POLITICI EUROPENE

Modul I

1
 Politica Agricol Comun
Agricol
Comun

Modulul prezint
prezint i analizeaz
analizeaz aspectele teoretice ale interven
interveniei pe
pieele agricole europene; explic
pie explic argumentele adopt rii unei politici
adopt
comune n domeniul agriculturii; analizeaz mecanismele de interven
analizeaz intervenie i
evoluiile n aplicarea Politicii Agricole Comune (PAC) ; analizeaz
evolu analizeaz efectele
PAC i cauzele reformei; prezint
prezint principalele etape n reformarea PAC i
perspectivele n contextul extinderii.
Studenii vor dob
Studen dob ndi cuno
cuno tin
tinele necesare nelegerii rolului PAC n
procesul de integrare i n cel de extindere a UE.

Agricultura a fost domeniul pentru care s-a prevzut aplicarea unei politici
comune nc din primele etape ale construciei europene. Agricultorii reprezentau
n momentul semnrii Tratatului de la Roma 25% din populaia activ. Dincolo de
apartenena la aceeai arie de civilizaie, n care agricultura i ranii au constituit
baza edificrii culturii europene, caracteristica principal a Europei agricole era
diversitatea sistemelor i structurilor de exploatare, a metodelor de gestiune i a
politicilor.

Din alt perspectiv, Europa de Vest nu reuise nc s depeasc, n pofida

sprijinului american acordat prin Planul Marshall i a eforturilor de coordonare a
politicilor de dezvoltare n cadrul OCDE, ntrzierea economic i dezechilibrele
provocate de anii de rzboi. Agriculturile europene, chiar cele mai moderne (M.
Britanie, Olanda, Danemarca), erau nc puin mecanizate, foloseau cantiti
reduse de ngrminte, iar rolul produselor fitosanitare era ignorat. Exploataii
familiale de mici dimensiuni, nespecializate, nu puteau s asigure dect venituri
de subzisten ntr-o agricultur de autoconsum, departe de a oferi necesarul de
produse alimentare i de a face fa concurenei externe, venit ndeosebi din
partea SUA.

Politica Agricol
Agricol Comun
Comun (PAC) s-a dorit a fi, ntr-un astfel de context,
soluia pentru atingerea a trei categorii de obiective: economice promovarea
progresului tehnic, alocarea optim a resurselor, creterea produciei; sociale
nivel de via echitabil pentru agricultori, preuri rezonabile pentru consumatori, i
politice garantarea securitii alimentare.

2
 Unitatea de curs 1 - Lansarea PAC. Obiective i principii
1.1. Obiectivele PAC
Prin Politica Agricol Comun, rile membre i-au dorit atingerea urmtoarelor
obiective:
1. cre
creterea productivit
productivit ii n agricultur
ii , promovarea progresului tehnic,
agricultur
asigurnd dezvoltarea raional a produciei agricole i utilizarea optim a
factorilor de producie, ndeosebi a muncii;
2. asigurarea unui nivel de via echitabil popula
via populaiei agricole
agricole, n special prin
ridicarea venitului individual al celor ce lucreaz n agricultur;
3. stabilizarea piepieelor
elor;
4. garantarea securit
securitii n aprovizionare
ii aprovizionare;
5. asigurarea de prepreuri rezonabile pentru consumatori.
Tratatul de la Roma propunea n fapt elaborarea unui program comun de
dezvoltare a agriculturii rilor membre care s in cont de:
a) caracterul particular al activitii agricole decurgnd din structura social a
agriculturii i disparitile structurale i naturale ntre diversele regiuni agricole;
b) necesitatea de a opera gradual ajustrile oportune;
c) faptul c, n statele membre, agricultura constituie un sector intim legat de
ansamblul economiei.
Condiionarea obiectivelor de luarea n considerare a acestor aspecte
Condi
particulare urmrea s impun mecanisme de integrare tolerabile pentru
productori (un interes particular prin protecia unei categorii sociale dispunnd
de for politic puternic) i care s nu compromit ajustarea structural a
agriculturii prin eventuale dezechilibre n msur s frneze dezvoltarea
economic (un interes general).
Pentru a nelege opiunile rilor membre CEE n materie de politic agricol
comun se impune i prezentarea precizrilor fcute la ConferinConferina de la Stressa
(1958) n legtur cu obiectivele acesteia. Compararea politicilor naionale
existente la acea dat i punerea de acord a resurselor i nevoilor au permis
trasarea primelor linii directoare ale viitoarei politici comune.
Restructurarea agriculturii comunitare era o necesitate, dar trebuia realizat fr a
se aduce atingere sistemului de exploataie familial. Dat fiind c toate costurile
de producie erau mai ridicate n Comunitate dect n celelalte mari ri
productoare, preurile urmau s fie aduse la un nivel uniform i mai ridicat dect
preurile mondiale, fr a incita ns la supraproducie. n acelai timp, politica
agricol trebuia s permit participarea echilibrat la comerul mondial prin
protejarea pieei interne.

1.2. Principiile PAC

Pentru realizarea obiectivelor politicii agricole comune au fost aplicate trei
principii eseniale: unicitatea pieei, preferina comunitar i solidaritatea
financiar.

pieei
Unicitatea pie
Unicitatea pieei presupune libera circulaie a produselor agricole ntre rile

3
UE prin eliminarea taxelor vamale, a restriciilor cantitative sau a altor msuri de
politic comercial cu efect similar.
Din aplicarea acestui principiu rezult unicitatea preurilor pentru produsele
agricole n toat Comunitatea ca urmare a mecanismelor pieei. Iniiatorii politicii
agricole au decis ns c realizarea obiectivelor propuse oblig la o gestiune
centralizat i stabilirea unor preuri unice comunitare prin decizii politice. Fixate
anual n ECU, ncepnd cu anul agricol 1967-1968, acestea sunt rezultatul
dezbaterilor din cadrul Consiliului de Minitri i reprezint punctul central al
sistemului de preuri folosit n politica agricol comun.
Dei de o mare simplitate, principiul unicitii nu a funcionat ntotdeauna.
Statele membre au adoptat diverse msuri de protecie netarifar, de tipul
msurilor fito-sanitare i veterinare, al reglementrilor administrative, al sumelor
monetare compensatorii.
Armonizarea legislaiilor naionale, realizat n mare parte abia dup 1993
prin formarea pieei unice, a contribuit esenial la funcionalitatea principiului
unicitii pieei.

Preferina comunitar
Preferin comunitar
Preferina comunitar a fost consecina logic a constituirii pieei agricole
unice i a dorinei Comunitii de a elimina dependena consumului de piaa
extern. Aplicarea ei s-a realizat printr-un sistem de prelevri variabile i de
restituiri. Funciile principale au fost de garantare a veniturilor agricultorilor i de
meninere a stabilitii pieei interne.
Prelevarea este o tax vamal variabil. Ea ridic preul de import la nivelul
preului intern i acioneaz ca restituire la import n cazul cnd raportul de preuri
este invers. Sistemul reuete astfel s asigure o izolare complet a pieei interne
prin protecie absolut.
n practic, principiul preferinei comunitare a suportat frecvente derogri. UE
a renunat n numeroase situaii la aplicarea prelevrilor sau a fixat prelevri
sczute, fie din proprie iniiativ, fie sub presiuni externe din partea principalilor
si parteneri.
Realitatea a demonstrat c Europa nu a devenit prin prelevrile variabile o
fortrea". Aproximativ 85% din importurile sale au czut sub incidena taxelor
vamale i s-au realizat printr-o protecie sczut, sub poziiile consolidate prin
negocierile OMC. Prelevrile agricole s-au aplicat unui numr redus de produse.
Este adevrat ns c au fost produse strategice, ocupnd o pondere foarte
ridicat n fluxurile comerciale agricole, puternic concurate de marii productori
mondiali.
Ca urmare a negocierilor rundei Uruguay (1986 - 1993), prelevrile variabile
au fost nlocuite cu taxele vamale. Acestea la rndul lor au fost diminuate cu 36%
pn n 2000.
Se poate spune c msurile de protecie extern adoptate de UE sunt
rezultatul unui echilibru ntre interesele agricole i cele ale politicii comerciale
adeseori contradictorii. Un echilibru fragil care a condus la ajustri repetate ale
OCP n aa fel nct s se asigure eficacitatea mecanismelor de intervenie pe
piaa intern dar n contextul respectrii angajamentelor comerciale i dezvoltrii

4
comerului exterior.

Solidaritatea financiar
financiar
Considerat o condiie esenial de realizare i meninere a unui spaiu
integrat, solidaritatea financiar1 a constat n sfera politicii agricole n gestionarea
i suportarea n comun a cheltuielilor aferente.
Ca instrument de realizare, Consiliul a decis n 1962 constituirea unui fond
unic - Fondul European de Orientare i Garantare Agricol Agricol - FEOGA.
Conceput ca un simplu capitol n bugetul comunitar, fondul este lipsit de o
structur administrativ proprie i acioneaz la nivelul statelor membre indirect,
prin intermediul unor organisme naionale. Gestiunea comun este asigurat prin
intermediul Comisiei care, ns, pentru aciunile structurale are nevoie de avizul
Comitetului pentru structurile agricole i dezvoltare rural, iar pentru problemele
financiare de avizul Comitetului FEOGA, format din reprezentanii statelor
membre.
Fondul este structurat pe dou seciuni: Garantare destinat acoperirii
cheltuielilor privind pieele agricole i politica preurilor i Orientare pentru
susinerea reformelor structurale, realizarea obiectivelor de politic social i
sprijinul dezvoltrii zonelor rurale. Ponderea n bugetul comunitar a sczut n mod
constant (de la 80% n anii 70 la 40-45% n prezent), ca urmare a eforturilor de
reformare a politicii agricole.Cea mai mare parte a resurselor FEOGA a fost
utilizat pentru aciunile de garantare (peste 90%).
Modul de constituire a bugetului comunitar i utilizarea acestuia n cea mai
mare parte pentru agricultur au generat i genereaz n continuare contradicii
de interese ntre statele membre, contradicii agravate de extinderile succesive
ale Uniunii. Tensiunile provin din faptul c unele ri sunt beneficiare nete, n timp
ce altele, mai puine la numr, sunt contribuitoare nete.

1
I. Ignat, Uniunea Economic i Monetar European, Ed. Synposion, Iai, 1994, p.39.

5
 intervenie n cadrul PAC
Unitatea de curs 2 - Sistemul de interven
Organizarea comun a pie
comun pieelor

Mecanismul de integrare agricol ales de Comunitate a fost organizarea

pieelor la nivel comunitar. Sistemul OCP a cuprins treptat 91% din producia
agricol, mecanismele de intervenie diferind de la o pia la alta. Dincolo ns de
eterogenitatea rezultat, analiza OCP relev trei elemente definitorii :
- unicitatea pieei prin determinarea preurilor comune;
- garantarea preurilor prin intervenii pe piaa intern;
- un sistem de protecie la frontier a pieei europene pentru asigurarea preferinei
comunitare.
n funcie de modul n care se regsesc i interacioneaz cele trei elemente
pe diferitele piee, OCP cunosc urmtoarele forme, delimitate dup principalul
instrument de intervenie:
- organizaii comune prin pre garantat;
-organizaii comune prin subvenii directe;
-organizaii comune prin protecie extern.
Principala form de organizare a pieelor la nivel comunitar, acoperind
aproximativ 70% din produsele agricole o reprezint OCP prin pre garantat
(fig.3.1); este organizarea care ofer maximum de garantare.

6
 Dar adaptarea OCP la specificul pieelor agricole i condiionarea extern au
condus la diminuarea interveniei i dezvoltarea unor formule mai suple de tipul
interveniilor condiionale sau a subveniilor complementare preului garantat
(tabelul 3.1.). De asemenea, pentru aproximativ 30% din producia agricol se
asigur o garantare minim, fie doar prin protecie extern (25%), fie prin
subvenii directe(5%). Principala caracteristic a OCP cu garantare minim o
constituie lipsa preurilor comune.

7
 Schema clasic de intervenie pe pieele agricole europene o reprezint ns
OCP prin pre garantat, cuprinznd reglementarea pieelor interne prin preuri
comune i un sistem de protecie extern.

8
 Evoluia sistemului OCP
Evolu
n timp, lund not de evoluia agriculturii europene n anii 80, politica
agricol comun a adaptat intervenia prin pre garantat n funcie de situaia
pieelor. Rezultatul a constat n trecerea OCP de la o intervenie automat cu
garantare necondiionat a produciei realizate spre forme cu intervenie
condiionat care limiteaz garania acordat.
interveniilor s-a realizat pe baza a 6 parametri: nivelul preului;
Modularea interven
situaia pieei; tipul produsului; calitatea produsului; spaiul; timpul2.
Pn la reforma Mac Sharry (1992), evoluia PAC s-a caracterizat n principal
prin ncercri diverse de reducere a garaniilor agricole. Instituiile comunitare au
adoptat dup a doua jumtate a deceniului opt msuri de diminuare a
veniturilor agricultorilor n sperana c vor avea drept rezultat reducerea
excedentelor i restructurarea produciei. Ele au constat n: scderea preurilor
agricole, introducerea taxelor de coresponsabilitate i reducerea subveniilor
directe acordate n unele sectoare.
Dar, aciunile luate pentru diminuarea veniturilor agricultorilor nu au avut
efectele dorite n planul stabilizrii pieelor. Unul din factorii eseniali care au
limitat eficiena acestora l-a reprezentat posibilitatea compensrii reducerilor de
venit prin creterea produciei. Era deci logic s se intervin prin limitarea
cantitilor garantate. Mecanismele prin care Comunitatea a ncercat i a reuit
produciei
s limiteze volumul produc iei, i implicit al excedentelor, sunt sistemul cotelor
i sistemul stabilizatorilor bugetari.
Dup 1988 eforturile europenilor de gestionare a pieelor agricole s-au
orientat i asupra reducerii capacit
capacit ii productive a agriculturii prin msuri de
ii
ngheare a terenurilor i de extensificare.
Ca rezultat al msurilor de reformare a PAC organizaiile de pia au evoluat
de la OCP prin pre garantat spre OCP prin subvenii directe i de la OCP prin
subvenii directe spre OCP prin simpl protecie extern (tabel 3.1.).

2
P. Baudin, LEurope face ses marchs agricoles, Economica, Paris, 1993, p.100.

9
 Tabel 3.1. Evoluia Organizaiilor Comune de Pia

Dinamica OCP, caracterizat de tendinele menionate, este considerat a fi

rezultatul unei legi proprii de evoluie. Ea nu reflect ns altceva dect c o
opiune eficient n anumite condiii nu reprezint o soluie absolut; c, acolo
unde interveniile sfideaz legile pieei i nu sunt modulate n funcie de
modificarea datelor iniiale, dezechilibrele nu ntrzie s apar.
Reforma MacSharry a confirmat de altfel c n politica agricol comun,
garantarea preurilor nu mai reprezint principalul mijloc de intervenie. Reforma
continu tendina de liberalizare a pieelor care s-a manifestat n deceniul nou,
iar preocuprile instituiilor comunitare sunt tot mai mult ndreptate spre
componenta structural a PAC. Politica structural a fost prevzut n art. 39 al
Tratatului de la Roma cu scopul de a susine i stimula modernizarea agriculturii i
ameliorarea structurilor de producie. Dar, numai anii 80 cunosc o dezvoltare a
msurilor structurale care au reuit s dea coninut unei politici structurale
agricole; reforma fondurilor socio-structurale din 1989 i reforma agricol din 92
i-au conferit apoi un loc esenial n asigurarea coeziunii n Uniunea European.

10
 Politica structural agricol
structural agricol
Spre deosebire de politica preurilor, care oblig la o uniformizare a
reglementrilor naionale i la o gestiune centralizat, aciunile structurale au
putut fi lsate la dispoziia statelor membre. Pn n 1972, rolul PAC a fost de
coordonare a politicilor structurale naionale i de susinere financiar parial
25%, excepional 45% a anumitor proiecte. Erau vizate ndeosebi msurile
privind: adaptarea i ameliorarea condiiilor de producie (comasarea, asanarea i
amenajarea terenurilor); reorientarea produciei; adaptarea i mbuntirea
comercializrii; dezvoltarea debueelor pentru produsele agricole.

Primii pa
pai . Programul Mansholt
Memorandumul Mansholt3 reprezint, indiscutabil, primul moment de
referin n politica structural comunitar, prin baza teoretic i argumentarea pe
care le ofer.
Pornind de la constatarea limitelor PAC axat pe garantarea preurilor n
modernizarea i ameliorarea structurilor de producie i ridicarea nivelului de via
a agricultorilor, Mansholt recomanda dezvoltarea politicilor structurale. Programul
Agricultura 1980 partea operaional a memorandumului- ofer un plan de
reform pentru a sprijini agricultura s ias din poziia inferioar n care se
gsete att din punct de vedere economic ct i social. Soluia principal era
vzut de Mansholt n restructurarea produciei i comercializrii printr-un
ansamblu de msuri constnd n: reducerea preurilor, aciuni la nivelul structurilor
de producie, aciuni n favoarea echilibrrii pieelor i ameliorarea funcionrii lor.
Memorandumul atrgea atenia asupra faptului c problema principal a
agriculturii europene este de natur structural i poate fi soluionat prin
reducerea numrului agricultorilor i creterea dimensiunilor exploataiilor, n
condiiile unei politici prudente de preuri. Se impunea cu necesitate ca agricultura
s fie orientat spre o structur a exploataiilor care s utilizeze munc mai
puin i mai calificat, n ntreprinderi agricole moderne, capabile s asigure
agricultorilor venituri i un mod de via comparabile cu cele ale populaiei din
mediul urban.
Planul Mansholt s-a dovedit prea radical i prea ambiios n contextul
deceniului apte.
Euforia primilor ani de evoluie favorabil a agriculturii, stimulat de dinamizarea
creterii economice i de msurile PAC, nu lsa loc scepticismului. n plus, prea
puini erau cei dispui s renune la avantajele oferite de mecanismele de
intervenie prin pre garantat: venituri ridicate pentru agricultori, lipsa de
transparen n legtur cu dimensiunea contribuiei publice, susinerea politic
din partea beneficiarilor, exemplul de solidaritate i de reuit necesar procesului
general de integrare.
Singurul rezultat al memorandumului se consider a fi adoptarea n 1972 a
trei directive socio-culturale
socio-culturale, pachet legislativ care marcheaz lansarea politicii
agricole structurale. A fost, incontestabil, momentul n care s-a creat o bre
pentru reformele care au dat ulterior un nou coninut politicii agricole comune.
Totui, nu putem limita semnificaia memorandumului la att. Prin msurile
3
Prezentat Consiliului de ctre Sicco Mansholt - Comisar european al Agriculturii, la 10 decembrie 1968.

11
propuse, memorandumul Mansholt reprezint un veritabil plan de reform ,
reform
conceput ntr-o viziune global, integratoare. Remarcabil este faptul c cea mai
mare parte a msurilor preconizate au fost, n timp, adoptate. De asemenea,
principiile generale propuse pentru aplicarea programului Agricultura 1980 se
funcionare actual
regsesc n modul de func actual a fondurilor structurale
structurale: concepia
regional, descentralizarea i responsabilitatea naional, coparticiparea i
susinerea comunitar pe baza iniiativelor locale concretizate ntr-un plan. Se
poate aprecia astfel c memorandumul Mansholt ofer baza teoretic a politicii
structurale comunitare.

Evoluia msurilor structurale

Evolu
Aciunile structurale prevzute de cele trei directive au reprezentat un pas
fcut ntr-o direcie bun. Ele au fost completate n 1975 cu introducerea
compensaiilor pentru regiunile defavorizate natural, n 1977 cu ajutorul pentru
transformarea i comercializarea produselor agricole, iar n 1978 cu ajutoarele
pentru grupurile de productori; diverse msuri regionale au fost, de asemenea,
introduse pentru a diminua handicapul structural i de infrastructur a zonelor
defavorizate, cu efecte indirecte i asupra agriculturii.
Politica structural a evoluat ns lent pn n 1985, cnd criza de ansamblu a
PAC a declanat o revizuire de profunzime a msurilor structurale pentru a
favoriza ameliorarea competitivit
competitivit ii agriculturii europene
ii europene. n politica agricol
structural accentul a czut pe cutarea echilibrului ntre obiectivele propuse,
creterea competitivitii agriculturii europene, echilibrarea pieelor, protecia
mediului i dezvoltarea regiunilor defavorizate.
Reforma fondurilor structurale din 1989 a conferit Comunitii un rol sporit
n gestionarea aciunilor structurale, inclusiv a celor agricole, pentru a permite
concentrarea ac aciunilor spre regiunile defavorizate
defavorizate. Obiectivul general al
integrrii, stabilit prin Actul Unic n 1987, devenise coeziunea economic i
social prin reducerea disparitilor ntre diferitele regiuni. n planul agriculturii,
interveniile structurale au vizat:
interven
- concentrarea ajutoarelor n zonele defavorizate, pe exploataiile mici i
mijlocii;
- creterea cofinanrii comunitare n cazul msurilor acoperite de obiectivul 1
al reformei fondurilor structurale (promovarea dezvoltrii i ajustrii structurale a
regiunilor rmase n urm din punct de vedere economic i social);
- stabilizarea populaiei rurale i ntinerirea acesteia prin sprijinul n instalarea
tinerilor agricultori;
- protecia mediului;
- diversificarea activitilor n exploataiile agricole;
- simplificarea gestiunii subveniilor pentru transformarea i comercializarea
produselor agricole i pentru silvicultur4.
Este evident c dup apariia i manifestarea crizei agriculturii europene
prioritile n materie de politic agricol comun s-au modificat. Susinerea
pieelor prin preuri garantate n cadrul organizaiilor comune pentru creterea

4
4 Pierre Godin, "Agriculture: les aides structurlles applicables dans l'ensemble de la Communaut"; n
Revue du March Commun et de lUnion Europenne, 1992, p.220.

12
produciei i asigurarea unor venituri minime agricultorilor a cedat treptat locul
msurilor structurale.

Politica privind zonele defavorizate reprezint n termeni financiari principala

aciune structural, viznd peste jumtate din suprafaa agricol a UE. Un loc
important revine msurilor de ameliorare a structurilor agricole prin:
- nlocuirea sistemului planurilor de modernizare i dezvoltare cu sistemul
planurilor de ameliorare, avnd drept obiectiv ameliorarea durabil a veniturilor
agricole (accentul cade pe reducerea costurilor, mbuntirea condiiilor de
munc i via, creterea calitii produselor agricole, orientarea spre produse
deficitare, protecia mediului);
- interdicia sau limitarea subveniilor pentru investiii n cazul produciilor
excedentare;
- creterea sprijinului n formarea profesional;
- subvenii n favoarea tinerilor agricultori;
- ncurajarea pensionrilor;
- compensaii pentru zonele de munte i cele defavorizate (pe animal sau pe
hectar);
- sprijin pentru dezvoltarea serviciilor de ajutor mutual, gestiune etc.
O serie de alte obiective de natur natur complementar
complementar au fost introduse n
sfera politicii structurale comune pentru a susine dezvoltarea zonelor rurale,
creterea contribuiei agriculturii la stabilizarea vieii rurale i protecia mediului, o
mai bun integrare a agriculturii cu celelalte sectoare ale economiei, i reducerea
diferenelor regionale. Pot fi menionate n acest sens:
- ameliorarea structurilor de transformare i comercializare a produselor
agricole i silvice prin ajutoare n favoarea grupurilor de productori i susinerea
investiiilor pentru ntreprinderi agro-alimentare, de comercializare i transformare
primar a lemnului;
- ameliorarea situaiei pieelor agricole prin sprijin n extensificarea i
reconversia terenurilor (scoaterea din folosin agricol prin ngheare, mpdurire,
utilizri neagricole);
- restructurarea economiei rurale din sudul Franei, Italia i Grecia pentru a
face fa concurenei pieei iberice (programele de dezvoltare integrat PIM);
- programele de iniiativ comunitar (PIC) pentru dezvoltarea regional;
- susinerea integrrii Suediei, Finlandei i Austriei (Obiectivul 6).
Politica structural agricol, dei component a PAC, este conceput n
cadrul mai larg al politicii de dezvoltare regional. Dup reforma fondurilor
structurale din 1989 ea a devenit un instrument esenial n realizarea convergenei
reale n Uniune prin susinerea regiunilor defavorizate.
Totui, cel puin n domeniul agriculturii, componenta structural a politicii
agricole comune este departe de a-i fi atins obiectivele. Principalii factori care au
influenat aplicarea msurilor structurale i au limitat efectele poten poteniale sunt:
caracterul facultativ al unei mari pri din reglementrile comunitare, condiiile
riguroase impuse pentru acordarea ajutoarelor, lipsa de atractivitate a unor
ajutoare propuse, informare i publicitate ineficient, birocraie i lips de
profesionalism n administraiile naionale i capacitatea redus a unor ri

13
membre de cofinanare a proiectelor.
Actualele orientri n politica regional i politica agricol ne permit s
apreciem de asemenea c interveniile comunitare structurale vor deveni un
instrument privilegiat n realizarea convergenei regiunilor i economiilor membre,
n ameliorarea competitivitii agriculturii europene. Este de ateptat o
concentrare a aciunilor spre regiunile defavorizate, rmase n urm, spre zonele
rurale i o standardizare mai accentuat a tipologiei interveniilor publice. Cu
siguran, principiile regionalizrii, parteneriatului, subsidiaritii,
complementaritii i adiionalitii vor rmne coordonate majore ale politicii
structurale.
Este ns posibil o cretere a rolului iniiativelor comunitare i o relaxare a
condiiilor de aplicare a diverselor sisteme de msuri structurale n contextul unor
programe de formare profesional, de dezvoltare a centrelor de informare i de
adaptare administrativ care s faciliteze aplicarea politicii structurale comune. O
apropiere progresiv a politicii regionale i a celei structurale agricole se poate de
asemenea anticipa. Este o consecin logic ce decurge din faptul c disparitile
regionale sunt n principal de natur structural, iar regiunile rmase n urm sunt
caracterizate, de regul, de o pondere ridicat a agriculturii n realizarea PIB i
ocuparea forei de munc.

Reforma PAC din 2003 (a se vedea schema de mai jos), confirm , de altfel,
aceste tendine iniiate prin reforma din 1992.

ntreb
ntrebri pentru verificarea cuno
cunotin
tinelor
1. Ce este sistemul piepieelor comune organizate
2. Care este sistemul de interventie n cadrul OCP
intervenie OCP i care snt argumentele
3. Care au fost parametrii de interven
diminu
diminu rii nivelului de garantare
4. Ce msuri de reform
reform a propus programul Mansholt i care este
semnificaia programului
semnifica
influenat Reforma structural
5. Cum a influen structural de la sf ritul deceniului 9
sf
politica agricol
agricol comun
comun
6. Care snt principalele evolu evoluii n creterea rolului componentei
cre
structurale a PAC

14
 Evoluia i reformele PAC
Unitatea de curs 3 Evolu
Scheme de curs

ncepnd cu anii 60, agriculturile europene sunt antrenate n schimbri

profunde care afecteaz att sistemele de cultur ct i structurile de exploatare.
Alturi de creterea industrial i ridicarea general a nivelului de via, un rol
esenial n formidabila reuit economic a agriculturii vest-europene a avut-o
Politica Agricol Comun. Ea a reprezentat un model de intervenie eficient, un
instrument de modernizare i dezvoltare rapid a agriculturii, cel puin n condiiile
economico-sociale ale anilor 60. Europa a trecut de la penurie la autosatisfacere
i surplus agricol, de la situaia de importatoare net la cea de exportatoare
pentru majoritatea produselor agricole temperate; este n prezent cel mai mare
importator i al doilea exportator mondial, avnd una din agriculturile de mare
randament.
Dar, anii 80 au adus reversul medaliei: creterea excedentelor agricole i a
cheltuielilor de finanare fr ameliorarea veniturilor agricultorilor i fr reducerea
inegalitilor de venituri, exod rural ridicat, concentrarea exploataiilor etc. Europa
agricol ncepe o perioad de instabilitate pe fondul lipsei unei politici structurale
eficace i ntr-un context extern nefavorabil, dat de presiunile de liberalizare
exercitate n cadrul fostului GATT.
Reforma PAC, solicitat nc din 1968 prin planul Sicco Mansholt, este
acceptat ntr-o manier global i devine realitate abia n mai 1992. Prin
proiectul de reform Mac Sharry, PAC renun la mecanismele tradiionale de
susinere, apropiindu-se treptat de modelul nord-american al politicii agricole axat
pe plile compensatorii. Dei novatoare, PAC pstreaz att principiile eseniale,
ct i Organizaiile Comune de Pia. De asemenea, reforma a atins n mod
fundamental doar un numr restrns de produse de mare cultur: cereale,
oleaginoase, produse din lapte i carne de vit.
Mai trziu, Reforma 2003 a pregtit PAC pentru extinderea UE ctre Europa
Central i de Est, principalele evoluii fiind: orientarea ctre pia; ntrirea
disciplinei bugetare; creterea rolului msurilor structurale, n detrimentul politicii
prin garantarea preurilor; o mai bun corelare a sistemului de intervenie cu
obiectivele dezvoltrii durabile (condiionalitatea de mediu, bunstarea plantelor i
a animalelor, extensificarea agriculturii, promovarea agriculturii biologice);
creterea rolului msurilor de susinere a dezvoltrii rurale, de asemenea, n
contextul aplicrii strategiei de dezvoltare durabil.
n acest sens, a avut loc i o simplificare a sistemului de finanare prin
introducerea a dou fonduri distincte: Fondul European de Garantare Agricol,
pentru finanarea organismelor de pia, i Fondul European Agricol de
Dezvoltare Rural, pentru finanarea msurilor complementare care vizeaz
dezvoltarea spaiului rural. n 2006, PAC este vizat pentru o nou reform a
procedurilor tehnice i administrative.

15
Scheme de curs

16
17
18
19
20
21
 Unitatea de studiu 4. PAC si dezvoltarea rurala in Romnia
Rom
administraiei publice locale
Rolul administra

I. Contextul general

Evolutiile recente in sistemul de finantare europeana prin Politica Agricola

Comuna (PAC) confirma doua tendinte majore, care au putut fi observate chiar
din primii ani ai deceniului trecut:
- orientarea predominanta catre finantarea programelor de dezvoltare a spatiului
rural (pana acum aproximativ un deceniu, prioritatea era acordata finantarii
agriculturii prin plati directe pentru fermieri si subventii) si
- cresterea complementaritatii finantarii agriculturii si a spatiului rural cu finantarea
prin alte politici (in special cea regionala), cu scopul esential de a promovarea un
proces general de coeziune economica, sociala si teritoriala.
Semnificatia majora a acestui nou context de finantare este ca, prin bugetul
comunitar, comunitatile rurale pot primi in prezent bani pentru a-si sustine
strategii de dezvoltare
dezvoltare, scop in care finantarile prin programe specifice mediului
rural pot fi corelate cu programe de finantare prin politica regionala, politica de
mediu, politica de intreprindere, politica in domeniul educatiei, etc.
Pentru a beneficia eficace de sistemul interventiilor comunitare, problema
majora pentru comunitatile rurale romanesti este legata de:
- identificarea diferitelor oportunitati de finantare;
- elaborarea unui portofoliu de proiecte adecvat propriilor optiuni de dezvoltare;
- gasirea surselor de co-finantare.
Aparent nu foarte complicat, un astfel de demers este conditionat esential de
elaborarea unei strategii de dezvoltare durabila, dezvoltarea resursei umane si
promovarea de parteneriate public privat pe arii tematice prioritare de interes
comun, de preferat in asociere cu administratii teritoriale invecinate.
Avand in vedere complexitatea unei astfel de abordari si tinand cont de
situatia particulara a ruralului romanesc (infrastructura economica si sociala
deficitara, proprietate fragmentata, cu predominanta fermelor de semi-subzistenta;
fragilitate structurala, in multe cazuri chiar monoproductie; calitate slaba a
antreprenoriatului si lipsa surselor de investitii, calitate slaba a serviciilor si nivelul
redus de educatie si formare profesionala a fortei de munca; rigiditate la
schimbare si elasticitate redusa a ofertei), rezulta ca rolul motor in dezvoltarea
rurala si in valorificarea oportunitatilor oferite de contextul european trebuie
sa revina administratiei publice.
In cadrul Perspectivelor financiare 2007-2013 ale Uniunii Europene Europene,
comunitatile rurale vor putea fi co-finantate atat prin fonduri specifice Politicii
Agricole Comune, cat si prin instrumente financiare ale altor politici comunitare, in
special fondurile structurale din cadrul politicii regionale.

22
II. Finantari prin Politica Agricola Comuna

Politica Agricola Comuna

Comuna, finanteaza comunitatile rurale prin doua fonduri
fonduri:
Fondul European Agricol de Garantare FEAGA, adresat pietelor agricole
reglementate (asa numitelor piete comune organizate) si Fondul European Agricol
de Dezvoltare Rurala FEADR, adresat masurilor de dezvoltare rurala durabila
devenita al doilea pilon al aplicarii PAC dupa reforma din 2003 si cu o pondere tot
mai importanta in finanarea prin bugetul comunitar.

Atenia principala a administratiilor publice locale din mediul rural trebuie

orientata catre oportunitatile de finantare prin FEADR, instrumentul cel mai bine
adaptat nevoilor de dezvoltare a comunitatilor rurale si care asigura un
context unitar si coerent de sustinere europeana a strategiilor locale de dezvoltare.
Conform Reglementarii Consiliului EC 1698/2005, transpusa in legislatia
romaneasca prin Ordinul 243/aprilie 2006, Fondul European Agricol de Dezvoltare
Rurala este structurat pe 4 axe de finanare. Fiecare axa include mai multe masuri
cu rolul de a promova proiecte specifice care sa contribuie la realizarea
obiectivelor generale ale Politicii Agricole Comune, in concordanta cu programul
national de dezvoltare rurala si cu strategiile locale.

Schematic, finantarile FEADR vor urmari:

A. prin Axa I - Imbun

Imbun tirea competitivit
irea competitivitii sectorului agricol i silvic:
ii
- promovarea cunoasterii si ameliorarea capitalului uman prin actiuni de
pregtire profesional i informare, difuzarea de cunotine tiinifice i practici
inovatoare, promovarea pensionarilor timpurii si a stabilirii tinerilor fermieri n
mediul rural, utilizarea serviciilor de consultan si crearea de servicii in sprijinul
agentilor economici agricoli si silvici);
- restructurarea si dezvoltarea capitalului fizic, prin modernizarea exploataiilor
agricole, creterea valorii economice a pdurilor, creterea valorii adugate a
produselor agricole i silvice, dezvoltarea de noi produse si tehnologii,
imbuntirea i dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea i adaptarea
agriculturii i silviculturii, actiuni de preventie si revigorare a potentialului productiv
distrus de dezastre naturale;
- masuri pentru imbunatatirea calitatii produselor;
- masuri de tranzitie, specifice noilor state membre (sprijinirea exploataiilor
agricole de semisubzisten, sprijinirea nfiinrii grupurilor de productori;

B. prin Axa II - "mbun

mbun tirea mediului i a peisajului"
irea peisajului", masuri pentru
utilizarea durabila a terenurilor agricole si silvice, prin plati compensatorii pentru
handicap natural, actiuni de agromediu, prime de mpdurire, plati "Natura 2000";

vieii n spa
C. prin Axa III "Calitatea vie spaiul rural i diversificarea economiei
rurale":
- masuri pentru diversificarea economiei rurale, prin diversificarea activitilor
non-agricole,sprijin pentru crearea i dezvoltarea microntreprinderilor,

23
incurajarea activitilor turistice;
- masuri de imbunatatire a calitatii vietii, prin dezvoltarea serviciilor de baz
pentru economia i populaia rural (cu rolul de a creste atractivitatea satelor),
renovarea i dezvoltarea satelor, conservarea i mbuntirea motenirii rurale
(spre exemplu, planuri de protectie si administrare asociate cu siturile Natura
2000, masuri pentru revigorarea si intretinerea siturilor de mare valoare naturala,
precum si a mostenirii culturale);
- masuri de perfectionare si informare pentru elaborarea si implementarea
strategiilor de dezvoltare locala (studii ale zonei, difuzarea de informatii,
pregatirea personalului, implementarea de parteneriate public-privat);

LEADER, actiuni privind elaborarea de strategii de dezvoltare

D. prin Axa IV LEADER
locala, dezvoltarea de parteneriate public-privat, proiectarea si implementarea
strategiilor, finantarea programelor de cooperare.

Administratia publica are responsabilitatea sa se implice la nivelul

tuturor axelor
axelor, fie ca solicitant, fie ca partener, fie ca institutie de sprijin si
coordonare prin actiuni complementare de informare, consultanta, diseminare, etc.
Responsabilitatea ca promotor revine insa pe un numar redus de masuri, in
principal vizand:

1. pe axa I, investitii pentru modernizarea infrastructurii agricole si

silvice;
2. pe axa III, investitii pentru renovarea satelor satelor, conservarea i
mbuntirea motenirii rurale si in promovarea de actiuni pentru organizarea si
dezvoltarea parteneriatelor public privat;
3. pe axa IV, functionarea Grupurilor de Actiune Locala (parteneriatele
public privat din cadrul programului LEADER) si implementarea proiectelor
incluse in strategia de dezvoltare locala.

In mod concret, ca portofoliu posibil de proiecte

proiecte, pot fi avute in vedere:
1. pe axa I: constructii sau modernizari de drumuri agricole, inclusiv sisteme
de marcare, semnalizare; moderenizarea sistemelor de irigatii si desecare;
asigurarea surselor de apa si energie electrica; retele de alimentare cu energie
electrica a exploatatiilor agricole; lucrari de protectie a terenurilor impotriva
inundatiilor; amenajari de drumuri forestiere de utilitate privata; constructia si
consolidarea digurilor si paraielor din zone cu risc; lucrari hidrotehnice; (toate
lucrarile trebuie incadrate in planul de urbanism general si in planul de urbanism
zonal);
2. pe axa IIIIII: retele de aprovizionare cu apa potabila, cu gaz; sisteme de
canalizare si epurare a apei; retele de drumuri comunale, strazi, drumuri de acces
la obiective turistice; alei pietonale, amenajari de piete comerciale, parcuri;
constructii si amenajari de locuri de recreere (spatii de joaca, terenuri de sport);
renovari de constructii cu valoare arhitecturala, culturala sau istorica; investii in
servicii culturale si ale bibliotecilor (echipamente, dotari); amenajarea centrelor de
informare turistica; promovare si informare turistica, alte investitii cu caracter

24
public avand rolul de conservare si valorificare a mostenirii culturale si traditionale
sau investii socio-culturale cu rol de ameliorare a conditiilor de viata;
3. pe axa IV IV: constituirea si functionarea Grupurilor de Actiune Locala,
elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare locala, implementarea
proiectelor de cooperare (intre teritorii ale aceluiasi stat, intre teritorii apartinand
unor state diferite). Proiectele propuse vor avea la baza parteneriate public privat
(public maxim 50%) care sa asigure un nivel ridicat de valorizare a patrimoniului
natural si cultural endogen, intarirea competitivitatii si crearea de locuri de munca,
precum si ameliorarea capacitatii organizationale a comunitatilor locale in cadrul
unor strategii de dezvoltare rurala integrata si durabila.

III. Complementaritati cu fondurile structurale aferente Politicii Regionale

Politica Regionala a Uniunii Europene este constituita dintr-un ansamblu de

instrumente si proceduri vizand diminuarea decalajelor de dezvoltare intre tarile si
regiunile tarilor membre.
In principal, este o politica de redistribuire a unei parti din bugetul Uniunii (in
prezent, aproximativ 35%) catre regiunile cele mai putin prospere ale UE (maxim
75% din PIB-ul mediu), prin ceea ce Regulamentele UE numesc Obiectivul 1 de
finantat. Pe noile perspective financiare europene se adauga alte doua obiective
competitivitate/ocupare si cooperare teritoriala (aproximativ 20% din fonduri),
pentru a raspunde unor prioritati strategice ale Uniunii.

Avand in vedere ca toate regiunile de dezvoltare ale Romaniei vor intra in

obiectivul 1 de finantat
finantat, exista un imens potential de a corela cele aproximativ
11 miliarde euro finantare primita prin Politica Agricola Comuna cu cele 19,6
miliarde primite prin Politica Regionala (sistemul fondurilor structurale si de
coeziune) pentru a promova si sustine strategii de dezvoltare rurala integrata.
Dincolo de efectele de dinamica si integrare ce vor rezulta din proiectele realizate
la nivel national si trans-national sau din proiectele operatorilor regionali si locali,
administratia publica rurala poate aplica direct pe Programele Operationale (PO).
Acestea reprezinta instrumentele de implementare a Politicii Regionale si
definesc managementul finantarilor prin fondurile structurale si de coeziune:
FEDER Fondul European de Dezvoltare Regionala, FSE Fondul Social
european si FC Fondul de Coeziune.

Sistemul Programelor Operationale cuprinde: Programul Operational

Dezvoltarea Resurselor Umane, Programul Operational Cresterea Competitivitatii
Economice, Programul Operational Transport, Programul Operational Mediu,
Programul Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative, Programul
Operational Regional si Programul Operational Asistenta Tehnica.

Fara a intra in detalii privind axele si masurile specifice fiecarui program

(acestea pot fi, de altfel, consultate pe site-urile autoritatilor de management sau
pe www.fonduri-structurale.ro), ne propunem totusi sa atragem atentia asupra
celor mai importante dintre masurile pentru care administratia publica rurala

25
este eligibila si care pot fi astfel accesate pentru a obtine finantari
complementare in implementarea unor strategii integrate de dezvoltare:

A. prin Programul Operational Regional:

- Axa 2 Imbunatatirea infrastructurii sociale (infrastructura de sanatate,
infrastructura serviciilor sociale, infrastructura educationala);
- Axa 3 Sprijinirea dezvoltarii mediului de afaceri regional si local (dezvoltarea
structurilor de sprijinire a afacerilor pentru a promova transferul de tehnologie,
produse si procese de productie nepoluante, cooperarea tehnologica prin crearea
de retele integrate);
- Axa 4 Dezvoltarea turismului regional si local (pe masura 4.2.
Crearea/dezvoltarea/modernizarea infrastructurilor specifice pentru
valorificarea durabila a resurselor naturale cu potential turistic);

B. prin Programul Operational Cresterea Competitivitatii Economice:

- Axa 1 Un sistem inovativ de productie (sprijin in dezvoltarea
antreprenoriatului pentru alte domenii decat cele finantabile prin FEADR);
- Axa 3 Tehnologia informatiei si comunicarii pentru sectoarele public si privat
(sustinerea utilizarii noilor tehnologii in informare si comunicare, dezvoltarea si
eficientizarea serviciilor publice electronice);
- Axa 4 Imbunatatirea eficientei energetice si dezvoltarea durabila a sectorului
energetic;

C. Programul Operational Mediu

- Axa 1 Extinderea si modernizarea sistemelor de apa/apa uzata;
Axa 2 Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor si
reabilitatrea siturilor contaminate;
Axa 4 Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protectia
naturii;
Axa 5 Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale
in zonele cele mai expuse la risc;

D. prin Programul Operational Dezvoltarea Resurselor Umane:

- Axa 5 masura 5.2. Promovarea sustenabilitatii pe termen lung in zonele
rurale in termenii dezvoltarii resurselor umane si a ocuparii;
- Axa 6, masura 6.1. Promovarea incluziunii sociale

E. Programul Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative;

- pe toate cele 3 axe, fie ca beneficiari, fie ca grup tinta, pe masuri specifice
care vizeaza implementarea reformei functiei publice, dezvoltarea capacitatii de
imbunatatire a performantei serviciilor in administratia locala, intarirea capacitatii
de management strategic si de planificare a actiunilor, rationalizarea furnizarii
serviciilor locale si intarirea managementului resurselor umane.

Fiecare program complement cuprinde detalii pe masuri privind obiectivele,

tipurile de operatiuni, durata, clasificarea interventiilor, valoarea grantului si nivelul

26
co-finantarii, criteriile de eligibilitate, criteriile de selectie/evaluare, solicitantii si
grupurile tinta, principiile aplicate. In corelarea diferitelor masuri retinem principiul
evitarii dublei finantari, conform caruia un proiect poate fi finantat dintr-o singura
sursa a fondurilor europene.

Mentionam, de asemenea, faptul ca, fara a-si putea asuma rolul de promotor
sau beneficiar direct, administratia publica poate promova si sustine initierea de
proiecte pe alte masuri cu rol important de antrenare a dezvoltarii locale. Nu ne
referim aici doar la fondurile Politici Agricole si ale Politicii Regionale, ci si la
programele specifice politicii comune de pescuit, ale politicii de mediu, ale politicii
pentru educatie, cultura si formare profesionala sau a politicii de ntreprindere. O
buna informare si diseminare a informatiei la nivelul comunitatii, eventual cu
exemple de bune practici din alte tari ale Uniunii, poate avea un rol esential in
atragerea de fonduri si proiecte care sa potenteze eficacitatea strategiilor de
dezvoltare.

Insistam in final asupra exigentei majore de a pleca de la o strategie. Este

important sa stabilim resursele, nevoile, oportunitatile, amenitarile, avantajele
competitive. Fara o strategie va lipsi coerenta in utilizarea fondurilor, se vor risipi
resurse, dar mai ales timp, timp care va curge in devafoarea polulatiei care
traieste in mediul rural.

27