Prof.

Georgeta Cozma
Curente literare
Romantismul

1. Romantismul [fr. ,,romantisme’’] este curentul literar- artistic care apare la sfarsitul
secolului al XVIII-lea si inceputul secolului XIX, pe un teren pregatit de baroc. Trei
natiuni europene au contribuit la descoperirea si valorificarea universala a termenului
“romantic “. Franta i-a dat etimonul (substantivul “roman” insemnand poveste de
aventuri), Anglia , prima forma uzuala ( in sens peiorativ de “ like the old romances”,
fiind asociat cu “ himeric”, “ridicol” ) , iar Germania acceptia de “scoala” sau
“curent”artistic si literar. Un rol decisiv in acest sens il au fratii Schlegel care folosesc
termenul
“ romantic” pentru a numi o noua poetica moderna in opozitie cu cea clasica.
Romantismul s-a afirmat initial in Anglia , apoi s-a raspandit in Germania , in Franta, in
intreaga Europa. Virgil Nemoianu distinge trei etape in evolutia romantismului : “High
romanticism’’- ,,Biedermaier’’ si ,,Postromantsim’’.
Principiile estetice pe care se articuleaza miscarea romantica sunt : negarea
normelor clasiciste; combaterea rationalismului, cultivarea subiectivitatii, a
sensibilitatii si fanteziei creatoare.
Sursele de inspiratie si tematica se diversifica , manifestandu-se interes ptr.
traditiile populare , folclor , istorie, natura , evaziunea in trecut. Romanticii acorda
iubirii o importanta fundamentala, intelegand- o ca pe o intamplare existentiala
majora , capabila sa reveleze dimensiunea sinelui. Romantismul revolutioneaza limba
si categoriile estetice introducand un limbaj metaforic, precum si categorii estetice noi
ca: grotescul , uratul , in opozitie cu frumosul si sublimul. Personajele romantice
apartin tuturor categoriilor sociale , sunt eroi exceptionali actionand in situatii
exceptionale. Tipologia romantica impune demonismul ,titanismul, faustianismul ,
geniul, revoltatul, inadaptatul, individul preocupat de ocultism etc.Spiritul satiric
si ironia romantica se opun sobrietatii clasice.
In literatura universala cei mai importanti scriitori romantici sunt : Byron, Shelley ,
Novalis ,Heine, Lamartine, V. Hugo, Puskin, etc.

Realismul

2. Realismul [lat. ,,realis’’=real], in sens artistic, literar, este curentul care se

manifesta incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pornind de la dezbaterile
pe marginea picturii lui Courbet si de la eseurile lui Champfleury, publicate in 1857, in
revista ,,Le realisme’’, de la aparitia teoriei evolutioniste a lui Darwin si , nu in
ultimul rand, de la revolutia industriala, care duce la intarirea burgheziei. Ideile
realismului literar erau deja concretizate in romanele lui Balzac, acesta recomandand,
de altfel : ,, Romancierul va trebui sa zugraveasca societatea asa cum e ea, fara sa
caute sa o idealizeze , ci intr-un spirit de obiectivitate’’. Spre deosebire de romantic,
romancierul realist este ,, secrtetarul’’, ,,istoriograful’’ [Balzac] societatii.
Romancierul realist scrie ,,istoria moravurilor,comedia umana’’, dupa cum aprecia
prozatorul francez, personajele realiste ,,facand concurenta starii civile’’.
Principiile estetice ale ralismului sunt: reprezentarea obiectiva si veridica a
realitatii; perspectiva narativa exterioara, ,,demiurgica’’ [N. Manolescu]; narator
omniscient,– Flaubert scria ca ,,artistul trebuie sa fie prntru opera sa ceea ce este
Dumnezeu pentru creatie: sa fie simtit pretutindeni, dar niciodata vazut’’; interesul
pentru viata sociala ; observatia minutioasa, ca metoda de investigatie a mediului si
a psihologiei individului; predilectia pentru descrierea detaliata, prin acumularea
epitetelor de caracetrizare [descrierea balzaciana] – Balzac afirma palstic:,,Descie-
mi vizuina si-ti spun cine este animalul’’; stilul sobru, impersonal; anticalofilia.
Peronajele devin tipuri umane, plasate in situatii tipice, de-a lungul carora evolueaza
sau involueaza. Transformarea personajului [comportamentala, morala, caracterologica,
ideatica] nu modifica tipologia. Manifesta o titudine critica fata de aspectele sociale.Se
evita lirismul, cultivandu-se speciilor epice, in special schita, nuvela si povestirea si
dramatice, comedia si drama.
.Marii realisti ai literaturii universale sunt: Balzac, Dickens, Stendha, Tolstoi,
Dostoievski. In literatura romana realismul , in faza inceputurilor, coexista alaturi de
romantism si clasicism. Scriitorii care se incadreaza in realism sunt: N. Filimon,I.
Creanga,I. Slavici, L. Rebreanu, G. Calinescu,M. Preda.