Prof.

Georgeta Cozma
Renate

Situatia de comunicare- Dialogul

.Mai multe cai se deschid in fata lectorului - modern Tezeu- care patrunde in labirintul
unui text , in dorinta de a atinge Centrul-revelatie. Nu parcursul linear i se ofera, ci ratacirea
haotica, serpuirile dedalice, popasurile in cuvant. Pe un astfel de traiect, lectorul-Tezeu se
simte asaltat din toate partile de glasurile celor care l-au premers, de o multime de ochi,
incercand sa-i imprumute perspectiva propriei viziuni.
Privind textul liric ca pe o panglica de infralimba, el ni se releva ca discontinuu, ,,format
din secvente care nu-si dobandesc semnificatiile decat prin raporturile lor[Ph. Sollers]. Orice
lectura se construieste impreuna cu cititorul, care trebuie sa umple ,,nedeterminarile, in
termenii lui H.R. Jauss, scriptorul si lectorul fiind constransi sa devina ,, actorii textului,
in opinia lui Ph. Sollers. Astfel, textul initial se multiplica la nesfarsit devenind ,,text
infinit [G. Genette]. Pentru a accede la ,,structurile de adancime [Paul Cornea] ale
textului , se impune (re)citirea lui [ Matei Calinescu]. ,,Nu poti citi o carte- o poti doar
reciti, scria V. Nabokov.
Inca din antichitate comunicarea (lat. ,,communis) a fost perceputa ca arta a cuvantului, ca
maiestrie de a exprima in Agora idei, de a sustine discursuri. Comunicarea este procesul de
transmitere a unui mesaj de la o sursa [Emitator] catre o destinatie [Receptor], folosind un
anume cod comun [ verbal, paraverbal, nonverbal] si un anumit canal [oral/ scris]. Orice
situatie de comunicare implica trei componente: relatia de comunicare stabilita intre
partenerii de dialog; locul in care se desfasoara ; momentul in care se prodeuce situatia
de comunicare.
Vom privi textul propus ca o situatie de comunicare bilaterala [ biunivoca], intrucat
emitatorul si receptorul isi schimba pe rand rolul, devenind ,,actorii textului. Textul se
constituie sub aspect formal, un dialog.
Emitatorul este.........., receptorul......................
Scopul / scopurile comunicarii este/ sunt : informativ, pentru ca ........... ; persuasiv,
deoarece............. ; predictiv, intrucat..............
Canalul este scris/ oral .[Oralitatea se sustine prin : subsatntive in Vocativ. ; exclamatii /
interogatii retorice... ;apelative... ;diminutive... ; formule de adresare.. ;etc..]
Remarcam apelul la un cod mixt [numai daca este text literar !!!!!], codul verbal
impletindu-se cu cel paraverbal si nonverbal, sugerate in scris prin semnele de orografie si de
punctuatie, prin structuri specifice.
Codul verbal sustine stratul ideatic si metaforic al textului, planul expresiei artistice.
Dialogul este formal / informal, alcatuit dintr-o succesiune interactiuni, de intrebari si
replici. Remarcam faptul ca interlocutorii :
- isi adecveaza interventia la scop, prin [ informare, argumentare, persuasiune
etc.]limbajul utilizat, formulele de adresare, tipologia codurilor utilizate] si la situatia de
comunicare[ la partener, context- prin formule de politete etc..]
- Nu isi adecveaza interventia la scop sau la situatia de comunicare[ acest lucru
rezultand din lipsa de tact de care da dovada, din limbaj etc...[selecteaza..]
Dialogul se articuleaza pe trei segmente : partea introductiva,care fixeaza interlocutorii si
propune oferta de dialog[subiectul dialogului], fiind marcata prin :-formule de
adresare, .. ; partea centrala, care dezvolta oferta de dialog intr-o succesiune de intrebari
si replici ; partea finala, care marcheaza momentul retragerii din dialog.
Textul prezinta caracteristici ale stilului direct-verbe dicendi... ;
exclamatii. ;interogatii.. ;interjectii... ;formule de adresare..

1
 APLICATIE.
Codul paraverbal, pauza intentionata, ritm, intonatie, sustine codul paraverbal,
amplificand palnul expresivitatii.
Codul nonverbal, mimica, gestica, limbajul corporalist, adanceste sugestia transmisa
prin celellalte doua coduri, exprimand atitudinea interlocutorilor.
Mesajul se degaja doar din descifrarea celor trei coduri / codului, .......
Functiile comunicarii prezente in textul citat sunt : Functia referentiala [denotativa]
..; Functia emotiva [expresiva].; Functia conativa [persuasiva]; Functia fatica
[de contact]; Functia metalingvistica; Functia poetica.

B.
VARIANTA B.-MONOOLOG

.Mai multe cai se deschid in fata lectorului - modern Tezeu- care patrunde in labirintul
unui text , in dorinta de a atinge Centrul-revelatie. Nu parcursul linear i se ofera, ci ratacirea
haotica, serpuirile dedalice, popasurile in cuvant. Pe un astfel de traiect, lectorul-Tezeu se
simte asaltat din toate partile de glasurile celor care l-au premers, de o multime de ochi,
incercand sa-i imprumute perspectiva propriei viziuni.
Privind textul liric ca pe o panglica de infralimba, el ni se releva ca discontinuu, ,,format
din secvente care nu-si dobandesc semnificatiile decat prin raporturile lor[Ph. Sollers]. Orice
lectura se construieste impreuna cu cititorul, care trebuie sa umple ,,nedeterminarile, in
termenii lui H.R. Jauss, scriptorul si lectorul fiind constransi sa devina ,, actorii textului,
in opinia lui Ph. Sollers. Astfel, textul initial se multiplica la nesfarsit devenind ,,text
infinit [G. Genette]. Pentru a accede la ,,structurile de adancime [Paul Cornea] ale
textului , se impune (re)citirea lui [ Matei Calinescu]. ,,Nu poti citi o carte- o poti doar
reciti, scria V. Nabokov.
Inca din antichitate comunicarea (lat. ,,communis) a fost perceputa ca arta a cuvantului, ca
maiestrie de a exprima in Agora idei, de a sustine discursuri. Comunicarea este procesul de
transmitere a unui mesaj de la o sursa [Emitator] catre o destinatie [Receptor], folosind un
anume cod comun [ verbal, paraverbal, nonverbal] si un anumit canal [oral/ scris]. Orice
situatie de comunicare implica trei componente: relatia de comunicare stabilita intre
partenerii de dialog; locul in care se desfasoara ; momentul in care se prodeuce situatia
de comunicare.
Vom privi textul propus ca o situatie de comunicare unilaterala [univoca], intrucat
emitatorul nu isi schimba functia. Textul este, asadar, sub aspect formal, un monolog.
Scopul / scopurile comunicarii este/ sunt : informativ, pentru ca ........... ; persuasiv,
deoarece............. ; predictiv, intrucat..............
Canalul este scris/ oral .[Oralitatea se sustine prin : subsatntive in Vocativ. ; exclamatii /
interogatii retorice... ;apelative... ;diminutive... ; formule de adresare.. ;etc..]
Remarcam apelul la un cod mixt [numai daca este text literar !!!!!], codul verbal
impletindu-se cu cel paraverbal si nonverbal, sugerate in scris prin semnele de orografie si de
punctuatie, prin structuri specifice.
Codul verbal sustine stratul ideatic si metaforic al textului, planul expresiei artistice.
Monologul este o actiune verbala unidirectionala, chiar daca exista un receptor pasiv
[poate fi chiar emitatorul].In monolog, rolul emitatorului este mai important , pentru ca
discursul sau focalizeaza atentia unui receptor , care poate fi numeros sau singular.Si
monologul se articuleaza din trei segmente, la fel ca si dialogul : partea introductiva,care
fixeaza interlocutorii si propune oferta de dialog[subiectul dialogului], fiind marcata
prin :-formule de adresare, .. ; partea centrala, care dezvolta oferta de dialog intr-o

2
succesiune de intrebari si replici ; partea finala, care marcheaza momentul retragerii din
comunicare.
Monologul din textul propus este ...[selecteaza] : solilocviu [ monolog in prezenta sau
absenta cuiva, de care se face abstractie] ; monolog narativ [adresat clar unui grup sau unui
receptor ; apar indici de adresare] ; monolog interior [ monolog cu sine insusi].
Textul prezinta caracteristici ale stilului direct-verbe dicendi... ;
exclamatii. ;interogatii.. ;interjectii... ;formule de adresare.. APLICATIE.

Codul paraverbal, pauza intentionata, ritm, intonatie, sustine codul paraverbal,

amplificand palnul expresivitatii.
Codul nonverbal, mimica, gestica, limbajul corporalist, adanceste sugestia transmisa
prin celellalte doua coduri, exprimand atitudinea interlocutorilor.
Mesajul se degaja doar din descifrarea celor trei coduri / codului, .......
Functiile comunicarii prezente in textul citat sunt : Functia referentiala [denotativa]
..; Functia emotiva [expresiva].; Functia conativa [persuasiva]; Functia fatica
[de contact]; Functia metalingvistica; Functia poetica.

Sb. II Interpretare poezie la prima vedere:

.Mai multe cai se deschid in fata lectorului - modern Tezeu- care patrunde in labirintul
unui text , in dorinta de a atinge Centrul-revelatie. Nu parcursul linear i se ofera, ci ratacirea
haotica, serpuirile dedalice, popasurile in cuvant. Pe un astfel de traiect, lectorul-Tezeu se
simte asaltat din toate partile de glasurile celor care l-au premers, de o multime de ochi,
incercand sa-i imprumute perspectiva propriei viziuni.
Privind textul liric ca pe o panglica de infralimba, el ni se releva ca discontinuu, ,,format
din secvente care nu-si dobandesc semnificatiile decat prin raporturile lor[Ph. Sollers]. Orice
lectura se construieste impreuna cu cititorul, care trebuie sa umple ,,nedeterminarile, in
termenii lui H.R. Jauss, scriptorul si lectorul fiind constransi sa devina ,, actorii textului,
in opinia lui Ph. Sollers. Astfel, textul initial se multiplica la nesfarsit devenind ,,text
infinit [G. Genette]. Pentru a accede la ,,structurile de adancime [Paul Cornea] ale
textului , se impune (re)citirea lui [ Matei Calinescu]. ,,Nu poti citi o carte- o poti doar
reciti, scria V. Nabokov.
Ne propunem sa parcurgem ,, padurea de simboluri [ Ch. Baudelaire] sugerata de
poezia ,,.............. si sa deslusim semnificatiile estetice ale acesteia, sa
umplem ,,nedeterminarile, in termenii lui H.R. Jauss, sa accedem la ,,structurile de
adancime [Paul Cornea] ale textului , constienti ca scriptorul si lectorul sunt constransi
sa devina ,, actorii textului, dupa cum observa Ph. Sollers.
Poezia X[ titlul] dezvolta tema..
Titlul are valoare de metatex , ,,este o creatie in sine[P. Cornea], concentrand tema si
semnificatiile textului. Denotativ, este format din Conotativ, sintagma ,,
sugereaza..
Compozitional, discursul liric [ fragmentul liric] se articuleaza pe x stofe.
Structural, identificam doua planuri: planul ,,prezentului etern, al eului liric si planul
referential, al . [ selecteaza in functie de text].Temporal ,se gliseaza din timpul ,,chronos
in timpul ,,kairos, timp launtric, subiectiv. Problematica..

Expresivitatea artistica se sustine prin imagini vizuale,auditive, olfactive, sustinute cu

ajutorul figurilor de stil : epitete;.etc.
Sub aspectul prozodiei, identificam rima ; ritmul..;masura de ..silabe

3
 Pentru Heidegger ,,esenta artei este poezia; in misterul ei, poezia este un vesnic inceput,
cristalin ca apa de izvor, nevinovat ca jocul unui copil. Poetii sunt ,,zei care elibereaza
[R.W.Emerson], ,,sunt spiritualii[Holderlin].Focul divin al poeziei este harazit doar
creatorilor impatimiti. ,,O, genii ce cu umbra voastra pamantul il sfintiti!, exclama
Eminescu.
Ca putere creatoare , daimonul Poet se intalneste cu atributele demiurgice ale divinitatii.
Actul creator al Poetului nu este mantuire , ci sacrificiu. Exista oameni care nu pot trai
decat pierind , caci pierind ei se depasesc , scria Nietzsche.
Captarea necuprinsului in opera, provoaca des- fiintarea artistului, entitatea sa individuala
dispersandu-se, pentru a concentra stihiile intr-o structura armonica. Jertfa este chiar artistul
care se topeste pe propriul rug, se mistuie de propriul vis. Trebuie sa arzi pana la cenusa ca
sa poti apoi dansa pe stele (Nietzsche). Chiar daca traieste un ,,exilromantic pe pamant,
fiinta creatoare apartine ,,patriei celeste[I.Em.Petrescu].

Sb. II Interpretare Eminescu

Pentru Heidegger ,,esenta artei este poezia; in misterul ei, poezia este un vesnic inceput,
cristalin ca apa de izvor, nevinovat ca jocul unui copil. Poetii sunt ,,zei care elibereaza
[R.W.Emerson], ,,sunt spiritualii[Holderlin].Focul divin al poeziei este harazit doar
creatorilor impatimiti. ,,O, genii ce cu umbra voastra pamantul il sfintiti!, exclama
Eminescu.
Ca putere creatoare , daimonul Poet se intalneste cu atributele demiurgice ale divinitatii.
Actul creator al Poetului nu este mantuire , ci sacrificiu. Exista oameni care nu pot trai
decat pierind , caci pierind ei se depasesc , scria Nietzsche.
Captarea necuprinsului in opera, provoaca des- fiintarea artistului, entitatea sa individuala
dispersandu-se, pentru a concentra stihiile intr-o structura armonica. Jertfa este chiar artistul
care se topeste pe propriul rug, se mistuie de propriul vis. Trebuie sa arzi pana la cenusa ca
sa poti apoi dansa pe stele (Nietzsche). Chiar daca traieste un ,,exilromantic pe pamant,
fiinta creatoare apartine ,,patriei celeste[I.Em.Petrescu].
Prin Mihai Eminescu se intrupeaza in literatura romana arhetipul poetului de geniu.
Eminescu este ,,Unul pentru ,,Multiplul care este spiritualitatea romaneasca. Pentru noi,
romanii, opera lui Eminescu inseamna ceea pentru Goethe era creatia lui Shakespeare: o
enorma carte deschisa destinului.Poetul este un ,,uomo universale, plasat in marea familie a
romanticilor, alaturi de Novalis, Byron, Leopardi, Puskin,Hugo s.a.
Considerat ,,ultimul mare romantic, ,,un romantic intarziat, poetul insusi se
circumscrie acestora:
,,Nu ma-ncantati nici cu clasici
Nici cu stil curat si antic
Toate-mi sunt deopotriva
Eu raman ce-am fost: romantic"
(Eu nu cred nici in Iehova)
Romantismul [fr. ,,romantisme] este curentul artistic- literar care a facut posibila
confluenta artelor si a marcat o schimbare profunda in raportarea la realitate. Romanticii cauta
, inaintea simbolistilor , un echivalent spiritual pentru culoare, sunet si miros.Romantismul
apare la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului XIX, pe un teren pregatit de
baroc, tendinta literara care s-a manifestat de la sfarsitul sec. al XVI-lea pana in prima
jumatate a sec. al XVIII-lea, ca o reactie impotriva clasicismului canonic,
prefigurand ,,phantasia romantica, fiind ,,o oscilatie intre clasicism si romantism.

4
 Sub raportul eteticii, Eminescu parcurge codul pasoptist, depaseste structurile
romantismului, iar prin ,,dedublare, ,,transcendenta goala, ,,melancolie, ,,sciziune a
sinelui s.a.,considerate de Hugo Friedrich ,,categorii negative, prefigureaza poetica
moderna, deschide portile spre o viziune tragica a lumii. Ioana Em. Petrescu distinge in
creatia eminesciana trei etape. Prima etapa derulata intre 1866- 1870, marcata de formula
estetica pasoptista.Universul poetic dezvolta acum modelul cosmologic platonician, potrivit
caruia fiinta umana este consubstantiala cu fiinta lumii[ echivalentul hindus pentru
identitatea ,,atman- ,,brahman], este o particica din Marele Tot.Din aceasta perspectiva,
poetul apare in ipostaza de ,,copil al veacului, de ,,poet orfic, de ,,poeta vates. A doua
etapa este cuprinsa intre 1872- 1881,cand apare ,,Scrisoare I.Modelul cosmologic este
acum cel kantian.Universul este vazut ca o multitudine de lumi ce izvorasc si mor
perpetuu.Poetul impatimit de ,,adanca sete a formelor perfecte este un Christ vandut
diavolului.Alungat din orizont in orizont, ajunge un ,,geniu pustiu alienat. A treia etapa,
1881- 1883, este perioada marilor antume.Poetul realizeaza sinteza intre filosofia lui Hegel
si Scopenhauer, construind o viziune tragica asupra devenirii.Sub aspect estetic, Eminescu se
apropie de rigoarea si perfectiunea clasicismului.
Nietzsche spunea ca pentru a putea trai, grecii si-au creat zeii. Geniul eminescian isi
creaza universuri compensative (Ioana Em. Petrescu) , anume teme fundamentale, cu
valoare de ,,res universalis.
O tema reprezentativa a creatiei eminesciene este iubirea si natura, prin excelenta
romantica, iubirea evoluand de la idealitate la dezamagire si apoi la o atitudine
contemplativ-filosofica, penduland intre iubirea retrospectie [amintirea] si iubirea-
proiectie[dorinta], mai rar apare iubirea-prezenta.
Intre intamplarile majore ale existentei umane, iubirea este , poate, singurul eveniment
revelator al sinelui. Eminamente estetic, actul dragostei este in fapt un ritual, re- facand ceea
ce a fost ,, ab. origo, anume androginul, inteles ca ,,fiinta rotunda, impermeabila, rivalizand
cu zeii [Platon].Indragaostitul eminescian isi cauta sufletul-pereche, ,, cealalta jumatate a
fiintei lui[Platon], iubirea fiind, in linia romantismului, o ,,cale catre zei[ A. Dumitriu],
catre cunoastere:
,,Cand fiintele se-mbina
Cand confund pe Tu cu Eu
E lumina din lumina
Dumnezeu din Dumnezeu.

Ca orice mare poet, Eminescu are viziunea de templu a naturii, purtand amprenta
melancoliei. Natura este corelativul iubirii, devenind ,,raissoneur al tensiunilor launtrice
ale eului liric, dar si spatiu al proiectiei iubirii ideale. . De asemenea, natura apare si in
aspectul cosmic, in ,,Luceafarul, tabloul al III-lea sau in ,,Scrisoarea I, unde poetul
surprinde din perspectiva batranului dascal nasterea si extinctia lumii.
Natura este pentru Eminescu un spatiu marticial, ,,Mater Genitrix, aici cuplul uman
refacand imaginea cuplului primordial. Motivele cosmice recurente sunt luna, stele, luceferi.
Natura telurica este surprinsa in rotirea anotimpurilor, marcand trecerea ireversibila a
timpului- ,,irreparabile tempus fugit.Motivele telurice recurente sunt: codrul, padurea,
izvoarele, luminisul, balta, lacul, esentele- tei, plopi etc.
In prima etapa a creatiei sale, lirica erotica va proiecta imaginea unei iubiri ideale,
articulata pe urmatorul scenariu : asteptarea, intalnirea, jocurile erotice, uitarea de sine,
despartirea. Portretele feminine se inscriu sub zodia luminii, iubita este vis de lumina, o
lumina nevazuta, este o nmfa a padurii, o ,,Lorelei autohtona. Ea apare in de Donna
Angelicata : Si ca un inger intre oameni/ In calea vietii mele iesi (Atat de frageda).

5
 In poezia de dupa 1877 atitudinea fata de iubire si natura se modifica. Melancolia, dorul,
suferinta ,,dureros de dulce sunt asociate cu ploaia, vantul, ceata care se lasa ca un val al
Mayei, favorizand reveria. Prin ,,anamnesis, eul liric evoca ,,visul ferice de odinioara,
devenit acum ,,farmec dureros. ,,Amintirea este o cale a spiritului si chiar o creatie a lui,
scria Sf. Augustin.
In absenta iubirii , natura romantica devine un decor stilizat, un ,,locus amoenus. Padurea
care l-a ocrotit pe tanarul indragostit atata timp cat a fost ,,pereche, pare ca il alunga acum
cand si-a pierdut jumatatea. Elementele naturale, putine, au rolul de a evoca din rama
intunecata a timpului chipul iubitei: ,,Si daca ramuri bat in geam/ Si se cutremur plopii/ E
ca in minte sa te am/ Si-ncet sa te apropii [ ,,Si daca..]
O poezie emblematica pentru poezia erotica este.
.
Poezia X[ titlul] dezvolta tema..
Titlul are valoare de metatex , ,,este o creatie in sine[P. Cornea], concentrand tema si
semnificatiile textului. Denotativ, este format din Conotativ, sintagma ,,
sugereaza..
Compozitional, discursul liric [ fragmentul liric] se articuleaza pe x stofe.
Structural, identificam doua planuri: planul ,,prezentului etern, al eului liric si planul
referential, al . [ selecteaza in functie de text].Temporal ,se gliseaza din timpul ,,chronos
in timpul ,,kairos, timp launtric, subiectiv. Problematica..

Expresivitatea artistica se sustine prin imagini vizuale,auditive, olfactive, sustinute cu

ajutorul figurilor de stil : epitete;.etc.
Sub aspectul prozodiei, identificam rima ; ritmul..;masura de ..silabe

In studiul ,,Eminescu si poeziile lui, T.Maiorescu fixeaza elementele prin care poetul a
ctitorit limbajul poetic modern: prin manuirea perfecta a limbii romane, considerata ,,ca
un fagure de miere; valorificarea limbii populare si a limbii cronicarilor pe care a
turnat-o ,,in forma noua; cunoasterea neologismelor; construirea unor rime
surprinzatoare; stilizarea versurilor.
Toate acestea l-au indreptatit sa concluzioneze premonitoriu:,,Acesta a fost Eminescu,
aceasta opera lui. Pe cat se poate omeneste prevedea , literatura poetica romana va incepe
secolul al 20- lea sub auspiciile geniului sau.
,, Om deplin al culturii romane, dupa cum il definea Constantin Noica, Eminescu era
constient de puterea creatiei de a eterniza fiinta:
Numai poetul
Ca pasari ce zboara
Deasupra apelor
Trece peste nemarginirea timpului.
Creatorul se mistuie in focul creatiei, moare in trup, dar se eternizeaza in opera.
Ce este Mihai Eminescu pentru noi?
Eminescu este o stare. Este chiar starea Poeziei .

6
Sb. II Compunere- Creatie- Realitate fictiune

In dialogul ,,Phaidros[ 259, b], Platon transfigureaza artistic nasterea creatorului si al

actului estetic in ,,mitul greierilor.
Se spune ca a fost o vreme pe cand greierii erau oameni de felul celor care au existat inainte
de a fi aparut Muzele. Nascandu-se Muzele si o data cu ele cantecul, unii dintre oameni s-au
lasat prinsi de patima cantatului, incat au uitat sa mai manance si sa mai bea si s-au stins fara
ca macar sa fi bagat de seama. De la Muze ei au primit drept dar sa nu simta nevoia de vreo
hrana, ci abia nascuti sa se puna pe cantat pana la ceasul de pe urma.Apoi, mergand la Muze,
sa le dea de stire cine de pe pamant le aduce lor cinstire.Astfel s-a nascut Orfeu, arhetipul
creatorului impatimit , care ,,arde pana la cenusa ca sa poata apoi dansa pe stele
(Nietzsche).
Creatorii sunt ,,zei care elibereaza [R.W.Emerson], ,,sunt spiritualii[Holderlin].Focul
divin al poeziei este harazit doar creatorilor impatimiti. ,,O, genii ce cu umbra voastra
pamantul il sfintiti!, exclama Eminescu.
Ca putere creatoare , daimonul Poet se intalneste cu atributele demiurgice ale divinitatii.
Actul creator al Poetului nu este mantuire , ci sacrificiu. Exista oameni care nu pot trai
decat pierind , caci pierind ei se depasesc , scria Nietzsche.
Captarea necuprinsului in opera, provoaca des- fiintarea artistului, entitatea sa individuala
dispersandu-se, pentru a concentra stihiile intr-o structura armonica. Jertfa este chiar artistul
care se topeste pe propriul rug, se mistuie de propriul vis. Chiar daca traieste un
,,exilromantic pe pamant, fiinta creatoare apartine ,,patriei celeste[I.Em.Petrescu].
.Mai multe cai se deschid in fata lectorului - modern Tezeu- care patrunde in labirintul
unui text , in dorinta de a atinge Centrul-revelatie. Nu parcursul linear i se ofera, ci ratacirea
haotica, serpuirile dedalice, popasurile in cuvant. Pe un astfel de traiect, lectorul-Tezeu se
simte asaltat din toate partile de glasurile celor care l-au premers, de o multime de ochi,
incercand sa-i imprumute perspectiva propriei viziuni.
Privind textul liric ca pe o panglica de infralimba, el ni se releva ca discontinuu, ,,format
din secvente care nu-si dobandesc semnificatiile decat prin raporturile lor[Ph. Sollers]. Orice
lectura se construieste impreuna cu cititorul, care trebuie sa umple ,,nedeterminarile, in
termenii lui H.R. Jauss, scriptorul si lectorul fiind constransi sa devina ,, actorii textului,
in opinia lui Ph. Sollers. Astfel, textul initial se multiplica la nesfarsit, devenind ,,o padure
de simboluri [ Ch. Baudelaire], ,,o padure textuala [ Umberto Eco], ,, o padure
narativa, o gradina cu carari ce se bifurca[ J. L. Borges]. Pentru a accede la ,,structurile
de adancime [Paul Cornea] ale textului , se impune (re)citirea [ Matei Calinescu] lui. ,,Nu
poti citi o carte- o poti doar reciti, scria V. Nabokov.
Astfel, ,,textul primar, papirusul cosmic, se [re]citeste la infinit.
De ce ?
Pentru ca , citandu-l pe Umberto Eco, ,,in cartile de fictiune cautam o formula care sa dea
sens vietii noastre ; cautam o poveste originara, care sa ne spuna pentru ce ne-am nsacut si
am trait. Uneori, cautam o poveste cosmica , istoria universului, alteori istoria noastra
personala [ pe care o povestim confesorului, psihanalistului, pe care o scriem in paginile
vreunui jurnal]. De multe ori speram ca vom face sa coincida istoria noastra personala cu
aceea a universului [ ,,Sase plimbari prin padurea narativa].
Regula fundamentala pentru a aborda un text este aceea ca lectorul sa accepte un ,,pact
fictional cu autorul. ,,Fictiunea este o minciuna care tainuieste un adevar adanc ; ea e viata
care n-a fost[M. V. Lyosa]
Cititorul trebuie sa stie ca ceea ce i se povesteste este o intamplare imaginara, fara sa
considere ca autorul minte. Pe de o parte autorul se preface ca face o afirmatie adevarata, iar
pe de alta parte noi acceptam pactul fictional si ne prefacem ca ceea ce povesteste e

7
adevarat.,,Planul realitatii si planul fictiunii se intrepatrund : realitatea se literaturizeaza, iar
lumea reala isi pierde calitatile ei imediate[Mirela Roznoveanu].
In lumea reala conteaza principiul de Adevar [Truth], in timp ce in lumea fictionala
conteaza principiul de Incredere [Trust]. Fictiunea pare mai confortabila decat realitatea,
uneori suntem tentai sa interpretam realitatea ca si cum ar fi fictiune . A citi inseamna a te
,,juca , a ti imagina scenografii, costume, fizionomii, gesturi, peisaje, ,,a da sens si viata
paginii tiparite, in termenii lui Matei Calinescu[ ,,A citi, a reciti].In fond , scopul lecturii
este auto-citirea, auto-cunoasterea, pentru ca , daca admitem asertiunea lui Proust ,,fiecare
cititor este, cat timp citeste, cititorul propriului sine.
Creatorii sunt ,,talmacii zelor[ Platon], ,,sunt visatorii[ Holderlin], sunt cei care,
impatimiti de harul creatiei , se inalta in zbor asemeni Pescarusului Livingstone, in vreme ce
oamenii vad pe pamant doar umbra lor.
Creatia este , asadar, ,,mimesis, transfigurare artistica a realitatii, copie de gradul II.
Creatorul se mistuie pe sine in focul creatiei: ,,De-al meu propriu vis/ Mistuit ma vaiet, el
moare in trup, pentru a se eterniza in opera:
,,Numai poetul
Ca pasari ce zboara
Trece peste nemarginirea timpului.