Stand Ordin101 CMaternal

Ordin nr.
101/2006
din 15/03/2006
privind aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru centrul maternal şi a

Ghidului metodologic de implementare a acestor standarde
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 458 din 26/05/2006
În temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001 privind

înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, aprobată şi
modificată prin Legea nr. 252/2001, cu modificările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (5)
din Hotărârea Guvernului nr. 1.432/2004 privind atribuţiile, organizarea şi
funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului,
secretarul de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului

emite prezentul ordin.
Art. 1. - Se aprobă Standardele minime obligatorii pentru centrul maternal, precum

şi Ghidul metodologic de implementare a acestor standarde, prevăzute în anexele nr.
1 şi 2*) care fac parte integrantă din prezentul ordin.
___________
*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 458 bis în afara abonamentului, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru
relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri
nr. 1.
Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul

secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr.
87/2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru centrul maternal,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 16 august 2004.
Secretarul de stat al Autorităţii Naţionale pentru

Protecţia Drepturilor Copilului,
Bogdan Adrian Panait
Bucureşti, 15 martie 2006.

Nr. 101.
Anexă
din 15/03/2006
cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale

pentru Protecţia Drepturilor Copilului nr. 101/2006 privind aprobarea Standardelor
minime obligatorii pentru centrul maternal şi a Ghidului metodologic de implementare
a acestor standarde
ANEXA Nr. 1
STANDARDE MINIME
obligatorii pentru Centrul maternal
Centrul maternal, denumit în continuare CM, este un serviciu pentru prevenirea

separării copilului de părinţii săi, de tip rezidenţial, organizat pe model familial, a
cărui misiune este de a permite formarea, menţinerea şi întărirea legăturilor familiale,
precum şi sprijinirea familiei pentru asumarea responsabilităţilor parentale.
Beneficiarii direcţi ai centrului maternal sunt cuplurile mamă-copil, precum şi
gravida în ultimul trimestru de sarcină, în situaţii de risc în ceea ce priveşte separarea
copilului de familia sa, cum ar fi de exemplu:
• mame cu copii nou-născuţi, cu risc de abandon (în general mame singure, mame
minore, mame provenind din familii marginalizate, sărace etc.);
• mame cu copii care temporar nu (mai) au locuinţă sau/şi care se confruntă cu mari
probleme (financiare, profesionale, relaţionale) fiind în imposibilitate de a răspunde
corespunzător nevoilor specifice ale copilului.
Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumite în
continuare DGASPC, precum şi organizaţiile neguvernamentale, denumite în
continuare ONG, pot înfiinţa centre maternale pe probleme specifice în conformitate
cu nevoile concrete ale judeţului/sectorului municipiului Bucureşti, respectând
standardele minime obligatorii prezente, precum şi alte standarde corespunzătoare
problemei respective, de exemplu:
• gravide sau mame cu vârsta sub 18 ani;
• mame şi copii aflaţi pe stradă sau tinere foste copii ai străzii cu copii;
• mame şi copii victime ale violenţei în familie sau numai copilul victimă a
violenţei în familie ori a abuzului, neglijării şi exploatării;
• cuplu mamă-copil inclus într-un program de restabilire a legăturii familiale, după
ce copilul a avut o măsură de protecţie.
Standardele minime obligatorii prezente sunt complementare, în mod particular, cu
următoarele documente:
1. Standardele minime obligatorii pentru serviciile de tip rezidenţial;
2. Standardele minime obligatorii privind centrul de pregătire şi sprijinire a
reintegrării sau integrării copilului în familie;
3. Standardele minime obligatorii privind centrul de consiliere şi sprijin pentru
părinţi şi copii;
4. Standardele minime obligatorii pentru managementul de caz în domeniul
protecţiei copilului.
Standardele sunt grupate pe următoarele arii de interes:
Locul centrului maternal în sistemul judeţean/local de servicii
1. Locul centrului maternal în sistemul judeţean/local de servicii
Asistenţa cuplurilor mamă-copil (copii) în centrul maternal
2. Admiterea în centrul maternal
3. Program personalizat de intervenţie
4. Managementul de caz la nivelul centrului maternal
Domenii de intervenţie
5. Găzduirea, ambientul şi asigurarea hranei
5.1. Amplasamentul şi amenajarea interioară
5.2. Măsurile de siguranţă şi securitate
5.3. Condiţii de locuit
5.4. Asigurarea hranei
6. Educaţia şi consilierea beneficiarelor
7. Integrarea socială şi profesională
8. Menţinerea stării de sănătate
9. Încetarea rezidenţei
Managementul centrului maternal
10. Proiectul instituţional
11. Managementul resurselor umane
11.1. Structura şi atribuţiile personalului
11.2. Formarea personalului
11.3. Comunicarea internă şi munca în echipă
11.4. Supervizarea profesională
Protecţia împotriva abuzurilor
12. Protecţia împotriva abuzurilor
LOCUL CENTRULUI MATERNAL ÎN SISTEMUL JUDEŢEAN/LOCAL DE

SERVICII
Standardul 1 Locul in sistemul judetean/local de servicii

Centrul maternal este infiintat si functioneaza in conexiune cu alte servicii
sociale din comunitate sau/si judet/sector al municipiului Bucuresti, care au
misiuni complementare.
Rezultat Fiecare mama beneficiara si fiecare membru al echipei de personal dintr-un

centru maternal cunosc institutiile si serviciile din comunitate cu care se
colaboreaza in activitatile din timpul rezidentei si dupa parasirea centrului
maternal. Cuplul mama-copil beneficiaza de asistenta complementara.
Centrul maternal are o prezentare schematica a sistemului de servicii sociale
in care se precizeaza clar locul pe care il ocupa si cu ce alte servicii se
relationeaza.
Cerinte de implementare a Standardului 1
1.1. Cartografierea serviciilor existente intr-o unitate teritoriala si specificarea

relatiilor dintre ele (sau prezentarea schematica a sistemului de servicii) este in
responsabilitatea consiliilor judetene/locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti
care aplica o strategie coerenta in domeniul social. Precizand care este locul CM in
aceasta schema se asigura accesul personalului si al beneficiarilor la o viziune de
ansamblu asupra sistemului.
1.2. Coordonatorul CM se asigura ca reprezentarea locului CM in schema de servicii este

corecta, reactualizata.
1.3. Schema sistemului de servicii cu precizarea locului ocupat de CM se afiseaza intr-un loc
accesibil mamelor beneficiare si personalului din centru.
1.4. Coordonatorul CM organizeaza anual si ori de cate ori este nevoie o sedinta de lucru
cu personalul pentru a face cunoscuta evolutia sistemului de servicii in care se
incadreaza CM si pentru a asigura cunoasterea relatiilor de colaborare de catre toti
membrii echipei.
1.5. Este obligatorie prezentarea locului CM in sistemul de servicii fiecarui nou angajat,
odata cu inceperea activitatii in centru.
1.6. Personalul este pregatit sa ofere mamelor toate informatiile legate de celelalte
servicii din sistem si de modalitatea in care pot fi contactate direct de catre mame,
in mod autonom pe cat posibil.
1.7. Parintii/rudele/alte persoane adulte relevante pentru cuplul mama-copil primesc o lista
cu serviciile partenere ale CM si indrumari/explicatii in legatura cu acestea. Se acorda
o atentie particulara serviciilor de care mama poate beneficia dupa iesirea din CM.
1.8. DGASPC/ONG incheie acorduri de parteneriat cu toate serviciile mentionate in schema care
au relatii de colaborare cu CM.
1.9. ONG este obligat sa raporteze la DGASPC ca are infiintat un CM si care este capacitatea
acestuia.
Indicatorii pentru Standardul 1

(I)1 .1. - 1.2. Existenţa schemei sistemului de servicii, în care este vizualizat locul
ocupat de CM.
(I)1 .3.1. Vizibilitatea/accesibilitatea schemei pentru beneficiari, personal şi
comunitate.
(I)1 .3.2. Mamele cunosc celelalte servicii din sistem de care pot beneficia.
(I)1 .4. Reuniunile cu personalul pentru explicarea locului CM în sistem se
desfăşoară cel puţin o dată pe an.
(I)1 .7. Lista serviciilor cu precizarea adresei, a numărului de telefon şi a persoanei
de contact este disponibilă personalului şi mamelor. Lista serviciilor cu precizarea
adresei, a numărului de telefon şi a persoanei de contact este reactualizată permanent.
(I)1 .8. Numărul de acorduri de parteneriat încheiate cu serviciile din comunitate.
ASISTENŢA CUPLURILOR MAMĂ-COPIL (COPII) ÎN CENTRUL

MATERNAL
Standardul 2 Admiterea in centrul maternal

Cuplul mama-copil beneficiaza de gazduire, asistenta si suport in cadrul
centrului maternal, pe perioada determinata de timp.
Rezultat Fiecare cuplu mama-copil este primit in centrul maternal intr-un climat care
asigura siguranta, respect si respect.
Cerinte de implementare a standardului 2
2.1. Dispozitia de admitere data de directorul general/executiv al DGASPC sau conducerea ONG
pentru primirea cuplului mama-copil/gravidei in ultimul trimestru de sarcina in CM se
face in baza unui plan de servicii a carui finalitate este prevenirea separarii
copilului de mama sa/parintii sai. Planul de servicii este in responsabilitatea
asistentului social de la nivelul serviciului public de asistenta sociala/persoanei cu
atributii in asistenta sociala de la nivelul comunitatii din care provine mama/gravida.
In cazul in care situatia cuplului mama-copil/gravidei nu este cunoscuta asistentului
social/persoanei mentionate anterior, DGASPC/ONG este obligat sa ia legatura cu acesta
si sa solicite intocmirea unui plan de servicii.
2.2. In cazul in care mama/gravida este minora, admiterea acesteia in CM se face in baza unei
hotarari de plasament emisa de comisia pentru protectia copilului sau instanta
judecatoreasca, conform legii, iar admiterea copilului (copiilor) prin dispozitie a
directorului general/executiv al DGASPC, respectiv de conducerea ONG. In acest caz,
managerul de caz din cadrul DGASPC/ONG intocmeste un plan individualizat de protectie
pentru gravida minora sau pentru cuplul mama minora-copil.
2.3. In cazul gravidei minore care are deja o masura de protectie de tipul plasamentului sau
plasamentului in regim de urgenta, situatia acesteia va fi reevaluata in noul context in
vederea transferului in CM - printr-o noua masura de protectie (vezi cerinta 2.2).
2.4. Se recomanda vizitarea CM de catre cuplul mama-copil, inainte de luarea dispozitiei de

admitere, precum si informarea mamei cu privire la drepturile si obligatiile ce-i revin
pe perioada rezidentei. Mama este corect informata despre misiunea si metodologia CM.
2.5. Echipa CM detine toate detaliile legate de cuplul mama-copil si planul de

servicii/planul individualizat de protectie. Cererea mamei si contractul de rezidenta,
precum si hotararea de plasament daca este cazul, fac parte din documentatia care sta la
baza intocmirii dosarului familiei rezidente.
2.6. Inainte de primirea in CM a cuplului mama-copil, spatiul individual destinat acestuia

este amenajat. Este recomandat ca grupul de beneficiari rezidenti in CM sa fie
instiintat de admiterea unui nou cuplu.
2.7. Un membru al echipei CM, desemnat de coordonatorul CM, va insoti cuplul mama-copil in
primele cateva ore ale gazduirii, astfel incat sa faciliteze acestuia adaptarea in
mediul institutional. Este recomandat ca acesta sa prezinte cuplului mama-copil grupul
de beneficiari si detalii despre spatiul CM.
2.8. Fiecare CM isi stabileste criterii de admitere in baza standardelor minime obligatorii
prezente si a altor acte normative in vigoare, care sunt avizate de directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului.
2.9. In cazul CM apartinand organizatiilor neguvernamentale, se comunica lunar numarul de

locuri ocupate.

(I)2 .4. - Numărul de cereri de găzduire;
- Număr de evaluări;
- Numărul de beneficiari raportat la numărul de vizite în CM anterioare admiterii;
- Numărul de beneficiare informate cu privire la contractul de rezidenţă şi la
drepturile şi obligaţiile ce-i revin pe perioada rezidenţei în raport cu numărul de
beneficiare.
(I)2 .5. - Numărul de planuri de servicii/planuri individualizate de protecţie în
raport cu numărul de cupluri mamă-copil primite în CM;
- Numărul de dosare în raport cu numărul de cupluri mamă-copil admise în CM.
(I)2 .8. Existenţa criteriilor de admitere şi concordanţa acestora cu legislaţia în
vigoare.
Standardul 3 Programul personalizat de interventie
In cadrul centrului maternal fiecare cuplu mama-copil este ocrotit in baza unui
program personalizat de interventie care abordeaza intr-un mod coerent si unitar
componentele legate de: educatia si responsabilitatea mamei in relatia sa cu
copilul, asigurarea sanatatii fizice si psihice a mamei si copilului, pregatirea
reintegrarii familiale si sociale. Acest program se elaboreaza si se pune in
practica numai cu acordul mamei si cu participarea sa directa.
Rezultat Fiecare cuplu mama-copil beneficiaza de o interventie personalizata in functie

de nevoile identificate la admiterea in centrul maternal adaptata ulterior si
axata pe dezvoltarea autonomiei mamei si pe pregatirea reintoarcerii cuplului
mama-copil in mediul familial, in conditii sigure si favorabile dezvoltarii
copilului.
3.1. Programul personalizat de interventie, denumit in continuare PPI, este elaborat de

responsabilul de caz si personalul de specialitate al CM.
3.2. PPI se elaboreaza in cel mult 2 saptamani de la admiterea cuplului mama-copil in CM.
3.3. La implementarea PPI participa si specialisti din comunitate.
3.4. Responsabilul de caz monitorizeaza implementarea efectiva a PPI si face raportarile

catre managerul de caz, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de
caz in domeniul protectiei copilului.
3.5. PPI este un document scris redactat de comun acord cu mama si cuprinde componente care
se refera cel putin la: a) relatia mama-copil; b) educatia mamei pentru cresterea
copilului; c) pregatirea mediului familial pentru primirea si integrarea copilului si a
mamei; d) orientarea si pregatirea pentru integrare sociala si profesionala. Fiecare
componenta are obiective operationale, activitati si rezultate previzionale in intervale
de timp determinate, specialisti nominalizati cu atributii clare (atat din cadrul CM,
cat si din alte servicii din comunitate), resurse materiale si financiare, proceduri si
date de reevaluare stabilite.
3.6. Coordonatorul CM are obligatia de a desemna personalul de specialitate care sa participe

la elaborarea si implementarea PPI si de a contacta celelalte servicii cu care CM se
relationeaza in vederea nominalizarii celorlalti specialisti cu responsabilitati in
cadrul programului respectiv.
3.7. Este obligatorie includerea in echipa care elaboreaza si implementeaza PPI a

asistentului social din cadrul serviciului public de asistenta sociala sau a persoanei
cu atributii in asistenta sociala din comunitatea in care se afla domiciliul mamei, al
partenerului sau familiei naturale sau largite in care cuplul mama-copil se va integra
dupa iesirea din CM.
3.8. Elaborarea si re-evaluarea PPI se realizeaza cu acordul mamei si, dupa caz, cu
consultarea tatalui copilului, a bunicilor si a altor persoane importante pentru cuplul
mama-copil.
3.9. Re-evaluarea are loc trimestrial sau de cate ori este nevoie, si este consemnata in
dosarul cuplului mama-copil si se avizeaza de coordonatorul CM.
3.10. Furnizarea serviciilor cuprinse in PPI se realizeaza in baza unui contract de rezidenta
incheiat intre mama si CM inaintea admiterii. Se recomanda ca durata medie a
contractului sa fie de 6 luni.
3.11. In cazul mamei/gravidei minore, contractul de rezidenta este semnat de parintii sau
reprezentantul legal al acesteia. Pentru mamele/gravidele minore cu varsta peste
14 ani, contractul de rezidenta este semnat si de acestea, insa dupa o evaluare si
consiliere psihologica prealabila prin care se urmareste a se stabili daca isi poate
asuma respectarea prevederilor cuprinse in contract si semnarea acestuia.
3.12. In cazul gravidei minore cu masura de protectie (situatia mentionata la cerinta 2.3.),
dupa nastere se incheie un nou contract de rezidenta, in aceleasi conditii mentionate
anterior.
3.13. Pentru serviciile care se ofera in alte structuri din comunitate, DGASPC/ONG are
contracte incheiate cu acestea, valabile pentru toti beneficiarii CM.

(I)3 .1. - 3.2. Numărul de PPI raportat la numărul beneficiarilor.
(I)3 .4. Numărul de beneficiari raportat la responsabilul de caz.
(I)3 .5. Conţinutul PPI respectă cele patru componente obligatorii şi structura
stabilită pentru fiecare componentă în parte.
(I)3 .8. Mama cunoaşte conţinutul PPI.
(I)3 .9. Numărul de re-evaluări ale PPI.
(I)3 .10. - 3.13. Numărul de contracte şi durata medie a contractelor.
Standardul 4 Managementul de caz la nivelul centrului maternal

Fiecare cuplu mama-copil din centru maternal, are desemnat un responsabil de
caz, care face parte din personalul centrului maternal.
Rezultat Prin aplicarea metodei managementului de caz se realizeaza abordarea

profesionista a fiecarui caz in parte, adaptandu-se oferta serviciilor furnizate
sau facilitate de centrul matern la nevoile concrete ale cuplului mama-copil.
4.1. Responsabilul de caz, denumit in continuare RC, este numit de coordonatorul CM in cel
mult 3 zile de la admiterea cuplului mama-copil in CM. Se recomanda numirea acestuia in
cel mai scurt timp dupa desemnarea/nominalizarea managerului de caz de catre DGASPC,
conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz in domeniul
protectiei copilului. Astfel, manager de caz poate fi: asistentul social de la nivelul
serviciului public de asistenta sociala, asistentul social/alt profesionist din cadrul
DGASPC sau asistentul social/alt profesionist din cadrul ONG; ultimii doi pot avea in
monitorizare fie planul de servicii (atunci cand acesta este elaborat de persoana cu
atributii in asistenta sociala), fie planul individualizat de protectie (in cazul
mamelor/gravidelor minore).
4.2. RC participa la elaborarea si monitorizarea planului de servicii/planului individualizat

de protectie stabilit de managerul de caz impreuna cu echipa CM, conform necesitatilor
cuplului mama-copil.
4.3. Ca pregatire, RC este un profesionist cu competente in domeniul asistentei sociale.
4.4. RC verifica saptamanal ca activitatea planificata se desfasoara conform PPI, care este
parte integranta a planului de servicii/planului individualizat de protectie.
4.5. RC verifica lunar ca activitatile stabilite in PPI se deruleaza sau cele facilitate de
CM conduc la realizarea obiectivelor aferente si informeaza managerul de caz. Daca
constata modificari determinante in situatia cuplului mama-copil sau a eficientei
serviciilor oferite sau facilitate de CM, RC solicita managerului de caz reevaluarea
planului de servicii/planului individualizat de protectie.
4.6. RC are intalniri individuale cu specialistii din CM implicati in implementarea PPI sau
cu intreaga echipa a CM ori numai cu o parte a acesteia in vederea monitorizarii
implementarii PPI la nivelul CM. RC poate efectua vizite de monitorizare a implementarii
PPI si prin intermediul specialistilor din afara CM.
4.7. RC are in atributii intocmirea si actualizarea dosarului familiei rezidente in CM.

Documentele cuprinse in acest dosar se afla in copie si la managerul de caz.

(I)4 .1. Raportul dintre numărul cuplurilor mamă-copil din CM şi cel al numirilor
RC.
(I)4 .2. Numărul de PPI raportate la numărul RC.
(I)4 .4. - Gradul de utilizare al serviciilor oferite sau facilitate de CM specificate în
PPI;
- Existenţa în dosarul familiei rezidente în CM a consemnărilor săptămânale făcute
de către RC.
(I)4 .5. - Numărul de rapoarte lunare cu privire la situaţia cuplului mamă-copil,
comparativ cu soluţiile şi obiectivele stabilite în PPI;
- Numărul de reevaluări pe fiecare caz în parte.
(I)4 .6. Numărul de întâlniri pe fiecare caz în parte dintre RC şi membrii/echipa
pluridisciplinară.
DOMENII DE INTERVENŢIE
5. GĂZDUIREA, AMBIENTUL ŞI ASIGURAREA HRANEI
Standardul 5.1.Amplasamentul si amenajarea interioara

Amplasamentul si amenajarea interioara a centrului maternal sunt in
concordanta cu nevoile de asistenta ale cuplului mama-copil si ofera un mediu
care sa permita derularea programului personalizat de interventie.
Rezultat Cuplul mama-copil locuieste intr-o institutie bine proiectata, dotata si

echipata corespunzator nevoilor lui, in conditii de amplasare si deschidere
catre comunitate si serviciile oferite sau facilitate de aceasta.
Organizarea si dotarea spatiului favorizeaza implicarea mamei in ingrijirea
copilului sau si responsabilizarea ei pentru modul in care copilul sau se
dezvolta.
Cerinte de implementare a Standardului 5.1.
5.1.1. Locatia CM este intr-o arie teritoriala care are acces la serviciile oferite de
comunitate.
5.1.2. Metodologia de organizare a CM are prevederi clare in ceea ce priveste organizarea

interna a spatiilor individuale ocupate de cuplurile mama-copil, a spatiilor
igienico-sanitare, a spatiilor comune, de servire a mesei si de petrecere a timpului
liber, a spatiilor destinate vizitatorilor, a celor destinate activitatilor
psihopedagogice, precum si a celor administrative.
5.1.3. Metodologia de functionare a CM prevede existenta unui regulament de ordine interioara

(in cazul ONG) sau a unor norme interne de functionare (in cazul DGASPC) care sa
defineasca responsabilitatile beneficiarilor cu privire la cel putin urmatoarele
aspecte: a) raporturile dintre mama si copil, b) relatiile de "buna convietuire",
c) comportamente admise/promovate in CM, d) repere ale programului zilnic si e) masuri
prevazute in situatia incalcarii regulamentului/normelor de ordine interioara.
5.1.4. Metodologia de organizare si functionare a CM, denumita in continuare MOF, prevede
existenta unui contract de rezidenta, in doua exemplare, care sa cuprinda cel putin
urmatoarele aspecte: a) misiunea CM, b) date de identificare ale partilor semnatare
ale contractului de rezidenta (beneficiar si coordonatorul CM), c) perioada de
gazduire, d) motivele cererii de gazduire, e) obiectivele asigurarii asistentei in
cadrul CM si f) responsabilitatile celor doua parti.
5.1.5. CM trebuie sa fie amenajat astfel incat sa corespunda nivelului mediu socio-economic
al comunitatii in care este amplasat.
5.1.6. Se recomanda ca CM sa nu functioneze in aceeasi locatie cu un serviciu de tip

rezidential care este inca functional.
Indicatorii pentru Standardul 5.1.

(1)5.1.1. Numărul de servicii comunitare, publice sau private, aflate în aria
teritorială a CM.
(1)5.1.2. - Numărul de camere raportate la capacitatea maximă de primire a CM.
- Numărul de spaţii destinate preparării şi servirii mesei în raport cu numărul
maxim de beneficiari rezidenţi.
- Numărul de birouri destinate personalului în raport cu numărul de angajaţi.
- Existenţa avizelor şi a autorizaţiilor de funcţionare, în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
(1)5.1.3. - Numărul de contracte de rezidenţă semnate de către cliente în raport cu
numărul de cupluri mamă-copil rezidente. Numărul de contracte de rezidenţă/an.
- Existenţa reperelor programului zilnic (servirea mesei, programul de vizite,
programul de ieşiri).
- Numărul de evenimente cu potenţial conflictual.
- Măsurile luate, inclusiv încetarea acordării rezidenţei, ca urmare a încălcării
regulamentului de ordine interioară/normelor interne de funcţionare de către
beneficiari.
(1)5.1.4. - Numărul de contracte de rezidenţă în raport cu numărul de cupluri
mamă-copil beneficiare.
- Numărul de contracte de rezidenţă prelungite, în raport cu numărul anual de
beneficiari.
- Numărul de contracte de rezidenţă în raport cu numărul de PPI elaborate.
Standardul 5.2.Masurile de siguranta si securitate

In centrul maternal sunt aplicate masurile de siguranta si securitate legale
necesare pentru asigurarea protectiei clientilor, vizitatorilor si a
personalului impotriva evenimentelor si accidentelor cu potential vatamator.
Rezultat Cuplurile mama-copil, vizitatorii si profesionistii se afla in siguranta in
cadrul centrului maternal.
5.2.1. MOF contine proceduri de prevenire a situatiilor de risc si de interventie in aceste

situatii.
5.2.2. CM detine toate autorizatiile si asigurarile pentru o functionare optima in

conformitate cu prevederile legale in vigoare.

(1)5.2.1. - Numărul de ore de pregătire în vederea acordării primului ajutor, în
vederea informării asupra procedurilor referitoare la siguranţă şi securitate la care au
participat membrii personalului.
- Existenţa schemelor de evacuare expuse la loc vizibil.
- Numărul de ore destinate discutării regulamentului de ordine interioară/normelor
interne de funcţionare cu beneficiarul.
(1)5.2.2. - Existenţa autorizaţiilor de funcţionare, expuse la loc vizibil.
- Conţinutul proceselor verbale întocmite cu ocazia evaluărilor în vederea
monitorizării stării de siguranţă şi securitate a locaţiei de către personalul specializat.
Standardul 5.3.Conditii de locuit

Conditiile de locuit ale cuplului mama-copil in centrul maternal sunt
mentinute in stare buna de functionare.
Rezultat Mama si copilul traiesc intr-un cadru care le ofera acestora un cadru
securizant si suportiv.
5.3.1. MOF prevede gazduirea pe o perioada determinata, fiind necesare un minim de 6 spatii
individuale pentru cuplul mama-copil, care sa raspunda nevoii de intimitate a
familiei, precum si spatiu pentru petrecerea timpului liber, spatiu pentru prepararea
si depozitarea alimentelor si spatii igienico-sanitare. Se recomanda ca: a) mamele cu
mai multi copii sa fie gazduite intr-o camera individuala; b) intr-o camera sa fie
gazduite cel mult doua cupluri mama-copil si spatiul individual al fiecaruia sa fie
clar delimitat.
5.3.2. Spatiile individuale destinate cuplurilor mama-copil sunt utilate in conformitate cu
necesitatile adultului si ale copilului: mobilier individual, pat pentru mama, pat
pentru copil, dulap pentru haine; utilarea se face in functie de varsta, stare de
sanatate, stadiu de dezvoltare. Este permisa reamenajarea spatiului individual de
catre beneficiar doar cu acordul coordonatorului CM.
5.3.3. Cuplurile mama-copil vor beneficia de un spatiu destinat petrecerii timpului liber,
comun intregului grup de beneficiari si utilat corespunzator.
5.3.4. Contractul de rezidenta semnat la admiterea in CM contine prevederi cu privire la

mentinerea starii de igiena si curatenie in toate spatiile CM, precum si masurile care
se iau in caz de nerespectare a acestor prevederi.
5.3.5. CM detine spatii special amenajate care sa permita vizitarea beneficiarilor de catre
membrii ai familiei.
5.3.6. In CM exista minim cate o toaleta la 4 adulti beneficiari, dotate cu materiale care
permit o igienizare rapida si cu echipamentele necesare in conformitate cu normele in
vigoare.
5.3.7. Personalul si vizitatorii cuplurilor mama-copil utilizeaza grupuri igienico-sanitare
separate.
5.3.8. CM isi poate organiza, la nevoie, o camera pentru utilizarea sa in scop de izolator.
5.3.9. CM are prevazute spatii destinate pentru spalarea, curatarea, igienizarea si uscarea
rufariei, conform normelor in vigoare.
5.3.10. MOF prevede un program de reparatii si intretinere/mentinere a starii de igiena si a

sigurantei in toate spatiile CM.

(I)5 .3.1. - Numărul de spaţii (camere) destinate cuplurilor mamă-copil în raport cu
capacitatea maximă de primire prevăzută a CM.
- Numărul de spaţii individuale destinate primirii mamelor cu mai mulţi copii.
- Existenţa spaţiilor destinate păstrării, preparării şi servirii produselor alimentare în
raport cu capacitatea maximă a CM.
(I)5 .3.2. - Numărul de paturi pentru adulţi în raport cu capacitatea maximă (adulţi)
prevăzută pentru CM.
- Numărul de paturi pentru copii în raport cu capacitatea maximă (copii) prevăzută
de CM.
(I)5 .3.3. Existenţa şi dotarea spaţiilor comune de petrecere a timpului liber.
(I)5 .3.4. Măsurile luate ca urmare a încălcării prevederilor contractului de
rezidenţă în ceea ce priveşte menţinerea igienei în CM.
(I)5 .3.6. Numărul grupurilor igienico-sanitare în raport cu numărul de beneficiari
prevăzuţi (adulţi, copii).
(I)5 .3.7. Numărul de grupuri igienico-sanitare în raport cu numărul de salariaţi.
(I)5 .3.10. Existenţa unui program de menţinere şi întreţinere a stării de igienă a
CM în raport cu normativele în vigoare. Procesele verbale ale controalelor efectuate
de instituţiile abilitate în acest sens şi sancţiunile aplicate.
Standardul 5.4.Asigurarea hranei
In centrul maternal se asigura beneficiarilor o alimentatie corespunzatoare
din punct de vedere cantitativ si calitativ, care raspunde nevoilor
nutritionale ale adultului (femeie adulta, gravida, lauza) si ale copilului
(nou-nascut, sugar, copil cu varsta cuprinsa intre 0-3 ani si, dupa caz, alte
grupe de varsta) tinand cont de preferintele acestora.
Rezultat Beneficiarii centrului maternal au o alimentatie sanatoasa si adaptata

nevoilor personale. Copiii din centrul maternal au o alimentatie care sa le
permita o dezvoltare normo-ponderala, iar pentru nou-nascuti si sugari se
promoveaza si sprijina alimentatia naturala a acestora.
Mamele gazduite in centrul maternal participa activ la prepararea si servirea
meselor, insusindu-si deprinderi adecvate unei bune alimentatii.
5.4.1. Meniurile se stabilesc sub coordonarea unui specialist (medic sau asistenta
dieteticiana), tinand cont de preferintele beneficiarilor, de influenta culturala,
astfel incat, sa se asigure o alimentatie in conformitate cu nevoile nutritive ale
mamelor si copiilor, nevoile de dezvoltare a copiilor si normativele in vigoare.
5.4.2. Meniurile destinate copiilor in colaborare cu mamele acestora.
5.4.3. Alimentele sunt preparate si servite, in spatii special amenajate, de catre mamele
beneficiare, asistate de un membru al echipei (bucatar).
5.4.4. In cadrul CM se realizeaza activitati care sa aiba drept scop asimilarea de catre
beneficiare a notiunilor despre nutritie si igiena alimentatiei.

(I)5 .4.1. Numărul de fişe de monitorizare a creşterii şi dezvoltării copiilor existente
la dosarele familiilor beneficiare, în raport cu numărul copiilor găzduiţi în CM.
(I)5 .4.3. Numărul de spaţii destinate preparării şi servirii alimentelor în raport cu
numărul de beneficiari.
(I)5 .4.4. - Numărul de activităţi de informare pe tema nutriţiei şi igienei
alimentaţiei/an.
- Numărul de participanţi la aceste activităţi.
6. EDUCAŢIA ŞI CONSILIEREA BENEFICIARELOR

Standardul 6 Educatia si consilierea beneficiarelor
Centrul maternal sprijina mama, in mod individualizat si personalizat, in
demersul de asumare a rolului matern, astfel incat aceasta sa-i poata asigura
copilului o dezvoltare corespunzatoare nevoilor sale afective, sociale,
educationale si medicale.
Rezultat Mama isi dezvolta abilitatile de crestere si ingrijire a propriului copil,

aflandu-se intr-o stare de confort in asumarea rolului de parinte.
6.1. In conformitate cu PPI, pentru fiecare cuplu mama-copil sunt prevazute activitati care
sa raspunda nevoilor de informare, educare si consiliere a mamei cu privire la cresterea
si educarea copilului.
6.2. Activitatile de educatie si consiliere a beneficiarelor se realizeaza cu privire cel

putin la urmatoarele aspecte: a) igiena si ingrijire personala, b) acordarea primului
ajutor, c) nutritie si dieta, d) schema de vaccinari a copilului si e) infectii cu
transmitere sexuala, elemente de educatie contraceptiva si sexuala. Se recomanda ca
aceste activitati sa aiba loc preponderent in cadrul CM.
6.3. Tatal copilului si familia largita sunt incurajati sa participe la activitatile de

educatie si consiliere.
6.4. Personalul adopta o atitudine de valorizare a mamei in rolul sau de parinte, in spiritul
respectarii confidentialitatii si a demnitatii cuplului mama-copil.
6.5. Consilierea psihologica si suportul psihologic ale mamei si copilului se realizeaza de

catre psihologi, in mod individual sau in grup, in conditii de maxima confidentialitate.
6.6. Asistentul social impreuna cu alti specialisti din CM sau din afara acestuia sprijina
mama si copilul ei in obtinerea drepturilor lor sociale si asigura consiliere juridica
mamei beneficiare in CM.
Indicatorii pentru Standard 6

(I)6 .1. Numărul de participări ale beneficiarilor la activităţile de educaţie şi
consiliere.
(I)6 .2. Numărul şi tipul de servicii din comunitate implicate în derularea
activităţilor de educaţie şi consiliere.
(I)6 .3. Numărul de cazuri în care membri ai familiei cuplului mamă-copil participă
la activităţile de educaţie şi consiliere comparativ cu numărul total de cupluri
beneficiare.
(I)6 .4. Numărul de sesizări/reclamaţii cu privire la violenţa verbală sau fizică a
personalului asupra mamei şi/sau copilului. Măsurile luate de coordonatorul CM.
(I)6 .5. Numărul de şedinţe de consiliere psihologică individuale şi de
grup/beneficiar/lună/durata rezidenţei în CM.
(I)6 .6. - Numărul de şedinţe de consiliere juridică/beneficiar/lună/durata rezidenţei
în CM.
- Numărul de specialişti din CM sau din afara acestuia care au susţinut sesiuni de
informare pe tema drepturilor sociale şi teme cu caracter juridic.
7. INTEGRAREA SOCIALĂ ŞI PROFESIONALĂ
Standardul 7 Integrarea sociala si profesionala

Centrul maternal sprijina cuplul mama-copil in vederea dezvoltarii autonomiei
care favorizeaza (reintegrarea acestuia in familie si/sau comunitate.
Rezultat Fiecare beneficiara este implicata activ in elaborarea si punerea in aplicare a

programului personalizat de interventie, beneficiind pe toata durata rezidentei
de activitati de orientare si consiliere vocationala menite sa-i sporeasca
capacitatea de (re)insertie in viata autonoma.
7.1. Echipa pluridisciplinara a CM impreuna cu mama urmaresc clarificarea situatiei

juridico-administrative a cuplului mama-copil.
7.2. Beneficiarele sunt informate despre oferta de servicii sociale, publice sau private,
aflata in comunitate si sunt incurajate demersurile pentru identificarea unor posibile
resurse pentru autonomizare (cursuri de reconversie profesionala, gasirea unor locuri de
munca). Pe perioada in care mama se afla la cursuri sau sedinte de informare si
consiliere care se desfasoara in alte locatii decat CM, copilul este in grija altei mame
responsabilizate in acest sens, in cazul in care in CM nu se desfasoara o activitate tip
"cresa".
7.3. RC intermediaza relatia dintre mama si diverse servicii aflate in comunitate, stimuland
mama sa devina autonoma si responsabila.
7.4. Beneficiarele sunt implicate in activitatile de autogospodarire pe toata perioada

rezidentei, cu sprijinul personalului.
7.5. Tatal copilului si familia largita sunt incurajati sa participe la activitatile

prevazute in PPI.
7.6. Mamele gazduite in CM sunt incurajate sa desfasoare activitati care sa raspunda nevoilor
de relaxare si de dezvoltare a abilitatilor vocationale.

(I)7 .1. Numărul de beneficiari (mame şi copii) care deţin acte de identitate
comparativ cu numărul total de cupluri beneficiare.
(I)7 .2.1. Numărul de cupluri mamă-copil care beneficiază de ajutoare materiale
şi/sau financiare în conformitate cu prevederile legale.
(I)7 .2.2. - Numărul de beneficiare care efectuează demersuri în vederea participării
la cursuri de pregătire şcolară/profesională şi/sau găsirea unui loc de muncă.
- Numărul de contracte de colaborare încheiate între DGASPC/ONG şi furnizori de
formare profesională.
- Numărul de beneficiare care şi-au găsit un loc de muncă. Numărul de beneficiare
care şi-au menţinut locul de muncă mai mult de 3 luni.
(I)7 .4. Numărul de activităţi structurate şi individuale care au drept scop asimilarea
elementelor de gestiune a bugetului personal.
(I)7 .5. Numărul de activităţi structurate sau individuale, organizate în CM sau în
exteriorul CM, la care membrii familiei participă.
(I)7 .6. Numărul de noi activităţi propuse de mamele rezidente în CM.
8. MENŢINEREA STĂRII DE SĂNĂTATE
Standardul 8 Copiii rezidenti in centrul maternal beneficiaza de asistenta medicala

profilactica si curativa in vederea unei bune dezvoltari fizice si psihologice.
Rezultat Starea de sanatate a copilului este permanent urmarita de catre mama sa,
personalul centrului maternal si medicul de familie.
8.1. Fiecare cuplu mama-copil gazduit in CM este inscris la medicul de familie sau, in lipsa
bine documentata a acestuia, starea de sanatate se asigura in conformitate cu
prevederile legislatiei in materie si prin interventia unui medic angajat de DGASPC/ONG
in acord cu prevederile Codului Muncii.
8.2. Medicamentele de uz curativ, prescrise de medic, sunt administrate copilului de catre

mama sa, sub supravegherea personalului desemnat in acest sens.
8.3. In dosarul familiei rezidente exista o copie a fisei medicale a copilului, care sa
contina date despre evolutia ponderala, data si vaccinarile efectuate, schema de
diversificatie a alimentatiei, boli si tratamente prescrise s.a.
8.4. Beneficiarelor li se aduce la cunostinta care sunt membrii personalului desemnati sa
intervina in situatii de urgenta.
8.5. Personalul urmeaza cursuri de pregatire in acordarea primului ajutor, asigurate din
bugetul angajatorului.
8.6. Copiii care se imbolnavesc de boli infecto-contagioase si care nu necesita spitalizare,

se izoleaza, pe o perioada stabilita de medicul specialist, intr-un spatiu special
amenajat (izolator). Mama insoteste in toate aceste situatii copilul bolnav si in
aceasta perioada nu efectueaza nici o alta activitate care nu are legatura cu ingrijirea
copilului.
8.7. CM isi stabileste proceduri de actiune in cazul imbolnavirilor si producerii

accidentelor. Medicul de familie sau medicul angajat de DGASPC/ONG este solicitat in caz
de urgenta, coordonatele acestuia fiind aduse la cunostinta intregului personal.
8.8. In CM se respecta legislatia in vigoare cu privire la inregistrarea, depozitarea,

manipularea, distribuirea si administrarea medicamentelor.

(I)8 .1. - Numărul de cupluri mame-copii înscrişi la medicul de familie comparativ
cu numărul cuplurilor beneficiare.
- Numărul de vizite ale cuplurilor mamă-copil, în scop profilactic, la medicul de
familie.
- Numărul de vizite ale medicului de familie în CM.
(I)8 .2., 8.4. Existenţa personalului desemnat pentru supravegherea administrării
medicamentelor şi intervenţia în urgenţă.
(I)8 .3. Existenţa fişelor medicale în dosarul familiilor rezidente în CM.
(I)8 .5. - Numărul de ore de pregătire pentru acordarea primului ajutor la care
participă personalul CM.
- CM deţine trusă de prim ajutor, în conformitate cu prevederile legale.
(I)8 .7. MOF prevede proceduri de acţiune în cazul îmbolnăvirilor şi producerii
accidentelor.
Standardul 9 Incetarea rezidentei

In cadrul centrului maternal sunt prevazute activitati de pregatire a parasirii
institutiei de catre cuplul mama-copil atat pentru (re)integrarea
socio-profesionala si referirea catre alte servicii sociale pentru sustinerea
reintegrarii si mentinerea legaturilor familiale, cat si pentru transferul catre
un alt serviciu de tip rezidential.
Rezultat Cuplul mama-copil paraseste centrul maternal in conditii de siguranta si

protectie.
9.1. PPI are drept obiectiv general (re)integrarea familiala, sociala si profesionala a
cuplului mama-copil rezident in CM.
9.2. Prin semnarea contractului de rezidenta dintre mama si coordonatorul CM, RC se asigura
de cate ori este nevoie ca mama intelege faptul ca rezidenta este temporara si
conditionata de coparticiparea ei la derularea PPI.
9.3. Pregatirea parasirii CM se concentreaza pe urmatoarele aspecte: a) evaluarea finala a

nevoilor cuplului mama-copil in vederea elaborarii planului de servicii
post-rezidentiale care sa consolideze abilitatile dobandite de cuplul mama-copil pe
perioada gazduirii; b) cuplul mama-copil trebuie sa cunoasca in detaliu demersurile care
urmeaza sa fie intreprinse, inclusiv profesionistii care urmeaza sa participe la
implementarea planului de servicii post-rezidentiale; c) autoritatile locale din
comunitatea in care se (re)integreaza cuplul mama-copil trebuie sa fie implicate in
elaborarea planului de servicii post-rezidentiale, precum si in monitorizarea
implementarii acestuia; d) indeplinirea tuturor formalitatilor administrative si legale
pentru parasirea CM de catre cuplul mama-copil.
9.4. Gazduirea poate fi intrerupta inainte de expirarea perioadei prevazute in contractul de

rezidenta in urmatoarele situatii: a) indeplinirea obiectivelor prevazute in PPI, b)
identificarea unor alte solutii pentru cuplul mama-copil (alte servicii de tip
rezidential adecvate situatiei cuplului mama-copil), c) la solicitarea scrisa a mamei
(adulte), d) incalcarea repetata a contractului de rezidenta (in cazul mamei adulte). In
ultimele doua situatii, managerul de caz trebuie sa evalueze situatia de pericol iminent
pentru copil si sa propuna luarea masurii plasamentului in regim de urgenta, conform
legii. In cazul in care masura plasamentului in regim de urgenta nu este oportuna,
parasirea CM nu se face decat cu asigurarea planului de servicii post-rezidentiale.
9.5. Indiferent de forma in care cuplul mama-copil paraseste CM, coordonatorul acestuia se
asigura ca mama primeste copii ale urmatoarelor documente: PPI si revizuirile acestuia,
evaluarile initiala, periodice si finala si planul de servicii post-rezidentiale.
9.6. Dosarul familiei se arhiveaza, in conformitate cu prevederile legale. Cuplul mama-copil

are acces la propriul dosar ori de cate ori doreste, in conformitate cu legislatia in
vigoare. Restrictiile se instituie de managerul de caz in situatii care contravin
interesului superior al copilului si sunt avizate de directorul general/executiv al
DGASPC.

(I)9 .2. Media perioadei de rezidenţă pentru cuplurile mamă-copil în CM.
(I)9 .3.1. Numărul de evaluări finale ale nevoilor cuplului mamă-copil din CM
raportate la numărul de cupluri beneficiare.
(I)9 .3.2. Planul de servicii post-rezidenţiale este semnat de autorităţile locale din
comunitatea în care se (re)integrează cuplul mamă-copil.
(I)9 .4.1. Numărul de întreruperi ale găzduirii înainte de termenul prevăzut în
contractul de rezidenţă şi motivele acestor întreruperi pe categorii.
(I)9 .4.2. Numărul de cazuri în care se ia decizia plasamentului în regim de urgenţă
a copilului/an şi motivaţia fiecăreia.
(I)9 .6. Numărul de solicitări din partea foştilor beneficiari pentru a avea acces la
dosarele familiei rezidente în CM la nivelul CM sau la DGASPC/ONG.
MANAGEMENTUL CENTRULUI MATERNAL
Standardul 10 Proiectul institutional

Centrul maternal functioneaza in acord cu un proiect institutional intocmit in
baza prevederilor standardelor minime obligatorii prezente si a nevoilor
specifice ale cuplurilor beneficiare mama-copil.
Rezultat Fiecare cuplu mama-copil beneficiaza de servicii adecvate si de calitate, in

acord cu standardele minime obligatorii prezente.
10.1. Coordonatorul CM are obligatia de a elabora, in colaborare cu personalul de

specialitate din subordine, un document cadru bazat pe strategia judeteana din domeniul
protectiei copilului numit proiect institutional, care cuprinde cel putin urmatoarele:
a) definitia CM, b) misiunea CM, c) principiile de lucru, d) obiectivele de dezvoltare
institutionala, e) activitatile, f) clientii si nevoile specifice ale acestora,
g) resursele umane, materiale si financiare disponibile si potentiale, e) relatiile de
parteneriat in comunitate.
10.2. In vederea elaborarii proiectului institutional, coordonatorul CM realizeaza o analiza

a situatiei actuale din CM in ceea ce priveste gradul si modul de indeplinire a
standardelor minime obligatorii prezente. Aceasta analiza se consemneaza intr-un raport
de evaluare initiala a CM in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a
standardelor minime obligatorii prezente.
10.3. Proiectul institutional este re-evaluat si, dupa caz, revizuit anual sau de cate ori
este nevoie, in aceleasi conditii ca si elaborarea sa.
10.4. Proiectul institutional al CM este avizat de DGASPC/ONG, care este obligat sa

monitorizeze punerea in practica a acestuia.
10.5. Standardele minime obligatorii prezente si proiectul institutional stau la baza
intocmirii celorlalte documente cu care opereaza CM, respectiv MOF, regulamentul de
ordine interioara sau, dupa caz, normele interne de functionare, proceduri de lucru,
materiale informative etc.
10.6. Coordonatorul CM asigura managementul proiectului institutional, fiind direct

responsabil de respectarea misiunii si a principiilor, de organizarea activitatilor, de
antrenarea resurselor umane, de dezvoltarea relatiilor de parteneriat, de utilizarea
eficienta a resurselor materiale si de evaluarea interna a activitatilor.
10.7. Identificarea si atragerea de surse de finantare pentru dezvoltarea proiectului

institutional este in responsabilitatea DGASPC/ONG si a coordonatorului CM.

(I)1 0.1. Conţinutul proiectului instituţional este în acord cu prevederile
standardelor minime obligatorii prezente.
(I)1 0.2. Conţinutul raportului de evaluare iniţială comparativ cu proiectul
instituţional.
(I)1 0.3. Numărul de reevaluări şi respectiv de revizuiri/an.
(I)1 0.4.1. Proiectul instituţional este avizat de DGASPC/ONG.
(I)1 0.4.2. Numărul vizitelor de monitorizare/an efectuate de persoane desemnate
de DGASPC/ONG şi conţinutul raportărilor acestora comparativ cu măsurile concrete
luate pentru îmbunătăţirea funcţionării CM.
(I)1 0.5. Documentele cu care operează CM sunt în acord cu proiectul instituţional.
(I)1 0.7. Bugetul anual al CM.
11. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
Standardul 11.1.Structura si atributiile personalului

Structura de personal trebuie sa raspunda misiunii centrului maternal.
Rezultat Fiecare cuplu mama-copil beneficiaza de sprijin specializat astfel incat

serviciile oferite sa se realizeze in conditii de profesionalism.
11.1.1. Angajatorul este obligat sa angajeze personal calificat care sa raspunda prevederilor
standardelor minime obligatorii prezente. Daca CM functioneaza in regiuni in care
locuiesc minoritati, se recomanda angajarea unor profesionisti care vorbesc limba
minoritatilor respective.
11.1.2. Angajatorul prevede o schema de personal flexibila, adaptata nevoilor beneficiarilor

si dimensiunii CM.
11.1.3. Personalul de specialitate trebuie sa aiba studii socio-umane.
11.1.4. DGASPC/ONG poate dispune de personal care nu se afla pe statul de functii al CM insa
care serveste misiunii CM si este angajat conform prevederilor Codului Muncii.
11.1.5. Coordonatorul CM trebuie sa aiba studii superioare socio-umane si se recomanda sa

aiba experienta de cel putin doi ani in servicii pentru copil si familie. La angajare
se acorda prioritate profesionistilor care au pregatire manageriala.

(I)1 1.1.1. - 11.1.5. Dosarul personal al fiecărui angajat include diplome, atestate
relevante, precum şi toate documentele prevăzute de lege.
Standardul 11.2.Formarea personalului

Personalul centrului maternal are formare initiala de specialitate,
beneficiaza de acces la informatii si participa la cursuri de pregatire
permanenta pentru aplicarea standardelor minime obligatorii prezente si
pentru imbunatatirea calitatii serviciilor oferite cuplului mama-copil.
Rezultat Fiecare angajat are cunostintele si competentele necesare aplicarii

standardelor minime obligatorii prezente si este sprijinit sa se informeze
si sa se perfectioneze permanent.
11.2.1. La angajare, fiecare profesionist, inclusiv coordonatorul CM, beneficiaza de formare

specifica in acest domeniu (axata pe dezvoltarea si psihologia copilului, relatia
mama-copil, atasament), asigurata din bugetul angajatorului.
11.2.2. Fiecare angajat al CM, inclusiv coordonatorul acestuia, beneficiaza de cel putin
42 de ore de formare continua pe an in domeniul protectiei mamei si copilului sau
domenii conexe, asigurate din bugetul angajatorului.
11.2.3. Fiecare voluntar care isi desfasoara activitatea in CM beneficiaza de o formare de

minimum 15 ore asigurata de angajator, inainte de a incepe activitatea.
11.2.4. La angajare, in lipsa unei formari initiale in domeniul managerial, coordonatorul CM

beneficiaza de formare de initiere in domeniul managementului de servicii, asigurata
din bugetul angajatorului.
11.2.5. Coordonatorul CM beneficiaza anual de cel putin 21 de ore de formare in domeniul

managementului de servicii, asigurate din bugetul angajatorului.
11.2.6. Educatia permanenta si formarea profesionala continua a personalului se realizeaza
conform legislatiei in vigoare (prin intermediul cursurilor organizate in cadrul
sistemului educational, sanitar si al formarii profesionale a adultilor), este
promovata, sprijinita si consemnata de coordonatorul CM.

(I)1 1.2.1. - 11.2.6. Existenţa în Dosarul personal al fiecărui angajat, inclusiv al
şefului şi voluntarilor, a documentelor care atestă absolvirea cursurilor de formare
iniţială şi continuă.
Standardul 11.3.Comunicare interna si munca in echipa

Managementul resurselor umane din centrul maternal asigura interventia in
echipa pluridisciplinara si o comunicare interna permanenta intre personal,
voluntari si specialistii colaboratori din alte servicii din comunitate.
Rezultat Fiecare cuplu mama-copil rezident intr-un centru maternal beneficiaza de

asistenta pluridisciplinara intr-un mod coerent si eficient pentru reusita
(re)integrarii sale sociale.
11.3.1. Coordonatorul CM include in fiecare fisa de post atributii concrete de relationare cu

ceilalti membrii ai personalului, cu managerii de caz, specialistii colaboratori din
alte servicii si cu voluntarii.
11.3.2. Se organizeaza cel putin lunar reuniuni de lucru ale echipei CM, care se consemneaza.
11.3.3. Fiecare nou angajat este pregatit sa lucreze in echipa prin intermediul unor cursuri
sustinute in CM sau in afara acestuia din bugetul angajatorului.
11.3.4. In spatiul de lucru alocat personalului exista mijloace specifice de comunicare si

informare.

(I)1 1.3.1. MOF are prevederi referitoare la munca în echipă.
(I)1 1.3.2. Numărul de reuniuni de lucru ale echipei CM/lună/an.
Standardul 11.4.Supervizarea profesionala

Centrul maternal dispune de un sistem activ de supervizare a resurselor
umane care permite functionarea sa la nivel optim.
Rezultat Personalul este motivat si performant, asigurand servicii de calitate pentru

uplul mama-copil.
11.4.1. Sedintele de supervizare cu personalul au loc periodic sau ori de cate ori este
nevoie (la cererea personalului/echipei). Toate sedintele sunt consemnate.
11.4.2. Sedintele de supervizare au loc individual si in echipa. Rezultatele pozitive sunt

prezentate si discutate pe specializari si profesii, ca stil de lucru, care trebuie
preluat.
11.4.3. Coordonatorul CM are obligatia sa asigure supervizarea interna si externa a

personalului de specialitate si a voluntarilor.
11.4.4. DGASPC/ONG are obligatia sa asigure supervizarea coordonatorului CM.
11.4.5. Supervizarea se realizeaza de specialisti cu studii superioare socio-umane cu

experienta de cel putin 5 ani in servicii pentru copil si familie, pregatire in
supervizare si experienta de cel putin doi ani in servicii pentru copil si familie in
plus fata de persoanele carora li se asigura supervizarea respectiva.
11.4.6. Specialisti angajati ai DGASPC/ONG care desfasoara activitati de supervizare

beneficiaza de cel putin 42 de ore de formare continua in acest domeniu, asigurata
din bugetul angajatorului.

(I)1 1.4.1. - 11.4.2. - Număr de întâlniri de supervizare, individuale şi în
echipă/angajat/lună/an.
- Număr de întâlniri de supervizare la solicitarea personalului/echipei/an.
(I)1 1.4.3. - 11.4.5. Documentele înregistrate referitoare la supervizare. Lista
specialiştilor care desfăşoară activităţi de supervizare, angajaţi ai DGASPC/ONG şi
cu care acesta are încheiate contracte de colaborare.
(I)1 1.4.6. Programul de pregătire în domeniul supervizării, programarea
specialiştilor la cursuri de supervizare.
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ABUZURILOR
Standardul 12 Protectia mamei si a copilului impotriva abuzurilor

Cuplul mama-copil este gazduit in conditii de siguranta, comiterea oricarei
forme de abuz fiind solutionata conform regulamentului de ordine interioara,
respectiv a normelor interne de functionare a centrului maternal si a
legislatiei in vigoare.
Rezultat Asigurarea conditiilor specifice misiunii centrului maternal previne orice

forma de abuz in relatiile mama-copil pe de o parte si cuplul mama-copil si
personal pe de alta parte.
Cerinte de implementare a standardului 12
12.1. CM are proceduri scrise cu privire la prevenirea, identificarea, semnalarea, evaluarea

si solutionarea suspiciunilor sau acuzatiilor de abuz asupra cuplului mama-copil,
intocmite in baza legislatiei in vigoare. Aceste proceduri sunt avizate de directorul
general/executiv al DGASPC si sunt aduse la cunostinta copiilor, in raport cu varsta
si gradul de maturitate, mamelor acestora si, dupa caz, altor membrii ai familiei,
precum si personalului.
12.2. Cuplul mama-copil este informat, in modalitati accesibile, cu privire la aceste

proceduri, precum si cu privire la drepturile copilului.
12.3. Copiii sunt incurajati si sprijiniti sa sesizeze orice forma de abuz din partea
personalului, a altor persoane din CM sau din afara CM.
12.4. CM tine evidenta tuturor cazurilor de abuz si neglijare.
12.5. Personalul care are suspiciunea sau identifica situatii de abuz, neglijare si
exploatare a copilului, are obligatia de a le semnala la DGASPC si de a instiinta
coordonatorul CM, conform legislatiei in vigoare, precum si de a le inregistra, conform
prevederilor standardelor minime obligatorii prezente.
12.6. In CM este strict interzisa agresarea verbala sau fizica a copiilor, aceste fapte fiind
pedepsite conform legii.
12.7. CM asigura sprijin psihologic si consiliere copiilor care au fost intimidati sau
discriminati. In situatia copiilor abuzati, neglijati sau exploatati, CM asigura
accesul acestora la serviciile stabilite de DGASPC.
12.8. CM asigura efectuarea de catre intregul personal (inclusiv personal auxiliar, angajati
temporar sau voluntari) a unor cursuri de formare privind problematica protejarii
copilului impotriva abuzului, neglijarii si exploatarii, din bugetul angajatorului.
12.9. CM asigura derularea sau accesul la programe de educatie si consiliere a mamelor

privind problematica protejarii copilului impotriva abuzului, neglijarii si
exploatarii.
(I)1 2.1.1. MOF conţine proceduri privind protejarea copilului de abuz, neglijare,
exploatare etc.
(I)1 2.1.2. Personalul, copiii şi mamele, alţi membrii ai familiei, după caz, cunosc
aceste proceduri.
(I)1 2.2.2. Cuplurile mamă-copil au cunoştinţe privind drepturile copilului şi
modalităţile de sesizare/reclamare a oricăror fapte de intimidare, discriminare, abuz,
neglijare, exploatare (inclusiv exploatare sexuală sau prin muncă), tratament inuman
sau degradant.
(I)1 2.2.2. Existenţa unor materiale de informare cu privire la aceste proceduri şi la
drepturile copilului.
(I)1 2.2.3. - 12.3. Numărul anual de sesizări efectuate de copii şi/sau mame privind
suspiciuni sau situaţii evidente de abuz asupra copiilor.
(I)1 2.4. Registrul de sesizări şi reclamaţii al CM cuprinde şi evidenţa sesizărilor şi
reclamaţiilor cu privire la abuzul asupra copilului.
(I)1 2.5. - Numărul anual de situaţii de abuz, neglijare şi exploatare semnalate de
CM la DGASPC comparativ cu numărul situaţiilor consemnate în registrul de
reclamaţii şi abuzuri.
- Numărul de fişe de semnalare obligatorie şi evaluare iniţială completate de
personalul CM şi transmise la DGASPC.
- Numărul anual de cazuri de abuz, neglijare şi exploatare semnalate de CM şi
monitorizate de DGASPC.
- Numărul de cazuri active (în curs de rezolvare) de abuz, neglijare şi exploatare,
care au fost semnalate de CM şi aflate în monitorizarea DGASPC.
(I)1 2.7. Conţinutul planului de servicii (pentru reabilitarea copiilor abuzaţi,
neglijaţi sau exploataţi) întocmit de DGASPC pentru astfel de cazuri, conform legii.
(I)1 2.8. Dosarele angajaţilor, diplomele de participare la astfel de cursuri.
(I)1 2.9. Consemnarea programelor de educaţie şi consiliere a mamelor.
ANEXA Nr. 2
GHID METODOLOGIC
de implementare a Standardelor minime obligatorii
pentru Centrul maternal
CAPITOLUL 1
PRINCIPII DE LUCRU
La baza prezentului ghid metodologic stau toate principiile prevăzute în Convenţia

ONU cu privire la drepturile copilului ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată,
precum şi principiile menţionate în Legea nr. 272/2004 cu privire la protecţia şi
promovarea drepturilor copilului. Pentru activitatea CM sunt prioritare următoarele:
1. Principiul îngrijirii copilului în familie. Copilul îşi poate atinge maximul
potenţialului său fizic şi psihic numai alături de părinţii săi. În CM se asigură
stabilitatea relaţiei copilului cu mama sa. Prin activităţile desfăşurate se creează
cadrul necesar pentru menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor intrafamiliale.
2. Principiul abordării comprehensive, conform căruia în CM se asigură un mod
global şi unitar de abordare a cazurilor de către echipa multidisciplinară.
3. Principiul intervenţiei planificate, conform căruia în CM se asigură o intervenţie
personalizată, pe o perioadă determinată de timp, cu obiective, activităţi şi termene de
realizare prestabilite, adecvată nevoilor clientului, ce are la bază un plan elaborat şi
pus în practică de către specialişti în acord cu mama şi cu participarea ei directă.
4. Principiul parteneriatului, potrivit căruia familiile şi profesioniştii sunt parteneri
în luarea deciziilor care le influenţează viaţa. Recomandăm ca, în lucrul cu familiile
să respectăm următoarele valori:
- siguranţa copilului este principala preocupare;
- copiii au dreptul la propria lor familie;
- familia este sursa fundamentală de îngrijire şi ocrotire a copiilor;
- familiile au dreptul să li se respecte propriile tradiţii culturale, rasiale, etnice şi
religioase;
- criza reprezintă o oportunitate pentru schimbare;
- o intervenţie neadecvată poate fi dăunătoare pentru integritatea şi funcţionarea
familiei;
- familiile care aparent nu au nici o speranţă se pot schimba şi dezvolta;
- familiile sunt experte în rezolvarea propriilor probleme;
- este datoria noastră să insuflăm speranţa.
5. Principiul intervenţiei limitate în timp, conform căruia acordarea serviciilor în
CM se realizează pentru o perioadă de timp limitată şi adecvată nevoilor specifice
fiecărui caz în parte.
6. Principiul confidenţialităţii afirmă dreptul clientului la intimitate şi la respectarea
vieţii sale private. Beneficiarii din CM au dreptul ca relaţia de asistenţă să se
realizeze cu respectarea legilor, politicilor şi standardelor etice privitoare la
confidenţialitate. În abordarea cazului, profesioniştii implicaţi vor face distincţia între
informaţia publică şi cea privată, vor colabora şi vor face schimb de informaţii cu
privire la caz numai în interesul clientului şi cu acordul prealabil al acestuia.
CAPITOLUL 2
ADMITEREA ÎN CENTRUL MATERNAL
CM reprezintă un serviciu de protecţie de tip rezidenţial care ocroteşte, sprijină şi

asistă cuplul mamă-copil în situaţie de nevoie.
2.1. Dezvoltarea listei criteriilor minime de admitere
Fiecare CM îşi poate dezvolta propriile criterii de admitere, în funcţie de nevoile
existente la nivelul judeţului/comunităţii căreia i se adresează.
Pot beneficia de servicii în CM cel puţin:
• mame adolescente,
• mame seropozitive,
• mame singure,
• mame ce au mai mulţi copii, dintre care cel puţin unul dintre ei să aibă vârsta
cuprinsă între 0-3 ani şi
• femei însărcinate aflate în ultimul trimestru de sarcină.
2.2. Identificarea cazului se poate realiza prin mai multe modalităţi:
• solicitare directă (la DGASPC/OPA care are organizat CM);
• referire (din partea asistentului social din cadrul SPAS sau a persoanei cu atribuţii
în asistenţa socială din comunitatea din care provine mama/gravida sau din partea
maternităţii);
• autosesizare urmată de transfer din cadrul unui alt serviciu din cadrul
DGASPC/OPA, de regulă în cazul unei gravide minore cu măsură de protecţie de
tipul plasamentului sau plasamentului de urgenţă;
• sesizare din partea unei persoane fizice.
2.3. În funcţie de identificarea cazului, evaluarea iniţială se realizează de către:
• Asistentul social din cadrul SPAS/persoana cu atribuţii în asistenţa socială în cazul
solicitării directe sau a unei sesizări din partea unei persoane fizice la primărie. În
baza evaluării iniţiale, se întocmeşte planul de servicii, care se aprobă prin dispoziţia
primarului şi în baza căruia se realizează admiterea cuplului mamă-copil/a gravidei în
CM. Având în vedere că CM se află în structura DGASPC sau OPA, în vederea
emiterii dispoziţiei de admitere de către conducerea acestora, se recomandă ca
asistentul social din cadrul SPAS/persoana cu atribuţii în asistenţa socială să
contacteze DGASPC în vederea demarării procedurilor legate de admiterea în CM
(referirea cazului). DGASPC are obligaţia de a desemna un manager de caz care să
aibă în responsabilitate cazul, conform standardelor minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul protecţiei copilului; astfel:
a) dacă evaluarea iniţială a fost realizată de asistentul social din cadrul SPAS, se
recomandă ca DGASPC să recunoască oficial calitatea acestuia de manager de caz,
iar compartimentul corespunzător din cadrul DGASPC (de regulă compartimentul
pentru îngrijirea de tip rezidenţială; având în vedere că DGASPC de la nivel judeţean
deţine şi servicii de prevenire cum este cazul CM, precum şi faptul că realizează
activităţi de prevenire în special pentru copiii cu risc de părăsire în unităţile sanitare,
ar trebui ca să aibă în structura sa compartimente de prevenire aşa cum au DGASPC
de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti) să supervizeze activitatea
managerului de caz de la nivelul SPAS, precum şi cea a responsabilului de caz din
CM;
b) dacă evaluarea iniţială a fost realizată de persoana cu atribuţii în asistenţa
socială, DGASPC va desemna un manager de caz din aparatul propriu (din cadrul
compartimentului menţionat anterior) sau, dacă există locuri libere în CM privat şi
criteriile minime de admitere permit primirea cuplului mamă-copil/a gravidei (în
urma consultării cu coordonatorul CM) va solicita nominalizarea unui manager de
caz de pe lista OPA care a organizat CM respectiv;
• Managerul de caz din cadrul DGASPC/OPA în situaţia transferului;
• Asistentul social/alt profesionist din cadrul DGASPC/OPA, obligatoriu împreună
cu asistentul social din cadrul SPAS (şi care se recomandă să devină manager de caz)
sau cu persoana cu atribuţii în asistenţa socială (caz în care se recomandă ca
managerul de caz să fie de la DGASPC/OPA) în situaţia solicitării directe sau a unei
sesizări din partea unei persoane fizice la DGASPC/OPA, precum şi în situaţia
referirii din partea maternităţii.
2.4. Acomodarea cuplului mamă-copil în centrul maternal
Înainte de luarea dispoziţiei de admitere în CM, se recomandă ca mama/gravida să
viziteze CM şi să fie informată cu privire la drepturile şi obligaţiile ce-i revin pe
perioada rezidenţei, asupra misiunii şi metodologiei din CM. Acomodarea va fi
facilitată de către toţi membrii echipei, dar cu precădere de către coordonatorul CM şi
de către responsabilul de caz.
În primele zile de rezidenţă se va da posibilitatea adaptării la noua situaţie.
Cuplului mamă-copil i se va asigura liniştea şi intimitatea necesară pentru a-şi depăşi
temerile interioare şi pentru a se simţi cât mai confortabil în noua situaţie. Este de
recomandat ca în primele zile mama să fie scutită de activităţi administrative, altele
decât cele legate de igiena şi hrănirea ei şi a copilului său. I se vor facilita întâlniri
sau convorbiri telefonice cu prietenii sau rudele sale, va fi ajutată să îşi personalizeze
camera şi va fi implicată, alături de celelalte persoane rezidente, în activităţi plăcute
şi relaxante, menite să faciliteze relaţionarea noii rezidente cu grupul de beneficiare
din CM. Vor fi observate reacţiile mamei şi copilului şi se va acţiona cu grijă pentru
evitarea instalării sentimentului de respingere, de neadecvare sau al deprimării.
Mama va fi abordată în mod pozitiv atât ea ca persoană, cât şi relaţia ei cu copilul
său. Se va pune accent pe caracteristicile pozitive personale şi pe aspectele benefice
ale relaţiei dintre mamă şi copil. Mama va fi încurajată în permanenţă să ceară ajutor
ori de câte ori simte că are nevoie. Beneficiarele vor fi încurajate să îşi discute
temerile, problemele majore şi îngrijorările cu echipa de profesionişti a CM pentru a
putea menţine astfel un climat tonic, pozitiv, de abordare cu optimism a situaţiilor de
viaţă problematice.
2.5. Caz particular
De regulă admiterea cuplului mamă-copil/gravidei în ultimul trimestru de sarcină
se realizează în mod voluntar şi în baza dispoziţiei de admitere emisă de directorul
general/executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA (cei care au în mod legal
dreptul de a înfiinţa CM).
În cazul mamei/gravidei minore, situaţia este alta: fiind vorba de o separare a
minorei de părinţii săi, temporară sau definitivă, conform legii trebuie să se decidă o
măsură de protecţie specială şi anume plasament în CM. Copilul/copiii minorei
nefiind în situaţie de separare atunci pentru aceştia se recomandă luarea dispoziţiei de
admitere de către directorul general/executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA.
Recomandăm aplicarea aceloraşi proceduri şi în cazul mamei/gravidei minore
căsătorite sau care a fost căsătorită. Deşi aceasta are capacitate deplină de exerciţiu şi
discernământ obţinute prin căsătorie, ea se află într-o situaţie dificilă, în cazul în care
familia nu o poate susţine sau nu are familie, şi ca atare poate beneficia de o măsură
de protecţie specială conform legii.
În concluzie, ne putem confrunta cu următoarele posibilităţi:
a) plan de servicii pentru prevenirea separării copilului de mama sa, întocmit de
asistentul social din cadrul SPAS/persoana cu atribuţii în asistenţa socială şi aprobat
prin dispoziţie a primarului şi dispoziţie de admitere din partea directorul
general/executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA;
b) plan individualizat de protecţie pentru gravida minoră, întocmit de managerul de
caz din cadrul DGASPC/OPA şi admitere în baza hotărârii de plasament emisă de
CPC sau instanţa judecătorească;
c) plan individualizat de protecţie pentru cuplul mamă minoră-copil, centrat pe
copil, întocmit de managerul de caz din cadrul DGASPC/OPA şi admitere în baza
hotărârii de plasament emisă de CPC sau instanţa judecătorească pentru mama
minoră şi dispoziţie de admitere din partea directorul general/executiv al DGASPC,
respectiv conducerea OPA pentru copil.
CAPITOLUL 3
MODELE DE INTERVENŢIE
Criza este definită în multe moduri. În general, situaţia de criză face referire la
reacţiile emoţionale acute, care survin în urma unor situaţii traumatice şi care
generează incapacitatea temporară a unei persoane/familii de a face faţă situaţiilor
cotidiene de viaţă.
3.1. Prevenirea situaţiilor de criză
Pentru a se preveni confruntarea cu situaţiile de criză sau pentru a atenua impactul
acestora atunci când ele s-au produs deja, în CM se poate acţiona lucrându-se
individual cu mamele şi cu familiile acestora sau cu întregul grup de mame.
Scopul acestor acţiuni este de a forma la nivelul clienţilor mecanisme de adaptare
care să le ofere posibilitatea prevenirii situaţiilor de criză sau confruntarea cu criza în
condiţiile unei abilităţi crescute de gestionare a acesteia. În şedinţele de consiliere,
clienţii pot fi învăţaţi să:
• identifice sursele de criză,
• să anticipeze perioada apariţiei acesteia,
• să realizeze planuri de acţiune pe care să le urmeze dacă va fi cazul,
• să cunoască reacţiile generate de criză,
• să identifice reacţiile emoţionale imediate şi pe termen lung (furie, durere,
iritabilitate, disperare, depresie, suicid),
• să identifice reacţiile comportamentale şi fiziologice manifeste în criză (izolare,
plâns, evitare, stare fizică de rău),
• să identifice tiparele de gândire dezadaptativă (autoînvinuirea, blamarea altora,
evaluarea catastrofică a situaţiilor),
• să îşi dezvolte abilităţile sociale şi în special reţeaua de suport social,
• să înveţe metode eficiente de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor,
• să îşi dezvolte abilităţile de management emoţional.
Mamele pot fi învăţate să identifice factorii care pot genera situaţii de criză şi să
acţioneze preventiv pentru evitarea confruntării cu aceste situaţii, de exemplu:
1. Dacă merge la un interviu pentru angajare la o oră îndoielnică şi într-un cartier
nesigur, cineva cunoscut să o însoţească sau, cel puţin, să lase la responsabilul de caz
adresa la care urmează să se ducă;
2. Dacă se întâlneşte cu fostul partener pentru a discuta cu privire la viitorul
copilului şi dacă acesta este o persoană violentă şi ştie că este posibil ca el să se
manifeste într-un mod agresiv, atunci să evite întâlnirea cu el în locuri izolate, în
spaţii închise şi la ore târzii.
Dacă există şansele apariţiei unui eveniment traumatic în viaţa ei sau cu cineva din
anturajul ei, atunci clienta trebuie învăţată cui anume trebuie să se adreseze în cel mai
scurt timp pentru a primi ajutor.
3.2. Intervenţia în situaţii de criză
Prin intervenţia în criză se urmăreşte identificarea unor modalităţi de depăşire a
acesteia cu ajutor specializat. Rezultatul final al intervenţiei este îmbunătăţirea
situaţiei de criză. Este o intervenţie de scurtă durată, în medie 6 săptămâni şi este
centrată pe "aici şi acum" în care capacitatea de luptă a persoanei/familiei este
mobilizată şi orientată spre folosirea resurselor personale, sociale şi de mediu.
Intervenţia în criză încorporează o viziune eclectică, reunind aspecte din terapii
psihodinamice, comportamentale, cognitiv - comportamentale, suportive şi terapii de
familie.
În abordarea clientului vom ţine cont de faptul că acesta poate trece printr-o dublă
tensiune: pe de o parte problema în sine este simţită ca o ameninţare iar, pe de altă
parte, incapacitatea de a-şi rezolva singur problema duce la creşterea tensiunii şi a
adâncirii sentimentului de neputinţă. Dintre caracteristicile crizei, cel mai des
amintită este cea care face referire la faptul că orice criză reprezintă o oportunitate de
creştere şi schimbare. Criza ne confruntă cu situaţii noi şi ne obligă să experimentăm,
încercăm sau/şi să învăţăm noi strategii de adaptare şi de rezolvare a problemelor.
Fiecare persoană resimte confruntarea cu o situaţie de criză într-un mod propriu şi
irepetabil.
Întrucât experienţa emoţională prin care trece o persoană în situaţii de criză este
unică şi personală este benefic/înţelept/bine ca persoana în cauză să fie înţeleasă şi
ajutată "aici şi acum" fără să fie comparată cu alte situaţii similare trăite fie de aceeaşi
persoană, fie de altele.
3.2.1. Modelul celor 6 stadii ale intervenţiei în situaţii de criză
În continuare vom prezenta succinct modelul celor 6 stadii ale intervenţiei în
situaţii de criză, unul dintre cele mai folosite modele de intervenţie. Cele şase stadii
descrise în cadrul modelului sunt:
1. Definirea problemei
2. Stabilirea siguranţei persoanei
3. Oferirea suportului
4. Identificarea soluţiilor alternative
5. Realizarea planului de acţiune
6. Obţinerea angajamentului şi a consimţământului
Pasul/stadiul I: Definirea problemei
Se referă la definirea şi înţelegerea problemei clientului şi se realizează din
perspectiva acestuia.
Se urmăreşte înţelegerea de către beneficiar a faptului că problemele sunt datorate
situaţiei de criză.
Sunt utilizate deprinderile de ascultare activă şi se focalizează pe aspectele verbale
şi nonverbale ale comunicării, se evită culpabilizarea clientului şi acesta este încurajat
să îşi exprime convingerile şi emoţiile.
Pasul al II-lea: Stabilirea siguranţei persoanei
Se iau toate măsurile pentru excluderea oricărei situaţii de risc pentru client. În
mod explicit, profesionistul trebuie să îşi manifeste interesul pentru siguranţa
clientului şi trebuie să împărtăşească acestuia îngrijorările sale. Se vor identifica
soluţii temporare şi eficiente pentru stabilirea siguranţei clientului. Viaţa şi siguranţa
clientului trebuie să fie principala preocupare a profesionistului pe tot parcursul
intervenţiei în criză.
Pasul al III-lea: Oferirea suportului
Clientul va percepe profesionistul ca pe o persoană căreia "îi pasă" şi care
mobilizează resursele din mediu în favoarea sa. Profesionistul este un suport pentru
client şi el trebuie să manifeste acceptare necondiţionată faţă de acesta.
Pasul al IV-lea: Identificarea soluţiilor alternative
În această etapă, profesionistul ajută la identificarea soluţiilor la problema care a
generat situaţia de criză. Sunt accesate resursele de suport moral şi material. În
această fază un rol esenţial îl are constituirea reţelei de suport. Nevoile urgente
trebuie rezolvate prioritar pentru a reduce anxietatea clientului faţă de acestea şi
pentru a creşte încrederea clientului în propriile forţe, în sprijinul şi atenţia acordată
de profesionist şi în posibilitatea de rezolvare a crizei. Modul în care clientul îşi
explică apariţia situaţiei de criză trebuie rediscutat şi remodelat pentru a înlătura
credinţele dezadaptative ale acestuia.
Pasul al V-lea: Realizarea planului de acţiune
Este de preferat ca planul de acţiune să fie realizat în scris pentru că persoana în
criză poate să îl consulte ori de câte ori are nevoie. Planul trebuie redactat într-un
mod simplu, dar clar şi explicit, incluzând sarcini concrete, observabile şi măsurabile.
Trebuie să răspundă tuturor întrebărilor circumstanţiale: unde, cine, cum, când, de
câte ori. Sarcinile vor fi prioritizate în funcţie de importanţa lor.
Pasul al VI-lea: Obţinerea angajamentului şi consimţământului
Este urmarea firească a stadiului anterior prin care clientul se angajează în
rezolvarea sarcinilor stabilite şi care sunt în responsabilitatea sa. Presupune notarea
obiectivelor vizate şi a planurilor stabilite de comun acord pentru obţinerea
rezultatelor scontate. Avându-se în vedere situaţia de vulnerabilitate a clientului,
angajamentul şi consimţământul, redactate în forma scrisă pot fi semnate şi de un
martor, de preferinţă o persoană de încredere a clientului ce face parte din reţeaua de
suport a acestuia. Semnarea acordului şi de către o terţă persoană, martor, dă un plus
de importanţă angajamentului asumat în scris. Redactarea în scris a angajamentului,
precum şi semnarea acestuia constituie un element esenţial în obţinerea rezultatului
final al intervenţiei: rezolvarea situaţiei de criză.
Uneori, în situaţii de criză, clienţii fac referiri, mai mult sau mai puţin explicite, la
suicid. Orice referire de acest gen trebuie luată în considerare cu toată seriozitatea de
către specialişti. Este recomandat ca pentru aceste situaţii, în CM să fie stabilită o
metodologie clară de lucru. Specialiştii trebuie să ştie ce anume trebuie să întreprindă
şi cum să acţioneze. În aceste situaţii, încă de la primele aluzii la actul suicidar
problema trebuie adusă la suprafaţă şi discutată pe faţă cu clientul. Pentru aceste
cazuri pot fi folosite contractele contra-suicid, prin care se urmăreşte, pe de o parte,
amânarea deciziei clientului de a se sinucide, iar pe de altă parte, implicarea acestuia
în depăşirea situaţiei de criză, conform celor şase stadii amintite anterior.
Prezentare caz:
Maricica, in varsta de 23 ani, are doi copii unul de 5 luni si altul de 4 ani si este
insarcinata. Cel de-al treilea copil a fost facut in afara casniciei dintr-o relatie
intamplatoare, iar concubinul nu are de gand sa recunoasca copilul. Sotul este in inchisoare,
dar urmeaza sa fie eliberat in scurt timp. Mama impreuna cu copiii nu are o locuinta si este
la risc de a fi abuzata de catre sot pentru relatia de concubinaj.
Pasul I. Consilierul asculta cu atentie si urmareste modul in care clienta isi defineste
problema. Accentul cade pe felul in care clienta "vede rezolvarea". El incurajeaza clienta sa
isi exprime emotiile si nu ii neaga trairile, isi ajuta clienta sa isi exprime furia si
resentimentele fata de persoana care i-a produs suferinta (concubinul).
Pasul al II-lea. Consilierul isi manifesta ingrijorarea pentru siguranta clientei si a

copiilor sai, ea exprimandu-si intentia de a se sinucide. Clienta este ajutata sa inteleaga
ca, cel putin deocamdata, nimeni nu ii poate face rau decat ea insasi. Pe baza acordului
comun, dat fiind faptul ca in prezent securitatea Maricicai nu este amenintata de nimic,
consilierul obtine angajamentul verbal al Maricicai de a amana actul sinuciderii. Ei
stabilesc impreuna modalitatile de contactare imediata, in cazul in care Maricica ar avea
nevoie de sprijinul consilierului.
Pasul al III-lea. Consilierul ajuta clienta sa inteleaga ca este preocupat, alaturi de ea, de
situatia in care se afla. Impreuna, incep sa exploreze mediul si sa "vada" potentialele
resurse. Treptat, atentia clientei este orientata catre identificarea resurselor. Consilierul
mareste perspectiva clientei asupra posibilitatilor de suport existente si intelege ca exista
oameni care pot sa o sprijine in aceste momente critice.
Pasul al IV-lea. Consilierul si clienta incep sa construiasca reteaua de support si sa

identifice solutii la problemele existente. Se realizeaza o prioritizare a sarcinilor si se
stabileste o ierarhie a lor. Solutiile identificate sunt discutate.
Pasul al V-lea. Clienta, consilierul si reteaua de suport sunt implicati in construirea

planului de actiune. Sunt implicati si profesionisti din diferite domenii (ex. juristi,
medici). Sarcinile sunt stabilite in functie de starea de vulnerabilitate a clientei: femeie
in a doua luna de sarcina, avand in ingrijire un copil de 5 luni si unul de 4 ani.
Responsabilitatile sunt clare in sensul ca fiecare va sti ce are de facut si care este
efectul scontat:
• Sora Maricicai va veni de doua ori pe saptamana in CM si va merge cu Maricica si cu
copii acesteia in parc.
• Cumnatul Maricicai, fratele sotului, il va vizita pe acesta la penitenciar si vor discuta
despre situatia Maricicai. El va afla punctul acestuia de vedere pentru a se vedea in ce
masura supozitiile catastrofice ale Maricicai sunt confirmate sau infirmate.
• Asistentul social va intocmi si va depune in termen de o saptamana, impreuna cu clienta,
dosarul pentru obtinerea unei locuinte sociale. Ea va merge de doua ori pe luna la un
cabinet ginecologic pentru a controla evolutia sarcinii.
Pasul al VI-lea. Este obtinut consimtamantul si angajamentul clientei ca nu va mai recurge la

suicid. Este identificata o alta persoana, in afara consilierului, care va semna ca martor
acest document. Este de preferat ca aceasta persoana sa fie desemnata de catre client si sa
fie o persoana de referinta pentru acesta. In continuare, planul de actiune va fi
monitorizat. Cand echilibrul situatiei in care clienta se afla este restabilit, se procedeaza
la continuarea lucrului cu cazul conform planului initial stabilit la admiterea acesteia in
CM.
De asemenea, tipul intervenţiei în situaţii de criză poate fi stabilit la nivelul fiecărei

instituţii de asistenţă socială, metodologia de lucru necesitând să fie însă cunoscută şi
aprobată de către cei în drept.
3.3. Intervenţia centrată pe sarcină
Caracteristicile generale ale intervenţiei centrate pe sarcină sunt:
• Este un excelent model de intervenţie pentru cazurile care pot fi rezolvate în trei-
patru luni.
• Impasul este determinat de o situaţie care poate fi depăşită de către client cu o
susţinere de scurtă durată.
• Vizează un mod de lucru intensiv până la atingerea obiectivului propus.
• Accentul se pune pe ceea ce a întreprins clientul pentru a-şi rezolva problema.
• Obiectivul este definit în termenii gândirii pozitive, procesual şi cât mai concret,
la nivelul conceptual al clientului.
• Acţiunea trebuie să fie menţinută sub controlul clientului.
• Soluţia este formulată în termeni de "aici şi acum".
3.3.1. Modelul intervenţiei centrate pe sarcină
Literatura de specialitate descrie pentru acest tip de intervenţie modelul intervenţiei
centrate pe sarcina care valorifică cel mai mult importanţa acţiunii "aici şi acum" şi
dreptul clientului de a participa la procesul de rezolvare a problemei stabilind căile şi
modul de intervenţie.
În această practică, se urmăreşte reducerea problemelor pe care clientul le
recunoaşte, le înţelege, le asimilează şi pe care doreşte să le abordeze. Practica
centrată pe sarcină este planificată într-un timp limitat, care cuprinde 12 întâlniri de-a
lungul a trei până la patru luni. Această limită de timp poate fi modificată în funcţie
de circumstanţele particulare care pot interveni şi care au relevanţă pentru practica
acestui model.
Modelul are un debut şi patru paşi care se succed unul după altul într-o ordine a
cărei respectare determină implicarea gradată a clientului şi gestionarea mai bună din
parte profesionistului. Paşii se suprapun uneori, dar în această situaţie profesionistul
trebuie să intervină în mod hotărât pentru respectarea ordinei fireşti.
• Debutul sau începutul: Conţine prima întâlnire cu clientul
Sunt discutate motivele solicitării sprijinului şi circumstanţele care au determinat
întâlnirea dintre client şi profesionist.
• Pasul I: Identificarea problemelor ţintă ale clientului
Se stabilesc problemele identificate de către client, priorităţile clientului (nu mai
mult de trei), priorităţile factorilor implicaţi în cazul respectiv (ex. reprezentanţi ai
autorităţii publice locale sau centrale) şi se realizează o evaluare rapidă preliminară.
• Pasul al II-lea: Contractul
Se stabilesc:
- problemele ţintă ce vor fi abordate (maxim trei),
- obiectivele specifice ale clientului stabilite împreună cu profesionistul,
- sarcinile generale ale clientului şi ale specialistului,
- durata intervenţiei,
- programarea interviurilor şi a intervenţiilor.
Contractul reprezintă planul de intervenţie a cazului. Pot fi folosite atât contracte
verbale, cât şi cele scrise, dar sunt de preferat acestea din urmă, însăşi procesul de
scriere a lor reprezentând o tehnică eficientă de conştientizare şi implicare în
rezolvarea problemei a părţilor contractante. Contractul nu este permanent. El se
poate modifica la cererea părţilor contractante. Acordul mutual şi lucrul continuu sunt
condiţiile de aplicare a contractului.
• Pasul al III-lea: Rezolvarea problemei, îndeplinirea sarcinilor, reducerea
problemei. Are mai multe sub-etape:
a. Definirea şi specificarea problemelor ţintă (maximum trei), reafirmarea şi
redenumirea problemei (ce anume avem de schimbat şi la cel nivel: comportamental,
relaţional, de mediu). Sunt evaluate:
- problema ţintă (importanţa, efectele, cât de des se întâmplă, antecedentele,
participanţii, locul în care are loc etc.),
- contextual social (statutul economic, caracteristici ale mediului de lucru sau
şcolar, statutul familial, mediul cultural etc.),
- circumstanţele cognitive-afective (trăsăturile de caracter şi de personalitate ale
clientului, modul de funcţionare, resursele personale etc.) şi
- orice alte evaluări considerate semnificative pentru scopul propus.
b. Formularea alternativelor
c. Negocierile în scopul obţinerii suportului şi acţiuni specifice în colaborare cu alte
persoane sau instituţii. Sunt luate deciziile (în condiţiile reanalizării şi rediscutării
planului de intervenţie) şi se trece la implementarea strategiei: sarcinile sunt
formulate şi rezumate, se obţine acordul clientului şi ne asigurăm că acesta este
convins de caracterul lor raţional şi stimulativ, se întocmesc strategii specifice pentru
rezolvarea fiecărei sarcini.
Clientul primeşte sprijin pentru îndeplinirea sarcinilor prin obţinerea şi folosirea
resurselor, prin depistarea şi depăşirea la timp a obstacolelor, prin oferirea de
instrucţiuni, de călăuzire, prin activarea stimulentelor, prin efectuarea jocurilor de rol,
a stimulării şi a practicii ghidate, prin însoţirea clientului în vederea modelării
comportamentului. Sunt identificate obstacolele în îndeplinirea sarcinilor ce vin din
partea mediului social, în tranzacţiile interpersonale sau din planul psihologic, şi
simultan se face verificarea (dovedirea efectelor intervenţiei), monitorizarea
(înregistrarea atentă a progresului intervenţiei) şi revizuirea contractului (când
progresul nu este satisfăcător, când depăşeşte aşteptările, când apar noi probleme,
când sarcinile nu sunt îndeplinite sau sunt slab efectuate, când suportul şi resursele
sunt ineficiente, când sarcinile profesionistului sunt ineficiente şi nerealizabile).
• Pasul al IV-lea: Încheierea
Are loc sfârşitul intervenţiei. Relaţia de asistenţă poate continua dacă mai sunt şi
alte probleme de rezolvat sau dacă anumite sarcini ţin de o derulare mai îndelungată a
evenimentelor. În ambele situaţii se obţine angajamentul clientului (Epstein, 1995).
Ca şi intervenţia în criză, intervenţia centrată pe sarcină este o investiţie de timp
mică, dar cu rezultate evidente şi demne de apreciat la nivelul dezvoltării personale a
clienţilor. Aceste tipuri de intervenţie presupun o maximă implicare în relaţia de
asistenţă a clienţilor şi a profesioniştilor ce are ca rezultat final funcţionarea clienţilor
la un nivel superior şi auto-actualizarea acestora.
CAPITOLUL 4
PROGRAMUL PERSONALIZAT DE INTERVENŢIE
În cadrul CM, fiecare cuplu mamă-copil beneficiază de un PPI, care abordează

într-un mod coerent şi unitar componentele legate cel puţin de: educaţia şi
responsabilizarea mamei în relaţia sa cu copilul, asigurarea sănătăţii fizice şi psihice a
mamei şi copilului, pregătirea reintegrării familiale şi sociale, orientarea şi pregătirea
pentru integrarea profesională/şcolară (dacă este cazul) a mamei etc.
PPI se elaborează şi se pune în practică numai cu acordul mamei şi cu participarea
sa directă.
Fiecare cuplu mamă-copil beneficiază de o intervenţie personalizată în funcţie de
nevoile identificate la admiterea în CM adaptată ulterior şi axată pe dezvoltarea
autonomiei mamei şi pe pregătirea reîntoarcerii cuplului mamă-copil în mediul
familial, în condiţii sigure şi favorabile dezvoltării copilului.
Informaţii despre PPI se găsesc de asemenea în cap. 5 din punctul de vedere al
managementului de caz la nivelul CM.
4.1. Evaluarea detaliată
Evaluarea detaliată presupune, în funcţie de nevoile şi particularităţile copilului şi
ale mamei sale, aspecte de ordin:
a. Social,
b. Psihologic,
c. Medical,
d. Educaţional şi
e. Juridic
În acest sens, evaluarea detaliată presupune intervenţia mai multor profesionişti.
Aceşti profesionişti alcătuiesc echipa multidisciplinară a cazului. În funcţie de
problematica descoperită ca urmare a evaluării iniţiale, pentru evaluarea detaliată a
situaţiei cuplului mamă-copil sunt cazuri în care este nevoie şi de intervenţia unor
profesionişti care sunt externi DGASPC/OPA. Evaluarea iniţială nu face obiectul CM
şi este realizată conform procedurilor menţionate la pct. 2.3. Cazul este preluat cu
evaluarea iniţială făcută. Trebuie să se cunoască situaţia asupra căreia trebuie să se
intervină. Intervenţia priveşte atât copilul, cât şi mama. Trebuie de asemenea
identificate nevoile cuplului mamă-copil, precum şi resursele (pentru a putea sprijini
realizarea intervenţiei).
Evaluarea trebuie să contribuie cu o cunoaştere suficientă a situaţiei familiei pentru
stabilirea PPI şi trebuie să răspundă următoarelor întrebări:
• Care sunt obiectivele finale ale intervenţiei?
• Care sunt resursele puse la dispoziţia cuplului mamă-copil pentru realizarea
obiectivelor stabilite?
• Ce timp se estimează că va fi necesar pentru realizarea acestor obiective?
Evaluarea cuplului mamă-copil se bazează pe mai multe axe:
a. trebuie să se ţină cont de toţi factorii prezenţi în familie şi care au impact asupra
copilului;
b. se au în vedere aspectele curente ale funcţionării familiei, precum şi dificultăţile
întâmpinate şi problemele cu care se confruntă;
c. este necesară înţelegerea cauzelor care au dus la apariţia acestor probleme,
examinând trecutul personal şi istoricul familiei, cultura şi experienţele de viaţă ale
membrilor de familie.
d. evaluarea presupune interacţiune: ea se concentrează asupra rolurilor, relaţiilor şi
a mediului din familie.
Pentru a ne asigura că se realizează o evaluare completă a cuplului mamă-copil,
trebuie să fie analizate toate domeniile lor de existenţă:
a. Viaţa socială
Indicatorii acestui domeniu se referă la evaluarea relaţiilor sociale ale familiei
(mama şi copilul, tatăl copilului, rudele mamei şi/sau ale tatălui) în şi cu comunitatea:
• Pe ce fel de sisteme de suport se poate baza familia?
• Cum utilizează cuplul mamă-copil resursele existente în comunitate?
• Ce fel de interacţiuni are familia cu şcoala, biserica, vecinii, angajatorii, diferitele
grupuri, prieteni şi serviciile sociale?
b. Situaţia economică
• Care este cauza/cauzele problemelor economice?
• Care a fost situaţia anterioară?
• Ce soluţii au fost utilizate pentru depăşirea situaţiei de criză?
• Care au fost rezultatele?
c. Aspecte de mediu
• Au o locuinţă proprie, sigură? Locuinţa are o structură sigură?
• Au la dispoziţie instalaţii sanitare adecvate?
• Au la dispoziţie mijloace de transport?
d. Aspecte de sănătate mentală
• Există semne de stări depresive la vreun membru al familiei?
• Urmează cineva din familie vreun tratament pentru o boală psihică?
• Sunt consumatori de alcool, droguri în rândul membrilor familiei?
e. Aspecte de sănătate fizică
Pe lângă descrierea stării de sănătate este necesară şi observarea:
• Aspectului general al mamei şi al copilului, al membrilor familiei (aspectul pielii,
aspectul părului, aspectul unghiilor)
• Obiceiurile de alimentaţie şi odihna
• Boala, stările cronice, dizabilităţile
f. Aspecte ce ţin de calitatea relaţiei mamă-copil
• îşi poate mama asuma rolul de părinte? (ex. şi-a dorit copilul? doreşte să fie
alături de el? îşi poate imagina perspectivele familiei sale?)
• Răspunde mama contactelor iniţiate de copil? Răspunde în mod adecvat nevoilor
copilului? Dar deprinderilor de creştere şi îngrijire a copilului?
• Cum răspunde copilul la interacţiunile iniţiate de mama sa?
• Dezvoltarea copilului este în conformitate cu vârsta biologică? Cunoaşte mama
obiceiurile copilului? (ex. recunoaşte plânsul, îi cunoaşte preferinţele alimentare,
jocuri preferate)
• Care este reacţia copilului la absenţa mamei?
4.2. Programul personalizat de intervenţie
În conformitate cu nevoile determinate ca urmare a evaluării detaliate, se
alcătuieşte PPI, care este un document scris redactat de comun acord cu mama şi
cuprinde obiective care se referă cel puţin la:
a) relaţia mamă-copil;
b) educaţia mamei pentru creşterea copilului (formarea abilităţilor parentale etc.);
c) pregătirea mediului familial pentru primirea şi integrarea copilului şi a mamei;
d) orientarea şi pregătirea pentru integrare socială şi profesională.
Serviciile de care pot beneficia cuplurile mamă-copil pot fi (în funcţie de nevoile
identificate):
• asigurarea găzduirii pe o perioadă determinată de timp;
• programe educaţionale (drepturi şi responsabilităţi părinteşti, abilităţi parentale,
puericultura, planificare familială, autogospodărire etc.);
• consiliere şi susţinere psihologică;
• serviciile unui centru de zi sau creşe, grădiniţă, şcoală;
• cursuri de pregătire/reconversie profesională pentru mamă (orientare pentru tatăl
copilului, dacă acesta există şi este prezent în viaţa copilului); sau demersuri în
vederea reintegrării şcolare a mamei;
• acompaniere şi identificarea unui loc de muncă şi/sau a unei locuinţe;
• informare şi susţinere în demersuri administrative (clarificarea situaţiei
administrative şi juridice al cuplului mamă-copil ca de exemplu: obţinerea actelor de
identitate, drepturi şi prestaţii sociale);
• reabilitarea legăturilor cuplului mamă-copil cu tatăl copilului şi/sau familia (de
origine sau lărgită);
• servicii medicale preventive sau curative pentru mamă şi copil.
Şeful serviciului (coordonatorul CM) desemnează responsabilul de caz
(profesionist care îndeplineşte condiţiile conform standardelor minime obligatorii
privind managementului de caz în domeniul protecţiei copilului) din cadrul echipei,
în vederea alcătuirii şi instrumentării PPI.
PPI trebuie să conţină cel puţin:
1. obiective operaţionale pe termen scurt, mediu şi lung,
2. activităţile corespunzătoare acestor obiective, care pot fi periodice, inclusiv de
rutină, sau ocazionate de anumite proceduri sau evenimente,
3. durata aferentă activităţilor,
4. personalul de specialitate desemnat şi alte persoane implicate, atât din cadrul
CM, cât şi din alte servicii din comunitate, cu atribuţii clare,
5. modalităţile de monitorizare şi evaluare/reevaluare, inclusiv date de reevaluare
stabilite,
6. rezultatele previzionate în intervale de timp determinate,
7. proceduri, dacă e cazul.
Profesioniştii au obligaţia de a consulta mama şi de a ţine cont de opinia acesteia în
procesul decizional şi de intervenţie care priveşte cuplul mamă-copil. Dacă tatăl
copilului este prezent în viaţa copilului, acesta este implicat, consultat şi informat
permanent asupra elaborării şi implementării PPI.
Îndeplinirea obiectivelor PPI presupune implicarea şi responsabilizarea mamei (a
tatălui şi/sau a familiei). Oferirea serviciilor se face numai în baza unui contract de
rezidenţă semnat de către DGASPC/OPA cu mama, care presupune posibilitatea
participării şi responsabilizării părţilor implicate.
Reevaluarea PPI se efectuează o dată la trei luni, conform legii. Această presupune
analiza îndeplinirii obiectivelor cuprinse în PPI şi reevaluarea situaţiei cuplului
mamă-copil în noul context şi din perspectiva scopului PPI. Responsabilul de caz
întocmeşte raportul de reevaluare sau, după caz, de revizuire, care trebuie avizat de
şeful ierarhic şi transmis în termen de 3 zile membrilor echipei şi familiei. Rapoartele
de reevaluare vor fi remise şi managerului de caz, în vederea monitorizării situaţiei
cuplului mamă-copil. Profesioniştii implicaţi în implementarea PPI întocmesc
rapoarte de monitorizare pe care le comunică responsabilului de caz pentru sinteza
tuturor datelor cu privire la cuplul mamă-copil şi care sunt anexate la dosarul
familiei. Evaluarea implementării PPI sau, după caz, schimbarea termenilor acestuia
se realizează în reuniune de caz (pe cât se poate, cu participarea tuturor
profesioniştilor implicaţi, din cadrul echipei CM sau a unor profesionişti externi).
Rezultatele evaluării sunt discutate cu mama - beneficiară a CM.
Şeful serviciului (coordonatorul CM) trebuie să cunoască conţinutul tuturor PPI
vizând cuplurile mamă-copil găzduite în cadrul centrului şi să urmărească modul de
realizare a obiectivelor acestuia, în vederea identificării nevoilor de adecvare a
proiectului instituţional: ca de exemplu, încheierea unor convenţii de colaborare
punctuale neprevăzute de DGASPC/OPA.
4.3. Instrumente utilizate
În vederea evaluării, pot fi utilizate instrumente cu aplicabilitate generală sau
instrumente specifice adaptate nevoilor cuplului mamă-copil, de preferat instrumente
agreate de toate instituţiile partenere ale DGASPC/OPA.
Listăm o parte dintre instrumentele care pot fi utilizate în demersul de evaluare a
situaţiei cuplului mamă-copil, dar cu aplicabilitate şi în derularea implementării PPI:
a. Ecomapa - reprezintă un instrument care precizează locul cuplului mamă-copil
(şi a fiecăruia în parte) în context social (în cadrul comunităţii), evidenţiind natura
relaţiilor existente şi intensitatea conflictelor.
b. Genograma - reprezintă un instrument necesar pentru descrierea relaţiilor
intergeneraţionale din cadrul familiei din care provine cuplul mamă-copil. Datele
obţinute cu ajutorul acesteia au relevanţă pentru istoricul/anamneza familiei.
c. Analiza câmpului de forţe - în cadrul efectuării diagnosticului asupra situaţiei de
criză, în vederea identificării unor potenţiale soluţii, este util să se evidenţieze forţele
active şi restrictive care intră în câmpul analizei (cuplul mamă-copil). De exemplu,
dezvoltarea normo-ponderală a copilului poate fi un element ce defineşte
competenţele mamei în rolul său matern; sau deschiderea, colaborarea, dinamismul
mamei către rezolvarea situaţiei sale poate determina nevoia de servicii.
d. Observaţia - este desemnarea generală a perceperii şi înregistrării atente şi
planificate a relaţiilor dintre mamă şi copil, a modului de reacţie pe care mama îl are
în raport cu diferite evenimente. Este o tehnică de investigare, directă sau indirectă.
De asemenea, observaţia poate fi utilizată (ca adjuvant) şi în momentul în care
profesionistul este într-un interviu diagnostic, permiţând în mod indirect, obţinerea de
informaţii despre persoanele supuse evaluării (comportamentul mamei sau al
copilului, aspectul fizic, modul în care privesc etc.). Atunci când vorbim de evaluarea
relaţiei mamă-copil, de ataşamentul dintre cei doi, urmărim: căutarea proximităţii şi a
contactului; evitarea; interacţiunea de la distanţă dintre aceştia. Fiecare şedinţă de
observaţie poate fi notată (protocol de observaţie - în care sunt notate: scopul
observaţiei, durata, contextul şi desfăşurarea momentului observat cât mai neutru
posibil, fără interpretări sau propuneri) sau filmată (doar cu acordul participanţilor).
Ulterior, secvenţa filmată poate fi comentată de către profesionist împreună cu mama,
în reuniunea de echipă sau în cadrul unui studiu longitudinal. Protocoalele de
observaţie pot face obiectul dosarelor de caz.
e. Interviul - prin intermediul său sunt obţinute informaţii concrete de la persoana
evaluată. Interviul poate fi structurat (urmăreşte un scop anume - de exemplu,
obţinerea datelor de identitate ale mamei) sau nestructurat (fapt ce presupune discuţii
libere cu mama şi/sau copilul).
Propunem un model de raport de evaluare detaliată (anexa 1), care cuprinde itemii
de evaluare necesari întocmirii PPI. Evaluările necesare completării raportului pot fi
efectuate înainte sau după momentul primirii în CM. Profesioniştii implicaţi în
evaluare făcând parte din echipa CM, DGASPC/OPA şi/sau din exterior (de ex:
medicul de familie).
4.4. Contracte şi relaţii ale CM
4.4.1. Relaţia DGASPC - CM
Şeful serviciului din cadrul DGASPC către care a fost repartizată
cererea/referirea/sesizarea, desemnează un manager de caz în vederea evaluării
iniţiale (cu excepţia cazului în care există deja o evaluare iniţială când cazul e referit
de la nivelul primăriilor), informaţii în baza cărora se ia decizia continuării
managementului de caz sau închiderii cazului prin referire sau orientare către alte
servicii/instituţii abilitate. Ca urmare a evaluării iniţiale, managerul de caz întocmeşte
un raport de evaluare iniţială sau o fişă de evaluare iniţială care va fi supusă avizării
şefului serviciului (dacă managerul de caz este din cadrul DGASPC) sau şefului
ierarhic superior (dacă managerul de caz este din cadrul SPAS). Conţinutul
raportului/fişei de evaluare şi decizia luată în baza acestuia se comunică mamei şi se
consemnează. În baza evaluării iniţiale, directorul general/executiv al DGASPC emite
o dispoziţie de admitere a cuplului mamă-copil în CM. Până la momentul primirii în
CM, mama vizitează cel puţin o dată CM şi se familiarizează cu MOF-ul şi ROI-ul
acestuia.
Există, de asemenea, posibilitatea ca DGASPC să solicite nominalizarea unui
manager de caz din cadrul OPA care are organizat CM, iar acesta va respecta aceleaşi
proceduri ca şi managerul de caz din cadrul DGASPC, care au fost menţionate
anterior (excepţii: raportul/fişa de evaluare iniţială va fi avizată în acest caz de şeful
ierarhic superior managerului de caz, iar dispoziţia de admitere va fi emisă de
conducerea OPA).
O altă situaţie este atunci când cazul ajunge direct la OPA. În această situaţie, dacă
CM are locuri libere şi mama îndeplineşte criteriile de admitere, OPA va anunţa
DGASPC cu privire la această situaţie şi, de comun acord cu DGASPC, va desemna
un manager de caz din cadrul OPA care să îndeplinească procedurile de mai sus.
Pentru elaborarea şi implementarea PPI, coordonatorul CM desemnează echipa de
profesionişti ce va participa la evaluarea detaliată a situaţiei cuplului mamă-copil. În
timp de 2 săptămâni de la data admiterii, ca urmare a evaluării detaliate, responsabilul
de caz, împreună cu echipa multidisciplinară şi mama copilului, alcătuieşte raportul
de evaluare detaliată şi întocmeşte PPI. Acest raport este transmis managerului de
caz.
Membrii echipei de caz vor face evaluări lunare ale activităţilor prevăzute în PPI şi
vor informa responsabilul de caz din cadrul CM. Pot fi organizate reuniuni de echipă
pentru fiecare caz cel puţin o dată pe lună. Aceste reuniuni de caz sunt mediate de
către responsabilul de caz şi au ca scop reajustarea (în cazul în care este nevoie) sau
continuarea PPI stabilit pentru un cuplu mamă-copil. La reuniunile de caz poate
participa şi managerul de caz.
Pe tot parcursul derulării PPI, responsabilul de caz pregăteşte mama şi copilul
pentru momentul închiderii cazului. În acest sens, responsabilul de caz trebuie să
includă în echipa multidisciplinară de implementare a PPI, asistentul social de la
nivelul SPAS/persoana cu atribuţii în asistenţa socială din comunitatea în care
locuieşte sau urmează să locuiască cuplul mamă-copil, în vederea continuităţii şi
permanenţei rezultatelor obţinute.
4.4.2. Contractul de rezidentă
Primul şi cel mai important dintre contractele care definesc misiunea CM este
parteneriatul dintre profesionişti şi familia beneficiară. Contractul cu beneficiarul CM
(contractul de rezidenţă) este un document scris, încheiat între DGASPC/OPA şi
beneficiar (mama), în care se menţionează condiţiile în care se vor oferi serviciile şi
responsabilităţile specifice pe care fiecare parte implicată le are de îndeplinit în
perioada de timp stabilită. Mama trebuie să fie corect informată pentru a putea
înţelege scopul acestui contract, responsabilităţile părţilor, rolul contractului în
implementarea PPI, posibilităţile şi condiţiile în care acest contract se poate modifica
sau rezilia. Contractul este revizuit periodic şi modificat de câte ori este nevoie, în
funcţie de progresele care intervin sau schimbările survenite în derularea PPI.
Este foarte important ca reprezentantul CM să se asigure că mama a înţeles
termenii contractului. Acest contract poate fi simplificat (în contextul respectării
prevederilor legale), în funcţie de proiectul instituţional şi poate avea ca anexe ROI şi
PPI.
Pentru întocmire se poate adapta modelul de contract din anexa Ordinului
ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 73/2005 privind aprobarea
modelului Contractului pentru acordarea de servicii sociale, încheiat de furnizorii de
servicii, acreditaţi conform legii, cu beneficiarii de servicii sociale. Mai jos sunt
redaţi o parte din termenii utilizaţi în acest ordin cu unele mici modificări pentru a
corespunde situaţiei cuplului mamă-copil din CM:
- contractul pentru furnizarea de servicii sociale va fi denumit contract de rezidenţă
- actul juridic încheiat între furnizorul de servicii (în cazul nostru, DGASPC sau
OPA) şi beneficiar (mama), care exprimă acordul de voinţă al acestuia în vederea
acordării de servicii sociale acordate sau facilitate de CM pentru cuplul mamă-copil;
contractul va fi semnat şi de coordonatorul CM;
- serviciile sociale vor fi denumite servicii oferite/facilitate de centrul maternal -
ansamblu de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale
individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de
dificultate, vulnerabilitate sau de dependenţă pentru prezervarea autonomiei şi
protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru
promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii, definite în
condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 515/2003, cu modificările şi completările ulterioare; în plus
faţă de această definiţie, serviciile acordate şi/sau facilitate de CM includ şi cele
referitoare la educaţie, pregătire profesională, sănătate etc. menţionate în cap. 6.
- reevaluarea situaţiei beneficiarului de servicii sociale - activitatea obligatorie a
furnizorului de servicii sociale de a evalua situaţia beneficiarului de servicii sociale
după acordarea de servicii sociale pe o anumită perioadă; conform Legii nr. 272/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, reevaluarea se realizează o dată
la 3 luni şi se concentrează pe conţinutul PPI.
- planul individualizat de asistenţă şi îngrijire va fi denumit programul personalizat
de intervenţie - în cazul CM, PPI este întocmit de responsabilul de caz, împreună cu
echipa multidisciplinară de la nivelul CM şi/sau cuprinzând colaboratori externi,
precum şi cu aportul managerului de caz DGASPC/OPA şi SPAS, conform
recomandărilor din acest capitol şi cap. 6; PPI este parte integrantă a planului de
servicii/planului individualizat de protecţie;
- revizuirea sau completarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire,
respectiv a programului personalizat de intervenţie - modificarea sau completarea
adusă PPI pe baza rezultatelor reevaluării situaţiei beneficiarului de servicii sociale;
- contribuţia beneficiarului de servicii sociale - cotă-parte din costul total al
serviciului/serviciilor acordat/acordate de furnizorul de servicii sociale, în funcţie de
tipul serviciului şi de situaţia materială a beneficiarului de servicii sociale, şi care
poate fi în bani, în servicii sau în natură; nu se aplică în cazul CM;
- obligaţiile beneficiarului de servicii sociale - totalitatea îndatoririlor pe care
beneficiarul de servicii sociale şi le asumă prin contract şi pe care le va îndeplini
valorificându-şi maximal potenţialul psiho-fizic;
- standarde minimale de calitate vor fi denumite standarde minime obligatorii -
ansamblul de cerinţe privind calitatea îngrijirii, cadrul organizatoric şi material,
resursele umane şi financiare în vederea atingerii nivelului de performanţă obligatoriu
pentru CM, aprobate în condiţiile legii;
- modificări de drept ale contractului de acordare de servicii sociale modificările
aduse contractelor de acordare de servicii sociale în mod independent de voinţa
părţilor, în temeiul prevederilor unui act normativ;
- forţa majoră - eveniment mai presus de controlul părţilor, care nu se datorează
greşelii sau vinii acestora, care nu putea fi prevăzut în momentul încheierii
contractului şi care face imposibilă executarea şi, respectiv, îndeplinirea acestuia;
- evaluarea iniţială - activitatea de identificare/determinare a naturii cauzelor, a
stării actuale de dezvoltare şi de integrare socială a beneficiarului de servicii sociale,
precum şi a prognosticului acestora, efectuată prin utilizarea de metode şi tehnici
specifice profesiilor sociale, de către furnizorul de servicii sociale. Scopurile evaluării
sunt cunoaşterea şi înţelegerea problemelor cu care se confruntă beneficiarul de
servicii sociale şi identificarea măsurilor iniţiale pentru elaborarea planului iniţial de
măsuri; în cazul cuplului mamă-copil, evaluarea iniţială este realizată conform
prevederilor (recomandărilor) din cap. 2;
- evaluarea complexă va fi denumită evaluarea detaliată - activitatea de investigare
şi analiză a stării actuale de dezvoltare şi de integrare socială a beneficiarului de
servicii sociale, a cauzelor care au generat şi care întreţin situaţia de dificultate în care
acesta se află, precum şi a prognosticului acestora, utilizându-se instrumente şi
tehnici standardizate specifice domeniilor: asistenţă socială, psihologic, educaţional,
medical, juridic.
Conform prevederilor Hotărârii Guvernului României nr. 1.438/2004 pentru
aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de
prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a
copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi, contractul de
rezidenţă se încheie pe o perioadă de maxim 12 luni. În această perioadă mama
trebuie să beneficieze de tot sprijinul şi să participe nemijlocit în vederea integrării
sociale şi, după caz, familiale şi profesionale. Mama trebuie să înţeleagă de la început
că sprijinul este pe o perioadă determinată şi, prin intermediul contractului de
rezidenţă, se încearcă responsabilizarea acesteia.
Se recomandă să se încheie pentru început un contract de rezidenţă pe o perioadă
de 6 luni (în medie), după care, în funcţie de caz, să fie prelungit până la maxim 12
luni.
O situaţie aparte o constituie cazul mamei/gravidei minore pentru care contractul
de rezidenţă nu se poate încheia în aceleaşi condiţii ca pentru cea adultă. Astfel,
contractul nu poate fi semnat exclusiv de minora cu vârsta peste 14 ani, ci de părinţii
săi sau reprezentantul legal. Oricum, minora trebuie evaluată şi consiliată psihologic
pentru a putea stabili dacă îşi poate asuma responsabilităţile din contract şi semnarea
acestuia. În cazul celor cu vârsta sub 14 ani, contractul este semnat exclusiv de
părinţii săi sau reprezentantul legal.
O altă situaţie o constituie cazul mamei/gravidei minore căsătorite sau care a fost
căsătorită care, având discernământ şi capacitate deplină de exerciţiu, poate semna
contractul de rezidenţă.
4.4.3. Contracte şi relaţii ale CM cu alte instituţii/persoane din comunitate
a. Instituţii
În vederea derulării activităţii în cadrul CM, sub raportul activităţilor care ţin de
implementarea PPI ale beneficiarilor, DGASPC/OPA încheie convenţii de parteneriat
cu alţi furnizori de servicii, specialiştii şi instituţii/organizaţii relevante din
comunitate.
Principalii parteneri ai CM sunt următorii:
• Structurile DGASPC, care sunt de drept responsabile cu protecţia specială a
copiilor pe raza teritoriului respectiv şi, în mod particular, prevenirea părăsirii
copilului de mama sa (situaţie caracteristică CM);
• Alte structuri publice de interes local pentru sistemul de protecţie;
• Serviciile comunitare locale şi judeţene;
• Unităţile de învăţământ, alte instituţii care vizează pregătirea profesională
(AJOFM);
• Firme private care, pe de o parte, pot oferi posibilitatea de formare profesională,
iar pe de altă parte, pot contribui financiar la funcţionarea CM;
• Mass-media.
De asemenea, există posibilitatea ca CM să aibă parteneriate cu diverse tipuri de
servicii sau cu persoane fizice sau juridice, în mod specific, punctual pentru situaţia
unui cuplu mamă-copil.
b. Persoane
De asemenea, CM poate beneficia de implicarea voluntară a unor persoane fizice
sau juridice. Şi în acest caz, DGASPC/OPA trebuie să contractualizeze aceste relaţii
de parteneriat, în conformitate cu Legea nr. 195/2001.
Contractul de voluntariat trebuie să fie stipulate cel puţin următoarele drepturi ale
voluntarului:
a) participarea activă la elaborarea şi derularea programelor în considerarea cărora
s-a încheiat contractul;
b) desfăşurarea activităţii în concordanţă cu pregătirea sa profesională;
c) asigurarea de către beneficiarul voluntariatului a desfăşurării activităţilor în
condiţiile legale de protecţie a muncii, în funcţie de natura şi de caracteristicile
activităţii respective;
d) asigurarea de către beneficiarul voluntariatului, în condiţiile prevăzute de lege,
împotriva riscurilor de accident şi de boală ce decurg din natura activităţii; în lipsa
asigurării costul prestaţiilor medicale se suportă integral de către beneficiarul
voluntariatului;
e) eliberarea de către beneficiarul voluntariatului a unui certificat nominal care să
ateste calitatea de voluntar;
f) rambursarea de către beneficiarul voluntariatului, în condiţiile convenite în
contract, potrivit legii, a cheltuielilor efectuate pentru realizarea activităţii;
g) durata timpului de lucru, stabilită, în condiţiile legii, să nu afecteze sănătatea şi
resursele psihofizice ale voluntarului;
h) beneficiază de titluri onorifice, decoraţii, premii, în condiţiile legii.
Contractul de voluntariat urmează să cuprindă cel puţin următoarele obligaţii ale
voluntarului:
a) să îndeplinească sarcinile primite din partea beneficiarului voluntariatului;
b) să păstreze confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţii
de voluntariat;
c) să participe la cursurile de instruire organizate, iniţiate sau propuse de către
beneficiarul voluntariatului;
d) să ocrotească bunurile pe care le foloseşte în cadrul activităţii de voluntariat.
CAPITOLUL 5
MANAGEMENTUL DE CAZ LA NIVELUL CENTRULUI MATERNAL
Managementul de caz reprezintă un proces de coordonare a serviciilor furnizate

unui client în sfera socială. În esenţă, reprezintă un set de etape logice şi un proces de
interacţiune în cadrul unei reţele de servicii care garantează că beneficiarii primesc
serviciile de care au nevoie în mod efectiv, eficient, rentabil şi care le conferă
sprijinul necesar.
5.1. Ce este managementul de caz?
În contextul său istoric, managementul de caz a apărut din necesitatea de a oferi o
coordonare de calitate a serviciilor, dar şi de a furniza servicii sociale într-o manieră
eficientă şi rentabilă. Obiectivul principal este acela de a optimiza funcţionarea
clientului prin oferirea de servicii de calitate. Ca şi celelalte metode din practica
asistenţei sociale, managementul de caz presupune:
• pregătire profesională,
• valori,
• cunoştinţe,
• teorie şi
• deprinderi
folosite pentru atingerea obiectivelor stabilite de comun acord cu clientul şi, atunci
când este cazul, cu familia acestuia.
În practică, managementul de caz reprezintă o metodă prin care o persoană cheie
(managerul de caz) lucrează cu clientul şi cu familia acestuia, printr-o relaţie continuă
în vederea dezvoltării şi implementării unui PPI adecvat, asigurării accesului la
servicii, monitorizării furnizării serviciilor, promovării satisfacerii nevoilor clientului
şi evaluării rezultatelor furnizării serviciilor. Rolurile majore asumate de managerul
de caz sunt acelea de coordonator al serviciilor prestate, consilier şi promotor al
clientului său.
5.2. Roluri şi valori profesionale în managementul de caz
Pentru a face din managementul de caz o metodă eficientă, este nevoie de
asumarea unui număr mult mai mare şi divers de roluri de către managerul de caz
(Weil, 1985):
1. Promotor. Reprezintă clienţii, vorbeşte în numele lor şi îi ajută să se exprime, îi
ajută să obţină resursele de care au nevoie.
2. Diagnostician. Analizează situaţia, nevoile clientului şi factorii care pot facilita
sau împiedica furnizarea serviciilor. Recomandă serviciile şi planul iniţial de
asistenţă.
3. Coleg şi colaborator. Dezvoltă relaţii de muncă productive în interiorul
organizaţiei în care activează şi a reţelei de servicii, ajutând la îndeplinirea sarcinilor.
4. Mobilizator în cadrul serviciului sau al comunităţii. Contribuie la mobilizarea
comunităţii pentru a identifica şi dezvolta resursele necesare şi facilitează cooperarea
dintre organizaţiile constituente ale reţelei de servicii, precum şi între acestea şi
clienţi.
5. Cel care ajută la rezolvarea problemelor/cel care identifică soluţii. Analizează
problemele clientului şi îl ajută în identificarea strategiilor pentru rezolvarea acestora,
satisfacerea nevoilor şi atingerea obiectivelor acestuia. Acţionează cu şi în numele
clientului pentru a-l ajuta să funcţioneze într-o manieră cât mai independentă.
6. Broker. Organizează şi creează condiţiile pentru furnizarea de servicii.
7. Arhitect. Elaborează planurile de intervenţie, asigură integrarea serviciilor şi
colaborarea între organizaţiile implicate în satisfacerea nevoilor clientului şi ale
reţelei de servicii.
8. Cel care asigură legătura între echipa şi sistem. Ocupă o poziţie specifică în
cadrul organizaţiei şi a reţelei de servicii pentru a realiza coordonarea serviciilor.
Trebuie să-şi extindă activitatea în afara propriei organizaţii pentru a putea coordona
şi dezvolta colaborarea cu celelalte organizaţii.
9. Arhivar. Documentează ceea ce se întâmplă cu clienţii şi cu coordonarea de caz şi
a serviciului, precum şi interacţiunea organizaţiilor şi eforturile de coordonare dintre
organizaţii.
10. Coordonator al serviciilor. Se asigură că nevoile clienţilor şi serviciile oferite
corespund şi sunt corelate. Se asigură că monitorizarea, feedback-ul şi evaluarea sunt
realizate.
11. Monitorizează serviciile şi modifică sistemul. Identifică problemele care apar pe
parcursul managementului de caz, precum şi progresele înregistrate de client.
Studiază efectele asupra clientului, dar şi asupra grupului ţintă şi a reţelei de servicii.
12. Evaluator. Analizează eficacitatea serviciilor faţă de clienţi, luaţi în parte, în
relaţie cu volumul de cazuri şi reţeaua de servicii.
13. Consultant. Analizează problemele organizaţionale sau problemele clientului şi
dezvoltă strategii pentru rezolvarea acestora.
14. Consilier/terapeut. Oferă sprijin, intervenţii legate de sănătatea mintală şi
consultanţă pentru a ajuta clienţii în luarea deciziilor şi planificare.
15. Facilitator. Asigură cooperarea, îndeplineşte sarcini şi analizează rezultate.
Managerii de caz trebuie să demonstreze, prin intermediul tuturor sarcinilor şi
activităţilor de prevenire şi/sau protecţie specială a copilului, acceptarea valorilor
profesionale specifice:
• Angajament continuu de urmărire a dezvoltării personale şi profesionale;
• Înţelegerea propriilor valori şi atitudini faţă de copii, familii, practici de educare a
copiilor, diferenţe etnice şi culturale, alături de conştientizarea impactului
sentimentelor personale asupra luării deciziilor profesionale;
• Încrederea în capacitatea oamenilor de a se schimba şi în dorinţa majorităţii
părinţilor de a fi părinţi buni;
• Recunoaşterea demnităţii copilului, ca o persoană care are dreptul atât la îngrijire
adecvată continuă în cadrul unei familii;
• Angajamentul faţă de familia copilului, considerată primordială în îngrijirea şi
educarea copilului;
• Angajamentul de a promova şi susţine drepturile copiilor. De exemplu, dreptul de
a fi protejaţi împotriva oricărei forme de abuz, neglijare şi exploatare, dreptul de a
avea oportunităţi ce promovează dezvoltarea lor sănătoasă, îngrijirea lor permanentă
şi consistentă, dreptul de a participa la luarea deciziilor care îi privesc şi dreptul de a
le fi respectată intimitatea şi confidenţialitatea confesiunilor;
• Angajamentul de a promova şi susţine drepturile părinţilor. De exemplu, dreptul
de a fi informaţi corect asupra limitelor de confidenţialitate în situaţiile care presupun
intervenţia serviciilor de protecţie a copilului, dreptul de a le fi respectată intimitatea,
de a stabili, în cadrul limitelor impuse de societate, cum să-şi crească copiii, cum să
dispună de serviciile şi resursele care ii sprijină în rolul lor părinţi.
Conform definiţiei date de standardele minime obligatorii aprobate prin Ordinul
secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr.
69/2004, managementul de caz, aplicat în domeniul protecţiei copilului, este o
metodă de coordonare a tuturor activităţilor de asistenţă socială şi protecţie specială
desfăşurate în interesul superior al copilului de către profesionişti din diferite
servicii/instituţii publice şi private.
5.3. Desemnarea managerului de caz
Pornind de la momentul înregistrării cazului la nivelul primăriei/DGASPC/OPA şi
a realizării evaluării iniţiale, managerul de caz desemnat întocmeşte planul de
servicii/planul individualizat de protecţie pentru cuplul mamă-copil.
În baza prevederilor:
> Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, planul
de servicii se întocmeşte şi se pune în aplicare de către SPAS sau de persoanele cu
atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din
unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, în urma evaluării situaţiei
copilului şi a familiei acestuia (în cazul nostru, evaluarea iniţială a cuplului mamă-
copil); această atribuţie este îndeplinită la nivelul municipiului Bucureşti de către
DGASPC de la nivelul fiecărui sector. Planul de servicii se aprobă prin dispoziţia
primarului.
> Ordinului secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului
şi Adopţie nr. 69/2004 privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului,
planul de servicii/planul individualizat de protecţie este întocmit de managerul de
caz, care are studii superioare.
> Ghidului prezent referitor la evaluarea iniţială, se pot desprinde următoarele
posibilităţi:
1) Managerul de caz poate fi asistentul social (sau alt profesionist care îndeplineşte
condiţiile prevăzute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz
în domeniul protecţiei copilului) de la nivelul SPAS, chiar şi în situaţia în care cazul
este sesizat direct la DGASPC/OPA; acesta are obligaţia întocmirii planului de
servicii, conform legii şi se recomandă colaborarea strânsă între managerul de caz,
specialiştii din cadrul DGASPC/OPA şi responsabilul de caz din CM;
2) Când evaluarea iniţială şi planul de servicii sunt realizate de persoana cu atribuţii
în asistenţa socială, managerul de caz va fi asistentul social (sau alt profesionist care
îndeplineşte condiţiile prevăzute de standardele minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul protecţiei copilului) de la nivelul DGASPC/OPA;
acesta va superviza activitatea persoanei cu atribuţii în asistenţa socială şi va
monitoriza, împreună cu aceasta, implementarea planului de servicii;
3) Managerul de caz va fi din cadrul DGASPC/OPA când este vorba de o
mamă/gravidă minoră pentru care se ia decizia unei măsuri de protecţie; în acest caz,
se întocmeşte planul individualizat de protecţie, conform legii.
În desemnarea/nominalizarea managerului de caz, conducerea instituţiei în cauză
(SPAS; DGASPC/OPA) ia în considerare cel puţin următoarele aspecte:
a. numărul de cazuri aflate în responsabilitatea acestuia,
b. complexitatea cazuisticii,
c. experienţa,
d. cunoaşterea problematicii respective,
e. relaţia cu copilul şi familia şi
f. colaborarea cu reţeaua de servicii şi instituţii.
După cum s-a precizat şi în capitolele anterioare, numirea (nominalizarea) unui
manager de caz din partea unui OPA este diferită, întrucât nu este o desemnare
propriu-zisă, având în vedere că OPA nu se află în subordinea DGASPC. Conform
legii, DGASPC reprezintă instituţia responsabilă şi, astfel, toate OPA care activează
pe plan judeţean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti pot anunţa în
scris că au angajaţi un anumit număr de manageri de caz, eventual nominalizaţi. Prin
intermediul unei convenţii de colaborare cu privire la aplicarea managementului de
caz la nivel judeţean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, între
DGASPC şi OPA se poate menţiona responsabilitatea DGASPC de a solicita
desemnarea unui manager de caz de către conducerea unui OPA în anumite situaţii
stipulate de comun acord în convenţia respectivă, cum ar fi:
• Instrumentarea cazului a fost iniţiată de OPA;
• Managerii de caz de la nivelul DGASPC sunt supraîncărcaţi;
• Nevoia unei expertize care poate fi oferită de către OPA într-un anume domeniu
(de exemplu, cazurile de abuz sexual) etc.
Cazul poate ajunge în atenţia DGASPC în urma:
• unei solicitări directe din partea mamei,
• unei sesizări din partea unităţilor sanitare (cazuri la risc sesizate conform
Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi secretarului de stat al Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Drepturilor Copilului nr. 276/2005 privind coordonarea activităţilor
de prevenire a abandonului în unităţile sanitare care au în structură secţii de nou-
născuţi şi/sau de pediatrie),
• unei sesizări din partea SPAS ori a persoanei cu atribuţii în asistenţa socială de la
nivelul primăriilor
• unei sesizări din partea unei persoane fizice
• unei autosesizări urmate de transfer.
5.4. Desemnarea şi responsabilităţile responsabilului de caz
În situaţia în care, în urma evaluării iniţiale, CM corespunde nevoilor cuplului
mamă-copil, se realizează două activităţi de maximă importanţă pentru viitorul
cuplului:
a. Desemnarea responsabilului de caz şi
b. Întocmirea PPI
În conformitate cu standardele minime obligatorii, coordonatorul CM desemnează
responsabilul de caz în termen de 3 zile de la admiterea cuplului mamă-copil în
centru. Responsabil de caz este profesionistul cu competenţe în domeniul asistenţei
sociale.
Recomandarea numirii responsabilului de caz în cel mai scurt timp după
desemnarea/numirea managerului de caz implică scurtarea pe cât posibil a perioadei
în care se parcurg procedurile legate de admitere, respectiv: vizitarea CM de către
mamă, acordul său de a utiliza serviciile oferite de CM, solicitarea în scris sub forma
unei cereri, încheierea contractului de rezidenţă etc. Toate aceste proceduri
menţionate anterior nu pot fi derulate exclusiv de către managerul de caz fără aportul
direct al coordonatorului CM, a unui responsabil de caz desemnat de la nivelul
centrului şi a altor profesionişti, parte a echipei multidisciplinare care funcţionează în
cadrul centrului. În consecinţă, recomandăm ca responsabilul de caz să fie desemnat
anterior admiterii cuplului mamă-copil în CM pentru a putea lua parte în mod oficial
la toate aceste proceduri.
La nivelul CM se derulează o parte din procesul general al managementului de caz,
iar persoana cheie este reprezentată de responsabilul de caz. Activităţile de la nivelul
CM şi/sau a celor facilitate de către acesta nu trebuie înţelese în afara contextului
general al prevenirii separării copilului de familia sa, pe de o parte, iar pe de altă
parte, având în vedere situaţia particulară a CM ca serviciu de tip rezidenţial, se ia în
considerare relaţia interdependentă cu instituţia responsabilă de la nivel judeţean -
DGASPC şi respectiv persoana care coordonează întreaga activitate desfăşurată
pentru un copil - managerul de caz.
Din practică rezultă că la nivelul CM există cel puţin o persoană care întruneşte
condiţiile menţionate de standardele minime obligatorii pentru a fi desemnat
responsabil de caz, respectiv un profesionist cu competenţe în domeniul asistenţei
sociale. În acest caz, el trebuie să aibă studii superioare (conform standardelor
minime obligatorii privind managementul de caz) însă nu neapărat în domeniul
ştiinţelor socio-umane, ci trebuie doar să facă dovada parcurgerii unor cursuri admise
de angajator (DGASPC sau OPA) în domeniul asistenţei sociale. Responsabilul de
caz poate fi absolvent al cursurilor universitare, care, în perioada imediat următoare
angajării este înscris la un curs care îi poate conferi competenţe în domeniul asistenţei
sociale sau este programat pentru evaluarea acestor competenţe, conform legislaţiei
din domeniul formării profesionale a adulţilor (evaluarea fiind realizată de către
centre validate de Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare - COSA - şi
care emit certificate de competenţe recunoscute la nivel naţional).
Întrucât problema prevenirii separării copilului de mama sa este deosebit de
complexă se recomandă angajarea/desemnarea sau numirea unor responsabili de caz
cu experienţă în acest domeniu sau cel puţin un an în protecţia copilului.
După cum s-a văzut anterior, responsabilul de caz are un rol cheie în derularea
activităţilor legate de managementul de caz, dar şi în cadrul activităţilor curente şi a
celor facilitate în cadrul CM. În continuare vor fi redate principalele responsabilităţi
ale responsabilului de caz din perspectiva standardelor minime obligatorii, după care
urmează să detaliem o parte din activităţile sale.
Responsabilităţile responsabilului de caz:
1. Elaborează şi coordonează implementarea PPI ca urmare a evaluării detaliate
efectuate de către membrii echipe multidisciplinare de la nivelul CM.
2. Face raportările evoluţiei implementării PPI a cuplului mamă-copil către
managerul de caz de la nivelul SPAS/DGASPC/OPA, conform standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului;
3. Este principalul partener de discuţii al mamei în vederea elaborării şi reevaluării
PPI, implicând în aceste demersuri (în măsura în care este posibil) şi tatăl copilului,
bunicii şi alte persoane importante pentru cuplul mamă-copil. Responsabilul de caz
intermediază relaţia dintre mamă şi diverse servicii aflate în comunitate, stimulând
mama să devină autonomă şi responsabilă. Responsabilul de caz se asigură ori de câte
ori este nevoie că mama înţelege faptul că rezidenţa este temporară şi condiţionată de
co-participarea ei la derularea PPI.
4. Coordonează echipa de caz în derularea activităţilor cuprinse în cadrul PPI,
urmărind ca acestea să se desfăşoare conform planificărilor. În acest scop,
responsabilul de caz are întâlniri individuale cu specialiştii din CM implicaţi în
implementarea PPI sau organizează reuniuni de echipă de caz (totalitatea
profesioniştilor cu atribuţii în implementarea unui PPI, angajaţi ai CM şi/sau
colaboratori externi).
5. Dacă constată modificări determinante în situaţia cuplului mamă-copil sau a
eficienţei serviciilor oferite ori facilitate de CM, responsabilul de caz solicită
managerului de caz reevaluarea PPI.
6. Responsabilul de caz are în atribuţii întocmirea şi actualizarea dosarului familiei
rezidente în CM. Documentele cuprinse în acest dosar se află în copie şi la managerul
de caz.
Revenind asupra acelei părţi din managementul de caz care se derulează la nivelul
CM, este evident rolul esenţial pe care îl are responsabilul de caz. De aceea, în
anumite situaţii acesta poate juca oricare din rolurile enumerate la începutul
capitolului pentru managerul de caz (vezi cazul delegării de responsabilităţi ale
managerului de caz către responsabilul de caz, conform standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului) şi, de
asemenea, el împărtăşeşte aceleaşi valori fundamentale profesionale ca şi managerul
de caz (expuse şi ele anterior).
5.5. Componentele planificării serviciilor
I. Identificarea problemei
II. Stabilirea scopului
III. Stabilirea obiectivelor
IV. Stabilirea responsabilităţilor
V. Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor
VI. Monitorizarea programului personalizat de intervenţie
I. Identificarea problemei
Primul pas în planificarea serviciilor este acela de a identifica toate problemele
relevante pe care le exprimă mama şi copiii admişi în centru în funcţie de gradul de
discernământ. Nu toate problemele constituie ţintă pentru CM, de aceea PPI s-ar
putea să conţină şi alte servicii care se află în legătură directă cu CM (certificate prin
convenţii de colaborare) sau nu. Esenţial pentru stabilirea scopului planificării
serviciilor este alegerea unei probleme majore prin a cărei rezolvare se va schimba o
condiţie sau o situaţie critică în legătură cu cuplul mamă-copil. Totodată, se listează
priorităţile în legătură cu rezolvarea problemelor multiple ale cuplului mamă-copil şi
ale familiei lărgite, probleme care se vor rezolva treptat.
Obiectivele care urmează a fi înscrise în PPI trebuie să fie bine încadrate în timp şi
orientate pentru realizarea scopului, iar rezultatele aşteptate trebuie să fie specifice,
măsurabile, realiste, flexibile şi încadrate într-o limită de timp (SMART).
II. Stabilirea scopului
Scopul reprezintă baza planificării. El redă relaţia dintre asistenţa de care are
nevoie cuplul mamă-copil, serviciile pe care le poate oferi CM şi dorinţa mamei de a
utiliza serviciile. Având în vedere cele menţionate anterior, scopul reprezintă o
reformulare a problemei într-un mod care sugerează o anumită rezolvare. În situaţia
cuplului mamă-copil găzduit în CM, scopul general este (re)integrarea socio-familială
a acestuia, care poate presupune, în funcţie de caz: reîntoarcerea în familie, alături de
tatăl copilului sau familia lărgită a copilului, găsirea unui loc de muncă şi a unei
locuinţe etc.
Există o serie de avantaje de ordin terapeutic pentru mamă în perioada de stabilire
a scopului, ca de exemplu:
• Oferă posibilitatea de schimbare;
• Demonstrează existenţa unei soluţii pentru problema identificată;
• Oferă cadrul general de referinţă pentru desfăşurarea procesului de comunicare
dintre managerul de caz - responsabilul de caz - alţi profesionişti şi mamă (după caz,
copil);
• Oferă o structură care permite dezvoltarea relaţiei profesionist-client şi ajută la
încheierea acesteia;
• Reducerea anxietăţii, stresului şi tensiunii;
• Îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a cuplului mamă-copil la realitatea nevoilor
sale;
• Ajută la clarificarea conflictelor care pot să apară în cadrul relaţiei cuplului mamă-
copil cu familia.
III. Stabilirea obiectivelor
Obiectivele reprezintă acţiuni specifice pentru realizarea scopului şi trebuie să
răspundă următoarelor întrebări:
Cine? Persoana responsabila pentru indeplinirea

obiectivului in cauza
Ce face? Atributiile
periodicitatea
In ce conditii?
La ce nivel minim de performanta?
Cum se masoara rezultatul?
Cu alte cuvinte, obiectivele trebuie să respecte aceeaşi ecuaţie SMART: să fie

specifice, măsurabile, realiste, flexibile şi încadrate într-o limită de timp. Obiectivele
sunt subiect de negociere cu mama şi copilul/ii (dacă vârsta şi capacitatea de
înţelegere a acestuia/acestora o permit) şi formează fundamentul asumării
responsabilităţii de către cei implicaţi în atingerea lor.
IV. Stabilirea responsabilităţilor
Toţi membrii echipei care implementează PPI lucrează în parteneriat, dar fiecare îşi
cunoaşte sarcinile de care este responsabil şi cum le pune în practică. Încredinţarea
rolurilor şi sarcinilor membrilor echipei de la nivelul CM revine coordonatorului
(respectiv întocmirea şi revizuirea fişelor de post). Coordonatorul centrului face
recomandări responsabilului de caz cu privire la selectarea membrilor echipei (de
exemplu, cine este disponibil, care este expertiza, care este încărcătura de cazuri).
Încredinţarea rolurilor şi sarcinilor membrilor echipei urmăreşte cu prioritate
criteriul competenţei, respectiv cine poate îndeplini cel mai bine o anumită sarcină.
Responsabilităţile sunt stabilite în legătură cu rezolvarea unei probleme specifice într-
o perioadă de timp determinată. Astfel, fiecare membru al echipei ştie clar ce sarcini
are de îndeplinit, acestea putând să se refere la rezolvarea unei probleme, realizarea
unui program, furnizarea unui serviciu sau chiar la terapie specializată. Realizarea
sarcinilor este monitorizată de către responsabilul de caz.
Pentru fiecare caz în parte, responsabilul de caz organizează reuniuni de echipă, cu
participarea tuturor profesioniştilor implicaţi în implementarea PPI. Aceste reuniuni
de caz pot avea o periodicitate prestabilită (de ex. de 2 ori pe lună) în funcţie de
specificitatea problematicii cuplului mamă-copil şi/sau de perioada prevăzută pentru
acordarea rezidenţei. La aceste întâlniri, la solicitarea responsabilului de caz, poate
participa şi managerul de caz. De asemenea, responsabilul de caz poate organiza
întâlniri cu fiecare profesionist în parte, ori de câte ori evoluţia implementării PPI o
necesită (de ex. alterarea stării de sănătate a mamei). În conformitate cu standardele
minime obligatorii pentru managementul de caz în domeniul protecţiei copilului,
aceste întâlniri trebuie documentate (note, procese verbale etc.) precizându-se care a
fost scopul discuţiei şi rezultatele acesteia, propunerile specialiştilor etc.
Fiecare profesionist implicat în implementarea PPI va elabora rapoarte scrise ale
fiecărei activităţi efectuate în scopul atingerii obiectivelor acestuia şi le va anexa la
dosarul familiei. Pot fi create instrumente de lucru, instrumente care să fie prevăzute
în proiectul instituţional (caiete de caz, fişe de observaţie, fişe de activitate etc.)
Totodată, responsabilul de caz ia în permanenţă în considerare participarea mamei
şi, după caz, a copilului în toate etapele dezvoltării PPI, inclusiv la stabilirea
responsabilităţilor. Responsabilul de caz va organiza întâlniri individuale săptămânale
cu mama pentru a identifica nevoile curente ale acesteia, pentru a afla opinia acesteia
în legătură cu derularea implementării PPI şi dificultăţile acesteia. Acţiunile
întreprinse se vor face împreună cu mama, nu în locul acesteia (de ex: nu i se va găsi
un loc de muncă, ci va fi ajutată să îşi găsească un loc de muncă). Participarea mamei
este vitală pentru obţinerea autonomiei acesteia, dar şi pentru adaptarea tuturor
intervenţiilor în funcţie de resursele cuplului mamă-copil, nevoile acestora şi
specificul cultural.
V. Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor
În oferirea serviciilor se iau în considerare următoarele aspecte:
1. Unicitatea
2. Exprimarea sentimentelor
3. Empatia
4. Acceptarea
5. Atitudinea non-acuzatoare
6. Autodeterminarea clienţilor
7. Confidenţialitatea
1. Unicitatea constă în recunoaşterea şi înţelegerea calităţilor unice ale fiecărui

individ (mama şi respectiv, copilul), a relaţiei unice dintre mamă şi copilul său, şi în
folosirea diferenţiată a principiilor şi metodelor de asistare a cuplului mamă-copil în
demersurile de rezolvare a problemelor. Individualizarea se bazează pe dreptul
fiecărei persoane de a fi tratată ca fiinţă umană, luând în considerare diferenţele
personale şi caracteristicile socio-culturale.
2. Exprimarea sentimentelor. Este necesară înţelegerea din partea profesioniştilor
faţă de exprimarea liberă a sentimentelor clienţilor, în special în ceea ce priveşte
sentimentele şi emoţiile negative. Astfel, profesioniştii trebuie să asculte cu atenţie,
urmărind un scop anume, fără să descurajeze sau să condamne exprimarea acestor
sentimente. Este nevoie să se încurajeze această exprimare a sentimentelor în scop
terapeutic.
3. Empatia reprezintă capacitatea profesionistului de a înţelege semnificaţia
sentimentelor clienţilor şi de a formula un răspuns adecvat, fără a se implica
emoţional.
4. Acceptarea este un principiu de acţiune prin care profesionistul observă, acceptă
şi face faţă clienţilor, respectiv a punctelor tari, dar şi a celor slabe ale clienţilor, a
calităţilor, sentimentelor şi comportamentelor acestora, care pot fi pozitive sau
negative. În acelaşi timp se păstrează imaginea de demnitate şi valoare personală.
Acceptarea nu înseamnă aprobarea comportamentelor deviante. Scopul acceptării este
unul terapeutic.
5. Atitudinea non-acuzatoare este o calitate a relaţiei profesionale dintre membrii
echipei şi cuplul mamă-copil. Exclude judecarea comportamentelor clienţilor în
legătură cu anumite probleme sau fapte.
6. Autodeterminarea clienţilor constă în recunoaşterea a dreptului şi a nevoii
clienţilor de a alege şi de a lua liber decizii, de a fi conştienţi de consecinţele
deciziilor şi acţiunilor lor. Profesioniştii trebuie să fie conştienţi că dreptul clienţilor
la autodeterminare este limitat de capacitatea acestora de a lua decizii pozitive şi
constructive, de a acţiona cu moralitate, respectând legile şi asigurând protecţia
necesară copilului.
7. Confidenţialitatea reprezintă menţinerea securizată a informaţiilor private în
legătură cu cuplul mamă-copil, care au fost dezvăluite în timpul relaţiei profesionale
cu aceştia. Este un drept fundamental al clienţilor şi o responsabilitate etică a
profesioniştilor. Totuşi, acest drept nu este unul absolut. Clientul trebuie informat cu
privire la aspectele care nu pot fi menţinute confidenţiale conform legii (vezi
semnalarea abuzurilor) sau în cazul intervenţiei unei echipe, situaţie când are loc un
schimb de informaţii despre client şi confidenţialitatea se referă atunci la toţi cei
implicaţi.
VI. Monitorizarea programului personalizat de intervenţie
Pentru ca serviciile să fie eficiente, profesioniştii se implică permanent într-un
proces continuu de evaluare care se referă la problemele cuplului mamă-copil,
informaţiile culese sau primite, deciziile luate şi progresele înregistrate. Asistenţa
cuplului mamă-copil este un proces care presupune implicarea beneficiarilor în
procesul de rezolvare a problemelor, coordonarea furnizării serviciilor şi evaluarea
deciziilor, pe măsură ce apar noi informaţii în legătură cu cazul respectiv.
Monitorizarea PPI cuprinde procesul de culegere a informaţiilor în legătură cu
furnizarea serviciilor în scopul evaluării progreselor legate de obiectivele
programului şi contractul de rezidenţă încheiate de mamă cu DGASPC/OPA.
Monitorizarea PPI este responsabilitatea responsabilului de caz. Procesul de
monitorizare constă în:
• Verificarea oferirii serviciilor în limita de timp stabilită în PPI; se poate obţine
prin scurte informări verbale (chiar telefonice) sau în scris din partea profesioniştilor
responsabili şi/sau a mamei;
• Identificarea la timp a problemelor în legătură cu oferirea serviciilor sau cu
participarea mamei, pentru a putea opera schimbările necesare în PPI;
• Identificarea progreselor înregistrate de cuplu mamă-copil sau a lipsei acestora în
îndeplinirea obiectivelor înscrise în PPI;
• Monitorizarea poate avea ca finalitate revizuirea PPI în funcţie de evoluţia
cazului;
• Aprecierea/verificarea modului în care implementarea PPI ajută cuplul mamă-
copil în atingerea scopului propus; evaluarea se realizează cu participarea
profesioniştilor şi a mamei;
• Transmiterea informaţiilor culese către părţile implicate şi interesate, respectiv
mama, profesioniştii, furnizorii de servicii;
• Dezbaterea progreselor cu mama şi compararea acestora cu aşteptările
consemnate în PPI;
• Organizarea şi coordonarea întâlnirilor de lucru ale echipei;
• Păstrarea documentaţiei relevante în legătură cu toate activităţile monitorizate,
inclusiv a rapoartelor scrise solicitate profesioniştilor responsabili sau implicaţi în
implementarea PPI.
În continuare sunt redate câteva aspecte de reţinut atunci când se monitorizează
progresele în implementarea PPI:
• Responsabilul de caz trebuie să menţină legătura cu membrii echipei în mod
permanent (nu numai cu ocazia întâlnirilor de lucru) pentru a se asigura că PPI
funcţionează şi că profesioniştii fac ceea ce s-au angajat a face.
• Trebuie să se discute cu toţi aceia care au informaţii importante pentru caz, având
în acest sens acordul mamei şi cu respectarea confidenţialităţii.
• Pentru a evita situaţiile de criză este util să existe un contact permanent cu cuplul
mamă-copil. Astfel pot fi identificate cu acuitate problemele clienţilor CM.
• Dacă profesioniştii nu îşi realizează sarcinile sau nu respectă termenele stabilite,
responsabilul de caz ar trebui să identifice barierele şi să ajute la depăşirea lor.
• În situaţiile de regres sau eşec a implementării PPI, profesioniştii nu trebuie să se
descurajeze, iar mama trebuie ajutată să vadă acest lucru ca pe o experienţă
valoroasă.
• Scopul se "împarte" în obiective mici, astfel încât cuplul mamă-copil să obţină
succese. Un scop iniţial prea mare poate fi atât de copleşitor încât mama să renunţe.
Fiecare obiectiv trebuie să fie realist, realizabil şi măsurabil.
5.6. Modelul bazat pe teoria dezvoltării
Există o serie de modele care explică metoda managementului de caz; în
continuare este redat pe scurt modelul bazat pe teoria dezvoltării. Conceptele folosite
în conjuncţie cu teoria dezvoltării sunt cele legate de intervenţia în situaţii de criză,
teoria sistemelor, teoria comportamentală şi terapia familială. Aceste teorii formează
împreună un cadru de lucru din care practicienii (respectiv managerul şi responsabilul
de caz) îşi selectează metoda adecvată pentru a lucra cu clienţii.
Acest model presupune:
• Abordarea interdisciplinară pentru evaluarea individuală a cazurilor, planificarea
serviciilor şi implementarea acestora;
• Evaluarea permanentă a nevoilor de dezvoltare;
• Elaborarea unui PPI, care să fie individualizat şi personalizat, care să conţină un
scop general şi obiective specifice şi să aibă o limită în timp;
• Coordonarea serviciilor pentru a răspunde în mod eficient nevoilor specifice
identificate;
• Includerea şi participarea clientului şi a familiei sale în procesul de planificare şi
implementare a serviciilor;
Acest model al managementului de caz are la bază planificarea serviciilor. De
aceea etapele de planificare şi furnizare a serviciilor şi altor intervenţii trebuie să fie
bine înţelese şi aprofundate de către managerul şi responsabilul de caz.
CAPITOLUL 6
SERVICII OFERITE ŞI/SAU FACILITATE DE CENTRUL MATERNAL
Amplasamentul şi amenajarea interioară a CM sunt în concordanţă cu nevoile de

asistenţă ale cuplului mamă-copil şi oferă un mediu care să permită derularea PPI.
Serviciile oferite sunt complexe şi răspund nevoilor indentificate,.
6.1. Servicii de găzduire
6.1.1. Amplasamentul CM
Cuplul mamă-copil locuieşte într-o instituţie bine proiectată, dotată şi echipată
corespunzător nevoilor lui, în condiţii de amplasare şi deschidere către comunitate şi
serviciile oferite sau facilitate de această. Organizarea şi dotarea spaţiului favorizează
implicarea mamei în îngrijirea copilului şi responsabilizarea ei pentru modul în care
copilul său se dezvoltă.
Filosofia acestui serviciu, dimensiunile lui, amplasarea şi organizarea acestuia se
află în interdependenţă. În acest scop, este nevoie de proiectare specială - spaţiul
destinat funcţionării exclusive a CM - astfel încât asigurarea de servicii într-un mediu
de tip familial, să aibă suport real. Amplasamentul şi organizarea centrului trebuie
adecvate scopului său; este accesibil, oferă condiţii de siguranţă şi este bine întreţinut;
răspunde nevoilor individuale şi colective ale beneficiarilor într-o modalitate
confortabilă şi plăcută şi este proiectat în conformitate cu recomandările de
specialitate. Este de preferat să fie situat în apropierea unor servicii comunitare de tip
creşă, grădiniţă, centru de zi, dispensar/policlinică de pediatrie sau medicină generală
pentru a facilita accesul cuplurilor mamă-copil la serviciile oferite de acestea. De
asemenea, amplasarea sa se va face cu respectarea normelor privind protecţia sanitară
faţă de nocivităţi - în zone ferite de surse de poluare a atmosferei şi de zgomote -
"având orientarea ferestrelor "..." spre sud, sud-est, est sau vest, în funcţie de zonele
climatice" (cf. Norme de igienă privind unităţile pt. Ocrotirea, educarea şi instruirea
copiilor). Este recomandat ca între clădirea serviciului şi accesul în curtea acesteia să
fie prevăzut un spaţiu verde cu lăţimea de minim 25 m, cu rol de reducere a influenţei
zgomotului stradal.
O importanţă deosebită o au mijloacele de transport în comun care ar putea facilita
accesul în comunitate a beneficiarilor (cuplurilor mamă-copil), a familiilor acestora
către CM, şi pentru efectuarea demersurilor prevăzute în cadrul PPI, în vederea
creerii premiselor de (re)integrare socio-profesională a cuplului beneficiar.
Organizarea spaţiului trebuie să fie în coerenţă cu proiectul instituţional al
serviciului, fiecare spaţiu având o destinaţie clar delimitată: camere de locuit, spaţii
comune, camere pentru desfăşurarea activităţilor pedagogice/recreative/vocaţionale,
birouri pentru personal, spaţii igienico-sanitare, de păstrare, preparare şi servire a
alimentelor/produselor alimentare etc., destinaţia acestor spaţii să fie cunoscută de
către personal şi beneficiari.
CM are un număr de minim 6 spaţii individuale pentru găzduirea cuplurilor mamă-
copil, unul dintre aceste spaţii - de preferat cameră separată - să poată fi utilizată în
cazuri de primire în urgenţă a beneficiarilor sau în cazul unor potenţiale focare de
infecţie (boli infecţioase).
Este de preferat ca amplasarea să încurajeze implicarea vecinătăţii/comunităţii în
activitatea sa (de exemplu, în jurul clădirii să existe amenajate parcuri pentru copii, la
care să aibă acces părinţii şi copiii din vecinătate, igienizarea acestuia făcându-se în
parteneriat cu asociaţiile de locatari/proprietarii caselor din vecinătate). În acest fel,
clienţii aflaţi în CM pot beneficia de modele sociale, iar membrii comunităţii pot
înţelege şi se pot implica în problematica asistată de acest tip de servicii.
6.1.2. Condiţii de locuit
CM oferă spaţiu de locuit individual, clar delimitat, pentru fiecare cuplu mamă-
copil beneficiar, astfel mobilat şi dotat încât să asigure confort şi intimitate,
respectând în acelaşi timp nevoile identificate ale cuplului mamă-copil. Condiţiile de
locuit ale cuplului mamă-copil trebuie menţinute în stare bună de funcţionare. Mama
şi copilul trăiesc într-un cadru care le oferă acestora un cadru securizant şi suportiv.
Spaţiile individuale sunt utilate în conformitate cu nevoile minimale ale adultului şi
ale copilului: mobilier individual, pat pentru mamă, pat pentru copil, dulap pentru
haine, masă, scaun, veioză, masă de înfăşat, masă de călcat, servantă pentru haine,
noptieră, coş de gunoi, găleată cu capac pentru scutece folosite, găleată pentru rufe
murdare, astfel încât să fie respectate normativele în vigoare.
Mamele vor fi încurajate de către personalul CM să îşi amenajeze spaţiul propriu în
funcţie de opţiunile sale, de tradiţiile culturale şi apartenenţa religioasă. Mamele vor
fi puse în situaţia de a se ocupa de menţinerea ordinii şi curăţeniei în spaţiul propriu,
sub îndrumarea non-intruzivă a personalului, astfel încât acestea să poată acumula
deprinderi de viaţă independente. Deşi este un spaţiu tranzitoriu în viaţa cuplului
mamă-copil, se doreşte crearea unei stări de confort fizic şi psihic. Astfel, opinia
mamei în legătură cu amenajarea camerei, în măsura respectului faţă de bunurile
materiale existente în centru este foarte importantă. Acest fapt îi permite mamei să
integreze repere la a căror construcţie a contribuit, astfel încât să poată începe să îşi
asume roluri care o valorizează (ex: de gospodină care a reuşit să-şi amenajeze
camera).
Este bine ca mama şi copilul să poată trăi într-un spaţiu care să se apropie pe cât
posibil de mediul familial sau social de provenienţă, permiţând astfel menţinerea şi
transmiterea către copil a valorilor (sociale şi culturale) reprezentative pentru cuplul
mamă-copil găzduit. Uneori mama încearcă să reproducă un model de viaţă în care
dezorganizarea şi violenţa predomină. Prezenţa permanentă a personalului previne
transpunerea acestor comportamente agresive/violente la nivelul relaţiilor interumane
(cu propriul copil, cu celelalte mame, cu ceilalţi copii sau cu membrii ai
personalului), însă există riscul ca obiectele de inventar să fie supuse unor stricări
repetate, care trebuie luat în considerare de către administratorul centrului (de ex: uşi
de la dulapuri căzute în mod repetat, sertare rupte). Mobilierul trebuie să fie solid,
asigurându-se astfel o rezistenţă mai mare în timp. La primirea în CM, mama va
semna o listă de inventar care să cuprindă toate obiectele din camera pe care o va
utiliza. În ROI vor fi prevăzute penalităţi pentru deteriorarea obiectelor de inventar şi
care vor fi procedurile de recuperare a pagubelor.
Uşile spaţiilor de locuit sunt prevăzute cu încuietori şi accesibile personalului în
caz de urgenţă. Beneficiarele posedă chei proprii, cu excepţia cazurilor în care
rezultatele evaluării gradului de risc fac alte recomandări. Este important pentru
familia beneficiară să-i fie respectată intimitatea, drept pentru care, chiar şi în
momentele în care unul dintre profesionişti doreşte să intre în camera care este
ocupată de o familie beneficiară, să ceară permisiunea mamei să intre. Însă, sunt
momente de urgenţă, în care este necesar ca un membru al personalului să intre în
absenţa mamei sau fără acordul acesteia (de ex: o maşină de călcat uitată în priză,
geamul deschis etc.). Mai există situaţii în care pot fi evenimente care pot cauza
accidente, există riscul ca mama să încuie copilul în cameră, lăsându-l
nesupravegheat sau neanunţând. Mai există situaţii grave, dar uneori existente în CM,
în care mama îşi agresează fizic copilul în cameră, situaţie în care intervenţia
personalului este absolut obligatorie prin intrarea în cameră în vederea salvării
copilului. De aceea, este importantă prezenţa permanentă a unui membru al
personalului în cadrul grupului de mame şi copii. Acesta nu este un evaluator al
comportamentelor sau un monitor al acestora. Prezenţa în sine a unui membru al
echipei alături de mame securizează, prezintă un model şi oferă ocazia unor discuţii
informale care pot susţine echipa în atingerea obiectivelor propuse pentru fiecare
beneficiar în parte.
Aerisirea camerelor este de preferat să se realizeze în mod natural şi individual, cu
ferestre corespunzătoare standardelor recunoscute. Având în vedere prezenţa copiilor
(mai ales a celor peste 6 luni), ţevile caloriferelor trebuiesc protejate sau să fie
prevăzute cu suprafeţe garantate în ceea ce priveşte temperatura. De aceea, pentru
uscarea rufelor este bine să nu fie utilizate caloriferele, ci spaţiile amenajate special în
acest scop şi care nu supun riscului unor accidente copiii (frânghii speciale pe
terasă/balcon sau grilaje speciale), încălzirea, iluminatul, apă curentă şi aerisirea
trebuie să corespundă cerinţelor de mediu şi securitate precum şi nevoilor fiecărui
cuplu mamă-copil beneficiar. Prizele trebuiesc protejate cu capace speciale, greu de
manipulat de către copii şi poziţionate la mijlocul distanţei dintre podea şi tavan.
Fiecare cuplu mamă-copil beneficiază de toaletă, existând minim un scaun WC la 4
persoane (incluzând şi copiii peste 5 ani), dotate cu materiale care permit o igienizare
rapidă şi cu echipamente necesare în conformitate cu normele în vigoare. Toaleta,
facilităţile de spălat şi baie trebuie să răspundă nevoilor beneficiarilor.
Dimensionarea, amplasarea şi adaptarea instalaţiilor sanitare se va realiza şi în raport
cu vârsta copiilor beneficiari (în contextul în care CM îşi propune să primească în
mod frecvent mame care au mai mulţi copii, în cadrul fratriei existând copii mai mari
de 6 ani). Toaletele sunt mobilate şi utilate cu obiecte care corespund dezvoltării
fizice a copiilor şi/sau a mamelor (potenţiale disfuncţionalităţi fizice care presupun
scaun de toaletă specializat sau cadă de baie/cadă de duş adaptată) şi cu materiale
care permit o igienizare rapidă (gresie, faianţă din materiale aderente care împiedică
provocarea accidentelor) şi materiale consumabile uzuale: săpun, şampon, hârtie
igienică, prosoape individuale pentru fiecare beneficiar.
Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 8 luni - 3 ani se vor asigura oliţe şi cădiţe
individuale. Acestea vor fi dezinfectate după fiecare utilizare cu dezinfectanţi agreaţi
de poliţia sanitar umană şi vor fi depozitate în sala de toaletă. Pentru copiii cu vârsta
de peste 3 ani se recomandă amenajarea toaletei cu scaun WC adaptat vârstei copiilor
(1 scaun WC pentru 5 copii) sau un colac adaptator pentru fiecare scaun WC pentru
adulţi. Este de preferat un adult (de regulă mama) să însoţească copilul care utilizează
toaleta destinată adulţilor.
Cabinele de duş/băile sunt compartimentate, uşile compartimentelor având
încuietori pe dinăuntru în vederea respectării intimităţii. În caz de urgenţă, acestea pot
fi descuiate din exterior de către personalul CM (de ex. în situaţii de leşin al mamei).
Grupurile sanitare pentru beneficiarii CM vor fi separate de cele pentru personal şi
de cele destinate vizitatorilor. În acest fel sunt prevenite transmiterea unor potenţiale
epidemii.
Instalaţiile de distribuire a apei potabile şi de evacuare a reziduurilor, sifoanele din
pardoseală, obiectele sanitare vor fi menţinute în permanenţă în stare bună de
funcţionare şi curăţenie şi vor fi dezinfectate periodic cu soluţii agreate de poliţia
sanitar umană.
Spălătoriile sunt amplasate separat de toaletele şi spaţiile de spălat ale
beneficiarilor, fiind utilate în conformitate cu legislaţia în vigoare: minim o maşină de
spălat cu program de fierbere pentru servirea a 6 cupluri mamă-copil, dotate cu
materiale ce permit igienizarea şi sterilizarea rapidă. Podeaua spălătoriei este
adecvată, iar finisajul pereţilor este uşor de curăţat. Spălătoriile sunt situate astfel
încât articolele murdare şi infectate să nu fie transportate prin zonele destinate
depozitării, preparării, pregătirii sau servirii hranei şi nu deranjează beneficiarii. De
asemenea, există spaţii special amenajate pentru uscarea rufelor separate de
spălătorie, astfel încât să existe un circuit separat al rufelor murdare de cele curate.
Pentru evitarea situaţiilor tensionate dintre beneficiare ce pornesc de la dorinţa de a
utiliza în acelaşi timp maşina de spălat, este de preferat să existe o programare a
utilizării acesteia, programare organizată de către un educator, în acord cu preferinţele
şi nevoile mamelor beneficiare şi cu derularea activităţilor prevăzute în PPI.
CM pune la dispoziţia cuplurilor mamă-copil spaţii de relaxare, recreaţionale şi
pentru servirea meselor, separate de camerele personale ale beneficiarilor şi diferite
de coridoarele şi holul de la intrare (camera de zi, camera de joacă, sala de mese).
Iluminatul spaţiilor comune, predominant natural, ar trebui să fie destul de puternic şi
amplasat astfel încât să faciliteze lectura şi alte activităţi. Mobila spaţiilor comune are
un caracter familial şi este de bună calitate, adecvată gamei de activităţi preconizate
de proiectul instituţional (canapele, fotolii, televizor, jucării adaptate vârstei copiilor
rezidenţi).
În vederea încurajării relaţiei cuplului mamă-copil cu familia sa (soţ/partener,
părinţi, alte rude) sau cu alţi apartenenţi/prieteni, CM va amenaja un spaţiu destinat
vizitelor, utilizat după un program stabilit de către coordonatorul serviciului. CM
dispune de o cameră care să servească excluziv vizitelor apartenenţi lor cuplurilor
mamă-copil (tatăl copilului, bunicii sau orice altă persoană importantă pentru aceştia
- prieteni, naşii copilului etc.). Beneficiarii serviciului pot opta pentru persoanele pe
care doresc să le primească. Responsabilul de caz trebuie să consemneze date despre
aceste opţiuni ale beneficiarilor şi să le comunice tuturor membrilor echipei CM.
Personalul nu restricţionează vizitele, decât la solicitarea beneficiarului sau dacă
acestea contravin menţinerii unei stări de sănătate fizică şi/sau psihică a cuplului
mamă-copil sau unele reguli de securitate a centrului.
Mamele menţin starea de curăţenie atât în camerele individuale, cât şi în toate
spaţiile comune (toalete şi băi, sală de mese). Pentru aceasta, vor avea la îndemână
aparatura necesară (aspirator, mătură, găleată, mopp) şi substanţe de igienizare
(agreate de direcţiile judeţene sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor).
Un membru al personalului (un educator) poate derula "activităţi administrative"
(activităţi cu caracter educativ) împreună cu grupul de mame. Întrucât mamele sunt
găzduite şi primesc şi o parte a necesarului alimentar, al materialelor igienico-
sanitare, există riscul instalării unui decalaj la nivelul informaţiei referitoare la
costurile presupuse de viaţa economico-socială. De aceea, prin intermediul
activităţilor administrative mediate de un educator, se urmăreşte discutarea asupra
costurilor de întreţinere a unei locuinţe şi asigurarea hranei pentru fiecare familie în
parte, în raport cu un potenţial buget obţinut (salarii, venituri ocazionale, prestaţii).
Activităţile pot fi săptămânale, cu durata de o oră (de ex.), timp în care pot fi
discutate şi aspecte care ţin de organizarea vieţii de zi cu zi în cadrul CM. În cadrul
acestei activităţi, se pot stabili programele de curăţenie pentru spaţiile comune, pentru
spaţiile individuale, astfel încât fiecare mamă să poată participa la aceste activităţi
gospodăreşti. Programele/orarele sunt afişate la vedere în spaţiile comune ale
beneficiarilor. În aplicarea programelor stabilite de comun acord cu mamele şi în
funcţie de programul acestora (precum şi de activităţile prevăzute în PPI), prezenţa
educatorilor are un rol de sprijin, de suport pentru mame, urmărind transmiterea de
informaţii care să ducă la îmbunătăţirea abilităţilor necesare unei vieţi independente,
pe de o parte, şi pe de altă parte, medierea relaţiilor la nivelul grupului de beneficiare
în vederea menţinerii unui climat de înţelegere şi de respect.
Întrucât în cadrul CM se desfăşoară activităţi individuale (evaluări, interviuri,
consiliere) şi activităţi de grup, adresate atât mamelor, cât şi copiilor, este necesară
existenţa unor spaţii special destinate acestor activităţi şi cunoscute ca atare de către
beneficiari şi profesionişti în egală măsură. Datorită problematicii familiilor găzduite,
există tendinţa din partea mamelor de a acorda mai multă importanţă acestui spaţiu
(mai multă decât este prevăzută în misiunea CM) rezultând o suprainvestire a
întregului spaţiu şi o încercare de asumare a acestuia. Acestea sunt simptome care fac
parte din instalarea sentimentului de dependenţă, care se poate instala faţă de CM,
care le oferă siguranţă şi securitate, sau de membrii echipei, care le arată înţelegere şi
empatie. Restricţionând (restricţie care poate există şi la nivelul ROI, semnat de către
mamă) spaţiul de acces al beneficiarelor în anumite spaţii ale CM, venim în
întâmpinarea acestei tendinţe de asumare a spaţiului.
Pe de altă parte, personalul are nevoie de un spaţiu care să-i permită menţinerea
unei atitudini de neutralitate faţă de beneficiari, un spaţiu de reflecţie. Datorită
regimului special de muncă din cadrul CM (24 de ore din 24), este posibil ca şi
membrii personalului să se ataşeze de mamă sau de copii în mod mai puţin
profesional (situaţia în care există tendinţa ca una dintre mame să fie calificată drept
"mamă rea" şi să-i fie limitate intervenţiile pe lângă propriul copil, sau confuzii de rol
ale personalului când se consideră mai mult decât profesionişti prieteni ai acestor
beneficiare). Astfel, personalul trebuie să dispună de minim o cameră, destinată
activităţii de redactare a protocoalelor de observaţie, a rapoartelor de activitate,
reuniunilor de echipă, a întâlnirilor de supervizare etc. De asemenea, acest spaţiu
poate fi utilizat şi pentru depozitarea dosarelor familiilor beneficiare, arhivarea
acestora, a altor instrumente necesare funcţionării CM.
CM prevede un program destinat reparaţiilor şi întreţinerii/menţinerii stării de
igienă şi a siguranţei în spaţiile proprii. Starea de igienă şi curăţenie este în
responsabilitatea administratorului centrului, care va stabili un program de curăţenie,
igienizare şi reparare/renovare a localului şi a siguranţei în spaţiile serviciului. CM va
fi dotat şi aprovizionat permanent cu utilaje, materiale şi substanţe necesare pentru
întreţinerea curăţeniei şi efectuarea operaţiunilor de dezinsecţie, dezinfecţie şi
deratizare. Acestea vor fi păstrate în spaţii închise (dulapuri), special prevăzute.
6.2. Asigurarea hranei
În CM se asigură beneficiarilor o alimentaţie corespunzătoare din punct de vedere
cantitativ şi calitativ, care răspunde nevoilor nutriţionale ale adultului (femeie adultă,
gravidă, lăuză) şi ale copilului (nou-născut, sugar, copil cu vârsta cuprinsă între 0-3
ani şi, după caz, alte grupe de vârstă) ţinând cont de preferinţele acestora.
Beneficiarii au o alimentaţie sănătoasă şi adaptată nevoilor personale. Copiii din
CM au o alimentaţie care să le permită o dezvoltare normo-ponderală, iar pentru nou-
născuţi şi sugari se promovează şi sprijină alimentaţia naturală a acestora. Mamele
găzduite în CM participă activ la prepararea şi servirea meselor, însuşindu-şi
deprinderi adecvate unei bune alimentaţii.
DGASPC/OPA se asigură că preferinţele alimentare ale cuplurilor mamă-copil,
preferinţe cu caracter personal, cât şi cultural/religios, sunt respectate în măsura
posibilităţilor financiare şi dacă aceste preferinţe/obiceiuri nu împiedică dezvoltarea
normo-ponderală a copilului (de ex. mame care nu mănâncă carne, ovo-lacto-
vegetariene). Dacă DGASPC/OPA nu poate asigura aceste preferinţe, trebuie să aducă
la cunoştinţa mamei beneficiare acest aspect. Particularităţile alimentare ale cuplului
mamă-copil sunt menţionate în dosarul familiei şi sunt cunoscute de personal.
Regimul alimentar al beneficiarilor (mame sau copii) trebuie să fie cât mai variat,
sănătos şi hrănitor, adaptat cerinţelor individuale identificate şi introduse în evidenţe,
iar masa se serveşte într-un mediu plăcut (cât mai apropiat celui familial).
Schema de alimentaţie a beneficiarilor este asigurată în conformitate cu
normativele nutriţionale în vigoare. Meniurile sunt stabilite sub coordonarea unui
specialist (medic sau asistent dietetician), periodic, în funcţie de programul realizat de
către managerul serviciului. Fişa de monitorizare a curbei ponderale a copilului se
află în dosarul familiei rezidente.
Există câteva situaţii de stabilire a meniurilor:
• În cazul în care recomandările alimentare sunt făcute de către medicul de familie
(deci nu este un angajat al DGASPC/OPA), coordonatorul CM trebuie să se asigure
că toate recomandările acestuia sunt colectate de către un profesionist din cadrul
centrului (asistent medical sau educator puericultor), astfel încât, meniul constituit să
corespundă tuturor acestor recomandări şi preferinţelor clienţilor.
• Un angajat al DGASPC/OPA (medic care are în responsabilitate asistenţa
medicală a beneficiarilor care sunt asistaţi în mai multe servicii) elaborează aceste
meniuri. Şi în această situaţie este foarte importantă opinia beneficiarilor, mai ales din
perspectiva participării şi asumării propriei vieţi.
În cadrul CM este încurajată alimentaţia naturală a sugarului pe cât posibil - fiind
descurajată alimentaţia artificială a acestora sau diversificarea timpurie a alimentaţiei.
În elaborarea meniurilor, chiar şi sub potenţiala restricţie de ordin financiar, este
foarte important ca mamele să poată alege, cu atât mai mult cu cât este recomandat ca
acestea să participe la prepararea alimentelor. Meniul săptămânal (modificat regulat,
trebuie cunoscut de către toate beneficiarele şi poate fi afişat la vedere. În cazul în
care una dintre mame are dificultăţi de citire (de ex: dizabilităţi fizice sau nu a urmat
o formă de şcolarizare), meniul va fi citit sau explicat acesteia de către un educator
sau de către bucătar (în cazul în care acesta există). Fiecare mamă beneficiară, în
funcţie de starea de sănătate şi de nevoile sale nutritive, va beneficia de minim trei
mese/zi. Copiii care se alimentează cu hrană solidă vor beneficia de trei mese de bază
pe zi, plus două gustări. În cazul în care CM are prestabilit un program de servire a
mesei pentru adulţi şi copiii mai mari de 2 ani, acesta este adus la cunoştinţa
beneficiarilor.
CM trebuie să aibă asigurate rezerve alimentare pentru 48 de ore pentru fiecare
persoană rezidentă, pentru situaţiile de urgenţă ca de ex: inundaţii, înzăpeziri etc.
Prepararea alimentelor şi servirea meselor este realizată de către mamele
beneficiare, sub supravegherea unui profesionist (educator, bucătar), în spaţii special
amenajate şi dotate adecvat, în conformitate cu normele sanitare în vigoare. În
conformitate cu MOF (prevederile referitoare la prepararea şi servirea alimentelor),
mamele beneficiare pot prepara alimentele pentru toţi beneficiarii sau doar pentru ele
şi copilul lor.
Hrănirea copiilor este responsabilitatea mamelor lor, după un program care să
corespundă nevoilor identificate ale copiilor. Personalul susţine mama în dezvoltarea
capacităţii acesteia de preparare a hranei şi de asimilare a cunoştinţelor legate de
noţiuni de nutriţie şi igienă a alimentaţiei, prin derularea de activităţi specifice
(asistenţă în momentele de preparare a hranei, activităţi structurate de tip "atelier de
puericultură", "şcoala părinţilor") organizate atât în cadrul centrului, cât şi în exterior
(de ex: cabinetul medicului de familie). Aceste activităţi pot fi mediate de un
profesionist angajat al CM (asistent medical sau educator puericultor) sau colaborator
extern.
Alimentele şi produsele alimentare sunt depozitate în spaţii special amenajate în
vederea păstrării atributelor nutritive ale acestora şi pentru evitarea alterării acestora,
în conformitate cu normativele în vigoare (frigidere, lăzi frigorifice etc.). Este
recomandat să fie bine gestionat modul de păstrare a alimentelor în spaţiile comune
sau în spaţiile individuale ale cuplurilor mamă-copil. Se impune o bună
gestiune/urmărire a produsele alimentare pe care familia beneficiară le primeşte de la
familia lărgită sau şi le achiziţionează singură. Acestea pot fi expirate sau provenienţa
lor să fie neclară, existând riscul unei toxiinfecţii alimentare sau a unor epidemii
infecţioase la nivelul întregului serviciu. Deşi mamele îşi menţin întreaga
responsabilitate în ceea ce priveşte copilul, este de preferat să putem preveni astfel de
situaţii. De aceea, este recomandabil ca în ROI semnat de mamă la momentul primirii
în CM să existe un capitol care să stipuleze statutul acestor alimente şi modul în care
vor fi păstrate/depozitate.
6.3. Menţinerea stării de sănătate
CM promovează şi întreţine starea de sănătate a beneficiarilor de servicii şi asigură
accesul acestora la servicii de îngrijire a sănătăţii, ca răspuns la nevoile identificate.
Copiii rezidenţi în CM beneficiază de asistenţă medicală profilactică şi curativă în
vederea unei bune dezvoltări fizice şi psihologice.
Starea de sănătate a copilului este permanent urmărită de către mama sa, personal
şi medicul de familie.
Îngrijirile personale şi de sănătate acordate cuplului mamă-copil se bazează pe
nevoile individuale ale acestora, procesul de analiză şi PPI fiind esenţiale în
urmărirea stării de sănătate ale beneficiarilor. Rezultatele analizei stării de sănătate
trebuie introduse în PPI al beneficiarului CM (mamă şi copil).
Responsabilul de caz trebuie să cunoască starea de sănătate a fiecărui beneficiar la
momentul primirii şi care sunt recomandările medicale (preventive sau curative) în
vederea asigurării unei bune stări de sănătate a cuplului mamă-copil şi ca măsură de
prevenire a răspândirii unor potenţiale epidemii la nivel instituţional (beneficiari,
persoane apropiate acestora, personal). Astfel, cuplul mamă-copil nu trebuie să fie
primit în instituţie fără a beneficia de evaluare medicală (şi psihiatrică), cu excepţia
cazurilor în care este vorba despre o primire în regim de urgenţă.
Minimum de analizele care trebuie solicitate la momentul luării deciziei de
admitere în CM sunt:
- Exudat faringian,
- RBW,
- Microradiografie,
- Antigen hepatită,
- HIV,
- examen coproparazitologic,
- coprocultură.
În funcţie de proiectul instituţional al CM, este posibil ca rezultatul acestor analize
să se constituie în criteriu de admisie în centru (de ex: pot fi CM care să opteze pentru
asistarea mamelor care sunt HIV pozitiv).
Situaţii posibile cu privire la medicul de familie:
- Dacă mama şi copilul au medic de familie în oraşul în care este localizat CM, iar
cabinetul medical nu este localizat la distanţă foarte mare, este de preferat ca acesta
să rămână în continuare medicul curant al cuplului mamă-copil.
- Dacă mama şi copilul au medic de familie în altă localitate decât în cea în care se
află CM, se va recurge la transferarea fişelor medicale ale mamei şi copilului către un
medic de familie din apropierea centrului (sau va fi preluat de către medicul
angajat/colaborator al centrului). Pe perioada de transfer a fişelor medicale, medicul
angajat/colaborator al centrului va asigura urgenţele mamei şi asistenţa medicală
preventivă sau curativă a copilului.
- Dacă mama şi copilul nu au medic de familie, cuplul mamă-copil trebuie înscris
pe listele unui medic de familie sau al medicului angajat/colaborator al CM.
O copie a tuturor analizelor şi recomandărilor medicale, precum şi o copie a fişei
medicale a copilului se vor anexa la dosarul cuplului mamă-copil. În funcţie de vârsta
copilului, se va urmări respectarea programului naţional de imunizare. Se va urmări
periodic verificarea stării de sănătate a cuplului mamă-copil, programul de intervenţie
specifică pentru menţinerea stării de sănătate fiind reactualizat permanent (pentru a
reflecta nevoile beneficiarilor şi obiectivele de sănătate şi îngrijire).
Personalul încurajează mamele beneficiare să consulte medicul de familie şi, la
recomandarea acestuia, medicii specialişti, precum şi orice alte servicii specializate
de îngrijire medicală: stomatologie, farmacie şi serviciile de terapie şi îngrijire din
servicii medicale comunitare corespunzător nevoilor lor.
CM sprijină mama în demersul de îngrijire a copilului şi de auto-îngrijire,
personalul calificat în acest sens va răspunde tuturor solicitărilor acesteia şi vor fi
organizate activităţi (de tipul "atelier de puericultură", "şcoala părinţilor") care au
drept obiectiv îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor acordate copilului în vederea unei
dezvoltări armonioase.
În cadrul serviciului se vor organiza, activităţi specifice, adresate beneficiarelor
centrului şi care urmăresc asigurarea unei stări bune de sănătate, respectiv:
a) îndrumare, sprijin şi consiliere pe probleme de sănătate,
b) igienă şi îngrijire personală,
c) nutriţie şi dietă,
d) educaţie pentru sănătate, inclusiv educaţie sexuală şi contraceptivă.
Dacă există astfel de activităţi derulate de către serviciile din comunitate, este util
pentru mamă să fie încurajată să participe la acestea. Ideea externalizării unor astfel
de servicii vine în sprijinul facilitării reintegrării sociale a mamelor prin
intermedierea unor contacte cu membrii comunităţii şi lărgirea cercului de potenţiale
resurse pentru beneficiarele CM.
În cazul îmbolnăvirilor infecto-contagioase ale mamei şi/sau ale copilului şi care
nu necesită spitalizare, aceştia sunt izolaţi într-un spaţiu special amenajat (o cameră
utilată cu toate facilităţile şi de acces separat la camera de toaletă). Starea de izolare
se menţine în conformitate cu recomandările medicale. Pe toată perioada de
"carantină", mama copilului bolnav nu va participa la nici o activitate care nu are
legătură cu îngrijirea copilului şi va evita contactul cu ceilalţi beneficiari ai CM.
Evoluţia stării de sănătate va fi urmărită de către medicul de familie şi de către
personalul calificat desemnat de către coordonatorul serviciului (asistent medical,
educator puericultor).
În cazul în care este necesară internarea copilului în spital, acesta va fi însoţit de
mama sa.
În cazul în care persoana care necesită spitalizare este mama copilului,
responsabilul de caz anunţă în cel mai scurt timp DGASPC şi managerul de caz, care
are responsabilitatea identificării unei soluţii optime pentru cuplul mamă-copil.
Situaţii posibile:
- Dacă mama necesită spitalizare de maxim o săptămână, copilul acesteia poate
rămâne în CM şi să fie îngrijit de către personalul de îngrijire şi educare, doar cu
dispoziţia directorului general/executiv al DGASPC.
- Dacă mama necesită spitalizare mai mare de o săptămână, se stabileşte o măsură
de plasament pentru copil de către CPC fie la AMP, fie în familia lărgită a copilului în
măsura în care acest fapt este posibil. Dacă internarea este de maximum o lună, la
externare, mama şi copilul pot reveni în CM. Dacă mama necesită spitalizare pe o
perioadă mai mare de şase luni şi se apreciază că decizia de găzduire a cuplului
mamă-copil în CM nu mai poate fi îndeplinită, se caută soluţii pentru instituirea unei
măsuri de protecţie specială pentru copil.
Pe toată perioada spitalizării mamei, este menţinută relaţia mamă-copil, prin vizite
ale copilului la spital (în cazul în care aceasta nu reprezintă un risc pentru copil),
mama fiind informată despre evoluţia copilului.
În cazul administrării de medicamente, mama este responsabilă de administrarea
medicamentaţiei (preventive şi/sau curative) prescrisă copilului, precum şi de propria
medicaţie, cu respectarea procedurilor CM privitor la manevrarea medicamentelor.
După o evaluare a capacităţii mamei de administrare (de auto-administrare) a
medicaţiei, acesteia i se pune la dispoziţie un spaţiu securizat de depozitare a
medicamentelor (un dulap/sertar cu cheie), la care poate avea acces şi personalul
centrului special desemnat (asistent medical, educator-puericultor).
Asistentul medical/educatorul-puericultor monitorizează starea copilului sau a
mamei pe durata medicaţiei şi apelează la medicul de familie dacă apar motive de
îngrijorare generate de orice schimbare apărută în starea de sănătate a acestora şi care
influenţează negativ starea de sănătate atât a copilului, cât şi a mamei.
Coordonatorul CM se asigură că personalul respectă procedurile stabilite pentru
primirea, evidenţa, depozitarea, manipularea, administrarea şi îndepărtarea
medicamentelor. De asemenea, există o evidenţă a tuturor medicamentelor primite,
administrate şi care părăsesc CM sau sunt aruncate, pentru a se îndepărta posibilitatea
utilizării lor incorecte. Se menţine o evidenţă a medicaţiei curente pentru fiecare
beneficiar (inclusiv a celor auto-administrate). Medicamentele administrate de
personal sunt depozitate într-un dulap de metal încuiat, cu acces limitat, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Formarea profesională pentru personalul CM trebuie să cuprindă:
• Cunoştinţe de bază referitoare la modalitatea de utilizare a medicamentelor şi de
recunoaştere şi combatere a problemelor provocate de utilizarea acestora;
• Cunoştinţe de bază în acordarea primului ajutor;
• Cunoştinţe de bază referitoare la boli infecţioase şi modul de tratament.
Personalul şi beneficiarele au obligaţia de a respecta periodicitatea examenului
medical.
6.4. Servicii de educaţie şi consiliere
Intervenţia în cadrul CM este o intervenţie centrată pe sarcină, având la bază
următoarele principii:
• Punerea accentului pe aspectele pozitive, pe ideea că soluţia este posibilă pe viitor,
facilitează schimbarea în direcţia dorită. Discuţia trebuie orientată mai curând pe
soluţii decât pe probleme;
• Trebuie căutate punctele tari. Acestea trebuie speculate în cadrul demersului de
găsire a soluţiei;
• Clienţii sunt de fapt cei interesaţi să-şi rezolve propriile probleme;
• Clientul este cel mai "mare" expert în rezolvarea propriilor probleme;
• Orice schimbare în modul în care clientul percepe soluţia la problema sa şi tot
ceea ce întreprinde el, afectează pe toţi ceilalţi care sunt implicaţi în problemă şi cu
care el interacţionează (familie, colegi, prieteni).
Alături de acest tip de intervenţie, echipa CM va avea în vedere şi intervenţia în
situaţiile de criză, abordarea psiho-socială, abordarea comportamentală etc.
Pe parcursul găzduirii sale în CM, mama primeşte servicii de suport pentru
asumarea rolului matern, astfel încât să poată asigura copilului o dezvoltare
corespunzătoare nevoilor sale afective, sociale, educaţionale şi medicale.
Mama este ajutată să-şi dezvolte competenţele necesare pentru creşterea copilului:
- cum să hrănească copilul;
- cum să-i arate afecţiune, interes şi încredere;
- cum să aprecieze corect siguranţa mediului;
- cum să organizeze activităţile casnice curente;
- cum să utilizeze metodele adecvate de disciplină;
- cum să-şi controleze anxietatea şi supărarea în faţa unor comportamente dificile
sau iritante ale copilului;
- cum să se joace cu copilul;
- cum să recunoască şi să răspundă la situaţiile periculoase sau foarte riscante;
- cum să facă aprecieri pozitive privind comportamentul copilului;
- cum să fie deschisă spre a învăţa lucruri noi şi de a se dezvolta;
- cum să aplice reguli flexibile;
- cum să stimuleze cognitiv copilul în funcţie de stadiul de dezvoltare etc.
În CM, mama va beneficia de şedinţe de consiliere sau întâlniri individuale şi de
grup. În funcţie de obiectivele PPI, acestea pot fi realizate de membrii echipei
multidisciplinare a centrului (responsabil de caz, educator, psiholog, asistent social)
sau de un specialist din exteriorul CM. Unele mame pot fi persoane resursă în cadrul
şedinţelor de grup.
Fiecare şedinţă de consiliere/întâlnire va avea obiective clare, stabilite cu
participarea beneficiarilor. Toate aspectele discutate în cadrul şedinţelor de consiliere
sau a întâlnirilor se vor consemna într-o notă, care va trebui să conţină şi
propuneri/recomandări pentru următoarele şedinţe/întâlniri, precum şi teme pentru
acasă pentru mame. Această notă va fi păstrată în dosarul cuplului mamă-copil.
Temele pentru acasă reprezintă în fapt punerea în practică a aspectelor discutate în
cadrul întâlnirilor, precum şi reflecţii asupra unor teme.
Fiecare mamă va fi încurajată să ţină un jurnal propriu în care să consemneze
modul în care îşi îndeplineşte sarcinile primite, precum şi toate dificultăţile
întâmpinate în relaţia cu copilul/copiii. Totodată, ea va fi încurajată să consemneze
toate evenimentele importante din viaţa copilului într-o "carte a vieţii". Echipa CM va
asigura mama că aceste caiete/cărţi sunt confidenţiale şi nici un membru al echipei nu
i le va solicita.
Echipa multidisciplinară a centrului sau specialistul din cadrul echipei îi poate
propune mamei participarea familiei sau doar a unui membru al familiei la şedinţele
de consiliere/întâlniri. Decizia mamei de a accepta sau nu propunerea echipei
multidisciplinare va fi respectată.
Şedinţele de consiliere şi întâlnirile vor urmări:
• dezvoltarea abilităţilor parentale;
• dobândirea încrederii în sine şi în ceilalţi;
• dobândirea de deprinderi sociale, inclusiv a abilităţilor de comunicare;
• dezvoltarea capacităţii de a lua decizii;
• dobândirea de cunoştinţe privind serviciile sociale;
• drepturile pe care le au în calitatea lor de părinţi;
• pregătirea părăsirii CM;
• pregătirea pentru naştere în cazul gravidelor;
• dezvoltarea abilităţilor privind gestionarea timpului, a banilor şi a crizelor.
Şedinţele de consiliere şi întâlnirile se vor desfăşura în încăperi liniştite, de
dimensiuni adecvate. În aşezarea clienţilor trebuie să se ţină cont de "spaţiul intim" al
fiecăruia, acesta fiind definit ca aria fizică din jurul fiecărui client care îi asigură lui
confort şi siguranţă (60 cm).
Şedinţele şi întâlnirile individuale vor avea loc în birourile membrilor echipei
multidisciplinare. Aceste birouri vor fi dotate cu mobilier adecvat şi vor asigura
ambianţa şi confortul necesar desfăşurării unor astfel de întâlniri.
Şedinţele şi întâlnirile de grup se vor desfăşura în camera de zi, dotată cu mobilier
adecvat şi confortabil (fotolii, canapele, scaune, masă rotundă, dulapuri) şi cu un
televizor.
Întâlnirile individuale pot fi:
• de tip suportiv,
• de tip terapeutic şi
• de tip educativ.
Întâlnirile de grup pot lua forma:
• grupului de suport,
• grup de discuţii,
• atelier de puericultură şi
• baby-club.
Programarea acestor întâlniri se va face de către echipa multidisciplinară cu
implicarea mamei/mamelor. În anexa 5 sunt câteva repere pentru înregistrarea
întâlnirilor sub forma unor note.
Grupul de suport
Grupul de suport are caracter terapeutic, fiind mai structurat decât grupul de
discuţii. Grupul de suport se va organiza săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
Decizia de întrunire a grupului de suport aparţine mamelor după ce acestea au fost
informate cu privire la modul în care funcţionează acesta şi principiile care-i stau la
bază. Grupurile de suport sunt moderate de către un membru al echipei CM şi
constituie ocazii pentru mame să înţeleagă dificultăţile cu care se confruntă celelalte
mame, dar şi să găsească soluţii la problemele cu care se confruntă, învăţând din
experienţa acestora.
Grupul de discuţii are un caracter mai puţin formal, echipa CM încurajându-le pe
mame să se întâlnească şi să discute pe teme care le interesează.
Atelierul de puericultură
Atelierul de puericultură poate fi organizat săptămânal la o oră convenabilă pentru
toate mamele din centru. Se vor avea în vedere următoarele teme:
- noţiuni de dezvoltare a copilului - dezvoltarea limbajului, dezvoltare cognitivă şi
emoţională;
- îngrijirea noului născut: primele contacte, schimbarea scutecelor, baia, somnul,
plimbările în aer liber, hainele, temperatura camerei, expunerea la soare;
- alăptarea la sân şi cu ajutorul biberonului;
- îngrijirea copilului în primul an de viaţă: hrănirea copilului, plânsul copilului,
progresele în dezvoltare etc.
- sănătatea fizică a copiilor: aspecte legate de alimentaţia copiilor, prevenirea
accidentelor şi de îngrijirea danturii;
- sănătatea mentală a copiilor: stima de sine, disciplină, dezvoltarea sexualităţii,
muzică, bunele maniere, citit, sarcini casnice, jocul etc.;
- probleme frecvente de comportament: gelozia între fraţi, anxietatea de separare,
anxietatea de tot ce e străin, crize, folosirea de cuvinte urâte şi înjurături, agresivitate,
hiperactivitate, lentoare;
- provocări obişnuite în procesul de dezvoltare: mersul la toaletă, controlul
sfincterelor, somnul, probleme obişnuite legate de somn, crize, suptul degetului,
mâncatul unghiilor, encomprezis, enurezis, obiecte de care se ataşează copilul, suzeta,
bâlbâială, gesturi ritmice; copil născut prematur, moartea ca eveniment în viaţa unui
om;
- copiii cu dizabilităţi, probleme de învăţare;
- îngrijirea copilului de către altcineva decât de părinţi;
- noi provocări: jocurile pe calculator, navigarea pe internet, alcoolul şi drogurile,
creşterea copiilor fără violenţă, televiziunea, filmele etc.
- îngrijirea sănătăţii copilului: relaţia cu medicul de familie, control periodic,
administrarea medicamentelor, spitalizarea, alimentaţia pe perioada bolii, izolarea în
situaţia unor boli contagioase, primul ajutor şi urgenţele, principalele boli ale
copilăriei, bolile contagioase.
Activitatea de baby-club
Această activitate este mediată de doi profesionişti (psiholog şi educator/educator-
puericultor) şi îşi propune să observe relaţia mamă-copil şi dezvoltarea copilului
(motricitate, limbaj, relaţiile cu ceilalţi, explorarea ambientului, afectivitatea,
dezvoltare cognitivă). Atitudinea profesioniştilor nu este una directivă, ci de atenţie şi
încurajare a explorării copilului dublată de o mare disponibilitate în a se angaja într-
un joc cu copilul atunci când el iniţiază relaţii. Psihologul are un rol de observator
pasiv (răspunde iniţiativelor mamei şi copilului) al acestei activităţi, educatorul fiind
observatorul activ (iniţiază jocuri cu mama şi copilul şi răspunde iniţiativelor
acestora, în egală măsură). Activitatea este foarte importantă pentru ambii beneficiari,
favorizând separarea treptată a copilului de mama sa (de ex: în vederea înscrierii la
creşă a copilului şi începerea lucrului de către mama sa).
Programul clubului este stabilit împreună cu mamele astfel încât să nu se
suprapună cu alte activităţi sau demersuri exterioare şi să fie adaptat ritmului
copilului de somn şi alimentaţie.
În CM, mama primeşte informaţii referitoare la metodele contraceptive. Obiectivul
acesteia este să ajute mama sau cuplul din care aceasta face parte:
- să decidă dacă are nevoie şi doreşte să folosească o metodă de contracepţie;
- să aibă o alegere liberă şi informată asupra metodei contraceptive pe care o va
folosi (contracepţia naturală; metode de barieră; contracepţia hormonală; dispozitive
intrauterine; implantele subdermice; sterilizarea chirurgicală; contracepţia de
urgenţă);
- să înveţe modul de folosire a metodei alese.
Utilizând resurse din interiorul sau din exteriorul CM, responsabilul de caz va
facilita organizarea de activităţi de educaţie pentru sănătate:
• igienă şi îngrijire personală;
• acordarea primului ajutor;
• nutriţie şi dietă;
• schema de vaccinări a copilului;
• infecţii cu transmitere sexuală, elemente de educaţie contraceptivă şi sexuală.
Se recomandă ca echipa CM să îşi dezvolte un manual care să stea la baza
organizării atelierului de puericultură şi va aprecia sesiunile minime la care ar fi util
să participe fiecare mamă în parte.
Pentru buna desfăşurare a tuturor acestor întâlniri echipa CM pregăteşte materiale
de suport şi încearcă elaborarea de materiale video pe diverse teme.
6.5. Servicii de consiliere juridică
Mama primeşte informaţii de natură juridică pentru:
- a beneficia de toate drepturile prevăzute de lege, inclusiv concediu de creştere a
copilului, alocaţia de stat pentru copil, venitul minim garantat, alocaţia
complementară, alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală;
- obţinerea actelor de identitate, de stare civilă şi în general al documentelor
personale şi ale copilului;
- cunoaşterea procedurii prin care se poate stabili paternitatea copilului;
- introducerea acţiunii de divorţ şi pe tot parcursul procesului;
- închirierea unei locuinţe - încheierea unui contract scris de închiriere, conform
legii nr. 114/1996;
- a întreprinde orice alte demersuri care se impun în condiţiile în care e vorba de
violenţă în familie, abuz, neglijare sau exploatare.
6.6. Servicii pentru dobândirea deprinderilor de viaţă independentă
În CM, mama este sprijinită în vederea dobândirii deprinderilor de viaţă
independentă. În acest scop se vor iniţia activităţi pentru:
- formarea deprinderilor de gestionare a timpului,
- deprinderi de muncă,
- deprinderi de gestionare a banilor,
- deprinderi de folosire a resurselor comunităţii etc.
6.7. Servicii de integrare socială
La solicitarea mamei, cuplul mamă-copil primeşte servicii de suport pentru
restabilirea relaţiilor cu familia şi cu tatăl copilului. Acest proces se va desfăşura în
mod treptat prin vizita asistentului social la domiciliul familiei mamei sau al tatălui
copilului, prin invitarea acestora la centru şi implicarea lor în diferite activităţi ale
centrului/ale mamei în centru şi prin participarea membrilor familiei la şedinţele de
consiliere. Toate aceste activităţi vor fi consemnate, întocmindu-se anchete sociale şi
note de întâlnire/consiliere.
Pentru atingerea acestui obiectiv, responsabilul de caz primeşte sprijin din partea
SPAS (sau a persoanei cu atribuţii în asistenţa socială de la nivelul comunelor) de la
domiciliul familiei/tatălui. Sprijinul oferit de SPAS poate consta în: participarea
împreună cu responsabilul de caz la efectuarea anchetei sociale la domiciliul
mamei/familiei acesteia/tatălui copilului; efectuarea de vizite la domiciliul familiei
pentru a discuta anumite aspecte stabilite împreună cu responsabilul de caz; oferirea
tuturor informaţiilor solicitate de către familie/tatăl copilului.
La solicitarea mamei, responsabilul de caz va sprijini mama în vederea stabilirii
paternităţii copilului, chiar dacă relaţia dintre mamă şi tatăl copilului nu poate fi
restabilită. În acest scop, mamei i se explică importanţa stabilirii paternităţii copilului
din perspectiva construirii identităţii copilului.
Mama este încurajată să iasă cu copilul în afara centrului pentru plimbări în parc,
participare la diferite activităţi.
În condiţiile în care obiectivul este integrarea cuplului mamă-copil în comunitate,
mama primeşte sprijin pentru identificarea unei locuinţe. În acest sens, mama este
ajutată să-şi întocmească dosarul pentru o locuinţă socială, în conformitate cu
prevederile legii nr. 114/1996 sau beneficiază de sprijin pentru identificarea unui
spaţiu de locuit cu chirie. O copie a cererii depuse la primăria de la domiciliul mamei
este păstrată la dosarul cuplului mamă-copil, responsabilul de caz verificând periodic
stadiul soluţionării acesteia. Responsabilul de caz înştiinţează serviciul de asistenţă
socială cu privire la cererea depusă de mamă pentru o locuinţă socială.
Totodată, mama poate beneficia, după caz, de alocaţia de susţinere, care se acordă
lunar familiilor monoparentale dacă realizează venituri nete lunare pe membru de
familie de până la o sumă prevăzută de legislaţia în vigoare. Conform OUG nr.
105/2003 aprobată prin Legea nr. 41/2004, prin persoană singură se înţelege persoana
care se află în una dintre următoarele situaţii:
a. este necăsătorită;
b. este văduvă;
c. este divorţată;
d. al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre
judecătorească;
e. al cărei soţ/soţie este arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de
zile sau execută o pedeapsă privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea
copiilor;
f. nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-
e);
g. a fost numită tutore sau i s-au încredinţat ori dat în plasament unul sau mai mulţi
copii şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-c), cu excepţia AMP.
Alocaţia de susţinere se acordă pe bază de cerere însoţită de actele doveditoare
privind componenţa familiei şi veniturile acesteia. Cererea pentru stabilirea şi
acordarea alocaţiei se întocmesc de reprezentantul familiei şi se înregistrează la
primăria localităţii sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază
teritorială locuieşte familia.
În situaţia în care copilul nu a fost botezat, la solicitarea mamei, echipa centrului o
poate sprijini în găsirea unor naşi de botez pentru copil şi să boteze copilul conform
opţiunii mamei. Tot în vederea respectării şi păstrării identităţii religioase, mama nu
va fi oprită să-şi continue relaţiile cu comunitatea religioasă din care provine.
6.8. Servicii de integrare profesională
Pentru integrarea profesională, mama primeşte servicii de suport pentru găsirea
unui loc de muncă potrivit competenţelor pe care le are. În acest scop, CM deţine
informaţii privind oferta de pe piaţa de muncă în baza unor convenţii de colaborare
încheiate între DGASPC/OPA şi instituţiile/organizaţiile relevante.
Mama primeşte sprijin pentru dobândirea deprinderilor necesare participării la
interviurile de angajare. Mama este învăţată cum să-şi întocmească curriculum vitae
(anexele 3 şi 4 - modele de curriculum vitae), cum să-şi pregătească dosarul necesar
pentru participarea la concursul de angajare şi cum să abordeze corect un interviu de
angajare. Totodată, dacă e vorba de prima experienţă de muncă, mama primeşte
sprijin pentru a se adapta cerinţelor locului de muncă şi beneficiază de consiliere
pentru a stabili un echilibru între locul de muncă şi familie. În acest scop,
responsabilul de caz beneficiind de sprijinul celorlalţi membrii ai echipei
multidisciplinare a centrului va organiza întâlniri individuale/grup cu mamele care
necesită un astfel de sprijin. Pentru ilustrarea demersurilor făcute pentru atingerea
acestui obiectiv, dosarul mamei va conţine un curriculum vitae şi consemnarea
tuturor interviurilor de angajare la care a participat şi rezultatele obţinute. Dacă mama
s-a angajat pe perioada şederii în CM, dosarul va conţine o adeverinţă de la locul de
muncă. Responsabilul de caz va urmări procesul de integrare al mamei la locul de
muncă prin solicitarea de informaţii de la mamă. Responsabilul de caz, cu
permisiunea mamei, va stabili un contact iniţial cu şeful direct al acesteia pentru a
putea fi informat imediat şi pentru a interveni în vederea soluţionării eventualelor
probleme legate de integrarea la locul de muncă.
În situaţia în care mama nu are o pregătire corespunzătoare cerinţelor de pe piaţa
muncii, specialiştii CM îi facilitează participarea la cursuri de
calificare/recalificare/reconversie profesională. Dosarul mamei va conţine un
document care să ateste participarea la cursuri sau absolvirea acestora.
AJOFM organizează, gratuit, cursuri de calificare/recalificare pentru şomeri.
Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au posibilitatea dobândirii
cunoştinţelor teoretice şi practice specifice unei noi meserii care să mărească şansele
ocupării unui loc de muncă. Prin Legea nr. 107/2004 care a modificat şi completat
Legea nr. 76/2002, s-au creat noi oportunităţi de orientare a activităţii de formare
profesională către mediul rural şi către anumite grupuri ţintă care nu beneficiau de
servicii de formare profesională gratuite. Astfel, de servicii gratuite de formare
profesională beneficiază şi următoarele categorii:
• persoane care desfăşoară activităţi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare
sau realizează venituri lunare mai mici decât indemnizaţia de şomaj şi care sunt
înregistrate la agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă,
• persoane angajate care au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului
pentru creşterea copilului,
• persoane angajate care au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacităţii de
muncă după pensionarea pentru invaliditate,
• persoane aflate în detenţie care mai au de executat cel mult 9 luni până la ultima zi
de executare a pedepsei.
Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, care beneficiază de servicii
gratuite de formare profesională, au următoarele drepturi:
• să beneficieze de pregătire teoretică şi practică pe durata cursului,
• să beneficieze de rechizite, materiale de instruire şi manuale,
• să beneficieze de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pentru
traseul de la domiciliu la unitatea de pregătire,
• să beneficieze de consultaţii medicale, analize medicale.
Dacă şi-a întrerupt studiile şi îndeplineşte condiţiile cerute de lege, mama primeşte
sprijin pentru continuarea acestora.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, mama este ajutată de celelalte beneficiare din
centru pentru îngrijirea copilului, ajutându-şi şi ea la rândul ei colegele. Mamele sunt
încurajate să dezvolte relaţii de colaborare şi sprijin reciproc, responsabilii de caz
asigurându-se că îngrijirea copiilor nu este perturbată.
Mamele sunt ajutate să-şi înscrie copiii la creşă/grădiniţă/şcoală sau la un centru de
zi, aflat în vecinătatea CM. Responsabilul de caz supervizează modul în care mama
îşi îndeplineşte obligaţiile din acest punct de vedere şi ţine legătura cu învăţătoarea
copilului sau cu personalul centrului de zi. În procesul de pregătire a momentului în
care mama părăseşte CM, responsabilul de caz îi acordă sprijin pentru transferul
copilului la o creşă/grădiniţă/şcoală sau la un centru de zi aflat în vecinătatea
viitorului domiciliu al mamei.
6.9. Servicii post-rezidenţiale
Cu acordul mamei, managerul de caz şi responsabilul de caz aduc la cunoştinţa
SPAS de la domiciliul mamei, conţinutul PPI imediat după întocmirea acestuia.
Referitor la SPAS, există mai multe posibilităţi, care se iau în considerare în funcţie
de caz:
• Dacă obiectivul este integrarea cuplului mamă-copil în familia extinsă, atunci
SPAS cu care se colaborează este cel de la domiciliul familiei extinse.
• Dacă obiectivul este restabilirea relaţiilor cuplului mamă-copil cu tatăl copilului şi
aceştia vor avea domiciliul comun, atunci SPAS cu care se colaborează este cel de la
acel domiciliu.
• Dacă obiectivul este integrarea cuplului mamă-copil în comunitate, atunci
domiciliul mamei şi SPAS responsabil se va stabili împreună cu mama.
Pe tot parcursul şederii mamei în centru, responsabilul de caz va informa SPAS
asupra stadiului îndeplinirii obiectivelor prevăzute în PPI. Dacă se întâmplă ca
domiciliul ulterior al mamei să se schimbe, cele două SPAS vor fi informate.
Cu cel puţin o lună înainte de părăsirea centrului, responsabilul de caz stabileşte o
întâlnire (anexa 7) cu asistentul social din cadrul SPAS (sau cu persoana cu atribuţii
în asistenţa socială de la nivelul comunei) pentru a revizui planul de servicii întocmit
iniţial, astfel încât acesta să poată fi aplicat imediat după părăsirea centrului. Mama
va fi implicată în mod activ în acest proces şi va primi toate informaţiile legate de
atribuţiile SPAS şi de drepturile de care ar putea să beneficieze în raport cu acesta.
Planul de servicii revizuit va cuprinde:
• periodicitatea vizitelor (respectându-se dorinţa mamei din acest punct de vedere),
• integrarea copilului în noua creşă/grădiniţă/şcoală sau centru de zi,
• acordarea tuturor drepturilor de care beneficiază conform prevederilor legale,
• consiliere.
O copie a noului plan de servicii se va ataşa la dosarul mamei din CM, dar şi la
dosarul managerului de caz.
Mama este încurajată să participe la întâlnirile grupurilor de părinţi, în condiţiile în
care aceste iniţiative sunt dezvoltate la nivelul comunităţii din care face parte. Mama
este încurajată să solicite sprijinul SPAS, ori de câte ori se confruntă cu dificultăţi în
procesul de creştere şi educare a copilului/copiilor. Mama este încurajată să dezvolte
relaţii de întrajutorare cu membrii familiei şi cu vecini.
Dacă restabilirea relaţiilor cu familia extinsă nu a reuşit pe parcursul şederii mamei
în centru, mama va fi încurajată să continue să rezolve conflictul cu părinţii săi,
beneficiind în acest scop de sprijin din partea SPAS şi al specialiştilor centrului de
consiliere şi sprijin pentru părinţi.
În situaţia în care un cuplu mamă-copil va fi transferat dintr-un judeţ în altul,
atunci toate principiile care stau la baza unui proces de transfer vor fi respectate
(asigurarea că toţi cei implicaţi deţin informaţiile care le sunt necesare pentru luarea
celor mai bune decizii).
CAPITOLUL 7
MANAGEMENTUL CENTRULUI MATERNAL
CM funcţionează în acord cu un proiect instituţional întocmit în baza prevederilor

standardelor minime obligatorii în vigoare şi a nevoilor specifice ale cuplurilor
beneficiare mamă-copil.
7.1. Noţiuni generale
Proiectul instituţional este un document scris care descrie misiunea, obiectivele,
activităţile şi resursele pe care le antrenează organizaţia - în cazul nostru CM - pentru
a funcţiona în conformitate cu standardele minime de calitate.
De ce un proiect?
Pentru că CM - ca orice serviciu pentru copil şi familie - este o structură dinamică
şi flexibilă care nu poate fi caracterizată doar printr-un regulament intern. Adaptându-
ne tendinţelor actuale, în managementul organizaţiei se utilizează tot mai mult
termenul de "proiect".
Proiectul instituţional:
• este un sistem viu, complex, constituit dintr-un ansamblu de elemente
interdependente, în permanentă interacţiune;
• evoluează spre un scop final stabilit în conformitate cu obiectivele centrului, cu
strategia sa de dezvoltare, dar şi cu contextul în care se desfăşoară, cu nevoile şi
problemele comunităţii.
În viaţa unui proiect sunt antrenate în primul rând resurse (umane, materiale,
documentare, financiare) aflate la baza derulării activităţilor care vizează atingerea
obiectivelor.
Proiectul se finalizează cu rezultate evaluabile:
• din prisma impactului activităţilor asupra publicului ţintă (beneficiari direcţi şi/sau
indirecţi, de exemplu mame rezidente în centru şi copiii acestora) şi asupra celorlalţi
parteneri participanţi la proiect şi
• din prisma eficienţei cu care cele patru categorii de resurse (umane, materiale,
documentare, financiare) au fost gestionate.
Proiectul instituţional:
• Este caracterizat de contextul în care se desfăşoară şi de finalitatea sa.
• Poate fi divizat în mai multe subsisteme, care prezintă aceleaşi caracteristici.
• Este deschis către alte sisteme exterioare cu care are schimburi permanente
(instituţii şi organizaţii partenere, comunitatea în ansamblul ei).
• Are propriile sale reguli şi mecanisme de adaptare la lumea exterioară.
• Nu poate fi redus la o succesiune de responsabilităţi şi acţiuni programate legate
de o logică a finalităţii.
• Reprezintă un element al schimbării, un proces creativ şi formativ.
Proiectul instituţional este suportul inovaţiei, al schimbării, al dinamicii activităţii -
totul în beneficiul publicului pe care îl reprezintă şi ale cărui interese le promovează.
Pentru a aplica standardele minime de calitate la nivelul fiecărui centru în parte se
redactează un proiect instituţional, care respectă componentele documentului de
referinţă.
Astfel, proiectul instituţional va conţine următoarele capitole, nominalizate în
standardele minime obligatorii:
a) definiţia,
b) misiunea,
c) principiile,
d) obiectivele de dezvoltare instituţională,
e) activităţile,
f) clienţii şi nevoile specifice ale acestora,
g) resursele umane, materiale şi financiare disponibile şi potenţiale,
e) relaţiile de parteneriat în comunitate.
În stabilirea obiectivelor de dezvoltare instituţională şi a activităţilor, echipa
parcurge următoarele etape:
• evaluează situaţia la momentul elaborării proiectului;
• se identifică problemele (care sunt standardele care nu sunt îndeplinite
corespunzător);
• se stabilesc obiectivele operaţionale (astfel încât prin proiectul instituţional să se
ajungă la respectarea tuturor standardelor, intervenind asupra situaţiilor problemă
într-un timp determinat şi specificat);
• pentru fiecare obiectiv se propun activităţile concrete ce vor fi realizate,
calendarul, resursele umane, resursele materiale, documentare şi financiare;
• se estimează rezultatele şi momentele de evaluare.
Văzut din perspectiva standardelor minime obligatorii, proiectul instituţional este
alcătuit din mai multe subproiecte, care interacţionează şi se completează reciproc,
astfel încât să tindă, ca ansamblu, către aplicarea standardelor în contextul specific al
instituţiei respective.
Orice serviciu (obligatoriu cel de tip rezidenţial, deci şi CM) trebuie să aibă un
registru de consemnare a evenimentelor deosebite. Se vor consemna accidentele
survenite în centru, îmbolnăvirile grave/epidemiile, decesele, fuga din centru cu sau
fără părăsirea copilului, infracţiunile, acuzaţiile privind comportamentul inadecvat al
unui membru al echipei, etc. (Standardul 21 din standardele minime obligatorii pentru
serviciile de tip rezidenţial aprobate prin ordinul secretarului de stat al Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 21/2004).
7.2. Proiectul instituţional
7.2.1. În cazul înfiinţării unui nou CM, proiectul instituţional trebuie conceput din
perspectiva standardelor minime obligatorii. Aceste prevederi sunt relativ uşor de
transpus în textul proiectului, fiindcă nu există probleme iniţiale, de neconcordanţă
sau de nerespectare a standardelor. Se construieşte astfel, de la început, o "cultură
instituţională" bazată pe standardele minime obligatorii, care pe parcurs va evolua
către o depăşire calitativă a condiţiilor "minime obligatorii". Existenţa standardelor
aprobate prin ordin obligă DGASPC/OPA să prevadă într-un proiect de CM toate
componentele legate de condiţiile de locuit, educaţie, îngrijire, socializare, să
întocmească o organigramă corespunzătoare şi o structură multidisciplinară a echipei
capabilă să asigure îndeplinirea misiunii.
Un aspect deosebit de important fără de care nu poate fi propusă înfiinţarea unui
nou CM este compatibilitatea acestui proiect cu strategia judeţeană sau locală în
domeniul protecţiei drepturilor copilului. Datele statistice şi nevoile reale ale
comunităţii argumentează nevoia de creare a unui serviciu, inclusiv a unui CM. Fiind
un serviciu de prevenire a intrării în dificultate a copilului, acordat mamei şi
copilului, acest tip de centru va fi creat în acord şi cu alte strategii judeţene - de
exemplu în domeniul sănătăţii, deoarece mamele care riscă să îşi abandoneze copiii
pot fi depistate cu sprijinul medicilor de familie şi al personalului maternităţilor.
Dialogul între actorii comunitari şi complementaritatea strategiilor şi planurilor de
acţiune la nivel judeţean şi local sunt condiţii fundamentale pentru a elabora şi pune
în practică un proiect instituţional.
7.2.2. În cazul unui CM deja funcţional, care trebuie să se încadreze în cerinţele
standardelor minime obligatorii, proiectul instituţional devine un proiect de
promovare a schimbării. Componentele la care s-au identificat probleme fac obiectul
unor "subproiecte" prin care centrul va ajunge într-un timp determinat la respectarea
în totalitate a standardelor minime obligatorii.
Schimbarea se poate produce când misiunea nu mai este aceeaşi, când ai o
perspectivă diferită asupra beneficiarilor etc. Gestiunea schimbării este unul din
rolurile majore ale managementului, luarea deciziilor se centrează atât pe rezolvarea
problemelor, cât şi pe proiectarea viitorului centrului.
Dezvoltarea unei viziuni asupra viitorului CM, poate ajuta la mobilizarea şi
motivarea personalului. În acelaşi timp, proiectul de schimbare afectează "cultura
organizaţională" deja existentă, dezlănţuind atât forţe de sprijin, cât şi forţe de
rezistenţă din partea personalului.
În literatura de specialitate se afirmă că toată dificultatea funcţiei manageriale se
poate sintetiza în următoarea propoziţie: "Pentru a atinge un obiectiv, trebuie mai
întâi să îl ai".
A avea un obiectiv înseamnă a-l conştientiza, a-l înţelege, a-l interioriza, a şti să-l
explici şi celorlalţi, determinându-i să şi-l asume. Poţi atinge un obiectiv doar dacă
acesta îţi aparţine.
Într-o organizaţie, obiectivele de schimbare trebuie să fie întotdeauna clar definite,
şi aceasta nu doar la nivelul ansamblului centrului, ci pentru fiecare componentă în
parte, într-o manieră operaţională şi pe înţelesul fiecărui membru al echipei.
Exemplu: pentru aplicarea standardului 6 coordonatorul propune ca obiectiv
"îmbunătăţirea atitudinii personalului în sensul valorizării mamei în rolul său de
părinte, în spiritul respectării confidenţialităţii şi a demnităţii cuplului mamă-copil".
Deoarece este formulat general, este necesar ca acest obiectiv să fie "tradus", astfel
încât personalul să înţeleagă cum să se adreseze mamelor, ce să facă şi ce să nu facă
pentru a le încuraja şi respecta, exemplificând cu unele practici negative care ar trebui
schimbate.
A avea cu adevărat un obiectiv de schimbare într-un proiect instituţional înseamnă
că acest obiectiv este la fel perceput nu doar de coordonator, ci de toţi membrii
echipei.
Pentru a reduce cât mai mult rezistenţa la schimbare, este necesar ca elaborarea
proiectului instituţional adaptat standardelor să se facă cu antrenarea personalului, în
condiţii de comunicare şi transparenţă. Un rol important îl au activităţile de formare,
de altfel obligatorii şi menţionate în standarde, care trebuie să însoţească orice
schimbare în proiectul instituţional.
7.3. Evaluarea şi re-evaluarea proiectului instituţional
Proiectul instituţional este evaluat/re-evaluat cel puţin o dată pe an, pentru a
aprecia gradul de respectare a standardelor minime obligatorii. Această evaluare se
face pe toate ariile de interes ale standardului, urmărindu-se îndeplinirea indicatorilor.
Se va acorda o atenţie particulară acelor componente care au făcut obiectul
proiectului de schimbare pe parcursul anului, dar fără a le subestima pe celelalte, care
funcţionau corespunzător în momentul evaluării iniţiale, dar care se puteau modifica.
Evaluarea anuală este în mod obişnuit o evaluare internă, dar în situaţii deosebite
(reclamaţii, disfuncţionalităţi grave) se realizează evaluări externe.
Procesul de evaluare internă se bazează pe:
• rapoartele de activitate şi fişele de auto-evaluare ale membrilor echipei
• documentele interne ale centrului (evidenţa cazurilor, PPI ale beneficiarilor,
registrul de evidenţă a reclamaţiilor, registrul de consemnare a evenimentelor
deosebite etc.)
• fişe de exprimare a opiniei completate de beneficiare/satisfacţia beneficiarilor
Propunem organizarea unei reuniuni de evaluare internă anuală pe baza următoarei
grile:
Aria de interes Posibile teme de dezbatere
A. Locul CM in sistemul
judetean/local de servicii:
1. Admiterea in CM - Procedura de admitere a mamei este functionala? Care sunt
dificultatile practice?
2. Locul CM in sistemul - Este CM cunoscut in comunitate?
judetean/local de servicii - Cum se relationeaza cu celelalte servicii sociale din
sistem?
3. PPI - Au fost elaborate PPI pentru toate mamele beneficiare?
4. Managementul de caz la - Care este rolul managerului de caz si al responsabilului
nivelul CM de caz?
- Se aplica procedeele specifice managementului de caz?
B. Domeniile de interventie
1. Gazduirea, ambientul si
asigurarea hranei
1.1. Amplasamentul si - Amenajarea interioara este functionala si corespunde sau
amenajarea interioara nu misiunii centrului. Care sunt propunerile de
imbunatatire?
1.2. Masurile de siguranta si - Au fost respectate masurile de siguranta din regulament?
securitate Au fost cazuri de accidentare, fuga, intrari ale
persoanelor nedorite etc.?
1.3. Conditii de locuit - Antrenarea mamelor in amenajarea si intretinerea
1.4. Asigurarea hranei spatiilor, pregatirea si servirea meselor etc.
1.5. Mentinerea starii de - Au fost probleme in mentinerea starii de sanatate
sanatate (epidemii, cazuri deosebite)
- Care este relatia cu medicul de familie?
2. Educatia si consilierea - Modul de desfasurare al activitatilor educative,
beneficiarelor individuale si de grup
- Modul de desfasurare al activitatilor de consiliere
3. Integrarea sociala si - Reusite si nereusite in integrarea sociala si
profesionala profesionala a mamelor
4. Incetarea rezidentei
C. Managementul CM
1. Proiectul institutional
2. Managementul resurselor umane
2.1. Structura si atributiile - Fisele de post ale personalului sunt valabile sau trebuie
personalului reactualizate?
2.2. Formarea personalului - Cum s-a realizat formarea personalului si nevoile de
formare pentru anul urmator?
2.3. Comunicarea interna si - Comunicarea interna este sau nu corespunzatoare pentru
munca in echipa nevoile personalului si ale coordonatorului?
- Personalul lucreaza in echipa?
2.4. Supervizarea profesionala- Supervizarea functioneaza?
D. Protectia impotriva abuzurilor- Procedurile pentru prevenirea, identificarea, semnalarea,

evaluarea si solutionarea suspiciunilor sau acuzatiilor
de abuz asupra cuplului mama-copil sunt cunoscute si se
aplica?
În abordarea temelor de discuţie enumerate se vor evidenţia:

• aspectele pozitive (orice evaluare centrată pe punctele forte, inclusiv la o
organizaţie, are un important rol suportiv pentru toţi membrii echipei)
• dificultăţile întâmpinate şi cum ar putea fi ele depăşite (prin demersuri interne,
care ţin de managementul CM, de ROF/MOF, de rolul personalului şi prin demersuri
externe, care sunt în aria de competenţă a direcţiei, a autorităţilor locale/judeţene)
• propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii
La reuniunea de evaluare anuală vor participa membrii echipei, un reprezentant al
DGASPC, managerii de caz cu care s-a colaborat şi 1-2 reprezentante ale mamelor
beneficiare actuale rezidente. Este de preferat să fie invitată la reuniune una dintre
mamele care au beneficiat de servicii în anul care face obiectul evaluării, dar a părăsit
CM şi s-a reintegrat în familie. Coordonatorul CM desemnează un raportor intern
care va consemna discuţiile şi opiniile.
CAPITOLUL 8
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
Calitatea îngrijirii cuplului mamă-copilul în CM depinde în mod esenţial de

calitatea şi competenţele personalului.
Fiecare CM va asigura o gestiune a personalului în concordanţă cu criteriile de
calitate şi cu cele mai noi tendinţe ale managementului resurselor umane. Categoriile
de personal care îşi desfăşoară activitatea în cadrul CM sunt stabilite astfel încât să se
asigure îndeplinirea în cele mai bune condiţii a funcţiilor specifice acestui serviciu.
8.1. Structura şi atribuţiile personalului
Organizarea personalului se realizează într-o manieră care să optimizeze
intervenţia fiecărui profesionist individual şi a echipei în ansamblul ei, asigurându-se
atenţia cuvenită mamelor şi copiilor din centru.
Stabilirea sarcinilor profesionale prin prisma asigurării calităţii:
În stabilirea sarcinilor profesionale se va ţine cont de următoarele criterii:
- nevoile specifice ale cuplului mamă-copil,
- localizarea şi caracteristicile CM,
- funcţiile exercitate de profesionist şi timpul alocat fiecăreia dintre aceste funcţii
(de ex: educatorul desfăşoară o serie de funcţii în legătură directă cu mama şi copilul,
dar pe lângă acestea el trebuie să aibă un timp de lucru bine definit pentru a lucra cu
ceilalţi profesionişti, pentru a completa fişe de observare, pentru a se perfecţiona sau
specializa etc.),
- intervenţia personalizată,
- riscul de stress al personalului.
Organigrama de personal - în CM lucrează o echipă pluridisciplinară formată din:
1. Coordonator CM (profesionist cu studii superioare în domeniul socio-uman)
2. Asistent social (profesionist cu studii superioare, 1 asistent social pentru
maximum 5-6 cazuri).
Dacă CM oferă condiţii de găzduire pentru maximum 6 mame, un post de asistent
social este suficient; dacă această capacitate este mai mare (8-10 mame), vor fi
încadraţi 2 asistenţi sociali.
3. Psiholog (profesionist cu studii superioare - 1 post) - poate fi angajat cu normă
întreagă sau cu normă parţială; aceasta depinde de dimensiunea CM, precum şi de
resursele umane existente la DGASPC/OPA.
4. Educator (profesionist cu studii liceale sau postliceale pedagogice de tipul
educatorului sau educator-puericultor, 3 posturi) asigură permanenţa pe timpul zilei.
5. Asistent puericultor (1 post)
În funcţie de resursele centrului, în schema de personal pot fi incluse şi
următoarele posturi;
- Paznic - 3 norme lunare, în contextul asigurării pazei doar pe timpul nopţii.
- Administrator sau magazioner (1 post)
- Bucătar (1 post)
Ocupatia Nivel Atributii principale

studii
Coordonator CM Superior- coordoneaza intreaga activitate a CM

- reprezinta centrul in relatiile sale organizationale
- asigura respectarea si aplicarea standardelor minime de calitate
- raspunde de managementul echipei si de buna comunicare interna
- verifica si valideaza documentele referitoare la
intrarea/iesirea cuplului mama-copil, PPI, evaluarea interna,
evaluarea personalului etc.
Asistent social Superior- exercita functia de responsabil de caz, contribuind la

implementarea efectiva a PPI; in aceasta calitate face
raportarile catre managerul de caz si asigura
evaluarea/re-evaluarea PPI, cu acordul mamei si, dupa caz, cu
consultarea tatalui copilului/membrilor familiei mamei
- realizeaza anchete sociale si face demersuri pentru
responsabilizarea tatalui si sensibilizarea membrilor familiei
astfel incat sa pregateasca reintegrarea familiala a mamei in cel
mai scurt timp si in cele mai bune conditii. In acest sens,
lucreaza in parteneriat cu asistentul social din cadrul SPAS (sau
cu persoana cu atributii in asistenta sociala) din localitatea in
care mama si copilul vor domicilia dupa parasirea CM
- se relationeaza cu alte servicii din comunitate, pentru
pregatirea reintegrarii profesionale si sociale a mamei
Psiholog Superior- exercita functia de responsabil de caz

- asigura evaluarea si reevaluarea psihologica a mamei, a evolutiei
relatiei afective mama-copil precum si a gradului de dezvoltare a
responsabilitatii materne
- consiliaza mama si asigura terapia de specialitate, pentru
depasirea situatiilor de criza, consolidarea relatiilor
mama-copil, re-integrarea familiala etc.
- poate exercita si rolul de responsabil de caz, cu aceleasi
atributii mentionate la asistentul social
- modereaza grupuri de suport
- asigura terapia anti-stress a membrilor echipei de personal
Educator Mediu - ajuta mama sa dobandeasca deprinderile de baza pentru cresterea
copilului, prin activitati formative individuale si de grup
- asigura supervizarea mamelor si supravegherea copiilor in
spatiile colective de joaca, raspunzand direct de copiii ale
caror mame lipsesc din centru pentru un anumit numar de ore,
datorita unor activitati in comunitate, incluse in PPI
- observa comportamentul mamei, noteaza observatiile in dosarul
cuplului mama-copil si informeaza responsabilul de caz asupra
situatiilor mai deosebite, precum si asupra progreselor
inregistrate
Asistent Mediu - asigura comunicarea permanenta cu medicul de familie

puericultor are un important rol formativ, invatand mamele sa respecte
regulile de igiena (igiena personala, igiena copilului, a
locuintei, a alimentatiei) si de prevenire a imbolnavirilor;
activitatile de formare pot fi individuale si de grup
- supervizeaza acordarea de medicamente copilului de catre mama si
o invata regulile de observare si ingrijire a copilului bolnav
- pregateste intreg personalul si mamele rezidente in vederea
acordarii primului ajutor
- se implica in stabilirea meniurilor si in buna organizare a
programului zilnic, astfel incat copiii sa beneficieze de o
alimentatie corecta, de activitati in aer liber, de suficiente
ore de somn; colaboreaza in acest scop atat cu mamele, cat si cu
educatorii
- verifica si actualizeaza dosarele cu documentele medicale ale
copilului si mamei
Paznic Mediu - asigura securitatea copiilor si mamelor rezidente, pe tot

(daca postul parcursul zilei si noptii
este prevazut) - tine evidenta vizitelor in centru si a iesirii mamelor,
verificand ca aceste plecari sunt autorizate de responsabilul de
caz sau de un alt membru al echipei (educator, asistent medical)
- in general, o persoana angajata pe post de paznic este solicitata
sa efectueze si mici reparatii
Administrator/ Mediu - raspunde de aprovizionarea cu alimente, produse de curatenie,

magazioner alte produse consumabile, precum si de evidenta acestor produse
(daca postul - asigura intretinerea cladirii, a instalatiilor si echipamentelor
este prevazut)
Muncitor bucatarMediu - coordoneaza pregatirea hranei, conform dietelor stabilite de
(daca postul asistenta medicala, cu acordul mamelor
este prevazut) - invata mamele sa prepare corect hrana si sa o serveasca
corespunzator
- impreuna cu asistenta medicala asigura pregatirea practica a
mamelor in tehnicile de hranire sanatoasa a copilului, in functie
de varsta sau aplicarea unor diete speciale
8.2. Selecţia personalului

Se va asigura selecţia personalului conform unor proceduri care au în vedere atât
cunoştinţele şi competenţele practice ale candidatului, cât şi calităţile sale personale.
Selecţia trebuie să se bazeze pe analiza postului şi distribuţia funcţiilor, cerinţele
formulate candidaţilor fiind adaptate specificului postului.
Procedura de selecţie trebuie să prevadă:
Activitati Responsabili,
termene
Elaborarea fisei de post pentru postul vacant

-
Definirea profilului candidatului (formare initiala, experienta,
cunostinte, competente si aptitudini personale)
Elaborarea unui model de cerere de participare la selectie cu

anexe
Definirea probelor de concurs/verificare
Redactarea si popularizarea anuntului
Nominalizarea membrilor comisiei
Desfasurarea selectiei si anuntarea rezultatelor
Rezolvarea contestatiilor
Se vor nominaliza persoanele care au diferite responsabilităţi în pregătirea şi

derularea selecţiei de personal şi se vor stabili termene concrete.
Selecţia de personal trebuie făcută avându-se în vedere politica judeţeană sau
locală de redistribuire/reconversie a personalului din sistemul de servicii de protecţie
a copilului. Se ţine cont de resursele umane existente şi la nivelul direcţiei se
identifică din timp soluţii de reconversie pentru personalul unităţilor care se închid.
O condiţie esenţială, pe lângă pregătirea complementară de specialitate, este ca
persoana care candidează pentru un post într-un CM să accepte schimbarea şi să
dorească să se adapteze la toate exigenţele noului loc de muncă.
8.3. Organizarea eficientă a personalului
Următoarele categorii de activităţi (structurate ca programe şi nu ca acţiuni
sporadice izolate) contribuie la organizarea eficientă a personalului şi la menţinerea
calităţii:
1. Gestiunea personalului
2. Formarea iniţială şi pregătirea practică obligatorie prevăzută înainte de a începe
activitatea în CM
3. Orientarea şi integrarea în echipă a fiecărui nou angajat
4. Supervizarea personalului de către profesionişti cu experienţă
5. Evaluarea calităţii şi pertinenţei activităţii personalului
8.3.1. Gestiunea personalului are în vedere:
- asigurarea stabilităţii personalului;
- modelului de organizare eficientă;
- repartizarea clară a funcţiilor;
- participarea şi munca în echipă.
Stabilitatea personalului
Este recunoscut faptul că instabilitatea personalului compromite calitatea
serviciului. Cum afectează pozitiv/cultura organizaţională/continuitate/ creşterea
calităţii serviciilor şi a pregătirii profesionale a membrilor echipei/motivaţia salarială.
Model de organizare eficientă
Se va evita modelul de organizare cu numeroase nivele ierarhice pe verticală,
model care creează dificultăţi de comunicare şi favorizează reducerea asumării
responsabilităţii. Dimpotrivă, se recomandă promovarea orizontalităţii şi reducerea pe
cât posibil a nivelelor intermediare.
Este suficient un coordonator să conducă întreaga echipă: asistenţii sociali,
psihologul, educatorii şi asistenta medicală. Va fi rolul lui să îşi formeze echipa în aşa
fel să funcţioneze eficient. Nu este nevoie de un nivel ierarhic intermediar şi de aceea
putem spune că modelul de organizare pe orizontală este adecvat CM.
Repartizarea clară a funcţiilor
Se întocmeşte organigrama personalului şi se elaborează fişe de post pentru tot
personalul. Aceste documente se aduc la cunoştinţa angajaţilor, fiind obligatorie
semnătura angajatului pe fişa sa de post. De asemenea, fiecare angajat cunoaşte
responsabilităţile specifice fiecărui membru din echipă.
Participarea şi munca în echipă
Personalul este informat, consultat şi antrenat în legătură cu
proiectarea/implementarea schimbărilor structurale în centru. Echipa CM trebuie să-i
cuprindă pe toţi profesioniştii care lucrează în centru şi să aibă legături bine definite
cu profesioniştii din serviciile complementare centrului. Se va evita constituirea de
grupuri pe profesii (echipa educatorilor, a asistenţilor sociali etc.), care ar crea
disfuncţii în centru şi probleme de coordonare.
8.3.2. Formarea personalului
Personalul CM are formare iniţială de specialitate, beneficiază de acces la
informaţii şi participă la cursuri de pregătire permanentă pentru aplicarea
standardelor minime obligatorii prezente şi pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor
oferite cuplului mamă-copil.
Formarea şi informarea permanentă a personalului sunt esenţiale pentru asigurarea
calităţii serviciilor acordate de CM. Aşa cum se precizează în standardele minime
obligatorii, formarea iniţială de specialitate este obligatorie, dar în nici un caz
suficientă - mai ales că natura activităţilor din CM este specifică unui serviciu nou,
despre care personalul nu a învăţat pe parcursul studiilor iniţiale.
A. Formarea noilor angajaţi
DGASPC/OPA este obligat să asigure din bugetul sau formarea complementară a
fiecărui nou angajat, pentru ca acesta să înţeleagă specificul locului de muncă,
regulile pe care trebuie să le respecte în relaţia cu beneficiarii şi cu colegii, tehnicile
de lucru şi formularistica de care răspunde. Se recomandă ca fiecare CM să aibă
propriul model de pregătire a noilor angajaţi, elaborat de DGASPC/OPA împreună cu
coordonatorul CM, pentru a răspunde nevoilor specifice. Indiferent de postul pe care
îl ocupă noul angajat, formarea va aborda obligatoriu aspecte legate de misiunea CM,
MOF, ROI, fişa postului.
Fiind o activitate cu caracter intern, această formare se poate realiza cu resursele
umane ale DGASPC/OPA, fără a apela la un furnizor de formare autorizat, din
sistemul educaţional sau sanitar, evitându-se nu doar costurile suplimentare, ci şi
riscul de a organiza un curs preponderent teoretic şi care nu abordează prea clar
problematica CM, respectiv:
- Pentru noii angajaţi pentru posturile de asistent social sau psiholog formatori pot
fi coordonatorul centrului, unul dintre managerii de caz, alţi specialişti ai
DGASPC/OPA - psiholog, jurist, şef serviciu prevenire etc. În perioada formativă (cu
durata de minimum 5 zile lucrătoare) noul angajat va asista la dezbateri de caz,
şedinţe de consiliere, alte activităţi cotidiene din CM şi va discuta ulterior cu
formatorul său toate aspectele practice, pentru a se repera cât mai bine în funcţiile pe
care le va exercita.
- Pentru noii angajaţi pentru postul de educator, asistent medical, formatori pot fi
coordonatorul centrului, unul dintre asistenţii sociali din CM, psihologul şi chiar un
educator cu experienţă.
B. Formarea permanentă a angajaţilor CM
În primul rând este necesar ca fiecare angajat al CM, inclusiv coordonatorul, să
participe la un curs de pregătire pe tema aplicării standardelor minime obligatorii în
acest tip de serviciu. Cursul trebuie organizat de DGASPC/OPA sau un furnizor de
formare (de regulă OPA a căror programe de formare sunt avizate de Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, iar în perspectivă centre de formare
regionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului) dar este evident
că la proiectarea acestui curs trebuie să îşi aducă contribuţia DGASPC, prin
persoana/persoanele care cunosc standardul (care au participat la sesiunile de
diseminare a standardelor organizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului).
Este de preferat să se organizeze cursuri regionale sau interjudeţene pentru
coordonatorii CM, deoarece numărul de coordonatori dintr-un judeţ este mic şi nu
justifică organizarea unui curs local. În plus, orice activitate de formare regională sau
interjudeţeană favorizează schimbul de experienţă şi comunicarea între specialişti cu
atribuţii profesionale similare.
Cursurile de formare permanentă de care anual trebuie să beneficieze personalul
CM vor aborda, pe lângă standarde şi implicaţiile practice ale acestora, alte teme care
corespund nevoilor angajaţilor.
Nevoile de formare pot fi:
- nevoi recunoscute de angajaţi, care întâmpină dificultăţi în anumite activităţi sau
care doresc să înveţe mai multe tehnici sau să îşi îmbunătăţească stilul de lucru;
- nevoi rezultate în urma autoevaluării sau evaluării externe a activităţii şi a
proiectului instituţional, care pot evidenţia o serie de disfuncţionalităţi la remedierea
cărora se poate ajunge prin îmbunătăţirea competenţelor personalului;
- nevoi considerate prioritare de DGASPC sau de Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Drepturilor Copilului, în urma modificării strategiilor şi a planurilor de
acţiune (fireşti atât pentru un sistem aflat încă în plină reformă, cât şi pentru un
sistem în echilibru, care însă îşi propune creşterea continuă a calităţii).
Analiza nevoilor de formare trebuie să aibă un caracter continuu, fiind una dintre
priorităţile coordonatorului de centru care conştientizează importanţa calităţii
resurselor umane. El va promova o atitudine pozitivă faţă de învăţarea permanentă şi
îşi va încuraja echipa să recunoască dificultăţile (inerente într-un astfel de serviciu) cu
care se confruntă în relaţia cu cazuri atât de diferite şi de complexe şi să dorească să
îşi perfecţioneze modul de lucru. Un raport scris cu privire la nevoile de formare ale
angajaţilor va fi redactat semestrial de coordonatorul de centru şi va fi pus la
dispoziţia DGASPC/OPA, care are obligaţia asigurării resurselor pentru formare -
minimum 42 de ore anual.
Este recomandabil ca formarea permanentă anuală să includă mai multe sesiuni de
durată scurtă (o zi sau 1 ½ zile) pentru a nu afecta funcţionarea centrului, dat fiind că
acest serviciu are un număr relativ mic de angajaţi.
Vor fi avute în vedere şi temele de formare specificate în anumite standarde - de
exemplu: protejarea copilului împotriva abuzului, neglijării şi exploatării (Standardul
12); acordarea primului ajutor (standardul 8) etc.
În vederea asigurării accesului la informaţie specializată, în incinta CM (de
preferat în sala de reuniuni a echipei) se recomandă organizarea unui punct de
infomare cu o mică bibliotecă de specialitate şi cu un calculator conectat la internet.
DGASPC/OPA va încuraja şi facilita participarea specialiştilor la seminarii,
schimburi de experienţă şi la reţele profesionale - pentru a fi la curent cu noutăţile în
acest domeniu de activitate.
C. Formarea voluntarilor
Colaborarea cu voluntarii este considerată oportună atât pentru îmbogăţirea
programelor derulate de CM, cât şi pentru deschiderea centrului către comunitate.
Angajarea de voluntari se face în conformitate cu prevederile Legii Voluntariatului,
prin încheierea unui contract de voluntariat.
Activitatea voluntară trebuie să fie complementară activităţilor desfăşurate în CM
şi să contribuie la îmbunătăţirea rezultatelor PPI.
Pentru ca un program de voluntariat să fie de calitate este necesară îndeplinirea
următoarelor condiţii:
- se stabilesc în prealabil obiectivele operaţionale ale programului de voluntariat,
rezultatele dorite şi tipurile de activităţi având în vedere încadrarea lor în misiunea,
obiectivele şi principiile de funcţionare ale CM,
- se realizează o diferenţiere clară între funcţiile şi atribuţiile voluntarilor şi cele ale
personalului, astfel încât să nu se creeze confuzii, suprapuneri de rol sau
deresponsabilizări,
- coordonarea şi supervizarea activităţii voluntarilor se face de către membrii ai
echipei de personal, nominalizaţi de coordonatorul CM înainte de începerea
programului de voluntariat,
- voluntarii trebuie să respecte şi să promoveze principiile etice şi ale muncii în
echipă şi să asigure confidenţialitatea,
- selecţia voluntarilor se face după stabilirea cerinţelor, a competenţelor şi calităţilor
necesare pentru programul respectiv (o analiză a postului ca şi în cazul selecţiei
personalului) şi după verificarea modului în care persoanele doritoare să lucreze ca
voluntari îndeplinesc condiţiile de sănătate, moralitate şi sunt capabile să facă faţă cu
succes programului.
Formarea voluntarilor cuprinde minimum 15 ore şi se desfăşoară înainte de
începerea activităţii. Acest program de formare poate fi organizat cu resursele proprii
ale CM şi se axează pe cunoaşterea şi respectarea regulamentului intern al centrului,
prevenirea accidentelor şi a abuzului şi intervenţia în caz de urgenţă (primul ajutor).
Coordonatorul CM se va preocupa de crearea şi menţinerea unor relaţii foarte bune
între personal şi voluntari. Munca voluntară va fi evaluată periodic pe parcursul
programului şi la finalul acestuia, ţinându-se cont de gradul de satisfacţie a
beneficiarilor, a personalului şi a voluntarilor.
8.3.3. Orientarea şi integrarea în echipă a noilor angajaţi
Pregătirea minimă obligatorie a fiecărui nou angajat are ca obiective:
• cunoaşterea şi însuşirea regulamentului intern, acordând o atenţie deosebită
regulilor de prevenire a accidentelor şi a tuturor situaţiilor de abuz asupra copilului
• înţelegerea locului CM în sistemul de servicii de protecţie a copilului şi a relaţiilor
cu celelalte servicii şi instituţii din comunitate
• cunoaşterea atribuţiilor profesionale proprii şi identificarea locului său în cadrul
echipei
• integrarea în echipa centrului
Încă din prima zi de muncă noul angajat va avea desemnat un coleg cu experienţă
din rândul membrilor echipei, care îl va ajuta să se adapteze cât mai bine exigenţelor
postului. Date fiind complexitatea activităţii într-un CM şi gradul ridicat de stress se
recomandă angajarea de probă pe o perioadă de minim 3 luni. Perioada de probă este
în esenţă o perioadă de evaluare a noului angajat din punct de vedere profesional şi
moral.
Evaluarea se face prin:
• întocmirea unui raport de către şeful centrului, care apreciază modul în care
persoana realizează atribuţiile prevăzute în fişa de post, respectă regulamentul intern
şi se integrează în echipa interdisciplinară. În raport se prezintă şi modul în care
persoana face faţă stresului şi eventualelor situaţii de urgenţă, precum şi observaţii
legate de profilul psihologic (supervizorul va colabora cu psihologul
centrului/complexului de servicii); pentru acest raport coordonatorul CM va utiliza
informaţiile furnizate de colegul desemnat;
• organizarea unui interviu, la finalul perioadei de probă.
Persoana aflată în perioada de probă are dreptul să fie informată despre toate
componentele evaluării sale şi despre criteriile minime obligatorii care trebuie
îndeplinite pentru angajarea pe perioadă nedeterminată.
8.3.4. Supervizarea profesională
"Supervizarea este principala modalitate prin care un supervizor desemnat de
organizaţie autorizează activitatea individuală şi colectivă a personalului şi asigură
respectarea standardelor de calitate. Obiectivul este crearea posibilităţii ca angajaţii
să-şi poată desfăşura activitatea în conformitate cu fişa postului, cu maximum de
eficienţă posibilă. Nucleul procesului de supervizare îl constituie reuniunile periodice
organizate dintre supervizor şi supervizat(i). Persoana supervizată este participant
activ la acest proces interactiv" (Brown şi Bourne).
CM dispune de un sistem activ de supervizare a resurselor umane care permite
funcţionarea sa la nivel optim. Supervizarea este considerată o componentă cheie a
gestiunii de calitate a resurselor umane, fiind indispensabilă în cazul oricărui serviciu
care presupune o relaţionare directă cu clientul, deci şi în cadrul CM.
Este obligatorie nominalizarea unui supervizor pentru activitatea asistenţilor
sociali/educatorilor şi relaţia acestora cu mama, copilul şi familia. Este de preferat ca
acest supervizor să fie un specialist cu studii superioare de specialitate angajat al
DGASPC/OPA.
În munca socială centrată pe familie este necesar ca responsabilul de caz şi
educatorul care lucrează direct cu mamele şi copiii lor să beneficieze de supervizare
din partea unui specialist din exterior, pentru a fi consiliat în elaborarea şi aplicarea
PPI, pentru a-şi îmbunătăţi metodele de lucru şi pentru a depăşi situaţiile dificile în
relaţia cu clientul sau/şi stările de stress inerente unui loc de muncă în care se
"tratează" drame umane. Este practic un drept al specialistului de a cere şi primi
sprijin pentru rezolvarea problemelor profesionale sau provocate de stress-ul
profesional.
În acelaşi timp, DGASPC/OPA beneficiază în urma desemnării unui supervizor
pentru CM, deoarece poate asigura conducerea şi evaluarea, precum şi evitarea
rulajului de personal. Se bazează pe experienţa şi expertiza personală a persoanei
supervizate. Dificultatea pentru supervizor constă în îndeplinirea unor roluri diverse
care să sprijine responsabilii de caz/managerii de caz/personalul să muncească
eficient, purtând în acelaşi timp răspunderea pentru rezultate şi ducerea la îndeplinire
a misiunii CM.
Ce fac supervizorii?
- Sprijină şi formează personalul care se ocupă de managementul de caz
- Conduc şi coordonează activităţile din cadrul programului
- Evaluează performanţa angajaţilor, eficienţa programului şi rezultatele pentru
familiile beneficiare
- Contribuie la elaborarea de politici şi punerea acestora în practică
- Gestionează programe
- Asigură comunicare şi feedback
- Stabilesc relaţii de colaborare
- Negociază acorduri între organizaţii/sisteme
- Intervin în rezolvarea de probleme pentru consolidarea sistemului de servicii
pentru copii şi familii
Competenţele supervizorului (Cooke şi McMahon, 2002)
Există patru domenii de competenţă esenţiale pentru supervizorul din sistemul de
protecţie a familiei şi copilului:
a. Competenţe de relaţionare
b. Competenţe de coordonare
c. Competenţe de orientare
d. Competenţe de dezvoltare
Fiecare dintre aceste domenii are anumite caracteristici asociate. Să le analizăm pe
fiecare mai întâi separat şi apoi ca pe un întreg ca să vedem utilitatea anumitor
caracteristici din fiecare categorie de competenţe în realizarea unei supervizări
eficiente în sistemul de protecţie centrat pe familie.
a. Competenţe de relaţionare
Pentru a fi eficienţi în rolul lor, supervizorii trebuie să posede competenţe de
relaţionare manifestate în interacţiunea lor cotidiană cu angajaţii. Iată câteva abilităţi
din această categorie: capacitatea empatică, grija, flexibilitatea şi manifestarea unui
stil suportiv de supervizare. Dacă supervizorul demonstrează asemenea abilităţi,
personalul poate astfel percepe latura "mai umană" a personalităţii acestuia precum şi
sprijinul şi preocuparea lui faţă de eforturile angajaţilor. Când personalului i se
permite să realizeze această latură, supervizorul facilitează şi construieşte echipe în
cadrul departamentului/biroului respectiv. Supervizorul constituie un model de rol
pentru angajaţi. Printr-un comportament flexibil, el poate răspunde cerinţelor impuse
atât de rolul său în continuă schimbare cât şi de rolurile în schimbare ale programului
şi ale organizaţiei ca întreg.
b. Competenţe de coordonare
Alte competenţe necesare realizării unei supervizări eficiente sunt cele de
coordonare. Printre acestea se regăsesc: să fii un om pe care ceilalţi să se poată bizui,
de încredere, să acorzi atenţie amănuntelor şi să te concentrezi pe rezultate.
Supervizorul este un om de încredere atunci când atât personalul, cât şi organizaţia în
sine pot avea încredere şi se pot baza pe el.
Aici pot apare anumite probleme legate de rolul supervizorului: nevoile
personalului şi cele ale organizaţiei pot să nu coincidă. Supervizorul este răspunzător
atât în faţa unuia cât şi a celuilalt şi există momente în care cele două par în conflict.
c. Competenţe de conducere
Printre acestea se numără caracterul hotărât şi orientat spre realizarea sarcinii, la
care se adaugă un stil directiv de supervizare iar obiectivul este iniţierea acţiunii. A
avea un stil directiv înseamnă a acţiona spre realizarea unui obiectiv, a unui rezultat
dorit. Conducerea poate implica evaluarea programelor, aprecierea performanţelor,
supervizarea personalului şi elaborarea de proiecte.
d. Competenţe de dezvoltare
Ultima categorie de competenţe necesare supervizării eficiente o constituie
competenţele de dezvoltare. Acestea implică creativitate, asumarea de riscuri,
caracter novator, spirit de colaborare şi îndrăzneală politică. Utilizarea acestora în
supervizare înseamnă orientarea spre schimbare - în cadrul propriului
departament/birou şi/sau în cadrul CM pentru care lucrează. Acesta este nivelul în
care supervizorul se confruntă cu imaginea de ansamblu: colaborarea între serviciile
comunitare, elaborarea de acorduri şi planificarea comunitară. El trebuie să aibă o
"viziune unitară" şi abilitatea de a o exprima atât faţă de personal şi superiori cât şi
faţă de comunitate.
În concluzie, un supervizor eficient, trebuie să fie capabil să-şi exprime propria
viziune despre echipă dar şi să prezinte personalului perspectiva organizaţiei. Trebuie
să fie capabil de interacţiune cu alte servicii din sistemul de asistenţă socială şi de
protecţie a copilului şi să colaboreze cu acestea. Toate abilităţile menţionate mai sus
sunt esenţiale în supervizare. Motivul pentru care este dificil să devii un supervizor
eficient rezidă în faptul că eficienţa obligă la dezvoltarea competenţelor din aceste
patru domenii.
8.4. Comunicarea internă şi munca în echipă
Managementul resurselor umane din CM asigură intervenţia în echipa
pluridisciplinară şi o comunicare internă permanentă între personal, voluntari şi
specialiştii colaboratori din alte servicii din comunitate.
Comunicarea este indispensabilă unei organizaţii moderne, flexibile şi eficiente.
Vor fi adoptate toate metodele şi formele de comunicare - verbală şi în scris - pentru
ca toţi angajaţii să fie la curent cu "viaţa internă" a CM, să transmită la rândul lor
informaţii şi să îşi exprime opiniile. Este necesar ca în acest proces de comunicare
internă să fie antrenate şi mamele beneficiare, exceptând acele reuniuni şi comunicări
scrise care abordează aspecte confidenţiale sau probleme specifice exclusiv
personalului. Mamele vor fi informate despre activităţi, evenimente, proiecte de viitor
şi li se vor solicita opiniile pentru îmbunătăţirea activităţii. Se recomandă amenajarea
unui avizier şi se poate pune la dispoziţie o cutie pentru sugestii şi opinii,
încurajându-se comunicarea în scris.
Prezentăm în continuare câteva aspecte teoretice şi practice referitoare la munca în
echipă multidisciplinară şi la dezvoltarea echipelor eficiente.
8.4.1. Echipa
Conform definiţiei lui Katzenbach şi Smith (1993), echipa este «un grup restrâns
de persoane cu abilităţi complementare dedicate unui scop comun, aceloraşi cerinţe
de performanţă şi unor metode de abordare comune pentru care se consideră reciproc
responsabili».
Termenul de echipă multidisciplinară, adaptat CM, se referă la un grup de lucru
unitar, relativ permanent, format din profesionişti cu specializări diferite, care
răspunde de asigurarea serviciilor de asistenţă, îngrijire, educare şi pregătire a
reintegrării familiale şi sociale a cuplului mamă-copil.
Dar nu este suficient ca membrii grupului să fie nominalizaţi pentru a deveni o
echipă. Sunt absolut necesare următoarele elemente:
a. scop comun
b. interdependenţă
c. angajament
d. responsabilitate
a. Scop comun
Persoanele trebuie să aibă obiective comune sau un motiv pentru a lucra împreună.
Astfel, pentru a deveni echipă membrii grupului îşi vor defini pentru început scopul
comun, fiind necesară nu doar definirea formală a acestuia, ci înţelegerea şi
conştientizarea de către fiecare persoană a scopului comun.
b. Interdependenţa
Membrii grupului trebuie să înţeleagă că au nevoie unii de alţii pentru atingerea
scopului comun, dat fiind că rolurile lor sunt complementare. Deşi fiecare membru al
grupului are diferite specializări, experienţă, abilităţi, activităţi profesionale specifice
ei sunt la fel de importanţi pentru reuşita PPI a cuplului mamă-copil. O echipă nu se
poate construi în lipsa încrederii, iar încrederea se dobândeşte prin realizarea
împreună a sarcinilor şi prin conştientizarea rolului fiecărui membru al echipei.
c. Angajament
Membrii echipei trebuie să fie convinşi că numai deciziile comune sunt eficiente,
că «două capete gândesc mai bine decât unul singur, trei mai bine decât două etc». În
luarea deciziilor, membrii echipei trebuie încurajaţi să îşi exprime opiniile. Reciproc,
membrii echipei trebuie să fie proactivi în luarea deciziilor şi în exprimarea opiniilor
pentru îmbunătăţirea calităţii muncii, serviciilor şi echipei.
d. Responsabilitate
Pentru obţinerea unor rezultate semnificative, toţi membrii echipei trebuie să fie
responsabili unii faţă de alţii. Grupul însuşi trebuie să fie responsabil ca unitate
funcţională într-un context organizaţional mai larg faţă de DGASPC, OPA etc.
8.4.2. Grup versus echipă
Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă trecerea de la grup la echipă, propunem o
paralelă între grup şi echipă (Maddux, 1992), conform schemei următoare:
GRUPUL ECHIPA
• Membrii sunt de parere ca motivul pentru care• Membrii isi recunosc interdependenta si
se gasesc impreuna este doar administrativ. inteleg faptul ca sprijinul reciproc este cel
Indivizii lucreaza separat; cateodata mai bun mijloc de realizare atat a motivelor
obiectivele lor se intersecteaza. personale cat si a celor de echipa.
• Membrii au tendinta de a se concentra asupra • Membrii simt ca munca si unitatea in care
propriei persoane, deoarece nu sunt suficient lucreaza le apartin deoarece sunt dedicati
de implicati in proiectarea obiectivelor obiectivelor in stabilirea carora s-au
unitatii. Atitudinea lor fata de munca este ceaimplicat.
a unui simplu angajat.
• Membrilor li se spune ce sa faca si nu sunt • Membrii contribuie la succesul organizatiei
consultati asupra celei mai adecvate abordari. prin aplicarea abilitatilor si cunostintelor
Sugestiile nu sunt incurajate. de care dispun la realizarea obiectivelor
echipei.
• Membrii nu au incredere in motivatia • Membrii lucreaza intr-un climat de
colegilor deoarece nu le inteleg rolul. incredere si sunt incurajati sa-si exprime
Exprimarea opiniei/dezacordului este privita cadeschis ideile, opiniile, dezacordurile si
manifestare a lipsei de suport. sentimentele. Intrebarile sunt binevenite.
• Membrii sunt atat de circumspecti in ceea ce • Membrii comunica deschis si sincer. Fac
spun incat intelegerea efectiva nu este eforturi sa-si inteleaga reciproc punctele de
posibila. Unii se pot juca sau pot chiar vedere.
intinde curse celor neatenti.
• Membrii pot fi beneficiari ai unor solide • Membrii sunt incurajati sa-si dezvolte
sesiuni de formare dar supervizorul sau alti abilitatile si sa aplice in practica cele
membri ai grupului pot limita aplicarea celor invatate. Ei se bucura de sprijinul echipei.
invatate strict la munca fiecaruia.
• Membrii se regasesc in situatii conflictuale • Membrii recunosc faptul ca aparitia
pe care nu stiu sa le rezolve. Interventia conflictelor constituie un aspect normal al
supervizorului poate fi amanata si se poate interactiunii umane iar situatiile de acest
ajunge pana la deteriorarea grava a lucrurilor.gen sunt privite ca oportunitate pentru idei
si creativitate. Ei actioneaza pentru
rezolvarea rapida si constructiva a
conflictului.
• Membrii pot sa participe sau nu la luarea • Membrii participa la luarea deciziilor
deciziilor privitoare la grup. Conformitatea privitoare la echipa dar isi dau seama ca,
este deseori considerata mai importanta decat ori de cate ori echipa singura nu ajunge la
succesul. un rezultat sau in caz de urgenta, decizia
finala apartine conducatorului. Obiectivul
final este succesul, nu conformitatea.
Construirea echipei multidisciplinare nu e doar o activitate care are loc la începerea

unui program nou, sau a unui an calendaristic, ci un proces continuu, care cuprinde
mai multe etape de dezvoltare. Coordonatorul centrului, în calitatea sa de manager al
resurselor umane, se va implica în dezvoltarea echipei pentru a o face eficientă.
O echipă eficientă are o serie de caracteristici ideale, care nu trebuie privite ca
obiective imposibil de atins în realitate. În spatele fiecărei caracteristici se pot
descoperi elemente relativ uşor de transpus în practică, în orice activitate de echipă şi
nişte reguli deontologice asupra cărora fiecare membru al echipei ar trebui să
mediteze.
8.4.3. Caracteristicile ideale ale unei echipei eficiente
• Toţi membrii grupului urmăresc standarde înalte de calitate.
• Atmosfera din grup este lipsită de formalism, pozitivă şi relaxată. Criticile sunt
constructive şi nu creează disconfort; nu se fac atacuri la persoană.
• Membrii poartă multe discuţii şi toată lumea participă. Oamenii se ascultă unii pe
alţii; se exprimă toate punctele de vedere; există o atmosferă suportivă.
• Membrii au deplină încredere reciprocă şi se bazează unii pe ceilalţi.
• Membrii, inclusiv conducătorul, sunt loiali unii altora.
• Membrii grupului înţeleg clar obiectivele generale şi specifice precum şi sarcinile
echipei şi le acceptă.
• Deciziile se iau prin consens (există un acord general clar şi toată lumea e dispusă
să-l respecte) iar dezacordurile se discută.
• Când se trece la acţiune, se formulează şi se acceptă sarcini clare.
• Conducătorul nu domină echipa şi nici nu i se supune fără rost.
• Sprijinul reciproc este liber.
8.4.4. Etapele de dezvoltare a echipei
Crearea unei echipe poate produce o serie de disfuncţionalităţi, deoarece grupurile
trec în general prin nişte stadii previzibile de dezvoltare şi regres. Deoarece
coordonatorului CM îi revine sarcina conducerii echipei în perioada de tranziţie de la
simplu grup la echipa eficientă, este utilă cunoaşterea etapelor de dezvoltare a
echipei.
Unul din modelele de dezvoltare a echipei existente în literatura de specialitate este
modelul Tuckman, care cuprinde patru etape (Tuckman, 1965):
• Etapa I: Formarea, caracterizată de tatonări şi dependenţă;
• Etapa II: Antrenarea, caracterizată de conflict interior;
• Etapa III: Normalizarea, caracterizată de dezvoltarea coeziunii echipei
• Etapa IV: Funcţionarea, caracterizată de adaptarea la rolul funcţional.
Etapa I: Formarea
Pe parcursul primei etape, membrii identifică acele comportamente acceptabile
pentru întregul grup. În cazul grupurilor nou constituite, de exemplu la înfiinţarea
unui CM, aceasta este faza de tranziţie de la statutul de individ la cel de membru.
Membrii grupului sunt relativ pasivi. Comportamentul lor individual tinde să fie
politicos, aceştia făcând efortul de a-i cunoaşte pe ceilalţi şi de a înţelege ce li se
pretinde.
Etapa aceasta este caracterizată prin:
- Încercări repetate de a identifica sarcinile în mod concret şi de a stabili cum
anume acestea se vor realiza;
- Stabilirea tipului de informaţii necesare şi a modului în care vor fi culese şi
utilizate;
- Participare ezitantă;
- Sentimente de ataşament iniţial faţă de echipă;
- Intelectualizare;
- Discutarea simptomelor sau problemelor periferice sarcinii;
- Nemulţumiri cu privire la mediul organizaţional;
- Suspiciune, teamă şi anxietate faţă de noua situaţie;
- Performanţe profesionale minime.
Etapa a II-a: Antrenarea

Pe parcursul etapei a II-a, pentru a-şi exprima individualitatea şi a rezista formării
grupului, membrii devin ostili sau exagerat de zeloşi. Ei recunosc limitele cerinţelor
şi reacţionează emoţional la obligaţiile de auto-schimbare şi auto-negare pe care le
percep. Echipa înţelege că răspunde de rezultate şi are reacţii afective, de rezistenţă şi
conflict.
Iată şi alte caracteristici ale acestei etape:
- Luptele interne, plasarea pe poziţii de auto-apărare şi competiţie;
- Stabilirea de obiective nerealizabile;
- Lipsa de unitate, tensiunea crescută şi invidia;
- Rezistenţa faţă de obligaţiile impuse de sarcină, acestea fiind percepute ca
interferenţe cu nevoile personale;
- Polarizarea membrilor grupului;
- Fluctuaţiile acute ale relaţiilor şi răsturnări de sentimente;
- Îngrijorarea faţă de volumul excesiv de muncă;
- Stabilirea de ordine de rutină;
- Performanţele profesionale minime.
Etapa a III-a: Normalizarea

În această etapă, membrii acceptă echipa, regulile ei, propriile roluri şi pe cele ale
colegilor. După rezolvarea diferitelor conflicte inerente etapei a II-a, echipa începe să
se "coaguleze".
Informaţia începe să circule liber, membrii îşi înţeleg reciproc rolurile iar,
cooperarea devine regulă. Conflictul emoţional se reduce prin restabilirea relaţiilor
anterior conflictuale.
Alte caracteristici ale acestei etape:
- Încercarea de a realiza maximum de armonie prin evitarea conflictelor;
- Consolidarea legăturilor interpersonale, care sunt caracterizate de încredere
mutuală, împărtăşirea problemelor personale şi discutarea dinamicii echipei;
- O nouă capacitate de exprimare constructivă a emoţiilor;
- Un sentiment de coeziune a grupului, spirit unanim şi obiective comune;
- Stabilirea limitelor echipei şi menţinerea lor;
- Realizarea unui volum mediu de lucru.
Etapa a IV-a: Funcţionarea

În momentul în care echipa şi-a stabilit normele interpersonale, aceasta devine o
entitate capabilă să diagnosticheze şi să rezolve probleme, precum şi să ia decizii.
Echipa se caracterizează prin standarde înalte de calitate, productivitate şi rezolvarea
problemelor. Membrii colaborează benevol şi caută să realizeze performanţe
individuale şi de echipă cât mai deosebite. Echipele nu ating întotdeauna acest nivel.
Câteva caracteristici ale etapei a patra:
- Membrii încep să înţeleagă procesele personale şi interpersonale;
- Se trece la auto-schimbarea constructivă;
- Se realizează un volum destul de mare de lucru.
Dat fiind caracterul inevitabil al acestor etape, timpul necesar pentru ca echipa nou
constituită să devină pe deplin productivă se poate reduce printr-o comunicare internă
eficientă, singura în măsură să reducă îngrijorarea, anxietatea sau tensiunile tipice
etapelor de formare şi antrenare.
Membrii grupului se pot înţelege între ei pentru a evita "surprizele" şi astfel se
poate accelera realizarea unei atmosfere de încredere (faza de normalizare), care
permite renunţarea la aspectele interpersonale în favoarea celor legate de sarcinile
profesionale, echipa putând acum să meargă înainte şi să funcţioneze.
Factorii care contribuie la dezvoltarea şi la eficienţa echipei sunt:
- existenţa şi conştientizarea scopului şi obiectivelor comune,
- folosirea eficientă a resurselor individuale ale fiecărui membru al echipei,
- capacitatea de a recunoaşte conflictul în mod deschis şi de a încerca rezolvarea
acestuia prin discuţii,
- existenţa sentimentului de participare la conducerea echipei,
- stabilirea şi aplicarea unor proceduri clare de funcţionare,
- capacitatea membrilor de a comunica deschis şi sincer.
- existenţa unui consens asupra modalităţilor de rezolvare a problemelor şi luare a
deciziilor.
- pregătirea pentru depăşirea ocazională a limitelor impuse şi pentru experimentarea
de noi metode de lucru,
- auto-evaluarea eficientă.
Aplicarea standardelor minime obligatorii în CM va fi o provocare pentru fiecare
coordonator să constituie o adevărată echipă care, condusă după metode moderne, să
ajungă de la un simplu grup de persoane o echipă performantă.
ABREVIERI
AJOFM Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca

AMP Asistent Maternal Profesionist
CM Centru Maternal
CPC Comisia pentru Protectia Copilului
DGASPC Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului
MOF Metodologia de organizare si functionare
OPA Organism public acreditat
PPI Program personalizat de interventie
ROI Regulament de ordine interioara
SPAS Serviciul public de asistenta sociala
ANEXA Nr. 1
la ghidul metodologic
RAPORT DE EVALUARE DETALIATĂ

(MODEL)
I. Date de identificare
a) COPIL
Numele şi prenumele copilului ...............................................
Data şi locul naşterii ......................................................
Domiciliul stabil/reşedinţa .................................................
Act de identitate .............................. CNP ........................
b) Părinţi
Mama
Nume şi Prenume .............................................................
Domiciliu ...................................................................
Profesia .............................. Loc de muncă ........................
Act de identitate ..................... CNP .................................
Tata
Nume şi prenume .............................................................
Domiciliul ..................................................................
Profesia .............................. Loc de muncă ........................
Act de identitate ..................... CNP .................................
c) Fraţi ....................................................................
II. Date privind istoria familiei copilului
a. Date relevante privind relaţia părinţilor
b. Date relevante despre relaţia în cadrul fratriei (dacă există, unde se află în acest
moment)
c. Date relevante despre relaţiile dintre membrii familiei lărgite sau de origine a
mamei
d. Date relevante despre situaţia economică a familiei (cu menţiunea eventualelor
prestaţii sociale de care beneficiază mama)
e. Date relevante despre situaţia locativă a familiei
f. Apartenenţa religioasă (se menţionează şi existenţa unor obiceiuri ce sunt
reprezentative)
g. Identificarea potenţialelor resurse familiale
h. Concluziile şi recomandările asistentului social
III. Evaluare psihologică (descriere succintă)
a. Date relevante privind evaluarea psihologică a copilului şi a mamei (inclusiv
despre calitatea relaţiei dintre ei)
b. Concluziile şi recomandările psihologului
IV. Traseul educaţional/profesional al părinţilor copilului
a. Date relevante referitoare la traseul şcolar al mamei
b. Date relevante referitoare la traseul profesional al mamei copilului
c. Date relevante referitoare la traseul şcolar al tatălui
d. Date relevante referitoare la traseul profesional al tatălui copilului
e. Alte informaţii relevante
f. Concluzii şi recomandări
V. Starea de sănătate a copilului şi familiei (descriere succintă)
a. Date relevante din fişa medicală sintetică a copilului (date despre starea de
sănătate la naştere, vaccinări, date despre modul de alimentaţie, boli ale copilăriei,
patologie, dizabilităţi)
b. Date relevante privind starea de sănătate a mamei (inclusiv date despre evoluţia
sarcinii, naştere, sarcini anterioare)
c. Medic de familie
d. Istoric patologic al familiei (inclusiv despre starea de sănătate a tatălui copilului
în măsura în care acestea sunt cunoscute)
e. Concluziile şi recomandările medicului
VI. Identificarea nevoilor familiei
a. Cum sunt văzute/relatate de către mama copilului şi/sau tatăl copilului, alţi
membrii ai familiei
b. Identificate de profesionişti
VII. Propunerea de soluţii
a. Sinteza recomandărilor (detalii în PPI)
ANEXA Nr. 2
Judeţul .....................................................................
DGASPC/OPA (care a înfiinţat CM) ............................................
SPAS/Primăria (care a luat la cunoştinţă de caz, al/a localităţii în care va fi integrat
cuplul mamă-copil) .................................................
PROGRAM PERSONALIZAT DE INTERVENŢIE

(Model pentru utilizare în Centrul Maternal)
Numele si prenumele copilului ..............................................................

CNP ........................................................................................
Mama .......................................................................................
CNP ........................................................................................
Domiciliul stabil al mamei .................................................................
Data realizarii/revizuirii PPI .............................................................
Dosarul nr. ................................................................................
Motivul intocmirii/revizuirii PPI ..........................................................
Responsabilul de caz .......................................................................
Membrii echipei (si institutia din care provin, alta decat DGASPC/OPA)
...............................................................................................
...............................................................................................
...............................................................................................
...............................................................................................
...............................................................................................
I. PRESTATII
(alocatii financiare prevazute de lege pe perioada cat mama se afla in CM)
Tipul Cuantumul Autoritatea Data Perioada

responsabila de incepere de acordare
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
II. SERVICII
Tipul Institutia Obiective Data Perioada Persoana responsabila

responsabila generale de incepere de desfasurare (din cadrul echipei CM
sau colaborator extern)
-----------------------------------------------------------------------------------------------
1 2 3 4 5 6
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Acordarea rezidentei cuplului mama-copil
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Consolidarea relatiei mama-copil
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Sanatatea cuplului mama-copil
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Clarificarea situatiei administrative si juridice al cuplului mama-copil
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Orientarea si pregatirea pentru integrarea sociala si profesionala a cuplului mama-copil
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Pregatirea mediului familial pentru primirea si integrarea copilului si a mamei
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Altele
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Pentru fiecare serviciu in parte se recomanda sa se precizeze: activitatile corespunzatoare,
rezultatele previzionale in intervalele de timp stabilite, resursele (umane, materiale si
financiare), procedurile, datele de reevaluare.
III. INTERVENTII
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Responsabil de caz,
Membrii echipei,
Coordonatorul CM,
ANEXA Nr. 3
CURRICULUM VITAE
EUROPEAN
INFORMATII PERSONALE STEMA

Nume [NUME, PRENUME]
Adresa [Strada, numar, cod postal, oras, judet, tara]
Telefon
Fax
E-mail
Nationalitate
Data nasterii [Ziua, luna, anul]
EXPERIENTA DE MUNCA
• Perioada (de la - pana la) [Introduceti separat fiecare post relevant ocupat,
incepand cu cel mai recent si respectand criteriile
stabilite]
• Numele si adresa angajatorului
• Domeniul/sectorul de activitate
• Ocupatia sau pozitia detinute
• Principalele activitati si
responsabilitati
EDUCATIE SI FORMARE
• Perioada (de la - pana la) [Introduceti separat fiecare tip de pregatire, incepand
cu cel mai recent si respectand criteriile stabilite]
• Numele si tipul organizatiei de
educatie si formare
• Tematica de baza/competente
acumulate
• Diploma sau certificatul obtinute
• Nivelul in sistemul national
(daca este cazul)
ABILITATI SI COMPETENTE PERSONALE
Acumulate pe parcursul vietii si
carierei, nu neaparat atestate prin
certificate sau diplome.
LIMBA MATERNA [Specificati limba materna]
ALTE LIMBI
[Specificati limbile cunoscute]
• Citit [Indicati nivelul: foarte bine, bine, satisfacator]
• Scris [Indicati nivelul: foarte bine, bine, satisfacator]
• Vorbit [Indicati nivelul: foarte bine, bine, satisfacator]
ABILITATI SI COMPETENTE SOCIALE [Descrieti aceste competente si indicati cum au fost
achizitionate.]
Abilitatea de a lucra si coabita
impreuna cu alte persoane, in medii
multiculturale, in situatii in care
comunicarea si munca in echipa sunt
elemente esentiale (ex: in
activitati culturale, sport) etc.
ABILITATI SI COMPETENTE [Descrieti aceste competente si indicati cum au fost
ORGANIZATIONALE achizitionate.]
Abilitati de coordonare si
administrare (oameni, proiecte,
bugete) la serviciu, in activitati
voluntare (ex: cultura si sport),
acasa etc.
ABILITATI SI COMPETENTE TEHNICE [Descrieti aceste competente si indicati cum au fost
In lucrul cu computerul, cu diferite achizitionate.]
tipuri de echipamente, utilaje etc.
ABILITATI SI COMPETENTE ARTISTICE [Descrieti aceste competente si indicati cum au fost
achizitionate.]
Muzica, literatura, desen etc.
ALTE ABILITATI SI COMPETENTE [Descrieti aceste competente si indicati cum au fost
Competente care nu au fost achizitionate.]
mentionate anterior
PERMIS DE CONDUCERE
(categorii)
INFORMATII SUPLIMENTARE [Includeti orice alta informatie care poate fi relevanta,
de exemplu: persoane de contact, referinte etc.]
ANEXE [Listati anexele atasate.]
ANEXA Nr. 4
Nume ..........................................................................................
Prenume .......................................................................................
Adresa si telefon .............................................................................
Abilitati .....................................................................................
Experienta profesionala .......................................................................
Educatie ......................................................................................
Cursuri urmate ................................................................................
Hobby .........................................................................................
ANEXA Nr. 5
GHID PENTRU COMPLETAREA NOTEI DE ÎNTÂLNIRE
1. Data - Se înregistrează ziua în care se realizează întâlnirea.

2. Durata întâlnirii - Se precizează timpul alocat discuţiei (o întâlnire eficientă nu
durează mai mult de 45-60 minute).
3. Persoanele participante - Se consemnează numele responsabilului de caz şi al
persoanei/persoanelor care participă la întâlnire (client/clienţi, membri ai familiei, alţi
profesionişti din echipa multidisciplinară).
4. Scopul - Reprezintă motivul întâlnirii, care poate consta în evaluarea unor
aspecte legate de situaţia problematică sau mediul de viaţă al clientului, precum şi în
urmărirea unor obiective stabilite în cadrul PPI.
5. Conţinutul - sintetizarea discuţiei prin consemnarea ideilor/aspectelor principale
abordate în cadrul întâlnirii.
6. Observaţii - se consemnează orice informaţii relevante pentru rezolvarea cazului,
cum ar şi atitudini, comportamente, reacţii, relaţii interpersonale, limbajul non-verbal.
7. Concluzii - în urma analizei şi sintezei întâlnirii se elaborează concluzii clare şi
succinte ale întâlnirii, aspecte relevante pentru demersurile următoare ale cazului.
8. Recomandări - aspecte importante ce trebuie avute în vedere pe parcursul
rezolvării cazului/cazurilor (elemente care trebuie să fie monitorizate mai atent,
evaluarea anumitor relaţii, reacţii sau comportamente ale persoanelor implicate în
cazul/cazurile instrumentate).

Stand Ordin101 CMaternal

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stand Ordin101 CMaternal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ordin nr.

privind aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru centrul maternal şi a

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 458 din 26/05/2006

În temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001 privind

secretarul de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului

Art. 1. - Se aprobă Standardele minime obligatorii pentru centrul maternal, precum

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul

Secretarul de stat al Autorităţii Naţionale pentru

Bucureşti, 15 martie 2006.

cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale

Centrul maternal, denumit în continuare CM, este un serviciu pentru prevenirea

LOCUL CENTRULUI MATERNAL ÎN SISTEMUL JUDEŢEAN/LOCAL DE

Standardul 1 Locul in sistemul judetean/local de servicii

Rezultat Fiecare mama beneficiara si fiecare membru al echipei de personal dintr-un

1.1. Cartografierea serviciilor existente intr-o unitate teritoriala si specificarea

1.2. Coordonatorul CM se asigura ca reprezentarea locului CM in schema de servicii este

Indicatorii pentru Standardul 1

ASISTENŢA CUPLURILOR MAMĂ-COPIL (COPII) ÎN CENTRUL

Standardul 2 Admiterea in centrul maternal

Cerinte de implementare a standardului 2

2.4. Se recomanda vizitarea CM de catre cuplul mama-copil, inainte de luarea dispozitiei de

2.5. Echipa CM detine toate detaliile legate de cuplul mama-copil si planul de

2.6. Inainte de primirea in CM a cuplului mama-copil, spatiul individual destinat acestuia

2.9. In cazul CM apartinand organizatiilor neguvernamentale, se comunica lunar numarul de

Indicatorii pentru Standardul 2

Rezultat Fiecare cuplu mama-copil beneficiaza de o interventie personalizata in functie

Cerinte de implementare a Standardului 3

3.1. Programul personalizat de interventie, denumit in continuare PPI, este elaborat de

3.3. La implementarea PPI participa si specialisti din comunitate.

3.4. Responsabilul de caz monitorizeaza implementarea efectiva a PPI si face raportarile

3.6. Coordonatorul CM are obligatia de a desemna personalul de specialitate care sa participe

3.7. Este obligatorie includerea in echipa care elaboreaza si implementeaza PPI a

Indicatorii pentru Standardul 3

Standardul 4 Managementul de caz la nivelul centrului maternal

Rezultat Prin aplicarea metodei managementului de caz se realizeaza abordarea

Cerinte de implementare a Standardului 4

4.2. RC participa la elaborarea si monitorizarea planului de servicii/planului individualizat

4.3. Ca pregatire, RC este un profesionist cu competente in domeniul asistentei sociale.

4.7. RC are in atributii intocmirea si actualizarea dosarului familiei rezidente in CM.

Indicatorii pentru Standardul 4

5. GĂZDUIREA, AMBIENTUL ŞI ASIGURAREA HRANEI

Standardul 5.1.Amplasamentul si amenajarea interioara

Rezultat Cuplul mama-copil locuieste intr-o institutie bine proiectata, dotata si

Cerinte de implementare a Standardului 5.1.

5.1.2. Metodologia de organizare a CM are prevederi clare in ceea ce priveste organizarea

5.1.3. Metodologia de functionare a CM prevede existenta unui regulament de ordine interioara

5.1.6. Se recomanda ca CM sa nu functioneze in aceeasi locatie cu un serviciu de tip

Indicatorii pentru Standardul 5.1.

Standardul 5.2.Masurile de siguranta si securitate

Cerinte de implementare a Standardului 5.2.

5.2.1. MOF contine proceduri de prevenire a situatiilor de risc si de interventie in aceste

5.2.2. CM detine toate autorizatiile si asigurarile pentru o functionare optima in

Indicatorii pentru Standardul 5.2.

Standardul 5.3.Conditii de locuit

Cerinte de implementare a Standardului 5.3.

5.3.4. Contractul de rezidenta semnat la admiterea in CM contine prevederi cu privire la

5.3.10. MOF prevede un program de reparatii si intretinere/mentinere a starii de igiena si a

Indicatorii pentru Standardul 5.3.

Rezultat Beneficiarii centrului maternal au o alimentatie sanatoasa si adaptata

Cerinte de implementare a Standardului 5.4.

5.4.2. Meniurile destinate copiilor in colaborare cu mamele acestora.

Indicatorii pentru Standardul 5.4.

6. EDUCAŢIA ŞI CONSILIEREA BENEFICIARELOR