SUNTEI AICI:

Anatomie i fiziologieSistemul digestivRectul

Patologie ano-rectala
Autor: Popa Sorin

Profilul proctologului in sectia de gastroenterologie s-a conturat treptat, prin abordardarea unei
noi conceptii corelate cu interpretarea manifestarilor patologice de la acest nivel terminal al
tubului digestiv, care detine o simptomatologie caracteristica, ce diferentiaza in mod
evident afectiunile ano-rectale din tabloul tuturor suferintelor intestinale. Rectul participa in mod
activ la patologia colonului, simptomele proprii fiind uneori confundate cu cele ale unei afectiuni
superioare sau ascunse de o reactie colica reflexa, care poate domina intreg tabloul clinic. De
regula, mai ales afectiunile proliferative, pot evolua o perioada indelungata de timp asimptomatic,
aceastea fiind tradate tardiv prin semne minore. Simptomatologia timpurie a afectiunilor ano-
rectale este asociata cu dereglarile sfincteriene si perturbarea secundara a ritmului defecatiei.

Simptomul cardinal al sindromului anal este durerea, de obicei violenta, resimtita permanent sau
intermitent, ce poate fi acompaniata de tenesme, provocate de contractura discontinua si dureroasa
a sfincterelor, hemoragie, care poate acoperi materiile fecale, si secretii seroase sau purulente,
accentuate la efort.

Sindromul rectal propriu-zis este evidentiat de senzatiile false ale necesitatii de defecare.
Evacuarile de scaun sunt minime si frecvente, contin produse patologice si pot fi urmate sau
precedate de durere colicativa exprimata in fosa iliaca stanga cu iradieri pe traiectul colonului si
catre anus sau organele genitale.

Malformatiile ano-rectale
Sunt estimate la o frecventa de 1/5000 nou-nascuti si pot fi identificate in trei mari variante, inalte,
intermediare si joase, in functie de situatia fundului de sac rectal plasat deasupra, la acelasi nivel
sau inferior de muschiul puborectal.

Ano-recto-sigmoiditele
Sunt definite prin dezvoltarea unor procese inflamatorii la acest nivel. De obicei, procesul
inflamator intereseaza jumatatea inferioara a ampulei si canalul anal, rezultand ano-rectitele, insa
se poate intalni si in partea superioara a rectului si segmentul sigmoidian, prin manifestarea recto-
sigmoiditelor. Numai in cazuri rare, inflamatia se cantoneaza izolat doar la nivelul colonului
sigmoid, rectului sau anusului.

Ano-rectitele sunt frecvent secundare unor afectiuni din proximitate, precum cele genito-urinare,
cand infectia se poate propaga direct prin contiguitate sau pe cale limfatica. De asemenea, se pot
manifesta in urma unor infectii dizenterice, tuberculoase, blenoragice, sifilitice sau, in cazuri rare,
pot fi consecutive infestatiilor cu lamblii, trichomonas sau oxiuri. Etiologic, recto-sigmoiditele se
suprapun colitelor ulcero-hemoragice sau nespecifice, iar aspecte particulare prezinta si formele
toxice din uremie, intoxicatie cu mercur sau cele alergice, care sunt de regula hemoragice si
recidivant sezoniere. Printre factorii ce concura la realizarea unui mediu predispozant pentru
manifestarea ano-recto-sigmoiditelor se numara unele anomalii, staza venoasa, constipatia si
tropismul unor agenti patogeni pentru mucoasa acestui nivel al canalului digestiv. In cazul ano-
rectitelor leziunile sunt superficiale, cu caracter congestiv, iar in rectosigmoidite procesul
inflamator intereseaza frecvent tot peretele superficial, inclusiv peritoneul, determinand reactii
intense adiacente. Tabloul clinic al ano-recto-sigmoiditelor se diferentiaza in functie de forma
afectiunii dezvoltate, acuta sau cronica. Debutul afectiunii acute are loc brutal si este precedat de
o perioada de constipatie sau diaree. Simptomatologia este dominata de durere sub forma
de arsura, acompaniata de tenesme si defecari anormale. Perturbarea starii generale survine
inevitabil, pacientul devenind astenic, febril, adinamic, anxios si cu dereglari de somn. La baza
tabloului clinic al afectiunii cronice sta acelasi sindrom recto-sigmoidian, insa cu intensitatea
manifestarilor mai atenuata. Afectiunea poate evolua pe o perioada indelungata de timp si, astfel,
pot aparea complicatii precum perirectite inflamatorii, fistule sau stenoze, cu tulburarea
progresiva a starii generale si slabire ponderala pana la casexie.

Rectita tuberculoasa survine rar si este asociata cu tuberculoza pulmonara activa. Rectoreea
accentuata domina tabloul clinic, iar prin examinarea endoscopica se constata prezenta ulceratiilor
superficiale.

Rectita sifilitica se manifesta de obicei stenozant, prin intermediul unui proces fibro-scleros, al
carui sediu de dezvoltare este localizat in partea inferioara a rectului, fapt ce marcheaza un
element de baza in definitivarea diagnosticului.

Rectita blenoragica intereseaza in mod frecvent sexul feminin, afectiunea manifestandu-se pe

fondul unei infectii gonococice vaginale. Tabloul clinic este superpozabil cu cel al unei ano-
rectite. Inflamatia este pronuntata in regiunea perinanala si anala, iar defecatia este anevoioasa
insotita de dureri intense, motiv pentru majoritatea pacientilor recurg la evitarea acesteia pentru
cat mai mult timp posibil.

Rectita dizenterica bacilara se traduce prin prezenta unor ulceratii de dimensiuni mici ce
intereseaza rectul in intregime si se extind catre colonul sigmoidian si chiar descendent.

Rectitele radioterapice survin consecutiv cu aplicarea procedeelor respective asupra structurilor

organice din proximitatea rectului. In stadiile incipiente, se manifesta similar unor rectite
hemoragice, dupa care imbraca un caracter infiltrativ, cu atrofierea mucoasei rectale. Peste 50%
din rectitele radioterapice conduc la stenoze.

Rectitele de natura medicamentoasa sunt determinate de agresiunea chimica asupra mucoasei in

utilizarea indelungata a supozitoarelor ce contin substante iritante, precum glicerina. Pe langa
acestea, instilatiile cu sapun sau solutii hipertone pot provoca, de asemenea, rectite acute sau
cronice. Suprimarea factorului de agresiune poate influenta favorabil evolutia afectiunii.

Ano-rectitele micotice sunt asociate cu manifestarile anale si perinanale micozelor,

precum Candida albicans, survenite de obicei in urma administrarii prelungite a unor tratamente
antibiotice. Regiunea cutaneo-mucoasa perinanala este usor edematiata, la acest nivel
identificandu-se ulceratii superficiale de mici dimensiuni. Acestea se pot extinde catre rectul
inferior sau catre tegumentul zonelor inghinale. Ocazional, leziunile anale si perianale sunt
concomitente cu manifestari buco-faringiene de aceeasi natura, realizandu-se astfel un sindrom
bipolar.

Stenozele ano-rectale
Se definesc prin diminuarea calibrului si a posibilitatilor de destindere a canalului ano-rectal
prin cauze intrinseci, de retractie a peretilor rectali cu constituirea unui strat conjunctiv scleros,
cicatriceal de natura inflamatorie si cauze extrinseci, reprezentate de procesele patologice
perirectale compresive. Intr-un stadiu evolutiv incipient, stenoza ano-rectala este tradata de
manifestarea simptomelor atenuate de sindrom recto-sigmoidian, dupa care in faza intermediara a
evolutiei apar tulburarile de defecatie caracteristice. Ulterior, intr-o ultima faza, tabloul clinic este
completat de fenomene dispeptice si generale, precum anorexie, varsaturi, intoxicatie endogena,
carora li se adauga fenomene subocluzive manifestate episodic. De asemenea, tot in aceasta etapa,
stenozele se pot complica cu supuratii perirectale, peritonite, septicemii.

Stenoza rectala in granulomatoza benigna se asociaza cu boala Nicolas Favre si poate aparea
izolata sau in contextul sindromului genito-ano-rectal Jersild, ce explica prezenta stenozei
prin adenopatia ganglionilor Gerota, care determina staza limfatica perirectala. Sediul stenozei
este la aproximativ 4-5 cm de orificiul anal.

Stenoza rectala sifilitica se datoreaza in general sifilisului ano-rectal. Superior de sediul stenozei,
potiunea de intestin apare dilatata, cu peretii inflamati, prezentand ulceratii de dimensuini mici ce
creeaza conditii favorabile pentru diverse infectii secundare.

Stenoza rectala tuberculoasa, rar intalnita, este corelata cu tuberculoza sclero-lipomatoasa

rectala. Coafectarea colonului sigmoidian rezulta din intinderea sa.

Stenoza rectala dupa rectite radioterapice este secundara procedeelor de iradiere a tumorilor
maligne prezente la organele invecinate.

Stenoza rectala cicatriciala se datoreaza traumatismelor sau interventiilor chirurgicale la acest

nivel si este frecvent acompaniata de tulburari sfincteriene.

Stenoza rectala din actinomicoza este foarte rara si apare in urma dezvoltarii actinomicozei la
nivel perirectal. Infestarea se realizeaza pe cale orala, insa maladia se poate manifesta si prin
inoculare ano-perianala.

Stenoza rectala congenitala evolueaza catre o forma valvulara, predominant asimptomatica, cu

sediul localizat la 3-4 cm superior de orificiul anal sau forma tubulara, predilecta partii inferioare
a ampulei rectale si canalului anal, aceasta conditionand dereglari accentuate de tranzit intestinal.

Hemoroizii
Sunt dilatatiile varicoase originare din plexurile venoase hemoroidale ano-rectale, cu sediul in
canalul rectal, corespunzator hemoroizilor interni ce apartin plexului venos hemoroidal superior
tributar sistemului port, sau in regiunea cutaneo-mucoasa rectala, corespunzatoare hemoroizilor
externiperisfincterieni, ce se formeaza din plexul venos hemoroidal inferior, tributar sistemului
cav inferior. Frecventei hemoroizilor i se atribuie aceeasi valoare pentru ambele sexe, iar varsta
medie variaza pe intervalul 30-50 ani.

La baza etiopatogenezei stau trei categorii de teorii, argumentate printr-o serie de procese ce
imprima afectiunii hemoroidale majoritatea semnelor clinice. Teoria hipertensiunii portale explica
turgescenta ampulelor lui Duret, iar teoria mecanica demonstreaza supraincarcarea retelei
hemoroidale in urma eforturilor intense de defecare. De asemenea, formarea hemoroizilor este
corelata si cu modificarea retelei vasculare, mucoasa coborand in decursul defecatiei pe fondul
unui grad ridicat de laxitate ce caracterizeaza submucoasa corespunzatoare partii superioare a
rectului. Teoria inflamatorie este sustinuta de modificarile histopatologice ale mucoasei ce indica
pe langa dilatiile venoase si semne evidente de inflamatie subacuta si cronica, care poate fi cauza
trombozelor vasculare multiple, ce constituie un factor premergator crizelor hemoroidale.
 Patologia rectala
Evolutia cronica a hemoroizilor, jalonata de pusee acute poate favoriza dobandirea unor infirmitati
psihice si fizice. Durerea hemoroidala survine de obicei in urma unei perioade de constipatie sau
in cadrul unui episod diareic si persista 2-3 zile. Poate fi acompaniata de tenesme, iar exacerbarea
sa este influentata de mers sau defecare. Insomniile si tulburarile psihice de tip neurastenic pe
fondul durerilor hemoroidale sunt des intalnite. Hemoragia este aproape constant prezenta, iar
pacientii se confrunta cu acest simptom inca din fazele initiale, aceasta constituind, astfel, un
semn revelator al afectiunii hemoroidale. De cele mai multe ori, sangerarile apar dupa efortul de
defecare, iar din punct de vedere cantitativ, variaza de la cateva picaturii la rectoragii masive, ce
pot da nastere unor anemii severe. Prolapsul hemoroidal intermitent este evidentiat dupa efortul
de defecare, iar cel permanent este insotit de atonie sfincteriana, in special la persoanele cu varsta
inaintata. Scurgerile patologice anale se asociaza cu hemoroizii prolabati si infectati si au caracter
muco-sanguinolent. Complicatii severe ale hemoroizilor sunt reprezentate de prolapsul strangulat
si tromboflebita hemoroidala.

Ulcerele rectale
Sunt expresia pierderilor de substanta la nivelul mucoasei rectale, situate superficial sau la un
nivel mediu de profunzime. In general, se prezinta sub forma a doua entitati patologice, ulcere
stercorale si sindrom de ulcer rectal solitar.

Ulcerele stercorale coincid cu sindromul Huntley si apar in special la persoanele cu varsta

inaintata, datorita impactului de fecaloame, prin compresiunea carora se produc necroze ale
mucoasei rectale. Acest mecanism conduce la aparitia ulcerelor, ce dispar ulterior concomitent cu
inlaturarea masei fecale. Ocazional, se pot complica cu hemoragii sau perforatie.

Sindromul de ulcer rectal solitar intereseaza persoanele cu varsta cuprinsa intre 30-40 ani,
frecventa afectiunii indicand o usoara predominanta catre sexul feminin. Cauzele nu sunt
elucidate, iar exactitatea denumirii este discutabila, deoarece in aproape 1/3 din cazuri au fost
identificate ulcere multiple sau cu sediul si pe colonul sigmoid. Totusi, termenul de ulcer rectal
solitar este in continuare abordat pe motivul ca exista criterii clare de diferentiere, in special
histologice, fata de ulcerele localizate in alte regiuni ale intestinului.

Potrivit unor statistici, ulcerele rectale sunt in 26% din cazuri asimptomatice, iar descoperirea
acestora are loc incidental la rectoscopie. Subiectii simptomatici manifesta tulburari de tranzit
intestinal, intre 70-90% dintre acestia acuzand constipatie, senzatie de evacuare partiala a
scaunului, impunandu-se un efort crescut de defecare, tenesme, dureri regiunea abdominala
inferioara, rectoragii, intre 50-90% din cazuri, si eliminare de mucus pe cale rectala. Examenul
obiectiv poate evidentia prolaps rectal. Ulcerul rectal solitar se poate complica cu hemoragii
masive ce presupun impunerea transfuziilor de sange.

Incontinenta anala
Se traduce prin incapacitatea sfincterelor anale de a retine materiile fecale in rect. Reprezinta o
perturbare functionala importanta a defecatiei si ridica deosebite probleme terapeutice, in special
la persoanele cu varsta inaintata. Unele statistici indica faptul ca aproximativ 1-7% din pacientii
cu varsta de peste 65 ani sunt afectati de un anumit grad de incontinenta fecala, factorul
patogenetic la aceasta categorie de varsta constand in diminuarea presiunii anale in decursul
efortului de defecare. Incontinenta anala se incadreaza in afectiunile planseului pelvin, in care se
produce denervarea muschilor pelvisului, initierea procesului lezional avand loc dupa traumatisme
sau neuropatii, iar cel mai frecvent apare consecutiv nasterii pe cale naturala ceea ce explica
incidenta crescuta a incontinentei anale la sexul feminin. Situatii de incontinenta anala sunt
intalnite si in prezenta prolapsului rectal sau pe fondul constipatiei severe ce presupune un efort
crescut de defecare. Diabetul zaharat datorita neuropatiei periferice, interventiile chirurgicale pe
rect sau patologia locala pot creste riscul de dobandire a conditiei de incontinenta anala.
Simptomatologia este evidenta si se poate manifesta ocazional, in cursul puseelor diareice,
sau permanent conducand la invaliditate severa, in special in cazul persoanelor debilitate sau
institutionalizate. Inconstant se asociaza cu prurit anal sau proctalgii. Calitatea vietii este
indiscutabil alterata, cu repercusiuni asupra capacitatii de lucru, insa speranta de viata nu este
modificata, fiind influentata numai de afectiunea de baza.

Fisura anala
Se traduce prin ulceratia canalului anal, cu sediul inferior de linia pectinee, extinzandu-se de
obicei pana la nivelul comisurii posterioare a anusului. Statisticile indica predilectia pentru
persoanele de sex feminin care se confrunta cu episoade frecvente de constipatie. Distensia
excesiva a canalului anal cauzata de trecerea unui bol fecal de consistenta crescuta creeaza de cele
mai multe ori contextul favorizant manifestarii fisurii anale. Tabloul clinic include durerea, ca
simptom relevant, ce iradiaza catre sacru, vezica urinara sau membre inferioare. Pe langa aceasta,
sangerarile sunt identificate deseori in compozitia scaunului. Senzatia de tensiune pulsatila in
pozitia de sezut, crampe sfincteriene, dureri la mers, prurit anal sunt alte simptome,
necaracteristice insa, care pot completa tabloul clinic.

Boala Crohn cu localizare ano-rectala

Poate aparea izolata la acest nivel sau asociata cu diverse localizari colice sau intestinale. Fisurile,
abcesele urmate de fistule si ulceratiile perianale sunt leziunile caracteristice manifestarii
afectiunii Crohn la nivel ano-rectal.

Prolapsul rectal
Reprezinta prolabarea plexurilor hemoroidale sau a mucoasei rectale nehemoroidale. Cel exterior
intereseaza peretele recal in intregime si este frecvent la femei de peste 40 ani si barbati cu varsta
cuprinsa intre 20-40 ani, iar cazurile de prolaps al mucoasei rectale sunt intalnite deseori in
perioada copilariei. Poate fi insotit sau nu de unele complicatii precum incontinenta anala,
gangrene, ulceratii, hemoragii, iar tratamentul presupune interventii chirurgicale.

Abcesul anorectal si fistula anala

Reprezinta aceeasi entitate patologica privita insa in diferite momente de evolutie. Abcesul este
manifestarea acuta, iar fistula constituie afectiunea cronica. Atat abcesul cat si fistula intereseaza
persoane de toate varstele, cu o incidenta de varf exprimata in a 3-a si a 4-a decada a vietii.
Abcesele sunt de aproximativ 2-3 ori mai frecvente la barbati. Fistulele anale sunt complicatii
frecvente in afectiunea Crohn si mai rar intalnite in rectocolita hemoragica, iar in jumatate din
cazuri tuberculoza sta la baza manifestarii acestora. Simptomul cardinal este durerea, a carei
calitate particulara este redata de o manifestare tardiva, la 15-20 de minute dupa defacare, spre
deosebire de durerea fisurilor anale, survenita in timpul defecarii. Persistenta durerii de cateva ore
ii imprima acesteia caracter intermitent, iar iradierile catre fese, sold sau spate sunt frecvent
intalnite.

Anismul
Este o afectiune rar intalnita, determinata de obstructia functionala a rectului. Hipercontractilitatea
muschilor ridicatori anali, angulatia anormala a axului anorectal, coborarea perineala insufieicnta
in defecatie sau lipsa de relaxare a muschiului puborectal sunt conditii patologice care se pot
asocia si implica ulterior anismul. Simptomatologia este dominata de constipatie, acompaniata sau
nu de tenesme, proctalgie sau pelvialgie. Mai frecvent, anismul este intalnit la sexul feminin, in
asociatie cu vaginismul sau dispareunia, si la subiectii cu intestin iritabil sau nevroze. Tabloul
clininc este completat de complicatiile constipatiei reflectate la acest nivel, ce conduc la instalarea
hemoroizilor sau a fisurilor anale.

Pruritul anal
Consituie o afectiune neurogena a regiunii ano-rectale, iar iritatia survenita usor, in urma
perturbarii florei microbiene de la acest nivel, prespune gratajul accentuat ce poate determina la
randul sau excoriatii locale si suprainfectii. Etiologia pruritului anal evidentiaza diversitatea de
cauze ce asista la dezvoltarea afectiunii. Pruritul din cauze proctologice este secundar majoritatii
afectiunilor segmentului ano-recto-sigmoidian, iar pe cale dermatologica pruritul apare consecutiv
unor afectiuni cu caracter infectios si este frecvent intalnit in intertrigo, eczeme sau dupa terapii
cu antibiotice. De asemenea, pruritul anal poate aparea pe fondul unor afectiuni uro-
ginecologice sau poate prezenta cauze parazitare, fiind manifestat in prezenta ascarizilor, dar mai
ales in oxiuroza. Cauzele de ordin general includ diabetul zaharat, dereglari endocrine,
graviditate, menopauza, iar factorii de personalitate au rol in declansarea afectiunii, in special la
subiectii anxiosi sau care prezinta distonieneuro-vegetativa.

Proctalgia fugace
Este o afectiune ano-rectala neinflamatorie de tip nevralgic si cauza neelucidata. Se admite, insa,
faptul ca este provocata prin spasmul muschilor ridicatori anali. Durerea este unicul simptom si
apare sub forma de crize spontane cu caracter brutal, cu sediul profund, fara iradieri, de regula pe
timpul noptii, trezind pacientul din somn. Dureaza maxim 15 minute si este acompaniata de
fenomene neuro-vegetative, paloare, transpiratii si uneori chiar lipotimii.
Tumorile benigne recto-sigmoidiene
Sunt clasificate strict pe baza structurilor histologice, fiind astfel identificati polipi, fibroame,
fibromioame, lipoame, angioame sau tumori viloase.

Polipul este expresia adenomului, reprezentand o tumora glandulara formata prin hiperplazie de
mucoasa. Polipul poate aparea la orice varsta, iar frecventa lui indica predilectia pentru sexul
masculin. Intereseaza predominant ampula rectala, iar in cazuri rare isi instaleaza sediul in
portiunea inferioara a colonului sigmoidian. O perioada indelungata poate evolua latent, iar
manifestarea ce ii tradeaza existenta este exprimata de hemoragie.

Tumora viloasa mai poarta denumirea de andenom papilar si reprezinta o formatiune benigna in
care celulele dispuse sub aspect digitiform formeaza un epiteliu glandular de caracter
mucosecretant. Eliminarea unui lichid mucos transparent reprezinta simptomul de debut ce
deceleaza existenta situatiei benigne. In timp, eliminarile se accentueaza, iar pacientii se prezinta
deshidratati cu tulburari hidro-electrolitice severe, in special hipopotasiemie. Evolutia lenta a
tumorii viloase poate fi scurtata de malignizarea acesteia, motiv pentru care se impun interventii
chirurgicale in scop profilactic.

Endometrioza recto-colica se defineste prin tumora benigna a carei structura coincide cu cea a
tesutului endemetrial. Modificarile structurale survin la nivelul septului recto-vaginal sau pe fata
anterioara a rectului. Varsta de debut este apreciata intre 40-50 ani, iar semnele revelatoare sunt
constau in hemoragiile rectale concomitente cu ciclul menstrual. Tabloul clinic este completat de
diaree sau constipatie, nevralgie ano-rectala cu senzatii de corp strain, fenomene intensificate in
perioadele intramenstruale.

Cancerul anal
Se diferentiaza de restul cancerelor rectale si recto-sigmoidiene prin localizare, trasaturi
histologice si manifestari clinice. Din punct de vedere al histogenezei, tumorile sunt clasificate in
tumori ale marginii anale si tumorile canalului anal. In tarile europene si SUA este rar intalnit, iar
incidenta legata de sex confirma un coeficient de risc estimat la 33:1 pentru barbati fata de numai
3:1 in cazul femeilor. Principalii factori predispozanti sunt reprezentati de afectiunile cu
transmitere sexuala, homosexualitatea masculina si fumatul excesiv. De asemenea, cancerul anal a
fost asociat si in prezenta virusului papilomului uman - HPV. De cele mai multe ori, tabloul clinic
include hemoragie ano-rectala, durere anala, tulburari ale tranzitului intestinal si prurit anal.
Totusi, majoritatea persoanele cu cancer anal in momentul diagnosticarii prezinta
deja adenopatie inghinala, a carei decelare implica un prognostic nefavorabil, si metastaze la
distanta, progresiunea realizandu-se prin contiguitate spre structurile adiacente, pe cale venoasa,
catre ficat sau plamani, sau, cel mai frecvent, pe cale limfatica.

Dintre neoplasmele canalului anal sunt identificati carcinomul spinocelular, mai frecvent la
sexul feminin, incidenta sa fiind exprimata printr-un raport de 3:2 fata de sexul
masculin, adenocarcinomul, de regula consecutiv extensiei distale a adenocarcinomului rectal
inferior sau provenit din glandele epiteliului anal, si melanomul malign, ce ocupa pozitia a treia
intr-un clasament al frecventei ca localizare dupa cea cutanata si oculara, cu simptomatologie
insidioasa.

Neoplasmele marginii anale sunt intalnite sub forma bolii Paget, localizarea la aceast nivel
interesand in special femeile cu varsta inaintata sau sub forma bolii Bowen, ce apare indeosebi in
decadele a 6-a sau a 7-a de viata. De asemenea, marginea anala poate fi afectata de carcinomul
bazocelular, similar cu cel cutanat si de carcinomul spinocelular, la acest nivel mai frecvent la
sexul masculin, intalnit in proportie de 80%. Tumorile marginii anale sunt prognosticate mai
favorabil comparativ cu cele ale canalului anal.

Cancerul recto-sigmoidian
Este unul dintre cele mai frecvente cancere ale tractului digestiv, iar conform unor statistici,
incidenta sa este apreciata in 13% din totalitatea cancerelor aparatului digestiv si in 70% din
cancerele intestinale. De regula, este un cancer primitiv, forma secundar dobandita fiind rara,
survenita in conditiile unui cancer gastric, intestinal superior sau din propagrarea unui cancer
genital sau osos. Microscopic, adenocarcinomul este identificat de cele mai multe ori, insa si
prin sarcom, limfosarcom sau limfogranulomatoza maligna Hodgkin se poate evidentia
malignitatea tumorii dezvoltata la acest nivel. Debutul cancerului rectosigmoidian este silentios,
depistat de obicei intamplator in urma unui examen clinic complet, si deosebit de variat, asociat
cu o diversitate de factori generali si mai ales locali. Ocazional, simptomatologia este manifestata
discret prin tulburari sfincteriene rezervate ce declanseaza intermitent dereglari de tranzit definite
prin alternanta de diaree cu constipatie. In alte cazuri, simptomatologia devine atipica, revelatore,
cancerul manifestandu-se prin prolaps, secretie mucopurulenta, fistula sau prurit anal. Formele
mai evoluate se remarca prin emisiile de produse patologice abundente si sugestive pentru
existenta carcinomului, urmand a fi impusa derularea procedeelor obiective de investigatie.
Complicatiile sunt reprezentate in principal de metastaze, care survin la nivel hepatic sau in
vecinatate, in special la vezica urinara. Complicatiile de ordin infectios sunt manifestate prin
abcese, fistule sau tromboflebite, iar in mod exceptional pot aparea ocluzii, ce necesita efectuarea
colostomiilor de urgenta. Aplicarea tratamentului chirurgical la timp poate influenta favorabil
procesul de vindecare, rata de supravietuire la peste 5 ani fiind de aproximativ 90% pentru
cancerul descoperit in fazele incipiente.

Data actualizare: 26-02-2014 | creare: 22-10-2012 | Vizite: 29857

Bibliografie
1. Suferintele ano-recto-sigmoidiene - O. Fodor - Tratat elementar de medicina interna, vol. II,
1974, pag. 401
2. Intestinul subtire si gros - M. Grigorescu, O. Pascu - Tratat de gastroenterologie clinica, vol I,
1996, pag. 383
3. Rectul - V. Papilian - Anatomia omului, vol II, 1982, pag. 127
4. Defecatia - A.C. Guyton - Fiziologie, ed. 5, pag. 436
5. Rectum - Wikipedia, The Free Encyclopedia, link: http://en.wikipedia.org/wiki/Rectum
6. The Diagnosis and Management of Common Anorectal Disorders, Perelman School of
Medicine, University of Pennsylvania,
link: http://www.med.upenn.edu/gastro/documents/CurrProbSurganorectaldisorders.pdf