INFLAMATIILE GLANDELOR SALIVARE SI

TUMORILE

Afectiunile inflamatorii ale glandelor salivare pot interesa fie numai canalele de excretie (sialodochitE)
fie glandele in totalitate (sialadenitE). De regula procesul inflamator de la nivelul canalelor de excretie
se extinde destul de rapid, la nivelul intregului parenchim astfel incat este foarte greu de vorbit de
sialodochite simple ci cel mai adesea de sialadenite.
Inflamatiile se intalnesc cel mai frecvent in glandele parotide precum si la glandele submandibulare si
sunt de obicei urmarea unor procese litiazice cu care coexista; la glandele sublinguale sunt
exceptionale. Glandele salivare mici sunt afectate ca procese adiacente in cazul interesarii mucoasei
bucale sau labiale inconjuratoare.
Se pot intalni la orice varsta. In copilarie sunt favorizate de existenta in antecedente a unei infectii
urliene iar la adulti de coexistenta altor afectiuni (diabet, insuficienta renala, insuficienta hepatica,
etilism croniC), de hiposialile persistente aparute dupa administrarea de medicamente neuropsihotrope
sau ganglioplegice sau iradierea tumorilor maligne cervico-faciale.
Etiopatogenie. Agentii etiologici care pot infecta glandele salivare sunt cel mai frecvent germenii
saprofiti care se intalnesc in cavitatea bucala; pneumococ, stafilococ, streptococ, bacilul Pfeiffer. Sunt
incriminati de asemenea o serie de virusuri si anume: virusul urlian din grupul paramizo, care produce
parotidita epidemica, virusul herpetic care se gaseste in stadiul latent in celulele salivare si virusul
Cocsackie. Se pare ca o serie de virusuri sunt eliminate prin glandele salivare, fara insa a le afecta in
mod direct, (virusul rabiei, gripei, rujeoleI), sensibilizand insa parenchimul glandular la infectarea cu
germeni banali din cavitatea bucala.
Infectarea glandei se poate face pe urmatoarele patru cai: canaliculara (cea mai frecventA), limfatica,
hematogena si directa.
1. Infectarea glandei pe calea canalului principal de excretie se produce de obicei la indivizi cu igiena
bucala defectuoasa, cu carii multiple si gangrenbe pulpare, resturi radiculare, stomatite etc. Arborele
salivar este lipsit de germeni, cu exceptia zonei papilei canalului de excretie. In mod normal, datorita
proprietatilor antiinfectioase ale salivei, conditiilor hidrodinamice bune de la nivelul canalelor
excretoare si rezistentei epiteliului canalicular, o infectie prin canalul de excretie nu se poate produce.
Pentru ca aceasta sa se produca trebuie sa existe urmatorul complex de conditii :
. Diminuarea fluxului salivar, fie prin obstructie mecanica (calcul, corpi strainI) sau reflexa
(laparotomiilor sau anesteziilor generalE), fie prin scaderea activitatii celulelor secretorii glandulare
sau a motricitatii canalelor de excretie, ce pot aparea dupa administrarea de medicamente atropinice, in
absenta masticatiei la socatii polipneici sau hipertermici, la bolnavi cu tulburari hormonale sau
metabolice grave, la cei cu leziuni ale ramurilor parasimpaticului, sau dupa iradieri pentru tumori
cervicofaciale. Suprasolicitarea glandelor salivare care se produce in intoxicatiile exogene cu metale
grele (plumb sau cuprU) si endogene (uree, glucozA) pot produce, prin epuizarea potentialului reactiv
al acestora, fenomene dismetabolice locale urmate de afectarea septica a parenchimului glandular.
. Scaderea rezistentei generale a organismului fata de infectii, prin diminuarea reactiilor imunologice,
dupa tratamente indelungate cu antibiotice, imunosupresoare sau in cazul unor afectiuni anergizante
(gripa, rujeola, scarlatina, etc.) stari casectice, de denutritiei, strai terminale (uremiE) etc.
. Exacerbarea virulentei florei microbiene saprofite a cavitatii bucale (conditie strans legata de
realizarea celorlalte cauze aratate mai suS). Se citeaza in special, dezvoltarea stafilococului rezistent la
antibiotice, dupa folosirea indelungata si nejudicioasa a acestora insotit de aparitia micozelor si
diminuarea fluxului salivar.
Virusurile pot insamanta glanda pe calea canaliculara, chiar fara existenta conditiilor enumerate, in
situatia scaderii proprietatilor imunologice generale si locale. Se pare ca infectia virala favorizeaza
suprainfectarea glandei cu germeni banali.
. Megastenonul si megawartonul, prin modificarea dinamicii eliminarii salivei si favorizarea instalarii
stazei, constituie elemente favorizante ale aparitiei infectiei parenchimului glandular.
2. Calea limfatica este calea de invazie a glandelor de la procesele infectioase ale limfonodulilor.