Amurgul- Charles Baudelaire

i iat vine seara, iubit de-uciga,

Ca un complice vine: precum un uria

Alcov se-nchide cerul dup perdele brune.

Iar omu-acum devine, iabra, slbticiune.

O sear, blnd sear, dorit de acel

Ce poate spune fr s minta: azi cu zel

Am ostenit din brae; acum sunt mai senini

Toi cei al cror spirit e devorat de chin,

Savatul ce se simte cu capu-ngreunat

i lucrtorul dornic s se atearn-n pat.

i totui, prin vzhuhuri, mulimi de demoni ageri

ncep ca s se scoale, ca oamenii de-afaceri.

i bat pe la obloane, n zbor, din cnd n cnd.

Printre lumini btute cu furie de vnt,

Pe strad Desfrnarea lmpaul i-l aprinde,

Ca un viespar de patimi i pofte forfotinde,

Croindu-i pretutindeni poteca ei obscur,

ntocmai ca dumanul ce-ncearc-o lovitur,

i-n mzg, prin noroaie, ca viermii se trte,

Iar omului i-ascunde ce hran o nutrete.

Auzi pe ici pe acolo suflnd buctrii,

Orchestre-ncep s cnte i teatre-a forfoti.

La masa verde jocul le d acum delicii

La hoi i curvitine, care i sunt complicii,

n vreme ce tlharii cu inim de cremeni

Se pregtesc de lucru, i dnii de asemeni,

Mergnd s sparg-o u sau un safeu, n tain,

Spre-a-i cumpra gagicii, pe bani prdai, o hain.

Ptrunde-te. o suflet, de ceasu-acesta grav

i nu pleca urechea la sunetu-i bolnav.

Betegii-i simt durerea acum crescnd deodat,

Iar noaptea, sumbra noapte, i ia de beregat,

Ducndu-i ca s doarm n vreun mormnt comun.

Suspinul lor ticsete spitalele acum

i prea puini dintr-nii vor mai sorbi vreodat

Un bol cldu de sup cu-o fiin adorat,

Iar cei mai muli aproape c nici n-au vieuit

i nu cunosc cldura unui cmin tihnit.