‘TA STUDENTILOR Existd o viziune asupra istorii care, deoarece se intemeiazi pe infini- nu discerne decte ritmul mai mult sau mai putin rapid cu i perioadele inainteaza pe calea progresului. De aici decurge ‘caracterul incoerent si imprecis,lipst de rigoare al exigengelor pe care le are fafa de prezent. De ast data, dimpotriva, vom considera istoria ft lumina unei situagii determinate, in care este concentratd ca ntrun punct focal, asa cum au ficut intordeauna ginditoni cind au prezentat imagini utopice. Elemencele stuatie’ finale nu se manifesta ca tendinge progresiste informe, ci sub forma celor mai amenintate, discreditate si ridiculizate i si creatii, care sine profund inridacinate in orice prezent. Sarcina istoriei teste de a da o forma absoluta star imanente de perfectiune, de ao face si predominant’ in prezent. Dacd ins se face o descriere pragma~ 3 (instcugi, moravuri ete), aceasta situagie nu numai c nu poate fi circumscrisa, dar devine insesizabil&; ea nu poate fi patruns decit ca structuré metafizica, la fel ca imparagia mesianica sau ideed Revolutiei Franceze. Semnificafia istoric& actuala a lumii studentilor sia universitati, forma existengei lor actuale nu merita s& fie descrise decit ca a altel, nu poate fi ‘ngeleasd, nici posibili. O astfel de descriere nu este manifest, cici si unul i altul au rimas Prd efect, cio punere in riz’ existente in centrul lucrurilor, care duce la hotarirea careia lagi i se se subordoneaza. Singura modalitate de a considera situatia istoricd a studengilor gi a invayimintului superior este sistemul, Cita vreme lipsesc condigile necesare pentru a face acest lucru, nu rmine decit o singura cale: si eliberim vitorul de ceea ce fl deformeaza tn prezent printr-un act de cunoagtere. Acesta este singurul serviciu pe care ‘poate face critica. Problema pe care ne-o punem cu privre la viaga studentilor este cea a unitagi sale congtiente. Ea se pune de la bun inceput, cici nu are rost s& distingem in cadrul ei probleme ~ ale sting ale vireugi ~ daca fi lipseste curajul de 2 se supune. De fapt, caracteristica acestei vieyi sce refuzul voluntar de a se supune unui principiu, de a se lisa patrunsa de o idee. Numele stiinyei este invocat mai ales pentru a masca o indife- renga profunda gi absoluta. A lua ideea de sting ca pe o unitate de ma surd a viefi studengesti nu inseamni neaparat panlogism sau intelec- tualism - asa cum tindem si credem -, ci este 0 critic legitima, deoarece de cele mai multe or se pretinde ca stiinga este idul de aparare a studen- silor impotriva unor pretengii “exeerioare”. Este vorba deci de unitate in- terioard, si nu de critica exterioard. Réspunsul nostru este ¢, pentru area majoritate a studengilor, studiul academic nu este altceva decit 0scoala profesionala. Pentru ca “stinta nu are nimic de-a face cu viata”, trebuie s& fie modelatoarea exclusiva a celor care © urmeaz8. Printre rezervele inocent ipocrite pe care oamenii le au fap de stiingé, se nurmirs si agteptarea conform careia ea trebuie s8-! indrume pe X sau Y c&tre 0 rmeserie. Meseria insa decurge atit de pugin din sting, incit cea din urma poate chiar s-o excluda uneon.. Caci, prin insasi natura ei, ea nu ingiduie desprinderea de ea, ci, intr un anume fe, il obligy intotdeauna pe cel care © cerceteazi si devin dascal, fEré sii impund niciodaté formele profesionale publice de medic, jurist sau profesor universitar. Nu duce la nimic bun daca institupile care acord& titlur, cal de care are nevoie, nu contrazice afirmayia noast imensitatea coplesitoare a sarcinii de a crea © comunitate a cunoasteri in locul unei corporagi de Functionar si persoane califiate academic; ea subliniazi doar in ce masuré, prin evolusia aparatului lor profesional (prin cunogtinge si indemindsi, stiingele actuale sau pierdut acea tunitate originara pe care o dacorau ideli cunoasteril,o cunoastere care a Gevenit pentru ele un mister, dac& nu chiar 0 Ficyiune, Oricine accept statul modern ca un dat si crede c& totul trebuie si contribuie la dez- voltarea sa va respinge cu necesitate aceasta idee; nu putem decit si sperm cd o astfl de persoana nu va indrdzni s& cear& protecte gi sprijin pentru “scinga” din partea statului. Pentru ci adeviratul semn de perversiune nu este acordul dincre universtate si stat~ care nu este deloc incompatibil cu barbaria onesta -, ci propovaduirea gi garantarea unei We din partea cireia se agteaptd, cu simplitate brutal, si fac din i servtor ai statu. Nici coleranga fata de doctrine nu poate fi benefics, citd vreme nu este garantata forma de viagii pe care ele ~ nu mai putin decit cele mai riguroase - 0 au drept consecinga, cita vreme camenii neaga cu naivitate enorma prapastie dintre idei si viata, invocind legitura dintre uni- vreme, pentru lor; nu vor su it modul remarcabil si uimitor in care inst tusia de invifamint superior, asemenea unui monstruos joc de-a v-ati ascunselea, permite totalitaii profesorilor si celei astudentilor s& treacd tuna pe Inga cealalté Pird s& se vad. Studengimea, lips de func oficiale, ramine intotdeauna in urma corpului didactic gi fundamentul juridical universitai, intruchipat de minisrul invigmmincului ~ care este rnumic de suveran, si nu de universiate - stabileste, peste capul studen- silor (si, n rare gi fericite cazuri, gi peste cel al profesorlor), 0 cores Pondenta. pe jumitate disimulacé tntre autortayle academice si orga rele statului Acceptarea necritc’ si pasivi a acestei situagi este o caracteristicd cesengiald a vieii de student. Este adevarat c& asa-numitele organizasi studenfegti independente, ca gi altele cu orientiri sociale, au incercat, aparent, si giseasc& o solugi. in cele din urma ins, incercarea s-a soldat cu cauionarea totala a institutiei academice si este mai evident decit oricind ci studengii de astizi nu sint 0 comunitate capabila si-si puna problema vieyi stiintifice si s& priceapa protestul sau ireductbi Iimpotrva viefi profesionale de astazi. Critica idelor sustinute de organi zatile studenjestiindependente ga alzora asemandtoare este necesar’, deoarece pune in lumina reprezenticile haotice pe care le au studentii despre viata stinyificd. Voi cita in acest scop un fragment dintrun dis- curs pe care lam jinut in fafa studengilor, in speranga c& voi contribui in mod eficace la o innoire a universitagi. “Exist& un eriteriu sigur si extrem de simplu de a verifica valoarea spirituala a unei comunitigi Intrebarea daca, in aceasti comunitate, se exprima fie indispensabil dac& pentru fiecare dintre membrri ei co- rmunitatea este tot atit de indispensabila ct este gel pentru ea. Este atic de ugor 58 pui 0 asemenea intrebare gi este atit de ujor sii réspunzi, raportindu-te latipurile de comunicate socialé actuala, iar acest rispuns este decisiv. Oricine realizeaza ceva tinde spe totalitate iar valoarea unei realiziri const tocmai in aceasta totalitate, adica in faptul c& intreaga fiinga umand, neimparyca, igi géseste expresia in ea. fn zilele noastre in- 5, realizarea care se intemeiaza in social nu confine totalitatea, ea ri fragmentari si derivata. Nu de putine ori, comunitatea social este locul in care, in sinul uneia gi aceleiagisocietat, se da o lupta impotriva unor doringe mai inalte, a unor scopuri mai petso- nale, dar in care evolusile mai profunde, inndscute, sint ocultate. Perfor: imanfa social a omului obignuitslujesce in marea majoritate a cazurilor ta reprimarea aspirarilor originare si nederivate ale omului interior Vorbim aici despre universitar, despre oameni care, prin insisi profesia lor, sint, in orice caz, in relatii apropiate cu luptele spiriuale, cu scepti- cismul si cu attudinilecrtice ale studengilor. Acesti oameni pun stSpinire ppe un mediu care le este cu totulstrin, cu totul diferie de cel obignuit, 53 il transforma la locul lor de munc&; acolo, fi adesea abstracte. Nu existd nici legaturd interioard gio nar intre exstenta spirituala a studentului si preocuparea lui pentru protectia sociala a copillor de muncitori sau chiar a altor studengi. Nici © legatura, in afara ideii de datorie, desparyiti de ceea ce constitu act viratea sa interioard proprie, iar acest fapt duce la un contrast mecanic: care poeria depune marturie. Aceasta sarcina, aceasta presupozitie trebuie ingeleasl aici ca fundamentul ultim la care se poate ajunge prin analizé. Nu vom vorbi despre procesul creatie lrice, despre persoana sau conceptia. 2 deosebita gi unica in care const |. Aceast fer’ este produsul si totodaté Sasi nu mai poate fi comparat cu care are o configuratie deosebits pentru fiecare ita dictamenul [das GedichteteP. Prin ea va deveni acce- Sil acel domeniu caracteristic care “adevar”, pe care cei mai seriosi creat Sasa vob,dbtn (one germaric)eea Se condense”).