GLOBALIZAREA SI

PROVOCARILE
CAPITALISMULUI
 I. Globalizarea-definitii
Pentru a putea vorbi despre globalizare trebuie sa pornimde la definitia
acestuia.Termenul de globalizare este de origine anglo-saxona (globalization), sinonim cu
frantuzescul mondialisation si se gaseste astazi pe buzele tuturor.Este un termen
superuzitat, caruia ii putem atribui numeroase semnificatii.

S-au dat diferite definitii globalizarii, nici una insa pe deplin satisfacatoare.Este si
greu sa definesti un fenomen confuz inca si atat de complex, fiecare autor evidentiind o
anumita latura sau dimensiune a sa.Astfel, era normal ca George Soros, de pilda, sa dea o
definitie preponderent economica.Dupa el, globalizarea reprezinta miscarea libera a
capitalului insotita de dominatia crescenda a pietelor financiare globale si a corporatiilor
multinationale asupra economiilor nationale.La fel de normal era ca Antony Giddens sa
ofere o definitie continand elemente preponderent sociologice.Globalizarea poate fi
definita- spune el- ca intensificare relatiilor sociale in lumea intreaga, care leaga intr-o
asemenea masura localitati indepartate, incat evenimente care au loc pe plan local sunt
privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare, si invers.

Alti autori, cum este Giorgios I. Mantzaridis, fac distinctia intre globalizare si
universalitate. Acestea ar fi doua notiuni inrudite din punct de vedere formal, dar esential
opuse.Prima exprima unirea autoritara si omogenizarea, iar cea de-a doua exprima
unitatea spiritualadar, in acelasi timp, si difersitatea persoanelor.Globalizarea
indeparteaza particularitatile si schimba si persoanele si societatile intr-o masa amorfa, in
timp ce universalitatea respecta particularitatile persoanelor si ale societatilor si cultiva
armonia si implinirea acestora.

Globalizarea poate fi considerata ca fiind un fenomen si un proces complex,

caracterizat, in principal, prin: o tendinta profunda de regasire a unitatii; cresterea
interdependentelor la nivel global; internationalizarea schimburilor si a productiei;
liberalizarea pietelor; libera circulatie a capitalurilor, informatiilor, persoanelor si
marfurilor; a treia revolutie industriala si transnationalizarea tehnologiei; dominatia
firmelor multinationale; intensificarea concurentei la nivel global; comprimarea timpului
si a spatiului; afirmareaculturii contractului; nasterea unei societati civile globale;
afectarea suveranitatii nationale, a identitatilor culturale si spirituale.

A aparut in discutie si faptul ca tendinta globalizarii a fost si este sustinuta de

o serie de grupuri discrete, neoficiale, care au o influenta hotaratoare asupra deciziilor
publice si private importante.In acelasi timp, exista personaje cheie, cu o contributie
semnificativa la configurarea evolutiilor in curs.O astfel de personalitate este Zbigniew
Brzezinski, teoretician si politician, cunoscut promotor al globalizarii si al unei noi
ordini mondiale, bazate pe un proiect corporatist mondial.
 Fenomen total, globalizarea, sau mondializarea- cum prefera francezii sa o
numeasca- reprezinta o mutatie civilizationala gigantica.Sfidand toate paradigmele si
ierarhiile de pana cum, dupa unii, ea impune regandirea a chiar premiselor constitutive
ale civilizatiei actuale; dupa ltii ea nu reprezinta decat o axacerbare a paradigmei
modernitatii, ce accentueaza extrem elemente constitutive ale acesteia, cum
sunt:individualismul, umanismul, liberalismul, economismul, secularismul, tehnicismul,
cultul noului sau chiar o primejdioasa utopie port-moderna, vizand crearea unei noi
ordini mondiale, a unei civilizatii unice si amogene.

Radacinile procesului de globalizare sunt profunde.Oameni si comunitati, mai

mult sau mai putin izolate, cauta iesirea din aceasta situatie pentru a-si invinge
singuratatea si a dobandi sentimentul apartenentei la comunitatea mondiala, la intreg.Este
un proces apolitic si areligios, ce vizeaza realizarea unei societati de tip musuroi, ca in
Ecumenopolisul lui Arnold Toynbee, proces dublat insa de caderea in noi mitologii si
surogate ideologice, o data cu esecul paradigmei scientiste si nevoia de a umple cumva
goll lasat in suflete, in locul de unde sacrul a fost alungat.

Marcel Gauchet considera ca asistam de fapt la o recompunere a universului

socio-uman plecand de la o logica religioasa [..]. Dezlegat de lume, crestinul este redat
complet liber in fata lui Dumnezeu, in asteptarea unei noi evanghelizari.Cu toate
incercarile confesiunilor crestine de pliere pe provocarile realitatii imediate, de realizare a
unui dialog fructuos cu istoria momentului, lumea crestina nu pare in stare sa confere o
dimensiune spirituale marcanta procesului de globalizare.Dar nicialte religii sau spatii
culturale nu par avea aceasta disponibilitate, chiar daca nu neaparatdin aceleasi
motive.Cel mai militant ramane fundamentalismul islamic, a carui vocatie universala este
dublata de agresivitate, marca a unei anumite vitalitati.

Mai putem spene despre globalizare ca aceasta apare ca un proces de creare a

globalitatii, adica a starii in care ansamblul mondial este identificabil in sine, dar putem
vorbi separat despre globalizarea economiei, a tehnologiei, a culturii, adica a unor
subsisteme ale ansamlului dat.S-a spus ca nu toate dimensiunile umanului pot face
obiectul acestui proces, acreditandu-se de pilda- o contradictie intre cultura si globalizare,
desi eo ipso , prin propia-i natura, cultura asculta chemarea sferica a globalitatii.John
Tomlinson, spenea ca in centrul culturii moderne se afla globalizarea; in centrul
globalizarii se afla practicile culturale.Prin urmare , tot ce este uman, este globalizabil.
 Forme ale globalizarii.
O analiza a fenomenului globalizarii si a influentei sale asupra culturii impune si
o abordare pe doua planuri:unul exoteric si altul ezoteric.Abordarea exoterica ia forma a
ceea ce s-a numit cultura McDonalds, sau- cu o expresie mai potrivita cultura McWorld,
cultura americana, ostila si indiferenta, omogenizanta, impusa erga omnes.O cultura de
consum, manipulanta, integratoare, antinationala sau postnationala, bine sustinuta de
forte economice si tehnologice pe masura.Drumul spre o societate globala pare fara
intoarcere.Acesta nu presupune insa, cu necesitate, o cultura unica.Specificitatile
culturale vor subzista, chiar daca vor suferi modificari in urma agresiunii culturii
worldiste,unele mai slabe putand deveni, in scurt timp, simple curiozitati
mezeistice.Industria audiovizualului creeaza o noua sensibilitate, noi mijloace se
seductie, filmele si publicitatea fiind pricipalele produse ale noii culturi, care impun,
preponderent subliminal, valorile noii ere, intr-o maniera irezistibile.

Globalizarea mai poate fi privita si sub alte doua aspecte: pe de o parte ca proces
tehnico-economic, ce anonimizeaza actorii si mecanicizeaza comportamentele, pe de alta
parte ca proces de intercomunicare, de simbioza, de superioara sinteza.Globalizarea
afecteaza societatile umane de o maniera complexa si contradictorie.Ea conduce la o
omogenizare a elitelor, a agendelor, a programelor universitare, a repertoriilor politice
etc.Globalizarea este evenimentul evenimentelor contemporaneitatii.Ea nu are o cauza
anume, pentru ca nu exista cauzalitate la singular, ci doar cauzalitati.Astfel, in linii mari,
putem vorbi despre o cauzalitate locala, de tip clasic, si despre o cauzalitate generala,
care priveste sistemul mondial in ansamblul sau.Globalizarea poate fi definita in mai
multe feluri.Dar oricare ar fi definitia retinuta, ea cuprinde, invariabil, doua
consideratiuni:comprimarea spatiului, cu implicatiile sale in formarea constiintei
apartenentei la o singura lume, si comprimarea timpului.Trebuie spus, insa, ca procesul
globalizarii nu este decat partial cuantificabil si ca jocul interactiunilor complexe pe care
le antreneaza face aspectele cantitative indisociabile de cele calitative.Oamenii si
capitalurile se misca tot mai liber si tot mai rapid, informatiile i imaginile se raspandesc
cvasiinstantaneu, multinationalele isi globalizeaza activitatile, iar interpenetrarea
crescanda a societatilor duce la metisarea lor, la afectarea pana la disparitie a identitalior
traditionale si la validarea multiculturalismului.

Globalizarea economica si financiara, care s-a intensificat in mod deosebit

incepand cu anii '80, a produs schimbari esentiale pe toate planurile.Dar globalizarea
economico-financiara af fi fost de neimaginat fara revolutia informatica, obtinuta prin
fuziunea dintre informatica si telecomunicatii, care a introdus in economie faimosul
timp real.Globalizarea este un termen generic ce desemneaza procese calitativ diferice,
in esenta fiind vorba despre suma dinamicilor economice, tehnologice, sociale, politice si
psihologice care s-au accelerat incepand cu anii '80.
 Un element constitutiv al procesului globalizarii il reprezinta si avansul noilor
tehnologi, ale informatiei si ale viului in special.Putem vorbi despe constituirea unei
societati informatice, bazata pe inteligenta, pe cunoastere.Tendintele globalizarii au facut
ca guvernele, incepand cu cele ale tarilor anglo-saxone (SUA si Marea Britanie), sa
renunte treptat la principiile dirijismului si ale protectionismului economic, la tot felul de
norme si legiuiri constrangatoare, la restrictiile impuse liberei concurente si sa faciliteze
liberul schimb.Extraordinarul avant al noilor tehnologii ne-a schimbat nu numai modul de
a comunica sau de a face afaceri, ci intregul comportament social, iar ca side-effect a
schimbat standardele de viata, creind, practic peste noapte, cateva sute de mii de
miliardari.O alta perioada este si evolutia internetului care este mult mai rapida.In 2002
peste 300 de milioane de oameni au fost conectati la retea, in industriile legate de Internet
se creeaza locuri de munca intr -un ritm de doua ori mai rapid decat in celelalte industrii,
nivelul investitiilor in domeniu a depasit 2000 milioane $/an, o cifra comparabila cu PIB-
ul Frantei, sau 6% din PIB-ul mondial, iar numarul firmelor in domeniul tehnologiilor
informatiei se numara cu sutele de mii.Din perspctiva afacerilor, aceasta este o
oportunitate mai mult decat provocatoare.

Globalismul ca ideologie sacralizeaza imperativul competitivitatii, al

concurentei extinse la nivel global.Etimologic, termenul de competitie provine de la
latinescul cum putere , care inseamna a cauta impreuna, a lucra impreuna, a conjuga
forte ce urmaresc acelasi scop.Evanghelia competitivitatii contine cuvinte sfinte, cum
sunt:privatizare, liberalizare, dereglementare, eficienta, productivitate, mobilitate si
masuri ca:reducerea costurilor muncii, defiscalizarea salariilor mici , reducerea
cheltuielilor publice, reducerea costurilor productiei sociale, intensificarea actiunilor de
privatizare, dereglementrea economiei, limitarea strica a interventionismului statal in
economie, inclusiv in ceea ce priveste lucrarile mari de infrastructura si crearea unui
mediu propice sectorului privat, liberalizarea pietelor si, in general, eliberarea de orice
constrangeri.

In conditiile mondializarii, asistam la o crestere fara precedent a

interdependentilor, neurmata insa de o crestere similara a mijloacelor pentru gestionarea
acestora.Spre exemplu, in domeniul, mediului.Ultimii ani au marcat o incalzire a
atmosferei, generata de emisiile crescande de toxine, care au accentuat efectul de sera si
afectarea stratului de ozon, dr si alte perturbari meteorologice:inundatii, furtuni,etc.Toate
aceste turbulente si schimbari climaterice, care afecteaza viata tuturor, nu pot fi abordate,
gestionate decat la scara planetara, ele nerespectand nici o suveranitate nationala.Un alt
domeniu in care mondializarea limiteaza capacitatea de interventie a statelor, in conditiile
flexibilizarii pietei muncii si ale liberei circulatii ale persoanelor, este combaterea
somajului, cu precadere al celui structural, care creeaza o falie crecanda intreinclusi si
exclusi.Globalizarea conduce la o polarizare accentuata a bogatiei fara natiuni si a
natiunilor fara bogatie.
 A TREIA CALE SI GLOBALIZAREA ECONOMICA
In formarea statului si a guvernului, precum si a politicii economice, a treia
cale cauta sa raspunda marilor transformari sociale de la sfrasitul secolului XX:
globalizarea, dezvoltarea unei noi economii bazate pe informatie, schimbari in viata
cotidiana si emergenta unui spirit cetatenesc activ si reflexiv.Fiecare dintre acestea se
refera la un complex de evolotii; mai mult, fiecare este in legatura cu
celelalte.Intensificarea globalizarii a fost profund influentata de revolutia tehnologiei
informatiei, in timp ce economia informatiei insasi a devenit globalizata.In acelasi timp,
rapida raspandire a informatoiei dizolva traditia si obiceiurile, facand posibila o abordare
mai activa si mai deschisa a vietii.Legata si de rapida inovatie stiintifica, globalizarea
contribuie direct la crearea de noi riscuri; ea rasplateste managementul eficient al ambelor
fatete, dinamica si amenintatoare, ale asumarii risculiro.

Faptul ca globalizarea este reala si diferita de procesele analoge din trecut a

devenit tot mai greu de contestat- indiferent ce-ar putea spune unii critici.Lucrul este
evident incazul pietelor monetare mondiale.Economia globalizata are un anumit numar
de trasaturi distincte.Stiinta si tehnologia, precum si talentele emblematice ale omului au
un rol tot mai mare in productivitatesi, in cosecinta, in cresterea
economica.Productivitatea in economiile avansate spre deosebire de etapele timpurii ale
dezvoltarii capitaliste, nu este atat de dependenta de aportul de capital sau munca la
procesul de productie.

Globalizarea nu este in nici un caz economica prin natura, cauzele si consecintele

sale.Limitarea conceptului la piata globala este o greseala fundamentala.Globalizarea este
si sociala, si politica, si culturala.La toate aceste niveluri exista cate un set foarte inegal
de procese, avansand fragmentar si opozitionist.Inca dominate de tarile industriale, dar
nefiind totuna cu occidentalizarea, toate tarile din lume sunt astazi afectate de procesele
de globalizare.Evolutiile stiintifice si tehnologice, de exemplu, afecteaza viata oamenilor
din tarile bogate si sarace deopotriva,intr-o maniera mult mai directa decat
inainte.Sectoarele dinamice ale economiei de azi sunt finantele, industria hardware si
software, telecomunicatiile, biotehnologiile, comunicatiile.Intrucat inovatia si
marketingul de nisa sunt atat de importante in noua economie, ciclurile de productie au
tendinta de a fi mult mai rapide decat erau odinioara.

Cultivarea capitalului social este parte integranta a economiei informatiei.Noul

individualism care insoteste globalizarea nu este refractar la cooperare si colaborare-
cooperarea este stimulata pozitiv de acesta.Capitalul social se refera la retele asistentiale
la care indivizii pot apela in scopul sustinerii sociale, asa cum capitalul financiar este
atras in scopul investitiilor.Ca si capitalul financiar, capitalul social poate fi extins-
investit si reinvestit.
 Globalism si antiglobalism
Globalizarea nu face parte din categoria termenilor prea activi si nici
eleganti.Intalnita in germana sub denumirea de globalisierung, in japoneza
gurobaruka, in franceza mondialisation, sau spaniola globalizacion, ea pune in
evidentalarga raspandire de care se bucura si interesul ce i-l acorda nu numai lumea
academica, ci si cea politica.Vrand sa sublinieze tocmai acest aspect, cineva spunea ca,
nici un discurs politic nu este complet fara prezenta in continutul sau a globalizarii
( Giddens, Anthony, Globalization:An Irresistible Force ) .In acelasi timp globalizarea
reprezinta unul din termenii cei mai contestati.In afara faptului ca nu toti ii atribuie
acelasi continut, dezbaterile cele mai aprinse se poarta pe marginea consecintelor ei
economice, politice, sociale si culturale.Din acest punct de vedere, cei ce se ocupa
indeaproape de analiza acestui fenomen pot fi deja impartiti in doua mari categorii si
anume: grupul celor entuziasti, optimisti si grupul celor sceptici, pesimisti.De aici deriva
si atitudinea lor fata de globalizare, respectiv pro si contra.

Globalizarea nu este un fenomen nou, societatile fiind intotdeauna conectate unele

cu altele, in grade diferite.De aceea, conceptiile cu privire la globalizare ar trebui sa se
contureze mai mult asupra variantelor istorice ale globalizarii, mai exact asupra formelor
pe care aceasta le-a imbracat de-a lungul timpului si mai putin asupra impactului ei
economic si politic.

Unul dintre cei mai cunoscuti oameni de stiinta, care a consacrat o buna parte din
lucrarile sale problemelor globalizarii, este fara indoiala profesorul englez John H.
Dunning.In ansamblul scrierilor sale John H. Dunning adopta un ton optimist cu privire
la globalizarea economica.De la inceput el atrage atentia asupra faptuli ca fenomenul
globalizarii, asa cum se prezinta el astazi, reprezinta un stadiu calitativ complet diferit in
comparatie cu stadiile anterioare ale internationalizarii.Ca atare si efectele lui asupra
dezvoltarii sunt distincte.John H. Dunning mai sustine ca, globalizarea a produs
transformari structurale in intreaga economie mondiala, care, nu numai ca se deosebesc
radical de cele trecute, dar constituie si o mare promisiune pt viitor.In aceasta privita sunt
de remarcat profundele schimbari intervenite in domeniul tehnologiilor de productie
care , in ultimul deceniu, au pus bazele unei puternice cresteri economice asezate pe
cunostintele si experienta de care omenirea nu a dispus nicicand in trecut.Optimismul
oarecum prudent al profesorului John H. Dunning este impartasit si de alti adepti ai
globalizarii.Standley Fisher, director in cadrul Fondului Monetar International, preciza ca
scena economica globala arata mai bine decat oricand , dar este nevoie sa se incurajeze
crearea unei ahitecturi financiare globale, caracterizata printr-o mai mare transparenta,
menita sa preintampine crizele nedorite.
 Globalizarea, afirma alti autori, a contribuit din plin la reducerea somajului si a
saraciei, desi statele au urmat cai si au folosit mijloace diferite in acest scop.Acest fapt a
fost posibil pentru ca globalizarea nu a insemnat doar o simpla crestere a fluxurilor de
bunuri, servicii si capital.Dincolo de orice, ea insemnat cresterea interdependentei
pietelor, care a presupus un intens schimb de idei si cunostinte, absolut necesar procesului
de imbogatire a popoarelor.Interdependenta-ca esenta a globalizarii- nu este o simpla
fictiune, ci ea s-a materializat intr-o continua si activa cooperare intre natiuni.Este
adevarat ca la baza aceste cooperari, trebuie sa stea un set de norme, in absenta carora
pietele si economiile ajung sa fie dominate de cateva state, sau sa fie manipulate de un
numar mic de oligopoluri interne

Globalizarea prin proportiile ei a schimbat baza si perspectiva vietii economice si

o data cu aceasta modul nostru de a gandi si actiona.Ea poate fi considerata ca o
schimbare fundamentala in istoria omenirii.Avand implicatii globale, ea a determinat
redefinirea posibilitatilor si limitele noastre de a actiona la nivel local, acum fiind valabila
mai mult ca oriicand sintagma gandeste global si actioneaza local

Thomas L.Friedman este cel care dezvolta si mai mult ideea de retele
informationale intr-una din recentele sale carti.El descrie cu lux de amanunte viteza cu
care s-a extins comertul electronic, avalansa de informatii noi si mijloace tehnice
moderne care dau posibilitatea indivizilor si companiilor economice sa se deplaseze in
jurul globului mai repede si mai ieftin.Richard W. Oliver ca, in urma cu catva ani era
considerat un expert in problemele globalizarii avertiza in una din cartile sale ca in
viitorul apropiat, cunostintele tehnice si stiintifice vor exploda de-a lungul intregului
glob, astfel incat vor depasi orice predictie economica.El era convins ca viteza de
aplicare a inventiilor in noul mileniu v-a fi de-a dreptul uimitoare, totul fiind posibil
datorita puterii calculatoarelor si economiei globale.Albert Einstein atragea atentia
omenirii ca bomba atomica va schimba totul.Astazi acelasi lucru se poate spune si despre
globalizare.Numerosi economisti vorbesc tot mai frecvent despre noua economie,
intelegand prin aceasta economia globala care defineste si caracterizeaza era noastra.

Globalizarea nu este inteleasa de toti in acelasi mod, existand, inca, numeroase

diferente de perceptie.Astfel pentru multi ea inseamna comert, mai mult comert in
conditiile unei largi liberalizari a acesteia.Altii nu au depasit faza emotionala, punandu-i
in seama atat aspectele pozitive, cat si cele negative, mai ales atunci cand ea este
transpusa in termenii imbunatatirii sau inrautatirii nivelului de trai.Problema care se
pune- asa cum tin sa sublinieze alti autori nu este aceea de a promova sau, dimpotriva,
a stopa globalizarea, ci mai degraba, de a ne acomoda unii cu altii si de a gasi cele mai
adecvate cai de a armoniza diferitele economii nationale.
 II Epoca marilor negustorilor si nasterea capitalismului in
Eurupa
Dinamismul economic din secolul al XVI-lea determina in Europa aparitia unui
nou tip social, cel al marilor degustori.Cu siguranta, negustorul nu era un necunoscut in
secolele precedente, dar dezvoltarea foarte mare a schimburilor comerciale in secolul
XVI-lea fac din acesta un personaj de prima importanta.Omul de afaceri, marele
negustor negociaza marfuri diverse: de la mirodenii la metale si de la lemn la cereale.El
se straduieste in acelasi timp sa fructifice banii castigati prin comert, prin operatiuni strict
financiare.

Capabili sa faca sa circule sume considerabile si sa ofere suveranilor sumele de

care ei au nevoie, uneori in locuri aflate de teritoriile de unde isi obtin veniturilw, acesti
negustori devin indispensabili pentru state.Adesea in criza de bani chiar si in propriul
regat, suveraniii europeni se adreseaza negustorilor pentru a obtine imprumuturi cu care
sa-si poata finanta politica.In secolul XVI-lea, impreuna cu marile dinastii de negustori,
apar si primii capitalisti (cuvantul nu va fi inventat decat in secolul al XIX-lea de Karl
Marx) .

Capitalismul este o formatiune sociala care se intemeiaza pe proprietatea privat-

capitalista asupra mijloacelor de productie si pe exploatarea muncitorilor salariati in
care burghezia, in vedearea consolidarii dominatiei sale economice, detine puterea
politica.

Capitalismul a fost de la inceput o chestiune internationala.In cosecinta, aparitia

capitalismului a introdus o schimbare cu adevarat fundamentala in ordinea mondiala: a
facut inter-conexiuni globale intre state si societati.Dezvoltarea economiei capitaliste
mondiale a imbracat initial forma expansiunii relatiilor de piata, determinate de o nevoie
crescenda pentru materii prime si alti factori ai productiei.Facem distinctia dintre
expansiunea relatiilor de piata capitaliste si forma capitalismului industrial implicand
relatii de clasa foarte distincte intre expansiunea relatiilor de piata capitaliste, bazate pe
dorinta de a cumpara, vinde si acumula resurse mobile sau capital si formarea
capitalismului industrial implicand relatii de clasa foarte distincte.Capitalistii sunt
proprietari de fabrici si tehnologie, in vreme ce salariatii nu poseda o prorietate asupra
mijloacelor de productie.Dezvoltarea capitalismului insusi, poate fi partial explicata ca
rezultat al schimbarilor in agricultura europeana: au crescut productiile agricole si au
creat pe termen lung un surplus considerabil pentru comert.
 Capitalismul si dusmanii sai

Capitalismul modern face referire la acei indezirabili, ce au inceput sa organizeze

mici ateliere, in care sa produca diferite bunuri pentru toate clasele sociale.Aceasta este
originea capitalismului, asa cum il cunoastem azi.Este vorba despre inceputul productie
de masa, care este principiul fundamental al industriilor capitaliste.Vechile industrii de
procecesare ii deserveau pe cei instariti din orase, ei nu produceau decat pentru clasele
sociale superioare pe cand noile industrii capitaliste au inceput sa produca lucruri
accesibile pentru oamenii de rand.Acesta este principiul fundamental al capitalismului,
asa cum exista astazi in toate tarile care se bucura de un sistem dezvoltat de productie in
masa:marile firme de afaceri, etc.
In urma cu cincizeci de ani sau saizeci de ani, in mai toate tarile capitaliste se spunea
despre companiile feroviare ca sunt prea mari si prea puternice: ca ele formeaza un
monopol; ca nu este posibil sa intre cineva in competitivitate cu ele.Se afirma ca in
domeniul transporturilor, capitalismul ar fi atins deja un stadiu in care devenea
autodizolvant, deoarece eliminase competitia.Ceea ce treceau cu vederea era puterea
companiilor feroviare, deoarece acestea depindeau de capacitatea lor de a deservi
consumatorilor mai bine decat orice alta metoda de transport.Libertatea de a intra in
competitivitate, nu inseamna ca poti reusi imitant sau copiind, pur si simplu, exact ceea
ce au facut altii inaintea ta.Libertatea de a intra in competitie cu firmele de cai ferate,
inseamna ca esti lber sa inventezi ceva, sa faci ceva care va pune in dificultate caile
ferate, astfel incat competitivitatea lor sa devina foarte precara
Dezvoltarea capitalismului consta in obtinerea de catre toti a dreptului de a deservi
clienii mai bine si/sau mai ieftin.Aceasta metoda a transformat lumea, intr-un interval de
timp, relativ scurt, facand cu putinta cresterea fara precedent a populatiei.In Anglia in
secolul XVIII, di n roadele pamantului nu puteau trai decat sase milioane de oameni, la
un nivel de trai foarte redus.Astazi peste cincizeci de milioane de persoane se bucura de
un nivel de trai mult mai ridicat chiar si decat acela al persoanelor instarite din secolul
XVIII.Aceasta este realitatea si in privinta capitalismului.
Sistemul capitalist nu a fost numit capitalist de un adept al sau , ci de un individ pe
nume Karl Marx, care-l considera cel mai rau din toate sistemele istorice, cela mai greu
blestem cazut asupra omenirii.Cu toate acestea, n-avem motive sa respingem termenul lui
Marx, deoarece el descrie limpede sursa marilor progrese sociale facute cu putinta
capitalismului.Aceste progrese sunt rezultatele acumularii de capital; ele bazandu-se pe
faptul ca oamenii, de regula, nu consuma tot ce produc, ci economisec si investesc o parte
din acest produs.In 1864, adresandu-se Asociatiei Internationale a Muncitorilor, in
Anglia, Marx sustinea ca opinia conform careia sindicatele ar putea imbunatati conditiile
celor ce muncesc este absolut gresita.El numea politica sindicala, de solicitare a unor
rate salariale mai ridicate si a reducerii programului de lucru, conservatoare-
conservatorismul fiind, desigur, cea mai condamnabila atitudine in ochii lui Marx.El
sugera ca sindicatele ar trebui sa-si fixeze un nou tel revolutionar, anume de a ispravi in
intregime cu sistemul salarial asezand socialismul, proprietatea de stat asupra
mijloacelor de productie- in locul sistemului proprietatii private.
Daca privim in urma, indeosebi la istoria Angliei de dupa 1865, constatam ca Marx s-a
iselat in oate privintele.Nu exista nici o tara capitalista occidentala in care conditiile de
trai ale maselor sa nu fi cunoscut imbunatatiri fara precedent.Toate aceste progrese, din
ultimii aptzeci sau nouazeci de ani, s-au facut in ciuda pronosticurilor lui Karl Marx.Intr-
adevar, socialistii marxisti credeau ca nivelul de trai al muncitorilor nu va putea fi
niciodata ameliorat.Ei acceptasera o teorie falsa, faimoasa lege de fier a salariilor - lege
care afirma ca salariul muncitorului in refgim capitalist nu poate depasi cantitatea
necesara pentru subzistenta lui, astfel incat sa poata presta servicii in intreprindere.

Concluzii

*Crearea unui nou spatiu financiar global nu este scutita de crize:

*Crizele au un caracter din ce in ce mai complex, avand atat o componenta monetara, cat
si una de credit;
*In conditiile globalizarii, increderea in mecanismele pietii internationale se dovedesc a fi
un ingredient esential al succesului, al credibilitatii operatiunilor si tranzactiilor efectuate
*Globalizarea exista pretutindeni: piata comuna, televiziune, internet, lumea globaizata
traieste in acelasi timp pe fondul unei crize generala a sensurilor vietii, un dezastru
cultural si educational global, putem vorbi despre o barbarizarie a societatii pe viitor;
*Capitalismul face referire directa atat la caracteristicile sale pozitive , cat si la cele
nagative.In acelasi timp ne sunt prezentate si forme contrare ale capitalismului care stau
in calea desfasurarii corespunzatoare a pietei, a liberului schimb;
*Istoria a demonstrat ca numai prin aplicarea unor practici capitaliste sanatoase se poate
asigura populatiei unui stat, un nivel de trai relativ ridicat;
*Singurul sistem economic valabil este acela capitalist.Acest lucru se datoreaza
principiului de baza al capitalismului, conform caruia consumatorul este cel care
hotaraste produsulpietei;
*Orice stat in cusr de dezvoltare isi poate imbunatati nivelul de rai prin aplicarea unor
critici capitaliste, dar si prin neinterventia in buna desfasurare a proceselor pietei
 Cuprins:

I.Globalizare- definitii
Perspectiva a diferiti autori despre Globalizare

Forme ale globalizarii

A treia cale si globalizarea economica

Globalism si antiglobalism

II. Epoca marilor negustorilor si nasterea capitalismului in

Eurupa
Democratie si ordine globala

Capitalismul si dusmanii sai

III. Concluzii

Bibliografie:
1.Gheorghe Postelicu, Catalin Postelicu Globalizarea economiei
editura economica Buc. 2000;
2.Tiberiu Braileanu Globlizarea colectia dezbateri contemporane Iasi
Institului European 2004;
3.Anthony Giddens A treia cale si criticile ei Iasi Polirom 2001;
4.Andrei Miroiu Manualul de relatii internationale Polirom 2006;
5.Burchill, Scott, Linklater, Andrew Teorii ale relatiilor internationale
6.Capitalismul si dusmanii sai: Ludwig Von Mises, ed.Nemira 1998;
7.Problemele globale ale omenirii:Lester Brown, ed. Tehnica Bucuresti
1995