1.

Modele atomice
a) 1904 J.J. Thomson atomul era reprezentat ca o sfer cu sarcin electric pozitiv distribuit n tot volumul, iar
n aceasta noat electronii negativi cozonac cu stafide .
b) 1911 E. Rutherford (premiul Nobel pentru chimie n 1908) modelul planetar atomul are n centrul su nucleul
ncrcat pozitiv, de dimensiuni reduse i care conine practic toat masa atomului, n jurul cruia se rotesc pe
orbite circulare electronii, aflai n numr egal cu sarcinile pozitive din nucleu
c) 1913 N. Bohr (premiul Nobel pentru fizic n 1922) pentru atomul de hidrogen preia modelul planetar al lui
Rutherford, cruia i aplic teoria cuantelor
d) 1915 A. Sommerfeld perfecioneaz modelul lui Bohr
e) dup 1925 modelul ondulatoriu staionar elaborat ca urmare a rezultatelor cercetrilor unor renumii fizicieni,
laureai ai premiului Nobel: L. de Broglie (1929), W. Heisenberg (1932), E. Schrodinger
2. Modelul atomic al lui Rutherford
E. Rutherford (premiul Nobel pentru chimie n 1908) modelul planetar atomul are n centrul su nucleul ncrcat pozitiv,
de dimensiuni reduse i care conine practic toat masa atomului, n jurul cruia se rotesc pe orbite circulare electronii,
aflai n numr egal cu sarcinile pozitive din nucleu
3. Deficienele modelului lui Rutherford
- deficienta modelului Rutherford consta in imposibilitatea explicarii stabilitatii atomului. Modelul lui Rutherford nu
raspunde la intrebarea: De ce nu cad electronii la un moment dat pe nucleu, stiut fiind ca o sarcina electrica in
miscare accelerata pierde continuu din energia sa prin radiatie electromagnetica?
4. Care este raportul ntre dimensiunea nucleului i a atomului.
Dimensiunea nucleului este de ordinul 10 la -14 - 10 la -15 m;
Dimensiunea nucleului este mult mai mica dect dimensiunea atomului nsusi. Totusi, masa unui atom este determinata n
cea mai mare masura doar de masa protonilor si neutronilor si aproape fara nici o contributie din partea electronilor.Raza
nucleului reprezinta 0,01% (1/10.000) din raza atomului.
5. Prima ipotez a modelului Bohr
Prima ipoteza legata de orbitele atomice , presupune ca electronul se roteste in jurul nucleului numai pe anumite orbite
circulare, permise, stationare fara a emite sau absorbi energie radianta. Electronul se mentine datorita compensarii fortei
centrifuge cu forta de atractie coulombiana.
6. A doua ipotez a modelului Bohr
A doua ipoteza a lui Bohr se refera la faptul ca in miscare sa pe orbita permisa, electronul nu emite si nici nu absoarbe
energie. Atomul poate absorbi sau emite energie radianta de o anumita frecventa, numai discontinuu, corespunzand unor
tranzitii electronice care dau nastere liniilor spectrale.
8. Deficienele modelului lui Bohr
Acest model nu poate explica spectrele de emisie i energia de ionizare dect pentru atomul de hidrogen i ionii
hidrogenoizi. Nu a putut fundamenta stiintific spectrele unor atomi grei. Nu a putut explica formarea legaturilor duble.
Nu a putut fundamenta scindarea liniilor spectrale intr-un camp perturbator.
7. Ce reprezint numrul cuantic principal.
determin att energia total a electronului care ocup un orbital, ct i dimensiunea orbitalului.
9. Ce reprezint numrul cuantic secundar.
indic semiaxa mic a orbitei eliptice
reprezint momentul unghiular al electronului pe orbit i substrat;
10. Ce reprezint numrul cuantic magnetic.
indic poziia (orientarea) orbitei electronice ntr-un cmp magnetic
11. Ce reprezint numrul cuantic de spin
caracterizeaz micarea de rotaie a electronului n jurul propriei sale axe
12. Orbital s
Starea fundamental a unui atom este starea de energie minim, n care electronul este cel mai strns legat de nucleu.
Orbitalul ocupat n stare fundamental este cel cu n=1.
13. Orbital p
Un electron p are momentul unghiular diferit de zero, ceea ce face ca orbitalii de tip p s aib amplitudinea zero la nucleu.
Sunt n numr de trei i se disting prin cele trei orientri posibile ale momentelor unghiulare: 0, -1,+1. Au simetrie bipolara.
14. Orbital d
ncepnd cu nivelul al treilea (n = 3) apar orbitalii de tip d , pentru care l = 2. Acetia sunt n numr de cinci.
Multiplicitatea numrului cuantic secundar l indic 22+1=5, orientri posibile ale momentelor unghiulare, corespunztoare
celor cinci numere cuantice magnetice
m= 0, 1, 2.
15. Orbital f
ncepnd cu nivelul 4 (n = 4) apar orbitalii de tip f. Deoarece numrul cuantic magnetic poate lua apte valori, m= 0, 1, 2,
3, exist apte orbitali de tip f cu simetrie octolobar.
17. Blocul elementelor s. Cuprinde elementele din grupele IA i IIA i au electronul distinctiv ntr-un orbital de tip s.
Configuraia electronic pentru atomii acestor elemente este:
- pentru metalele alcaline, gr. IA: Str. int. + (n-1)s2p6ns1 excepie - Li: 1s2 2s1 ;
- pentru metalele alcalino-pmntoase, gr. IIA:
Str. int. + (n-1)s2p6ns2,
excepie - Be: 1s2 2s2 ;
18. Blocul elementelor p. Acestea au electronul distinctiv situat n orbitalii p. Cuprinde elementele din grupele
IIIA VIIIA
Configuraia electronic general pentru atomii acestor elemente este:
pentru gr. IIIA VIIA: Str. int. + ns2np1-5;
pentru gazele rare: Str. int. + ns2np6.
19. Blocul elementelor d. Din blocul d fac parte elementele din grupele IIIB-IIB, avnd electronul distinctiv situat ntr-un
orbital (n-1)d. Configuraia nveliului electronic exterior:
(n-1)d1-10ns1-2.
20. Blocul elementelor f. Aceste elemente conin electronul distinctiv situat ntr-un orbital (n-2)f.
Configuraia electronic a stratului exterior este de forma (n-2)f1-14(n-1)d1ns2.
21. Legea periodicitii
LEGEA PERIODICITII - o lege fundamental a naturii, st la baza clasificrii elementelor.
a fost enunat de D. I. Mendeleev n 1869: Proprietile fizice i chimice ale elementelor se repet periodic n funcie de
masele lor atomice.
i-a permis lui Mendeleev ordonarea celor 63 de elemente cunoscute la aceea vreme, n ordinea cresctoare a maselor lor
atomice, ntr-un tabel numit sistemul periodic al elementelor.
16. Repartizarea electronilor n nveliul electronic
Reguli:
1) Principiul ocuprii succesive a orbitalilor cu electroni.
Orbitalii atomilor multielectronici se populeaz succesiv cu electroni, n ordinea creterii energiei orbitalilor.
2). Principiul excluziunii - Pauli
- ntr-un atom nu pot exista 2 electroni cu aceleai valori pentru toate numerele cuantice.
- Un orbital nu poate fi ocupat dect de maximum 2 electroni care trebuie s aib spin opus.
3). Regula lui Hund
- Orbitalii de energie egal se ocup pe rnd, nti cu un electron, apoi cu al doilea.
- Semiocuparea orbitalilor de acelai tip, duce la o configuraie electronic stabil.
22. Grupele sistemului periodic
Coloanele verticale, numite grupe conin elemente cu proprieti fizice i chimice asemntoare, care au aceeai
configuraie electronic n stratul de valen. Ele sunt notate cu cifre arabe de la 1 la 18, conform recomandrilor IUPAC
din 1986, pn atunci grupele principale erau notate cu cifre romane de la I la VIII i litera A, iar grupele secundare erau
notate cu cifre romane de la I la VIII i litera B.Numrul grupei n care se gsete un element este egal cu numrul
electronilor din stratul de valen al atomilor elementului respectiv
23. Perioadele sistemului periodic
irurile orizontale ale sistemului periodic, cuprinznd elementele dintre dou gaze rare succesive, se numesc perioade.
Sistemul periodic conine apte perioade corespunztoare celor apte niveluri energetice notate cu cifre arabe de la 1 la 7.
Numrul perioadei n care se afl un element este egal cu numrul de niveluri energetice (straturi) ocupate cu electroni,
sau cu valoarea numrului cuantic principal n pentru stratul exterior al atomului unui element.
24. Ce reprezint numrul atomic Z - numrul atomic Z, cu valori de la 1 la 112. numrul atomic al unui element chimic
reprezint numrul de protoni din nucleulatomilor acelui element i se noteaz de obicei cu Z
25. Ce reprezint raza atomic
Raza atomic este jumtatea distanei dintre nucleele a doi atomi identici, vecini, dintr-o molecul sau dintr-un cristal
metalic.
26. Variaia razei atomice n grup
n grupele principale ale sistemului periodic, razele atomice cresc semnificativ cu creterea numrului atomic Z.
27. Variaia razei atomice n perioad
n cadrul unei perioade, n grupele principale, razele atomice scad cu creterea numrului atomic Z.
28. Ce reprezint raza ionic
Raza ionic este raza cationului, respectiv a anionului n compuii ionici cristalini; este dimensiunea relativ a unui ion ntr-
un cristal ionic.
29. Variaia razei ionice n grup
n grup, razele ionilor cu aceeai sarcin cresc cu creterea numrului atomic Z
30. Variaia razei ionice n perioad
n cadrul unei perioade, att pentru anioni ct i pentru cationi, se constat scderea razei ionice cu creterea numrului
atomic Z.
31. Ce reprezint densitatea- masa unitii de volum, este exprimat n gram/cm3
32. Variaia densitii n grup
n grupe se constat creterea densitilor elementelor odat cu creterea numrului atomic Z
33. Variaia densitii n perioad
n perioade se constat creterea densitilor elementelor de la extremiti spre centru
34. Ce reprezint energia de ionizare
Energia de ionizare reprezint energia consumat la ndeprtarea unuia sau mai multor electroni dintr-un atom izolat n
stare gazoas sau energia absorbit la formarea unui ion pozitiv din atomul liber; se msoar n electronvoli (eV).
35. Ce reprezint afinitatea pentru electroni
Afinitatea pentru electroni reprezint energia degajat (sau consumat) de un atom izolat n faz gazoas care accept un
electron i se transform ntr-un ion negativ, un anion.
36. Caracterul electropozitiv
Reprezinta proprietatea atomilor elementelor de a ceda electroni si de a forma ioni pozitivi. Metalele sunt ordonate in sens
descrescator al caracterului electropozitiv in seria activitatii metalelor.
37. Caracterul electronegativ. Proprietatea atomilor elementelor de a capta electroni si de a forma ioni negativi. In grupe
scade de sus in jos, odata cu cresterea nr atomic Z, deci cu cresterea nr de straturi ocupate cu electroni. In perioada
creste de la gr 14 la gr 17, odata cu cresterea nr atomic Z, adica cu micsorarea nr de electroni captati si cresterea sarcinii
nucleare.
38. Seria activitii metalelor
Metalele sunt ordonate in sens descrescator al caracterului electropozitiv in seria activitatii metalelor.(SERIA
TENISIUNILOR CHIMICE)
39. Legtura chimic
Este forta de atractie dintre atomi legandu-i in molecule, ioni, radicali.
40. Legtura ionic:
Legtura ionic const n atracia electrostatic ntre ionii de semn contrar (anioni i cationi) cu formarea unei substane
solide. Legtura ionic se realizeaz foarte uor atunci cnd un element cu energie de ionizare mic ( puternic
electropozitiv - metale) reacioneaz cu un element puternic electronegativ (nemetale).
41. Exemple de substane ionice
Oxizi metalici:CaO, MgO, Na2O, Na2O2. - Hidroxizi: LiOH, NaOH, KOH. - Saruri:NaCl, MgCl2, CuSO4, NH4Cl, KNO3.
42. Caracteristicile legturii ionice
-este de natur fizic
-este nedirecionat, ionii au cmpul de fore distribuit n toate direciile;
-este nesaturat, un ion putnd atrage n jurul su mai muli ioni de semn contrar, corespunztor dimensiunilor acestora,
fr a-i compensa cmpul de fore
- este puternic pentru distane interionice mici din reele cristaline i slbete cu creterea acestor distane
44. Legtura covalent
O legtur chimic covalent se stabilete ntre doi atomi, identici sau diferii, care pun n comun unul sau mai muli
electroni astfel nct n nveliul electronic periferic (de valen) al fiecruia s se formeze configuraii stabile de octet (sau
dublet).
52. Caracteristicile legturii covalente
este rigid (atomii ocup poziii fixe chiar i la schimbarea strii de agregare a substanei);
- prezint orientare n spaiu (caracteristic dat de unghiurile covalenei);
- prezint fenomenul de saturaie (numr limitat de covalene);
- este puternic (de ordinul a 418 kJ);
- se polarizeaz.
53. Caracteristicile compuilor covaleni
43. Caracteristicile substanelor covalente
-ca stare de agregare pot fi solide, lichide i gazoase (multe sunt gaze sau lichide uor volatile, iar cele solide sunt cristale
cu duritate mare);
- pentru substanele solide, punctele de topire sunt mai mici dect ale substanelor ionice;
- punctele de fierbere ale substanelor lichide sunt i ele mai sczute;
- se dizolv uor n solveni organici nepolari i sunt puin solubile n solveni polari;
- n stare solid i topituri, sunt izolatori electrici
45. Clasificarea legturilor covalente
- nepolar - apare la atomii din aceeai specie sau la atomii din specii diferite care au electronegativiti foarte apropiate
(acetia fiind carbonul i hidrogenul). Fiecare dintre cei doi atomi pune n comun cte un electron, i fiecare atrage la fel de
mult perechea astfel format.
-polar - exist doar ntre atomi ai nemetalelor din specii diferite. Fiecare dintre cei doi atomi pune n comun cte un
electron, dar atomul care are electronegativitatea mai mare atrage mai puternic perechea format. Atomul cu
electronegativitatea mai mic devine astfel dezvelit de electroni.
-coordinativ - este o legtur covalent polar special. n acest caz, doar un atom pune n comun cei doi electroni
necesari formrii legturii (acesta numindu-se donor), iar cellalt doar accept perechea oferit (acesta numindu-se
acceptor).
46. Legtura covalent polar
Legtura covalent polar, se stabilete ntre atomi diferii, perechea de electroni de legtur fiind mai apropiat de nucleul
atomului mai electronegativ, ceea ce conduce la apariia unor sarcini pariale negative i pozitive la atomii participani (ex.
HCl, NH3, H2O);
47. Legtura covalent nepolar
Legtura covalent nepolar, se stabilete ntre atomi identici, perechea de electroni de legtur repartizndu-se uniform
ntre atomii participani (ex. H2, Cl2, O2);
48. Legtura covalent coordinativ
Legtura covalent-coordinativ, n care perechea de electroni ce constituie legtura provine doar de la unul dintre atomii
implicai la legtur, numit donor.
49. Molecule polare
Moleculele polare prezint un pol parial pozitiv un pol parial negativ. Polul pozitiv va fi atras electrostatic de polul negativ
al altei molecule .a.m.d.
50. Molecule nepolare
Ele sunt determinate de oscilaii ale nveliurilor electronice fa de nucleu, ceea ce determin apariia unor dipoli
temporari.
51. Molecule covalent-coordinative: Cea mai mic parte dintr-o substan care mai pstreaz compoziia procentual
i toate proprietile chimice ale acelei substane.
Legtura covalent este legtura chimic n care atomii sunt legai ntre ei prin perechi de electron puse n comun, atomii
avnd poziii fixe unii fa de alii. Aceasta apare doar ntre atomii nemetalelor, iar rezultatul legrii se numete molecul.
54. Legtura metalic.
Este atractia electrostatica dintre ionii pozitivi ficsi si electronii care se misca continuu printre ioni. Leg metalice sunt leg
chimie ce se formeaza intre atomii metalelor, atomi metalelor cedand electronii de pe ultimul strat pt a forma cationi.
55. Conductibilitatea metalelor
Conductibilitatea se defineste ca inversul rezistivitatii lui , p, fiind constanta pentru un metal dat , la temperatura constanta.
Conductibilitatea k este inversul rezistentei opuse la trecerea curentului electric printr-un conductor cu lungime I si aria
S, unitare. R= I/S k= 1/ rezulta k= 1/R*l/S[la puterea -1*m la puterea -1]
56. Molecula apei
Molecula apei este formata din doi atomi de hidrogen si un atom de oxigen,
57. Stare natural
In natura apa se gaseste atat in stare lichida, solida dar si gazoasa.
58. Apa natural
Apa natural este un sistem dispers complex, care conine o mare varietate de impuriti n
suspensie, dispersate coloidal sau dizolvate.
59. Proprieti fizice
- la temperatura obisnuita apa este un lichid fara gust si fara miros , incolor in strat subtire si colorat in verde-albastrui in
strat gros.
-temp de fierbere si temp de topire a apei la presiunea de 1 atmosfera definesc unitatea de temperatura in scara Celsius.
- vascozitatea apei la temp de 20 grade este de 1cP.
-unitatea de masura pt caldura, caloria este egala cu caldura specifica a apei la 15 grade C.
-pt incalzirea apei se consuma o cantitate mare de caldura care este cedata la racirea sa. Pe aceasta proprietate se
bazeaza utilizare ei ca agent termic.
- apa si mareste volumul la solidificare , gheata are densitate mai mica decat densitatea apei la 0 grade C.
60. Duritatea apei. Definiie
Proprietatile oferite apei de prezenta ionilor de Ca2+, Mg2+ si Fe2+ poarta numele de duritate.
61. Grad de duritate. O apa are duritatea egala cu un grad german , 1 grad d, daca continutul de compusi ai Ca2+,Mg2+
si Fe2+ din 1000 ml de apa dura este echivalent cu 10 mg CaO.
Un grad de duritate reprezint concentraia de sruri echivalent cu 10 mg oxid de calciu pentru un litru de ap.
62. Duritate temporar
duritate temporar estee data de continutul de hidrocarbonati de calciu si magneziu care dupa fierbere se transforma in
carbonati de calciu si magneziu, compusi greu solubili.
63. Duritate permanent
duritate permanent este data de continutul de saruri de calciu care nu se indeparteaza prin fierbere,
64. Duritate total
Duritatea total (dT) reprezinta duritatii temporare cu duritatea permanenta.
65. Purificarea apei- este procesul in care din apa sunt eliminate anumite substante.impuritati si bacterii prin mai multe
procedee precum fierbere, distilare, filtrare, desalinizare etc.
66. Dedurizarea ape
Se poate face prin mai multe metode:
Prin fierbere unde carbonatii acizi se transforma in carbonati neutru si pot fi eliminati prin filtrare
Duritatea permanenta se elimina prin adaugarea de carbonat de sodiu sau var in apa dura
Folosind schimbatori de ioni. Schimbatorii de ioni sunt rasini sintetice care retin ioni de calciu si magneziu, cedand apei ioni
de sodiu.
67. Dedurizare chimic se poate face prin
a) tratarea apei dure cu carbondat de sodiu(soda de rufe):
b)tratarea apei dure cu fosfat trisodic sau polimetafosfat de sodiu:
68. Dedurizare prin coloan schimbtoare de ioni-
Schimbatorii de ioni sunt rasini sintetice care retin ioni de calciu si magneziu, cedand apei ioni de sodiu.69. Cationii
substan schimbtoare de cationi, pentru tratarea apei mpotriva dedurizrii, deferizrii.
69.Cationiti substanta schimbatoare de ioni ,pentru tratarea apei impotriva dedurizarii,deferizarii.
70. Anionii substan schimbtoare de ioni, de obicei rin natural sau sintetic, care reine anionii dintr-o soluie;
rin anionactiv
71. Echilibrul chimic Un sistem chimic format din reactanti si produsi de reactie, care pot reactiona intre ei, se afla in
stare de echilibru daca are o compozitie constanta in timp la o anumita temperatura si la o anumita presiune
72. Legea aciunii maselor La echilibrul, legea actiunii maselor reprezinta raportul produsului concentratiilor produsilor de
reactie si produsul concentratiei reactantilor

73. Produsul ionic al apei

Produsul ionic al apei este o constanta si reprezinta produsul concentratiilor ho- si h3o+
74. Definiia pH
pH-ul reprezint logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraiei ionilor din soluie. Prin noiunea de pH se exprim
cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substane.
75. Scara de pH
Scara pH-ului se msoar de la pH 0 la pH 14. pH Msura de aciditate (0-6) sau alcalinitate (8-14).
76. Calcularea pH-ului la acizi tari-
77. Calcularea pH-ului la acizi slabi
78. Calcularea pH-ului la baze tari
79. Calcularea pH-ului la baze slabe - Bazele slabe, disociaza partial, in echilibrul este dat de constanta de bazicitate
80. Soluii tampon
Soluiile tampon denumite i sisteme tampon sunt soluii policomponente ce prezint proprietatea de a-i menine
constant valoarea pH-ului atunci cnd se adaug volume limitate baze sau acizi. Se poate spune deci c prezint efect
de tampon.
81. Metale. Proprieti fizice
Metalele au: culoarea cenusiu-alba, luciu metalic, densitate, fuzibilitate, dilatare termica, conductibilitatea termica si
electrica, magnetismul, rezistenta la coroziune.
Metalele sunt substante solide la temperature obisnuita, cu exceptia mercurului care este lichid la aceasta temperatura.
82. Sisteme de cristalizare a metalelor: unele metale cristalizeaza in mai multe sisteme de cristalizare avand temperaturi
fixe se trecere dintr-o forma in alta. Aceste metale prezinta fenomenul de alotropie iar transformarile, reversibile se numesc
enantiotrope:
Retele cubice centrate intern bariu niobiu crom
Retele cubice cu fete centrate aur cupru calciu strontium
Retele hexagonale compacte: magneziu zinc
83. Fenomenul de alotropie
Este proprietatea elementelor chimice de a la 2 sau mai multe forme cand atomii sunt asezati diferit in functie de legaturile
chimice.
84. Duritatea metalelor proprietatea materialelor de a opune rezistenta la zgariere sau la patrunderea unui varf ascutit
in masa lor.
85. Rigiditatea- proprietatea materialelor de a opune rezistenta la deformare.
86. Plasticitatea- proprietatea materialelor si a aliajelor de a fi prelucrate fara a se fisura sau fara a se sfarama ,
pastrandu-si deformatia si dupa incetarea actiunii fortelor exterioare.
87. Maleabilitatea- proprietatea materialelor si a aliajelor de a fi prelucrate prin tragere in foi , prin operatia numita
laminare.
88. Ductilitatea este proprietatea materialelor si a aliajelor de a trase in fire, in operatia numita trefilare.
89. Aliaje- amestecurile de metale, sau de nemetale cu metale, omogene in topitura precum si produsele lor de
solidificare se numesc aliaje.
90. Amalgame- metalele care formeaza aliaje cu mercurul se numesc amalgame. Aurul si argintul formeaza usor
amalgame: aceasta proprietate se utilizeaza pt extractia lor din minereuri.
91. Fonta i oelul
Otelurile sunt aliaje de Fe-C cu mai putin de 2,11% C care contin in afara de fe si c si alte elemente( Ni, Si,)
Fontele sunt aliaje de Fe-C cu mult de 2,11 % C.
92. Coroziune. Definiie
Fenomenul de distrugere spontana a suprafetei metalelor sau a aliajelor sub actiunea agentilor chimici, electrochimici sau
microbiologici din mediu se numeste coroziune.
93. Factorii care influeneaz coroziunea
-natura materialului metalic(compozitie, structura, neomogenitati, tensiuni)
-mediul corosiv (compozitie, concentratie elementelor active, temperatura, presiune, viteza de curgere)
-Interfata materialului metalic/mediu ( care dicteaza aspectele cinetice ale coroziunii si poate influenta tipul produsilor de
reactie)
94. Coroziune generalizat
Afecteaza intreaga suprafata a metalului , uniform sau aproape uniform(oxidare anodica sau dizolvare activa in acizi)
95. Coroziune localizat- anumite zone de pe suprafata metalului se corodeaza cu viteza mai mare decat alte zone
datorita neomogenitatii materialului.
96. Coroziune chimic / coroziune uscata- se datoreaza gazelor uscate la temperaturi ridicate
97. Coroziune electrochimic coroziune umeda- datorata solutiilor de electroliti.
98. Viteza de coroziune sau indicele gravimetric , Vcor, definita ca masa de material corodat m in unitatea de timp t pe
unitatea de arie s: Vcor= m/s*t [g/mla puterea 2 h]