Fracturile periprotetice sunt fracturile osului in apropierea protezelor,iar

fracturile periimplant sunt cele in apropierea placilor sau tijelor.

Cresterea numarului de persoane varstnice care suporta interventii chirurgicale

de protezare, osteoporoza si cresterea numarului de accidente casnice si rutiere,
au dus la cresterea frecventei fracturilor periprotetice. Datorita implantului
prezent structura osului ce-l gazduieste se altereaza fiind susceptibil la acest
tip de fractura.

Fiecare din aceste fracturi prezinta dificultati particulare de fixare,iar

implantul prezent reprezinta un obstacol in plus ce duce mereu la o deviere de la
tehnica standart. Pacientul in cauza este frecvent in varsta cu os osteoporotic ce
ingreuneaza obtinerea unei fixari stabile. In majoritatea fracturilor
periprotetice la nivelul diafizei femurale si in regiunea supracondiliana se
prefera reducerea deschisa cu fixare interna, revizii de proteza cu sau fara grefa
(auto sau allogenica).

Progresele in oncologie si marirea sperantei de viata a bolnavilor de cancer duc la

sporirea numarului de pacienti cu metastaze osoase si a fracturilor pe os patologic
deci si a fracturilor periprotetice, cu dificultati mari in formarea calusului.

Etiologie. Mecanism de actiune

a5Fracturile periprotetice se intalnesc la diferite nivele: femur, genunchi, umar,

cot, glezna. Mecanismul de actiune este deobicei de energie mica, caderi de la
acelasi nivel, in proportie de 76% la nivelul membrului inferior. Fracturile
periprotetice la nivelul membrului superior sunt in proportie de 73% intraoperator.
Fracturile spontane sunt frecvente dupa revizia artroplastica datorita stocului
redus de os. Fracturile cu energie cinetica mare se insotesc cu o cominutie mare.

Local fracturile periprotetice au cauze diferite. Pe fondul unui os osteoporotic

studiile arata ca folosind un burghiu cu diametru mai mare de 20% din diametrul
osului rezistenta osului scade cu peste 40%. Riscul aparitiei traiectelor de
fractura creste si la indepartarea unui implant,motiv pentru care in aceste
interventii momentul trebuie ales cu minutiozitate

Istoricul si examenul obiectiv investigatii.

La prezentare, simptomele comune sunt durerea, diformitate, edemul local si

impotenta functionala a membrului cu antecedente de fracturi operate cu un implant.
In evaluarea pacientilor cu fracturi periprotetice istoricul trebuie sa cuprinda
statusul artroplastiei cu data implantarii, tipul de proteza, indexul de
diagnostic. Se efectueaza radiografii anteroposterioare si de profil la nivelul
repectiv. Procedurile ulterioare includ si investigarea complicatiilor de exemplu
infectii, cu analize specifice probele inflamatorii. Statusul functional de baza
al articulatiei implicate este luat in considerare si daca pacientul se folosea
anterior accidentului de dispozitive de asistenta. Este imperativ evaluarea
lungimii, fortei si a statusului neurologic. Biopsia se utilizeaza in fracturile
pe os patologic , iar aspiratia in cazurile de infectie.

a1 a2 a4

Principiile de tratament, in lipsa complicatiilor, sunt aceleasi ca in orice

fractura: restabilirea integritatii biomecanice a osului, restaurarea mediului
biologic pentru a stimula vindecarea rapida si obtinerea unei constructii stabile
la nivelul traiectului de fractura. Grefa osoasa este indicata in cazurile unui os
cu un echipament biologic precar.

a3
In general fracturile stabile fara deplasare sunt tratate ortopedic fie prin
imobilizare in atela gipsata, orteze sau imobilizare partial. Fracturile instabile
sunt tratate chirurgical in vederea restabilirii functiei. In stabilirea tehnicii
se are in vedere starea implantului,integritatea osului si relatia dintre acestea.
Astfel o proteza cu o stabilitate redusa este recomandata revizia de proteza. O
exceptie reprezinta momentul in care rezervele de os sunt inadecvate caz in care
inlocuirea implantului este necesara.

Planificarea preoperatorie este necesara si se folosesc radiografiile cele mai

recente si sabloane cu implantul ales. Se stabileste daca implantul indeplineste
criteriile necesare unei fixari ferme, caz in care se pastreaza , iar fixarea
fracturii se face cu placa si suruburi sau cerclaj. Daca proteza este indepartata
se alege o proteza cu caracteristici speciale cu coada mai lunga,curba sau nu etc.

Clasificarea Vancouver a fracturilor periprotetice de sold :

-tipul A de fractura sunt tratate orthopedic sau chirurgical cu erclaj,

-tipul B1 sunt tratate cu reducerea pe focar deschis cu fixare interna cu placa
cu/sau grefa,
-tipul B2 si B3 se recomanda revizia de proteza cu o coada lunga si grefa osoasa,
-tipul C osteosinteza pe focar deschis cu fixare interna,de obicei cu o placa
blocata

f2

Clasificarea fracturilor periprotetice de femur :

f3

Clasificarea fracturIlor periprotetice de tibie :

f5

La nivelul genuchiului fracturile periprotetice cu o proteza stabila se rezolva cu

placi blocate premulate sau tije centromudulare retrograde zavorate. Daca
stabilitatea e nesigura, revizia de proteza se impune.

Obiectivele interventiei chirurgicale sunt stabilite impreuna cu pacientul.

Datorita varstei si a unei articulatii deja protezate, prognosticul este mai
rezervat decat cel anterior ultimii fracturi. Obiectivele ideale sunt restabilirea
lungimii si a axului osului, mobilizarea rapida pentru prevenirea complicatiilor
pulmonare a tromboembolismului, a osteoporozei etc. Tratamentul fracturilor
periprotetice sunt contraindicate in cazul unui membru paralizat sau in prezenta
metastazelor osoase rezistente la tratament.

f6 f7

f8 f14 f9

Evolutia postoperatorie depinde de fractura, implant, tehnica de fixare, calitatea

si stocul de os disponibil cat sif10 de complianta pacientului. In general
protezele cimentate si tijele centromedulare permit mobilizarea imediata. In cazul
protezelor necimentate, mobilizarea este partiala sau amanata temporar.
Fizokinetoterapia este esentiala in recuperarea timpurie.

Complicatiile in fracturile cu implant sunt mai frecvente si mai dificile decat

cele fara implant. Timpul intraoperator si pierderile de sange sunt deobicei mai
mari. Datorita injuriilor tesutului moale vindecarea este lenta si rata infectiilor
creste. Alte complicatii redutabile sunt deteriorarea montajului si lipsa
consolidarii fracturii, in abele situatii impunandu-se reluarea fixarii fracturii.

f20 f8

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa
aplicarea tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de recuperarea
medicala. Va sfatuim sa mergeti in cateva clinici din tara specializate in
tratarea acestei afectiuni: