nva de la Seneca, Epictet i Marcus Aurelius cele trei

discipline : Percepia Aciunea Voina

Ceea ce te stnjenete i te blocheaz nu este obstacolul n sine, ci modul cum ncerci
s-l depeti.

Nu exist posibilitate de sustragere n lumea aceasta. Singura cale de a merge nainte

este s strpungi obstacolul, oricare ar fi el i s iei de partea cealalt.
D.H. Lawrence

Obstacolul cel mai mare: teama. proverb indian

Fragment din carte:

"Rubin Uraganul" Carter, un boxer de top la categoria mijlocie, ajuns la apogeul carierei pe
la mijlocul anilor 1960, a fost acuzat pe nedrept de o crima oribila pe care nu o comisese:
triplu homicid. A mers la proces, iar o decizie partinitoare i-a stabilit verdictul: inchisoare pe
timp de trei vieti.
A fost momentul unei prabusiri ametitoare de la inaltimea faimei si succesului pe care le avea.
Carter s-a prezentat la inchisoare intr-un costum scump, croit cu atentie, purtand un inel cu
diamant de 5 000 de dolari si un ceas de aur. Si uite asa, asteptand sa intre in randul
detinutilor, a cerut sa vorbeasca direct cu cineva din partea conducerii.
Privind directorul fix in ochi, Carter i-a informat pe el si pe gardieni ca nu va preda acel ultim
lucru pe care il mai are in posesie: pe el insusi. In remarcabila lui declaratie, le-a spus, mai pe
larg, astfel: Stiu ca nu aveti niciun amestec in nedreptatea care m-a adus in inchisoare, asa ca
raman de bunavoie aici pana voi fi eliberat. Dar nu voi fi tratat, in nicio imprejurare, precum
un puscarias pentru ca nu sunt si nu voi fi niciodata lipsit de putere".
In loc sa clacheze asa cum ar fi facut multi Carter a renuntat sa-si predea libertatile care
ii erau innascute: atitudinea, certitudinile, optiunile. Chiar daca era aruncat in inchisoare sau
in izolare, Carter a subliniat ca inca are optiuni, optiuni care nu ii pot fi luate, asa cum ii poate
fi luata libertatea fizica.
Era manios pe ceea ce i se intamplase? Desigur. Era furios. Dar, intelegand ca furia nu era
constructiva, a refuzat sa devina o victima a acesteia. A refuzat sa cedeze, sa se milogeasca
sau sa dispere. Nu va purta uniforma specifica inchisorii, nu va manca hrana de puscarias, nu
va primi vizite, nu va avea audieri pentru eliberare conditionata, nu va lucra in detentie pentru
a-si reduce pedeapsa. Si nu va fi atins. Nimeni nu va ridica mana spre el fara sa primeasca un
raspuns pe masura.
Toate acestea aveau un scop. Fiecare strop de energie trebuia folosit in folosul rezolvarii
juridice a cazului. Orice minut a fost folosit pentru a citi mai ales carti din domeniile
juridic, filozofic si istoric. Cei care l-au condamnat nu i-au distrus viata doar l-au pus intr-
un loc in care nu merita sa fie si in care nu intentiona sa ramana. Va invata, va citi si va
consuma timpul pe ceva cu folos. Va parasi inchisoarea nu doar ca un om liber, ci mai bun
decat era.
A durat 19 ani si a fost nevoie de doua procese pentru a intoarce verdictul initial, dar atunci
cand Carter a iesit pe poarta inchisorii, si-a reluat viata. Fara un proces civil pentru a primi
despagubiri, pentru ca, de fapt, Carter nu a pretins nici macar sa i se ceara scuze din partea
Curtii. Pentru el, asta ar fi insemnat ca decizia gresita i-ar fi luat ceva din ceea ce simtea ca ii
apartine. Tocmai o asemenea situatie nu a fost niciodata in optiunile lui, nici macar in cele
mai intunecate unghere ale gandurilor lui. A facut o alegere: poate ca nu eu am dorit sa se
intample astfel, dar eu decid cum ma va afecta. Nimeni altcineva nu are acest drept. "

Nu neaprat succesul, ct mai ales modul n care oamenii ieii din comun ajung s aib
succes reprezint nucleul lecturilor sale din ultimii ani. i asta are mare legtur cu dialogul
intrapersonal i interpersonal. Citnd cercetrile unui profesor american de la Harvard care
a descoperit nou tipuri de inteligen (opt pe lng binecunoscuta inteligen logic-
matematic, responsabil de nivelul IQ-ului), crede c nu poi s fii leader dac nu ai
inteligen emoional. Iar aceasta este o rezultant a inteligenei intrapersonale (ct de
mult te princepi s discui cu tine) i a celei interpresonale (cum relaionezi cu ceilali),
potrivit profesorului american Howard Gardner.

Cu zece ani nainte de nceputul carierei sale de bancher, leadershipul devenea o

disciplin n Statele Unite. De ce nu mai devreme, de ce nu mai trziu? Pascariu i explic asta
prin faptul c pn n anii 60 America era stabil (la nivel de curs, dobnzi, preuri ale
materiilor prime i petrol) i predictibil. ntr-un asemenea context, oamenii erau legai pe via
de angajatorii lor att contractual, ct i psihologic. Apariia concurenei din partea altor state
(de exemplu, Japonia sau Germania n industria auto), creterea cursului i a preului petrolului
au rupt acest echilibru i angajaii nu s-au mai simit att de strns legai de angajatorii lor. i
pentru ca marile companii s-i poat pstra oamenii buni s-a inventat leadershipul. Iar o
butad, invocat de Pascariu, este c angajaii nu prsesc organziaii, ci leaderi sau non-leaderi.

Citeste mai mult: adev.ro/n0zx2f