BALADA UNUI GREIER MIC

Peste dealuri zgribulite, Doar pe coast, la urcu,

Peste arini zdrenuite, Din csua lui de hum
A venit aa, deodat, A ieit un greieru,
Toamna cea ntunecat. Negru, mic, muiat n tu
i pe-aripi pudrat cu brum:
Lung, slab i zlud,
Boteznd natura ud - Cri-cri-cri,
C-un mnunchi de ciumafai, - Toamn gri,
Cnd se scutur de ciud, Nu credeam c-o s mai vii
mprejurul ei departe nainte de Crciun,
Risipete-n evantai C puteam i eu s-adun
Ploi mrunte, O grun ct de mic,
Frunze moarte, Ca s nu cer mprumut
Stropi de tin, La vecina mea furnic,
Guturai... Fi'ndc nu-mi d niciodat,
i-apoi umple lumea toat
i cum vine de la munte, C m-am dus i i-am cerut...
Blestemnd
i lcrimnd, Dar de-acu,
Toi ciulinii de pe vale Zise el cu glas sfrit
Se pitesc prin vguni, Ridicnd un picioru,
Iar mceii de pe cmpuri Dar de-acu s-a isprvit...
O ntmpin n cale Cri-cri-cri,
Cu grbite plecciuni... Toamn gri,
Tare-s mic i necjit!