Albă plapumă şi moale Cine a- mpodobit fereastra

S-a întins pe deal, pe vale Cu steluţe- n noaptea asta?

Iar când vine primăvara (gerul)
Se topeşte plăpumioara.
(zăpada)

O strâng iarna în grămadă,

O fac om și-i de … (zăpadă)

Pe albastru cer, ușor,

Trece-un firicel de … (nor)

Lână albă şi pufoasă Am un brâu frumos vărgat

Când pluteşte tot mai joasă Peste mare aruncat.
Şi se umflă cenuşie Numai după ploaie apare
Semn că ploaia o să vie. Şi- i ţesut din stropi de soare.
(norul) (curcubeul)

Cine vine din văzduh

Şi stropeşte pe pământ
Grâul ca să crească mult?
 (ploaia)
Nu-i făină, dar se cerne,
Nu-i covor, dar se așterne,
Peste case și ogoare,
Albă și strălucitoare!
(zăpada)

În ograda lui Ion

Stă de pază sub un pom...
C-un morcov în loc de nas,
Drept fes i-a ajuns un vas.
Ochii-i are de cărbune
Cine este? De știi, spune!
(omul de zăpadă)

Vine, pe neașteptate,
În față și în spate ne bate,
Ne place când adie,
Ne supără dacă-i vijelie.
Împrăștie semințele-n zbor,
Florile ies pe pământ roditor,
Bărcile cu pânze le pune-n mișcare
Ați ghicit cine e oare?
(vântul)

Zgomotul ce ne vesteşte
Că ploaia acum soseşte.
( tunetul)

Printre nori s-a îndoit

Un uriaş scurt-circuit.
(fulgerul)

Lacrimi binefăcătoare
Ce din cer, când nu e soare,
Cad ca binecuvântare
Peste- ntinsele ogoare.
 (ploaia)

Brâu- acesta arcuit

Ca o salbă e-mpletit
Din toate culorile
Şi- ncântă privirile.
( curcubeul)

Pudră argintie, fină

Cade noaptea pe grădină.
(zăpada)

De sus, norii argintii

Cern steluţe pe câmpii.
(ninsoarea)

Despre vara povesteste

Ziua toata dogoreste,
Rod bogat el parguieste,
Cine este, hai ghiceste!

(Soarele)