experiment având ca scop testarea simultană a influenţei intensităţii
publicităţii la locul vânzării şi a mediului asupra vânzărilor produsului X, a fost utilizata o schemă de
tipul proiectării factoriale. Au fost selectate in mod aleator 6 magazine din mediul urban şi 6
magazine din mediul rural. Fiecare grup de câte 6 magazine a fost divizat, la rândul său, în mod
aleator, în două subgrupuri, dintre care numai într-unui a fost efectuată publicitate la locul vânzării,
timp de o lună. La sfârşitul experimentului, vânzările produsului X au fost următoarele:
-mil lei-
Factorul A Factorul B
Mediul urban Mediul rural
9 15
Fără publicitate 16 13
14 9
16 23
Cu publicitate 17 14
21 17
Care este varianta de răspuns corecta dintre cele prezentate în următorul tabel
516. în schema experimentală specifică testului lui Solomon, tratamentul experimental se aplică:
a) în două grupuri de control;
b)în grupul experimental;
c) în grupul experimental şi într-un grup de control;
d)în toate grupurile.
517. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la regresia multiplă este falsă:
a) variabilele independente nu pot fi introduse în model decât simultan;
b) parametrii ecuaţiei de regresie se determină cu metoda celor mai mici pătrate;
c) numărul variabilelor independente luate în model este de cel puţin două;
d) multicoliniaritatea reprezintă unul dintre criteriile de evaluare a modelului;
518. în cazul unei simulări cu un sistem înlocuitor de tip fizic, cercetarea comportamentului
modelului la variaţia factorilor dc influenţă, se realizează cu ajutorul:
a) algoritmilor euristici; c) testului de senzitivitate;
b) testului x2; d) metodelor analogice.
522. Conceptul de simulare a unui sistem real S cu ajutorul unui sistem înlocuitor se bazează pe
conceptul de:
a) descompunere a sistemelor; c) complementaritate a sistemelor;
b) analogie a sistemelor; d) identificare a sistemelor.
523. Care dintre următoarele tipuri de modele nu este direct implicat în realizarea unei
simulări de marketing:
c) modele matematice; b) modele tehnologice; c) modele logice; d) modele abstracte.
527. Modelele de simulare, a căror rezolvare se bazează pe prelucrarea unor experimente create
în cadrul modelului se caracterizează printr-un:
a) caracter deductiv; c) caracter regresiv;
b) caracter progresiv; d) caracter procedural.
528. Care dintre afirmaţiile de mai jos este în acord cu activitatea de simulare:
a) modelele de simulare sunt o reprezentare a realităţii;
b) presupune testarea valorilor diferitelor variabile de decizie sau variabile necontrolabile ale
modelului şi influenţa lor asupra variabilelor rezultat;
c) există proceduri automatizate ce duc la obţinerea unor valori optime;
d) modelele utilizate sunt în general statice, continue şi deterministice.
529. Care dintre variantele prezentate mai jos nu reprezintă un obiectiv de bază al simulării:
a) determinarea formei funcţionale de exprimare a legăturii dintre fenomenele cercetate;
b) estimarea valorilor parametrilor modelului;
c) determinarea unei soluţii optimale la ecuaţiile modelului;
d) realizarea de teste de sensitivitate pentru a determina reacţia modelului la variaţia diferiţilor
factori de influenţă.
530. Dintre variantele prezentate mai jos, una nu reprezintă un criteriu semnificativ de
evaluare pentru simulările utilizate în cercetările de marketing:
a) costurile de dezvoltare şi utilizare a simulării;
b) viteza de rulare a aplicaţiei dezvoltate;
c) gradul de validitate al rezultatelor;
d) volumul de observaţii, măsurări şi experimente caracteristice modelului utilizat.
531. Dintre criteriile de evaluare a diferitelor tipuri de simulări utilizate în cercetările
de marketing, tehnicile de rulare ale simulării includ:
a) funcţionalitatea aplicaţiei în cazul unor date de intrare ale căror valori sunt în afara limitelor
prestabilite;
b) costurile legate de adaptarea simulării la specificul problemei investigate;
c) timpul necesar pentru obţinerea rezultatelor;
d) gradul de validitate şi valoarea rezultatelor obţinute.
532. Care dintre variantele de mai jos identifică unul dintre avantajele pe care
simularea le are faţă de alte metode utilizate în cercetările statistice:
a) garantează obţinerea unei soluţii optime;
b) are costuri de dezvoltare şi utilizare cu mult mai reduse decât în cazul tuturor celorlalte modalităţi
concurente;
c) este superioară altor metode din punct de vedere al fezabilităţii;
d) volumul de observaţii, măsurări şi experimente necesar pentru realizarea unei simulări este mult
mai redus decât în cazul celorlalte metode.
533. Care dintre variantele de mai jos identifică unul dintre dezavantajele simulării în
comparaţie cu alte metode utilizate în cercetările de marketing:
a) este inferioară altor metode din punct de vedere al fezabilităţii;
b) soluţiile unor simulări anterioare nu pot fi fructificate, deoarece modelul de simulare corespunde
unei singure probleme;
c) nu există produse software uşor adaptabile Ia cerinţele procesului de simulare de marketing;
d) este prohibitivă din punct de vedere financiar.
534. Din punct de vedere al sistemului înlocuitor S', tehnicile de simulare se împart în:
a) tehnici de simulare analogice şi numerice;
b) tehnici de simulare directe, indirecte şi euristice;
c) tehnici de simulare analogice, numerice şi euristice;
d) tehnici de simulare analogice, numerice şi hibride.
536. Din punct de vedere al interacţiunii om-calculator, tehnicile de simulare se împart în:
a) tehnici de simulare analogice, numerice şi hibride;
b) tehnici de simulare convenţionale, interactive vizuale şi virtuale;
c) tehnici de simulare convenţionale, interactive vizuale, virtuale şi hibride;
d) tehnici de simulare convenţionale, interactive vizuale şi euristice.
537. Dezavantajele utilizării simulării interactive vizuale (VIS) includ:
a) un efect negativ asupra curbei de învăţare a utilizatorilor;
b) o dificultate sporită în validarea modelelor utilizate în simulare;
c) persoanele care nu sunt familiarizate cu tehnica de calcul vor avea dificultăţi majore în utilizarea
produselor bazate pe această tehnică;
d) nu permite decât reprezentarea sistemelor dinamice.
538. Din punct de vedere al preciziei rezultatelor obţinute, tehnicile de simulare se împart în:
a) tehnici de simulare fundamentate matematic şi euristice;
b) tehnici de simulare analogice, numerice şi hibride;
c) tehnici de simulare convenţionale, interactive vizuale şi virtuale;
d) tehnici de simulare analogice, numerice şi euristice.
539. Limbajul de Modelare Unificat (UML) este clasificat printre instrumentele
software utilizate în cadrul procesului de simulare ca:
a) un limbaj de simulare;
b) un sistem de simulare, ce utilizează generatoare şi medii de simulare integrate;
c) un sistem de simulare orientat pe obiecte;
d) un limbaj de simulare derivat din sistemele expert.
540. Din punct de vedere al simulării teoretice, un sistem este definit ca:
a) o mulţime de clemente în interacţiune;
b) o unitate identificabilă ce poate fi complet definită, aflată în conexiune cu una sau mai multe
unităţi similare;
c) un sistem analog care generează o evoluţie asemănătoare sistemului studiat;
d) o secvenţă de evenimente ordonate în timp.
541. Care dintre variantele prezentate mai jos nu reprezintă un element ce se regăseşte
printre componentele unui sistem tipic de simulare:
a) operatorul simulării; c) modelul simulării;
b)traiectoria simulării; d) datele de intrare şi ieşire.
542. Care dintre afirmaţiile de mai jos nu este adevărată atunci când sc referă la
variabilele perturbatoare ale unui sistem de simulare:
a) evenimentele pe care le reprezintă pot fi previzibile sau aleatoare;
b) reprezintă variabile de intrare;
c) sunt mărimi exogene necontrolabile;
d) iau valori constante pc tot parcursul simulării.
543. Care dintre variantele enumerate mai jos nu poate fi clasificată ca o variabilă exogenă a
modelului de simulare:
a) variabilele de intrare deterministe; c) variabilele perturbatoare;
b)variabilele de intrare stohastice; d) parametrii de intrare.
544. Care dintre afirmaţiile de mai jos este valabilă în cazul variabilelor de ieşire ale unui sistem
de simulare:
a) reprezintă starea unei componente a sistemului la un moment dat;
b) reprezintă mărimi de comandă şi valorile lor se schimbă permanent;
c) nu se află într-o dependenţă logică cu variabilele de intrare;
d) dacă cel puţin una dintre variabilele de intrare este aleatoare, atunci cel puţin una dintre
variabilele de ieşire este stochastică.
562. Jocurile de întreprindere în care deciziile fiecărei echipe influenţează rezultatele celorlalte
echipe poartă denumirea de:
a) jocuri manuale;
b) jocuri concurenţiale independente;
c) jocuri concurenţiale interdependente;
d) jocuri pentru întreaga întreprindere.
563. Jocurile de întreprindere ce analizează mai multe funcţii ale întreprinderii şi relaţiile principale
cu alte compartimente sau cu exteriorul întreprinderii poartă denumirea de:
a) jocuri complexe; c) jocuri pentru întreaga întreprindere;
b) jocuri funcţionale; d) jocuri pentru fundamentarea deciziilor
operative.
570. Domeniul atribuţiilor inteligenţei artificiale în cazul unui sistem hibrid nu include:
a) supravegherea procesului; c) stabilirea ipotezelor;
b)construcţia modelului; d) evaluarea datelor de ieşire ale simulării.
572. In cazul oricărei cercetări selective, procedurile de eşantionare sunt stabilite în faza:
a) preliminară a cercetării; c) de realizare a cercetării;
b)de definire a scopului cercetării; d) de proiectare a cercetării.
573. Cercetătorii pot trage concluzii generale, referitoare la întreaga populaţie studiată, pe baza
informaţiilor rezultate prin eşantionare, din investigarea unui număr mare de elemente componente
ale populaţiei respective, cu ajutorul unei operaţiuni logice denumite:
a) inferenţă; b) interferenţă; c) informare; d) nici una dintre cele de mai sus.
601. Dimensiunea unui eşantion care urmează să fie folosit în cercetarea preferinţelor
consumatorilor pentru sortimentele de produs care vor fi comercializate în cadrul unei
unităţi comerciale, în condiţiile unei probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării
de 95 % (t = 1,96), a unei marje de eroare de ± 5 % şi a unei ponderi specifice de 74 %
a celor care intenţionează să viziteze unitatea comercială în primele două luni de la
lansare, va fi de:
a) 196; b)296; c) 385; d) 1068.
606. Potrivit opiniei lui Guy Audigier, corectarea dimensiunii eşantionului folosit într-o cercetare de
marketing directă şi selectivă se impune în situaţia în care raportul dintre mărimea eşantionului şi
cea a colectivităţii investigate este:
a) supraunitar; c) subunitar;
b)mai mic decât 1/7 (0,1428); d) mai mare decât 1/7 (0,1428)
607. Dimensiunea eşantionului care urmează să fie folosit în cercetarea frecvenţei de
vizitare a unei unităţi comerciale, la nivelul unui grup de 750 de participanţi la un
concurs promoţional organizat anterior de către unitatea în cauză, în condiţiile unei
probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării de 95 % (z = 1,96), a unei marje de
eroare de ± 5 % şi pentru o abatere standard de 0,30, va fi de:
a) 118; b) 139; c) 196; d) 713.
608.Dimensiunea unui eşantion care urmează să fie folosit în cercetarea preferinţelor consumatorilor
pentru amenajarea interioară a unei unităţi comerciale la nivelul unui grup de 2500 de clienţi fideli ai
acesteia, în condiţiile unei probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării de 95 % (t = 1,96) şi a
unei marje de eroare de ± 5 %,va fi de:
a) 196; b)333; c) 385; d)2500.
610. Determinarea dimensiunii grupului investigat utilizat in cadrul unei cercetări calitative poate
fi făcuta prin:
a) folosirea unei formule statistice care să aibă în vedere probabilitatea cu care cercetătorul va
garanta rezultatele cercetării;
b) folosirea unei formule statistice care să ţină seama de marja de eroare folosită de către cercetător
în analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării;
c) apelarea la metode de eşantionare probabilistice (aleatoare) cum sunt eşantionarea simplă
aleatoare, eşantionarea stratificată sau eşantionarea multistadială;
d) utilizarea unei variante adaptate a metodelor nestatistice de determinare a
dimensiunii eşantioanelor ţinând cont de caracteristicile cercetării calitative.
615. Metodele de eşantionare care sc bazează pe principiul conform căruia fiecăreimunităţi din
componenţa colectivităţii investigate îi este asociată o probabilitate determinabilă, egală şi nenulă
pentru a fi selectată şi inclusă în componenţa eşantionului fac parte din categoria celor:
a) neprobabilistice; b) probabilistice; c) punctuale; d) secvenţiale.
618. Două dintre variantele operaţionale de implementare a metodei eşantionării simple aleatoare
sunt:
a)eşantionarea ad-hoc şi metoda computerizată;
b) metoda tragerii la sorţi şi metoda tabelelor cu numere aleatoare;
c)eşantionarea stratificată şi eşantionarea multistadială;
d) eşantionarea aleatoare şi eşantionarea nealeatoare.
619. Folosirea in cadrul unei cercetări a motivelor de cumpărare ale unui produs,
desfăşurate in rândul primilor 100 de cumpărători ai acestuia, a regulii de selecţie „vor
fi selectate 10 componente urmându-sc diagonala principală a tabelului" în care sunt
menţionate codurile unice ale acestora corespunde variantei de implementare a
eşantionării simple aleatoare:
a) metoda tragerii la sorţi; c) metoda tabelelor cu numere aleatoare;
b)metoda computerizată; d) metoda seriilor unice de înregistrare.
623. Utilizarea unei proporţii de selecţie reprezentând expresia raportului existent între
dimensiunea colectivităţii investigate şi dimensiunea eşantionului care urmează să fie construit este
specifică metodei de eşantionare:
a) multistadială; b) sistematică; c) stratificată; d) stratificată proporţională.
625. Numărul de straturi în care se va structura colectivitatea investigată în raport cu criteriile şi,
respectiv, categoriile „mediu de reşedinţă" (urban, rural), „nivel de instruire" (studii primare, studii
medii şi studii superioare) şi „vârstă" (până la 24,25 - 44,45 - 64 şi 65 de ani şi peste) este de:
a) 3; b)9; c)24; d)36.
626. Dacă dimensiunea eşantionului folosit în cercetarea preferinţelor pentru băuturi răcoritoare a
consumatorilor bucureşteni este de 400 de unităţi de observare iar eşantionul este structurat în
raport cu criteriile, respectiv categoriile „sex" (bărbaţi, femei) şi „vârstă" (până la 24, 25 - 40, 41 - 59
şi 60 de ani şi peste), atunci numărul componentelor selectate, în mod egal, din fiecare strat va fi
de:
a) 200; b) 100; c) 50; d) 25.
631. Varianta eşantionării multistadiale în care cercetătorul realizează analize asupra tuturor
eşantioanclor - iniţiale, intermediare sau finale - obţinute după parcurgerea tuturor stadiilor, scopul
acestora nefiind neapărat obţinerea unor informaţii ci ameliorarea eşantionării şi construirea, în final,
a unui eşantion reprezentativ, este reprezentată de eşantionarea:
a) geografică; b) multifază; c) prin metoda cotelor; d) secvenţială.
633. Dacă o firmă distribuitoare de articole de papetărie, care dispune de o reţea proprie de
magazine localizată în toate reşedinţele de judeţ şi în fiecare sector al Bucureştiului, intenţionează
să studieze opinia consumatorilor faţă de oferta sa de produse astfel încât datele să fie culese, într-o
anumită zi şi ntr-un anumit interval orar, de la consumatorii care se găsesc atunci în fiecare dintre
magazinele firmei,
construirea eşantionului va fi realizată folosind metoda de eşantionare:
a) geografică; b) multifază; c) spaţială; d) teritorială.
634. Două dintre metodele dc eşantionare neprobabilistică folosite în mod frecvent în cercetările
de marketing sunt:
a) eşantionarea prin metoda cotelor şi eşantionarea ad-hoc;
b)eşantionarea prin metoda bulgărelui de zăpadă şi eşantionarea de grup;
c) eşantionarea simplă aleatoare şi eşantionarea stratificată;
d)eşantionarea punctuală şi eşantionarea secvenţială.
637. O sursă obiectivă de informaţii care poate fi avută în vedere pentru identificarea
cotelor folosite în structurarea unui eşantion incluzând consumatori persoane fizice,
reprezentativ din punct de vedere demografic la nivel naţional, este:
a) Anuarul Statistic al României;
b)Buletinul lunar al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului;
c) Raportul anual al Băncii Naţionale a României;
d)Studiul naţional BRAT de audienţă al tirajelor publicaţiilor cotidiane şi periodice.
638. O sursă obiectivă de informaţii care poate fi avută în vedere pentru identificarea cotelor
folosite în structurarea unui eşantion incluzând întreprinderi, reprezentativ la nivel naţional, este:
a) Anuarul Statistic al României;
b)Buletinul lunar al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci;
c) Raportul anual al Băncii Naţionale a României;
d)Studiul naţional BRAT de audienţă al tirajelor publicaţiilor cotidiane şi periodice.
640. Trei criterii demografice utilizabile pentru construirea unui eşantion reprezentativ la nivel
naţional folosind metoda cotelor sunt:
a) mediul de reşedinţă, stilul de viaţă şi vârsta;
b)mărimea veniturilor, nivelul de instruire şi sexul;
c) frecvenţa, locurile şi motivele cumpărării;
d)profesia, regiunea geografică şi starea civilă.
641. O variantă distinctă de implementare a metodei cotelor, in care accentul se mută de pe
includerea în structura eşantionului a unui număr predeterminat de componente în funcţie de
valorile calculate ale cotelor pe reprezentarea fiecărei categorii sau combinaţii de categorii
identificate prin considerarea variabilelor de referinţă, este cunoscută în literatura de specialitate
sub denumirea de:
a)eşantionare dimensională; c) eşantionare secvenţială;
b) eşantionare geografică; d) eşantionare spaţială.
642. Identificarea de către cercetător, pe baza unor raţionamente specifice, a unui număr de
respondenţi care vor fi intervievaţi şi care, la rândul lor, vor recomanda alţi respondenţi
cercetătorului până la atingerea dimensiunii eşantionului constituieprincipiul de funcţionare al
eşantionării prin:
a) metoda bulgărelui de zăpadă; c) metoda pasului mecanic;
b)metoda cotelor; d) metoda sistematică aleatoare.
647. Numeroasele metode de analiză a datelor în cercetările de marketing pot fi grupate după
criterii foarte diferite, cum sunt:
a) tipul de scală utilizat; c) natura relaţiei dintre eşantioane;
b)numărul cşantioanelor cercetate; d) toate cele de mai sus.
648. Unul din următoarele criterii nu stă Ia baza grupării metodelor de analiză a datelor în
cercetările de marketing:
a) numărul cşantioanelor cercetate; c) natura relaţiei dintre eşantioanele investigate;
b) tendinţa centrală a variabilelor considerate; d) numărul variabilelor considerate.
649. Printre obiectivele urmărite în procesul de analiză a datelor în cercetările de marketing nu se
înscrie:
a) realizarea unor experimente de marketing;
b) determinarea tendinţei centrale a variabilelor considerate;
c) caracterizarea variaţiei şi a repartiţiei acestora;
d) măsurarea gradului de asociere între ele.
650. Printre obiectivele urmărite în procesul de analiză a datelor în cercetările de marketing nu se
înscrie:
a) realizarea unor estimări şi previziuni;
b) evaluarea diferenţelor dintre variabile sau grupuri de variabile;
c) numărul variabilelor considerate;
d) evidenţierea legăturilor cauzale dintre variabile.
651. Alegerea modalităţii de analiză a informaţiilor în cercetările de marketing
presupune considerarea următoarelor criterii:
1 ) intervalul de timp disponibil pentru efectuarea prelucrării informaţiilor; 2) bugetul cercetării; 3)
calitatea dorită a informaţiei; 4) tipul de scală utilizat; 5) diversitatea scalelor utilizate; 6) numărul
eşantioanelor cercetate; 7) caracterul dependent sau independent al eşantioanelor utilizate; 8)
resursele umane disponibile, care vor fi implicate în procesul de prelucrare a informaţiilor
a) 1.3,4; b) 3,4,6; c) 4,6,7; d) 5,7,8. .
657. Coeficientul de contingenţă este utilizat pentru măsurarea corelaţiei în cazul scalei:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.
659. Pentru un tabel de contingenţa, de tipul 3x3, coeficientul de contingenţă maxim poate fi:
a) +1; b)0,816; c)0,.707; d)0,304.
661. Pentru aplicarea cu succes a testului אּ2 trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
I) numărul subeşantioanelor independente să fie mai mare de trei; 2) numărul subeşantioanelor
independente să fie mai mic de trei; 3) frecvenţele ce rezultă din observare trebuie să aibă valori
mici; 4) efectivul colectivităţii cercetate să fie de cel puţin 40 de unităţi; 5) efectivul colectivităţii
cercetate să fie de cel mult 40 de unităţi; 6) mai mult de două subeşantioane să fie independente; 7)
frecvenţele ce rezultă din observare nu trebuie să aibă valori prea mici; 8) efectivul colectivităţii
cercetate să fie de 1000 de unităţi
a) 1,3,4; b) 2,5,7; c) 4,6,7; d) 6,7,8.
662. Coeficientul de contingenţă calculat pentru un tabel de contingenţă de tipul 2x2 poate lua
valori în intervalul:
a) (-1, +1]; b)(0, 0,707); c) [0, 0,707]; d) (0, 1].
663. Pentru testarea gradului de semnificaţie a diferenţelor de opinie între mai mult de două
subeşantioane independente, se poate utiliza:
a) testul אּ2; b) testul U; c) testul Fisher; d) testul Durbin-Watson.
664. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 2x2, coeficientul de contingenţă maxim poate fi:
a) +1; b) 0,816; c) 0,707; d) 0,806.
665. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 3x3, coeficientul de corelaţie Pearson calculat poate
lua valori în intervalul:
a) [-1, +1]; b) [0,0,816]; c) [0, +1]; d) [0, 0,705].
666. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 3x3, coeficientul de corelaţie a rangurilor al lui
Spearman calculat poate lua valori în intervalul:
a) [0, +1]; b) [0, 0,816]; c)[-1,+ 1]; d) [0,0,7051]
667. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 2x2, coeficientul de corelaţie a rangurilor al lui
Kendall calculat poate lua valori în intervalul:
a) [-1, +1]; b)(0, 0,304); c) [0, +1]; d) [0, 0,705].
668. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 2x2, coeficientul <I> a lui Cramer poate lua valori în
intervalul
a) [0, + 1 ]; b) [0, 0,500]; c)[-1, +1]; d)[-1, 0].
669. Cu ocazia lansării pe piaţa Bucureştiului a produsului ROCOCO, s-a efectuat un sondaj in rândul
consumatorilor, pe un eşantion de 1200 de persoane. In urma centralizării rezultatelor, s-a stabilit
următoarea repartizare a subiecţilor investigaţi, pe grupe de vârstă, în funcţie de modul de apreciere
a noului produs supus investigării:
Aprecieri Grupa de vârsta
Sub 25 ani 25-60 ani peste 60 ani
-Favorabile 193 232 139
-Nefavorabile 230 241 165
Pentru evaluarea semnificaţiei diferenţelor între subgrupele eşantionului s-a folosit testul אּ2 • Care
este valoarea calculată a lui אּ2
a) 2,503; b) 1,457; c) 1,401; d)-1,403.
671. în condiţia aplicării testului אּ2. pentru studierea semnificaţiei statistice a diferenţei de opinie
dintre subiecţii cuprinşi în trei subeşantioane ( sub 18 ani, 18-45 ani, peste 45 ani) asupra
preferinţelor faţă de un produs electronic (preferă, nu preferă, nedecişi), numărul de grade de
libertate aferente valorii tabelate a Iui % este:
a) 3; b)4; c) 5; d)6.
672. într-o cercetare de piaţă ce urmăreşte studierea modului de apreciere a
deodorantului Roua în funcţie de vârstă, s-a utilizat testul אּ2 Valoarea calculată a lui
אּ2 este 5,995, iar cea tabelată pentru un nivel de semnificaţie de 0,05 si 2 grade de
libertate este tot 5,995.în acest caz:
a) ipoteza nulă se acceptă;
b) nu există diferenţe în funcţie de vârstă în modul de apreciere a deodorantului;
c) ipoteza nulă nu se acceptă;
d) există diferenţe în funcţie de vârstă în modul de apreciere al produsului, dar sunt nesemnificative.
673. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală nemetrică:
a) regresia multiplă;
b) analiza discriminantului liniar multiplu;
c) analiza canonică;
d) analiza structurilor latente.
674. Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru
studierea interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu ajutorul
scalei metrice?
a) analiza grupurilor;
b) analiza structurilor latente;
c) analiza multivariată a variaţiei;
d) analiza dinamicii de tip Forrester.
675. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală metrică:
a) analiza discriminantului liniar multiplu; c) analiza factorială;
b) analiza canonică; d) analiza structurilor latente.
676. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală ncmetrică:
a) analiza nemetrică multidimensională; c) analiza canonică;
b) analiza discriminantului neliniar de ordinul k; d) analiza post factorială.
677. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
dependenţelor, în cazul în care există o singură variabilă dependentă, măsurată cu o scală metrică:
a) regresia multiplă; c) analiza factorială;
b) analiza multivariată a variaţiei; d) analiza ortogonală.
678. Metoda statistică multivariată care permite, prin experimente, să controleze variaţia
influenţei factorilor independenţi şi să estimeze efectele acestor variaţii asupra variabilei
dependente poartă numele de:
a) scalare metrică multidimensională; c) analiza multivariată a variaţiei;
b) analiza structurilor latente; d) analiza factorială.
679. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
dependenţelor, în cazul în care variabilele dependente sunt măsurate cu o scală
metrică:
a) analiza ADC/PERT; c) analiza factorială;
b) analiza multivariată a variaţiei; d) analiza regresională.
680. Metoda statistică multivariată de cercetare a relaţiei dintre o variabilă dependentă, măsurată cu
ajutorul unei scale metrice şi două sau mai multe variabile independente poartă numele de:
a) metoda regresiei multiple; c) analiza structurilor latente;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza factorială.
681. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
dependenţelor, în cazul în care există o singură variabilă dependentă, măsurată cu o scală
nemetrică:
a) analiza sistemelor de ecuaţii simultane; c) analiza factorială;
b) analiza discriminantului liniar multiplu; d) analiza structurilor latente.
682. Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
dependenţelor, în cazul mai multor variabile dependente măsurate în scală nemetrîcă?
a) analiza canonică; c) analiza grupurilor;
b) analiza structurilor latente; d) analiza morfologică.
683. Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu ajutorul unei scale metrice?
a) scalarea metrică multidimensională; c) analiza drumului critic;
b) analiza structurilor amorfe; d) analiza bivariată.
684. Metoda statistică multivariată de cercetare a relaţiei dintre un grup de variabile dependente
şi un grup de variabile independente, care pot fi măsurate cu ajutorul unor scale metrice sau
nemetrice, poartă numele de:
a) analiza canonică; c) analiza structurilor multidimensionale;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza grupurilor multistadiale.
685. Metoda statistică multivariată de estimare a relaţiei dintre o variabilă dependentă de tip
dihotomic sau multihotomic şi combinaţii liniare a două sau mai multe variabile independente,
măsurate cu ajutorul unei scale metrice poartă numele de:
a) metoda discriminantului liniar multiplu; c) analiza structurilor latente;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza morfologică.
686. O diferenţă între metoda regresiei multiple şi metoda discriminantului liniar multiplu este
dată de:
a) numărul de variabile dependente considerate;
b)tipul de scală utilizat pentru măsurarea variabilei dependente;
c) tipul de scală utilizat pentru măsurarea variabilelor independente;
d)tipul relaţiei dintre variabile.
687. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la analiza canonică este adevărată:
a) este o metodă de studiere a interdependenţelor dintre variabile;
b)operează cu o singură variabilă independentă, măsurată pe o scala nemetrică;
c) atât variabilele independente cât şi cele dependente pot fi măsurate cu scale metrice sau
nemetrice;
d) studiază relaţia liniară dintre o variabilă dependentă şi un grup de variabile independente.
*
688. Domeniul în care s-a consacrat analiza grupurilor este:
a) poziţionarea; c) segmentarea pieţei;
b) cercetarea calitativă; d) analiza conjuncturii pieţei.
689. în cazul analizei structurilor latente, nu este valabilă afirmaţia:
a) analiza structurilor latente este o metodă relativ nouă;
b)analiza structurilor latente realizează obiective urmărite de analiza factorială;
c) analiza structurilor latente operează cu unele demersuri specifice analizei grupurilor;
d)variabilele supuse analizei sunt măsurate pe o scala metrică.
690. Construirea unui spaţiu pcrccptual în care sunt reprezentaţi stimul» în funcţie de modul în
care sunt percepuţi de către subiecţii cercetaţi este un demers speciile:
a) regresiei multiple; c) analizei canonice;
b) metodei discriminantului liniar multiplu; d) scalarii multidimensionale.
691. Unul din indicatorii tendinţei centrale - media geometrică - se poate calcula în cazul datelor
provenite din scale:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.
692. Valoarea modală - primul indicator al tendinţei centrale - se poate calcula în cazul datelor
provenite numai din scale:
a) metrice; b) nemetrice; c) metrice şi nemetrice; d) comparative.
693. Al doilea indicator al tendinţei centrale - mediana - se poate calcula în cazul datelor provenite
din scale:
a) ordinale; b) interval; c) proporţionale; d) toate cele de mai sus.
694. în cazul datelor provenite din scale interval şi proporţionale pot fi calculaţi următorii indicatori
ai tendinţei centrale:
a) valoarea modală (grupul modal); c) media aritmetică;
b)mediana; d) toţi cei de mai sus.
696. în cazul scalelor nominale pentru caracterizarea variaţiei pot fi utilizaţi următorii indicatori:
a) amplitudinea variaţiei, procentele; c) distribuţia de frecvenţe, procentele;
b)cuartilele, decilele, centilele; d) abaterea medie, procentele.
698. Corelaţia phi se poate folosi pentru a caracteriza gradul de asociere intre două variabile:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.
701. „Corecţia pentru continuitate" care se aplică unor date în formă discretă, pentru a obţine o
mai mare exactitate este cunoscută sub numele de:
a) corecţia lui Cochran; c) corecţia lui Kruskal;
b) corecţia lui Yates; d) corecţia lui Goodman.
702. Dacă suma frecvenţelor unui tabel de contingenţă, N < 20, gradul de semnificaţie a asocierii
dintre două variabile nominale se evaluează cu ajutorul testului:
a) אּ2; b) Student; c) probabilităţii exacte a lui Fisher; d) Fisher.
703. Pentru testarea gradului de semnificaţie a asocierii dintre variabile nominale provenind de la
mai mult de două subeşantioanc independente se apelează la:
a) testul probabilităţii exacte a lui Fisher; c) testul McNemar;
b) testul Student; d) testul אּ2
704. Pentru măsurarea gradului de asociere între variabilele unui tabel de contingenţă
cu orice număr de rânduri sau coloane se poate utiliza:
a) coeficientul de corelaţie rphi c) coeficientul de contingenţă C;
b) coeficientul de corelaţie a rangurilor; d) coeficientul de corelaţie al lui Pearson.
705. In cazul a două eşantioane dependente, pentru a evalua semnificaţia schimbărilor de opinie
de la o măsurare la alta, înainte şi după aplicarea factorului experimental, este necesară utilizarea
testului:
a) אּ2; b) Student; c) McNemar; d) Fisher.
706. în cazul a două eşantioane dependente, dacă frecvenţa care se aşteaptă să rezulte conform
ipotezei nule, respectiv '/2(a + d) are valoarea < 5 în locul testului McNemar se va utiliza:
a) testul probabilităţii exacte al lui Fisher; c) testul binomial;
b) testul Cochran: d) testul Student.
707. Pentru măsurarea gradului de asociere dintre rangurile alternativelor considerate pentru
două variabile ordinale se poate utiliza:
a) coeficientul de contingenţă C; c) coeficientul de corelaţie al
lui Spearman;
b) coeficientul de corelaţie rphi; d) coeficientul de
corelaţie al lui Pearson.
708. Pentru cercetarea relaţiilor de asociere sub forma relaţiilor dintre variabilele de tip ordinal se
apelează la:
a) coeficientul de contingenţă C; c) coeficientul de corelaţie al lui
Spearman;
b) coeficientul de corelaţie rphi; d) coeficientul y al lui Goodman şi
Kruskal.
712. Pentru măsurarea relaţiei liniare dintre o variabilă dependentă de tip dihotomic (cu două
stări) sau multihotomică (cu mai mult de două stări), deci măsurată cu ajutorul unei scale nemetrice
şi combinaţii liniare ale mai multor variabile independente pentru măsurarea cărora s-a folosit o
scală metrică se poate utiliza:
a) metoda regresie multiple: c) analiza multivariată a variaţiei;
b)metoda discriminantului liniar multiplu; d) analiza canonică.
713. Proiectările factoriale, pătratele latine, pătratele greco-latine sc folosesc pentru a realiza:
a)analiza structurilor latente; c) analiza multivariată a variaţiei;
b) analiza discriminantului liniar multiplu; d) analiza grupurilor.
714. Pentru studierea relaţiei liniare dintre un grup de variabile dependente şi un grup
de variabile independente şi unele şi altele putând fi măsurate cu ajutorul unor scale
metrice sau nemetrice sc poate utiliza:
a) analiza structurilor latente; c) analiza grupurilor;
b) analiza canonică; d) analiza multivariată a variaţiei.
715. Cercetarea legăturilor de interdependenţă dintre mai multe variabile cu ajutorul cărora se
caracterizează un anumit fenomen, prin reducerea (condensarea) volumului datelor cuprinse în
variabilele iniţiale şi constituirea unui set mai mic de dimensiuni
urmărindu-se o pierdere minimă de informaţii se poate realiza cu metoda de:
a)analiză factorială; c) analiză canonică;
b) analiză a grupurilor; d) analiză multivariată a variaţiei.
723. La metodele de previziune de tip gravitaţional, parametrii de regresie sunt estimaţi prin:
a) metoda celor mai mici pătrate; c) metoda aproximărilor succesive;
b) metoda bayesiană de estimare; d) metoda Callot.
725. Metoda nivelării exponenţiale duble este recomandată în situaţiile în care scria dinamică
posedă în configuraţia sa:
a) o tendinţă liniară; c) o tendinţă sezonieră;
b) o tendinţă pozitivă; d) o tendinţă semilogaritmică.
726. Metodele de previziune bazate pe descompunerea seriilor dinamice presupun patru tipuri de
componente posibile. Care din componentele enumerate mai jos nu fac parte din această
configuraţie:
a) componenta orizontală; c) componenta sezonieră;
b) componenta de trend (tendinţă); d) componenta aleatoare (întâmplătoare).
727. Metodele de previziune autoadaptive permit stocarea doar a previziunii anterioare, a valorii
observate din perioada anterioară, precum şi modelul matematic propriu-zis. Care dintre metodele
enumerate mai jos nu fac parte dintre metodele autoadaptive:
a) metoda mediilor mobile ponderate; c) metoda Hoit cu doi parametrii;
b) metoda Brown cu un parametru; d) metode autoregresive.
729. Metodele de previziune autoadaptive permit stocarea doar a previziunii anterioare, a valorii
observate din perioada anterioară, precum şi modelul matematic propriu-zis. Care dintre metodele
enumerate mai jos fac parte dintre metodele autoadaptive:
a) metoda termenului maxim ;
b) metoda raportului între perioade succesive;
c) metoda Wintercu tendinţă şi sezonalitate:
d) metode gravitaţionale.
730. Pentru situaţiile in care seria dinamică arc o configuraţie asemănătoare cu o curbă de ordin
superior, tară a prezenta sezonalităţi. se recomandă metoda de nivelare exponenţială de previziune:
a) nivelarea exponenţială cu doi parametrii a lui Hoit;
b) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
c) nivelarea exponenţială a lui VVinter;
d) metoda lui Morlat şi Bachelet.
731. Metodele de previziune bazate pe descompunerea seriilor dinamice presupun izolarea, cu cît
mai mare acurateţe, a fiecărei componente. Care dintre metodele enumerate mai jos nu fac parte
dintre metodele de descompunere:
a) metoda lui Shiskin; c) metoda Callot;
b) metoda Buys-Ballot; d) tehnica scenariilor.
732. Pentru situaţiile în care seria dinamică are o configuraţie cu tendinţă, fără a
prezenta sezonalităţi, se recomandă metoda de nivelare exponenţială de previziune:
a) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
b) nivelarea exponenţială a lui Winter;
c) nivelarea exponenţială dublă;
d) metoda Hoit cu doi parametrii.
733. Pentru situaţiile în care seria dinamică este caracterizată de sezonalitate, se utilizează
metoda nivelării exponenţiale:
a) pătratice a lui Brown; c) metoda lui Morlat şi Bachelet;
b) cu doi parametrii a lui Hoit; d) modelul lui Winter.
734. Care dintre următoarele metode de previziune nu este o metodă cantitativa?
a) descompunerea seriilor dinamice;
b) metodele de extrapolare a trendului;
c) metodele de tip gravitaţional;
d) metodele bazate pe teoria utilităţii.
735. Directorul de marketing al unei firme distribuitoare de medicamente intenţionează să
previzioneze vânzările anuale ale firmei pentru anul 2004. în opinia sa, vânzările se vor plasa cel mai
probabil la nivelul de 2 mld. lei, acestea fiind de cel puţin 1.6 mld. lei şi de cel mult 2,4 mld. lei. Care
este valoarea previzionata a vânzărilor ?
a) 1,95 mld. lei; b) 1,17 mld. lei; c) 2.00 mld. lei; d) 1.50 mld. lei.
741. Metoda calitativă de previziune prin care se realizează un consens de opinii din partea unui
grup de experţi, solicitaţi să facă previziuni în legătură cu evoluţia unei anumite variabile poartă
numele de:
a) tehnica Delphi; c) tehnica scenariilor;
b) tehnica Brainstormine; d) tehnica Forrester.
742. Metoda calitativă de previziune prin care valoarea previzională rezultă printr-un algoritm
specific de ponderare a stărilor naturale ale evoluţiei unui fenomen cu probabilităţile
corespunzătoare poartă numele de:
a) metoda arborilor de pertinenţă;
b) metode bazate pe teoria creativităţii;
c) tehnica analogiilor;
d) metode bazate pe teoria utilităţii.
744. Societatea comercială ALFACOM S.R.L. a lansat pe piaţa românească noul produs cosmetic
"Geromel" destinat persoanelor vârstnice. Produsele concurente sunt "Plantsen" şi "Natur". Pentru a
determina modificările în privinţa preferinţelor şi loialităţii consumatorilor faţă de cele trei produse,
societatea a organizat o cercetare longitudinală, pe un panel de 1000 de cumpărători. Rezultatele
cercetărilor efectuate în
746. Metodele calitative de previziune mai sunt cunoscute în literatura de specialitate şi sub
denumirea:
a) metode logice; c) metode analogice;
b) metode tehnologice; d) metode fenomenologice.
748. Pentru previzionarea evoluţiei pieţei produsului X, subiectului intervievat i se solicită să facă
trei estimări asupra vânzărilor: optimistă, pesimistă şi cea mai probabilă. Valorile atribuite de acesta
au fost: 400 mld lei, 100 mld lei şi 220 mld lei. Valoarea previzionată a vânzărilor produsului X este:
a) 170 mld. lei; b) 230 mld lei; c) 240 mld lei; d) 235 mld. lei.
749. Metodele de tip gravitaţional se încadrează în categoria uneia dintre următoarele metode de
previziune:
a) cauzale; b) bazate pe analiza seriilor dinamice;
c) calitative de previziune; d) endogene.
750. Care dintre următoarele afirmaţii, privind metoda modificării procentuale nu este adevărată:
a) metoda modificării procentuale este indicată a fi folosită atunci când seria dinamică posedă
pe termen lung o tendinţă pozitivă sau negativă;
b) metoda modificării procentuale urmăreşte să evalueze schimbarea procentuală a variabilei
analizate între perioade succesive de timp;
c) metoda modificării procentuale ţine seama de valoarea cea mai recentă a variabilei ce se
previzionează;
d) metoda modificării procentuale operează cu media indicilor care exprimă
modificarea procentuală a variabilei de la o perioadă la alta.
751. în utilizarea mediilor mobile ca metodă de previziune, se recomandă luarea în calcul a unui
număr mai mic de perioade atunci când:
a) perioadele cele mai recente au o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b) seria dinamică prezintă variaţii aleatoare pe intervale mari de timp;
c) seria dinamică are o anumită configuraţie, iar variaţiile aleatoare sunt mai bruşte şi pe intervale
mici de timp;
d) nici una dintre variantele menţionate.
752. Filtrarea adaptivă generalizată face parte din categoria:
a) metodelor de nivelare exponenţială;
b) metodelor de descompunere a seriilor dinamice;
c) metodelor autoregresive;
d) metodelor cauzale.
753. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la metoda nivelării exponenţiale nu este
adevărată:
a) valorile de istoric ale seriei dinamice sunt ignorate;
b) ponderile aplicate fiecărei valori observate trecute descresc exponenţial;
756. Metoda calitativă de previziune prin care se realizează sesiuni în grup de "stimulare a
creativităţii", conduse după reguli simple, precise şi obligatorii pentru toţi membrii şi care stimulează
idei şi soluţii inedite privind nivelurile previzionate în legătură cu evoluţia unei anumite variabile
poartă numele de:
a) tehnica Delphi; c) tehnica analogiilor;
b) tehnica brainstorming; d) tehnica Forrester
757. Considerând nivelul teoriei statistice care stă la baza fiecărei metode cantitative de
previziune, se disting:
a) metode cantitative endogene şi metode exogene;
b) metode de analiză a seriilor dinamice şi metode cauzale;
c) metode informate şi metode formale;
d) metode formale şi metode calitative.
758. Metodele cauzale de previziune se mai numesc:
a) metode formale; c) metode de analiză a seriilor dinamice;
b) metode exogene; d) metode endogene.
760. Metodele calitative dc previziune sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea
de:
a) metode informale; c) metode tehnologice;
b) metode obiective; d) metode endogene.
761. Dacă prezentul unei variabile se constituie ca punct de plecare, iar conturarea viitorului se
realizează într-un mod euristic, adesea prin considerarea tuturor posibilităţilor existente,
previzionarca sc face din perspectivă:
a) normativă; b) exploratorie; c) cantitativă; d) cauzală.
762. Dacă se formulează, mai întâi, obiectivele de viitor, după care se evaluează în ce măsură
acestea pot fi realizate, date fiind resursele tehnologice şi restricţiile existente în prezent,
previzionarea se face din perspectivă:
a) exploratorie;
b) cauzală;
c) normativă;
d) cantitativă.
763. Metodele de previziune care folosesc doar cea mai recentă informaţie existentă şi presupun
că în perioada următoare nivelurile actuale vor rămâne neschimbate se numesc:
a) metode bazate pe mediile mobile; c) metode de analiză a seriilor dinamice; :
b) metode naive; d) metode calitative de previziune.
764.Când scria dinamică posedă, pe termen lung, o tendinţă pozitivă, metod modificării procentuale
conduce la:
a) previziuni false; b) subestimări; c) supraestimări; d) previziuni exacte.
765.Când seria dinamică posedă, pe termen lung, o tendinţă negativă, metoda modificării
procentuale conduce la:
a) previziuni exacte; b) subestimări; c) supraestimări; d) previziuni false.
766. Dacă, in seria dinamica este vizibilă şi o anumită tendinţă, pentru realizarea previziunii se
recomandă:
a) metodele naive; c) metoda modificării procentuale mobile;
b) metoda modificării procentuale; d) metoda mediilor mobile.
767. Cu cât numărul perioadelor utilizate în calculul mediilor mobile este mai mare, cu
atât perioadele mai recente au:
a) o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b)o pondere mai mare în influenţarea valorii previzionate;
c) o pondere echivalentă în influenţarea valorii previzionale;
d)o pondere egală în influenţarea valorii previzionate.
768. Cu cât numărul perioadelor utilizate în calcului mediilor mobile este mai mic, cu atât
perioadele mai recente au:
a) o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b)o pondere mai mare în influenţarea valorii previzionate;
c) o pondere echivalentă în influenţarea valorii previzionate;
d)o pondere egală în influenţarea valorii previzionate.
769. Pentru orizonturile scurte ale unor serii dinamice relativ staţionare, pentru
realizarea de previziuni, deosebit de atractivă este:
a) metoda modificării procentuale; c) metoda mediilor mobile;
b)metoda modificării procentuale mobile; d) metoda mediilor mobile duble.
770. In cazul seriilor dinamice care în configuraţia lor prezintă o tendinţă liniară, pentru realizarea
dc previziuni se recomandă:
a) metoda mediilor mobile duble; c) metoda modificării procentuale;
b)metoda mediilor mobile; d) metoda modificării procenluale mobile.
775. în cazul în care seria dinamică are o configuraţie asemănătoare cu o curbă de ordin superior,
fără a prezenta sezonalităţi, pentru realizarea previziunilor se recomandă:
a) nivelarea exponenţială a lui Winter; c) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
b)nivelarea exponenţială a lui Hoit; d) toate cele de mai sus.
776. Obiectivul urmărit de metodele de descompunere a seriilor dinamice îl reprezintă izolarea cu
căt mai mare acurateţe a fiecărei componente a seriei dinamice, în ordinea următoare:
a) tendinţă, sezonalitate, ciclicitate şi componenta aleatoare;
b)sezonalitate, tendinţă, ciclicitate şi componenta aleatoare;
c) ciclicitate, sezonalitate, tendinţă şi componenta aleatoare;
d)ciclicitate, sezonalitate, componenta aleatoare şi tendinţă.
777. în cazul modelului autoregresiv parametrii sunt estimaţi cu ajutorul:
a) metodei liniare a celor mai mici pătrate;
b)metodei punctelor alese;
c) metodei neliniare a celor mai mici pătrate;
d)metodei comparaţiilor perechi.
778. în cazul metodelor autoregresive, variabilele independente sunt constituite din:
a) valori trecute ale preţului; c) valori trecute ale variabilei dependente;
b) valori trecute ale venitului; d) valori trecute ale lor.
779. Calculul variaţiei modelului autoregresiv are la bază ipoteza că variabilele independente sunt:
a) independente; b) corelate unele cu altele; c) autocorelate; d) intercorelate.
783. Extrapolarea trendului unei serii dinamice prin folosirea ajustării analitice clasice
face parte din rândul metodelor:
a) exogene de previziune;
b) calitative de previziune;
c) endogene de previziune;
d) de descompunere a seriilor dinamice.
784. Metodele cauzale de previziune sunt cunoscute şi sub numele de:
a) metode endogene;
b)metode bazate pe analiza seriilor dinamice;
c) metode de descompunere a seriilor dinamice;
d)metode exogene.
785. Metodele de tip gravitaţional fac parte din rândul metodelor:
a) endogene de previziune; c) calitative de previziune;
b)cauzale de previziune; d) de descompunere a seriilor dinamice.
787. Metoda care permite realizarea de previziuni prin ataşarea de probabilităţi diferitelor niveluri
ale variabilei previzionate poartă numele de:
a) metoda PERT derivat; c) metoda estimărilor de grup;
b) metoda bazată pe teoria utilităţilor; d) metoda lanţurilor Markov.
790. Metoda de previziune care presupune reunirea grupului de experţi solicitaţi şi care trebuie să
ajungă la un consens în ceea ce priveşte previziunea variabilei investigate poartă numele de :
a) teoria deciziei; b) estimările de grup; c) tehnica Delphi; d) analogiile.
791. Metoda de previziune care face posibilă conversiunea opiniilor despre valorile
extreme şi valorile cele mai probabile ale subiectului investigat în indicatori ai
tendinţei centrale şi ai variaţiei, poartă numele de:
a) tehnica Delphi; c) metoda bazată pe teoria utilităţilor;
b)metoda PKRT derivat; d) teoria deciziei.
792. Metoda calitativă cu ajutorul căreia se pot realiza previziuni bazate pe abordări calitative
poartă numele de:
a) teoria deciziei; c) metoda analogiilor;
b)tehnica Delphi; d) metoda estimărilor de grup.
793. Raportul de cercetare care pune accentul pe descrierea amănunţită a metodologiei folosite se
numeşte:
a) raport primar; b) raport secundar; c) raport tehnic; d) raport popular.
795. Pentru reprezentarea mai multor serii numerice în acelaşi grafic nu se foloseşte:
a) diagrama liniară multiplă;c) cercul de structură;
b) diagrama multiplă; d) diagrama stratificată.
796. Care dintre următoarele afumaţii referitoare la prezentarea orală nu este adevărată:
a) elimină nevoia întocmirii unui raport scris;
b)asigură o comunicare interactivă cu beneficiarul cercetării;
c) are la bază utilizarea unor suporturi vizuale;
d)urmăreşte comunicarea verbală a celor mai importante rezultate ale cercetării.
797. in cazul utilizării cercului dc structură:
a) se va evita împărţirea intr-un număr prea marc de subdiviziuni;
b)se urmăreşte reprezentarea mai multor serii numerice;
c) subdiviziunile reprezentate trebuie să aibă aceeaşi pondere;
d)se urmăreşte reprezentarea evoluţiei în timp şi spaţiu a unui fenomen.
798. Printre elementele pe care trebuie să Ic includă un grafic nu se regăseşte:
a) titlul; b) legenda: c) numărul; d) subiectul şi predicatul.
802. Glosarul termenilor de specialitate se include în una dintre următoarele secţiuni ale raportului
de cercetare:
a) metodologia cercetării; c) anexe;
b) rezultatele cercetării; d) bibliografic.
807. Folosirea în scopuri diferite de cel al cercetării în cauză a datelor personale, fără
consimţământul respondentului, reprezintă o încălcare a dreptului la:
a) voluntariat; b) confidenţialitate; c) siguranţă; d) informare.
808. In cadrul Legii 677/ 20 01 pentru protecţia persoanelor cu privire Io prelucrarea datelor cu
caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, dreptul de intervenţie asupra datelor:
a) dă posibilitatea persoanei iu cauză de a se opune, din motive întemeiate, prelucrării datelor care o
vizează;
b) dă posibilitatea persoanei vizate dc a cere rectificarea, actualizarea, ştergerea, transformarea
oricăror date considerate incomplete sau inexacte:
c) vizează posibilitatea fiecărei persoane afectată de prelucrarea datelor cu caracter personal de a se
adresa justiţiei;
d) dă dreptul oricărei persoane de a cere anularea unor decizii juridice ce au avut la bază
prelucrarea datelor cu caracter personal.
3.Pentru a studia motivele consumatorilor sunt avute în vedere şi variabile demografice. în rândul
acestora se numără, printre altele:
a) clasa socială; c) influenţa între persoane;
b)consumul ridicat de produse alimentare; d) nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
4.Printre aspectele calitative care ţin de politica de distribuţie, CMK. are în vedere cunoaşterea,
printre altele, a:
a) unor aspecte temporale ale cumpărării; c) obiceiurilor de cumpărare;
b) criteriilor de alegere a furnizorilor; d) percepţiei reclamelor.
5.Specialiştii au identificat mai multe exemple cu caracter general, care impun utilizarea diferitelor
tehnici ale cercetării calitative. Printre acestea se numără, printre altele:
a) cunoaşterea gradului de înzestrare a populaţiei cu bunuri de uz îndelungat;
b)explorarea şi identificarea conceptelor de produse sau servicii;
c) cunoaşterea intenţiilor de cumpărare a unor bunuri sau servicii;
d)cunoaşterea gradului de utilizare a serviciilor publice.
6.Cercetările calitative de marketing pot fi realizate:
a) numai ca fază premergătoare a studiilor cantitative;
b)numai cu caracter de sine-stătător;
c) atât ca fază premergătoare a studiilor cantitative, cât şi de sine-stătător;
d)numai pentru fundamentarea studiilor de fezabilitate.
7.Ca tehnică a cercetării calitative, interviul de profunzime sau interviul de tip intensiv are, de
regulă, o durată de:
a) aproximativ IS minute; c) aproximativ 60 de minute;
b)aproximativ 20 - 30 de minute; d) aproximativ 2 - 3 ore.
8.Rezultatele cercetării calitative de marketing, comparativ cu rezultatele cercetării cantitative:
a) sunt reprezentative la nivel naţional;
b) sunt reprezentative la nivel local;
c) sunt reprezentative atât la nivel naţional cât şi la nivel local;
d) nu sunt reprezentative.
10. Studierea motivaţiei consumatorilor presupune a găsi răspunsuri la numeroase întrebări, cele
mai importante fiind:
a)care sunt punctele de vânzare preferate de consumatori?
b) care sunt nivelurile de preţuri acceptate de consumatori?
c) "de ce" şi "cum" anume se produc diferite fenomene şi procese asociate comportamentuIui
consumatorilor?
d)care sunt opiniile consumatorilor despre publicitatea prin televiziune?
11. Printre aspectele calitative care ţin de politica de produs, CMK are în vedere cunoaşterea,
printre altele, a:
a) frecvenţei cumpărării;
b)cantităţilor cumpărate;
c) gradului de penetrare pe piaţă a mărcilor;
d)reacţiilor consumatorilor la diferiţi stimuli de marketing.
12. Specialiştii au identificat mai multe exemple cu caracter general, care impun utilizarea
diferitelor tehnici ale cercetării calitative. Printre acestea se numără, printre altele:
a) obţinerea de informaţii necesare studiilor de analiză multivariată a unor opinii sau motive;
b) cunoaşterea proporţiei populaţiei interesate în reconversia profesională;
c)cunoaşterea gradului de penetrare a telefoniei celulare;
d) nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
21. Ca tehnică a cercetării calitative, interviul grilei repertoar se mai numeşte, după numele
autorului său, şi:
a)grilaKish; c) grila Kelly;
b) grila Cocran - Orcutt; d) grila Kenwood.
29.Există tehnici care depăşesc limitele interviurilor calitative de marketing şi care se suprapun unor
arii ale cercetării cantitative. Printre acestea se numără şi:
a) tehnica Forrester; b) testul % ; c) harta percepţiilor; d) histograma.
32. în cazul aplicării unor interviuri scurte, de tipul '"smulgerii" de informaţii, dacă se iau în
considerare 14 produse şi 110 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai
pentru 7 produse, câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 45 observaţii / produs; c) 55 observaţii / produs;
b)50 observaţii / produs; d) 60 observaţii / produs.
33. Peter Sampson plasează in rândul barierelor de comunicare întâlnite în situaţiile de interviu,
printre altele:
a) bariere de politeţe; c) bariere ale iraţionalităţii;
b)bariere psihologice; d) nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.
40. Peter Sampson plasează în rândul barierelor de comunicare întâlnite în situaţiile de interviu,
printre altele:
a) bariere sociale; c) bariere ale iraţionalităţii;
b) bariere ale gradului de conştientizare; d) nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.
41. Care dintre următoarele tehnici folosite pentru depăşirea dificultăţilor situaţiilor de interviu se
aplică pentru cunoaşterea şi evaluarea fidelităţii consumatorilor faţă de produse sau mărci?
a) testul Marţianului; c) testul asocierii de cuvinte;
b)testul Magicianului; d) tehnica rolului repetiţiei / Abelson.
42. Care dintre tehnicile de mai jos - destinate surmontării dificultăţilor situaţiilor de interviu -
permite poziţionarea mărcilor reale disponibile pe piaţă, prin prisma "distanţei" faţă de marca
"ideală"?
a) testul Marţianului; c) testul asocierii de cuvinte;
b)testul Magicianului; d) tehnica rolului repetiţiei / Abelson.
43.Tehnicile specifice cercetării de marketing de tip calitativ îmbracă numeroase forme de aplicare,
în funcţie de (printre altele):
a) nivelul de reprezentativilale cerut;
b)obiectivele urmărite;
c) marja de eroare;
d)probabilitatea cu care se garantează rezultatele.
44.Pentru realizarea unei discuţii de grup, în cazul consumatorilor obişnuiţi, ar fi de preferat ca
numărul de participanţi să fie de:
a) 5-6 persoane; c) 9-10 persoane;
b) 7-S persoane; d) 11-12 persoane.
45.în cazul aplicării unor interviuri scurte, de tipul "smulgerii" de informaţii, dacă se iau în
considerare 14 produse şi 90 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai
pentru 7 produse, câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 40 observaţii / produs; c) 50 observaţii / produs;
b)45 observaţii / produs; d) 55 observaţii / produs.
46. La aplicarea unei grile Kelly, specialiştii consideră că numărul maxim al stimulilor de
marketing introduşi în cercetare trebuie să fie de:
a) 20 stimuli; b) 25 stimuli; c)30stimuli; d) 35 stimuli.
49. Cel mai adesea, testul listelor dc cumpărături se aplică în varianta care cuprinde:
a) 2 liste; b) 3 liste; c) 4 liste; d) 5 liste.
50.Tehnicile specifice cercetării de marketing de tip calitativ îmbracă numeroase forme de aplicare,
în funcţie de (printre altele):
a) nivelul de reprezentativitate cerut;
b)probabilitatea cu care se garantează rezultatele;
c) marja de eroare;
d)resursele alocate (umane, materiale şi financiare).
51. în cadrul unei discuţii de grup este de dorit:
a) participarea la discuţie a tuturor membrilor grupului;
b)participarea la discuţie a moderatorului şi a 1-2 persoane reprezentative;
c) participarea la discuţie a moderatorului şi a 3-4 persoane reprezentative;
d)nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.
52. In cazul aplicării unor interviuri scurte, de tipul "smulgerii" de informaţii, dacă se iau în
considerare 16 produse şi 96 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai
pentru 8 produse, câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 38 observaţii / produs; c) 48 observaţii / produs;
b)43 observaţii / produs; d) 53 observaţii / produs.
53. La aplicarea unei grile Kelly, specialiştii consideră că numărul optim al stimulilor de marketing
introduşi în cercetare trebuie să fie cuprins între:
a) 11-15 stimuli; b) 16-20 stimuli; c) 21-25 stimuli; d) 26-30 stimuli.
55. Care dintre următoarele aspecte pot constitui scopul unei cercetări de lip interviu în
profunzime:
a) identificarea motivaţiilor de utilizare a unui anumit produs;
b)estimarea cererii totale pentru un anumit produs pe piaţa românească;
c) cunoaşterea structurii demografice a populaţiei Bucureştiului;
d)determinarea cotelor de piaţă ale producătorilor.
56. Aplicarea tehnicii asocierilor de cuvinte presupune:
a) prezentarea unor fraze neterminate;
b) prezentarea tuturor cuvintelor din listă simultan;
c) chestionarea subiecţilor privind primul cuvânt care le trece prin minte când aud un cuvânt dintr-o
listă;
d) ignorarea răspunsurilor nonverbale.
57. Metoda completării frazelor se bazează pe:
a) ipoteza asocierilor libere; c) asocierile sugerate de cercetător;
b) un chestionar cu întrebări închise; d) un chestionar cu întrebări mixte.
65. Una dintre caracteristicile esenţiale ale metodelor calitative de cercetare se referă la faptul
că:
a) sunt supuse investigaţiei eşantioane de dimensiuni mici, ncreprezentative din punct de vedere
statistic, dar foarte riguros selecţionate;
b)utilizează un bogat instrumentar statistic;
c) cercetătorul este interesat să obţină informaţii reprezentative din punct de vedere statistic;
d)sunt obţinute date de natură cantitativă, măsurabile cu ajutorul scalei de tip interval.
66. Testul apercepţici tematice face parte din categoria tehnicilor:
a) de asociere; b) de construcţie; c) de completare; d) de exprimare.
67. Testul proiectiv ce presupune utilizarea unei serii de imagini vagi, cu o semnificaţie ambiguă,
pornind de la care subiectul trebuie să inventeze o întâmplare, poartă denumirea de:
a) testul apercepţiei tematice; c) testul completării frazei;
b)testul frustrării; d) testul Z.