Bestselley international Publicat in Semde tari SSC UU a ya Lh ‘ORME! Ai putea supravietui in salbaticie, de unul singur, (e-]nem CO} meme mila tot ce pot ca sa nu apuci dimineata urmatoare?in cei zece ani de cand lucrez cu cartile, nici o serie pentru adolescenti nu a starnit atat de mult interes si entuziasm, nici macar J.K. Rowling sau Philip Pullman.* Publisher’s Weekly Children’s Booksellers Blog »Asa cum m-afi avertizat in scrisoarea care insofea manuscrisul, acesta mi-a uzurpat complet viata... Timpul pe care ill rezerv pen- tru citit incepe intotdeauna cand ma urc in pat... dar sptamana asta n-am apucat si dorm!!! Sincer. N-am stins niciodat4 lumina inainte de 1 noaptea si in timpul zilei m-am gandit numai la eroina Katniss. Nu m-am mai simtit niciodata atat de tensionati si de implicata intr-un roman.“ Nancy J. JOHNSON, doctor in filozofie si profesor la Western Washington University »Stilul, personajele, ritmul, totul este fantastic. Abia astept sd apara ca sd le-o pot recomanda tuturor copiilor.“ Ginny COLuier, Director Filiali Biblioteca din Atlanta » Jin si-mi alatur vocea la corespondenta care abunda in mul- yumiri pentru Jocurile Foamei - ce carte fantastica! Am preluat viata altcuiva in timp ce imi consumam fiecare minut liber din metrou/ din timpul muncii/ din sedintele plicticoase pentru a afla ce i se intampla lui Katniss. O lume descris4 superb, contu- rata intr-un ritm excelent, cu evolutie a personajelor si intrigd veridice, dar deosebit de surprinzatoare. Vezi fara incetare in minte filmul celor petrecute. Abia astept s4 citesc urmatoarele doua volume!“ ANDREW MEDLAR, Specialist in materiale dedicate tinerilor, Chicago Public Library »Mami, ce poveste! Am fost rapitd de la prima pagina. O medi- tatie profunda asupra sdrciei si a foamei - nu doar ale trupului, ci in primul rand ale inimii.* LavreTTA NAGEL, librar Constellation BooksSUZANNE COLLINS si-a inceput cariera in 1991 ca scenarist de televiziune. A participat la crearea mai multor emisiuni de succes ale postului Nickelodeon, printre care The Mystery Files of Shelby Woo sau Clarissa Explains it All, nominalizate la Premiile Emmy. A scris mai multe episoade ale programelor pentru prescolari Little Bear si Oswald, de asemenea nominalizate la Premiile Emmy. La imboldul lui James Proimos, autor de carti pentru copii, a debutat cu romanul Gregor the Overlander, pri- mul volum al seriei de mare succes Underland Chronicles, rasplatita cu numeroase distinctii si premii atat in Statele Unite, cat si in Marea Britanie. Jocurile Foamei, primul volum din trilogia cu acelasi nume, s-a bu- curat de un succes enorm, atat de public, cat si de critica. A fost tiparit in nu mai putin de 32 de sari in doar sase luni de la lansare, devenind un bestseller instant New York Times si USA Today. Este recomandat de toate revistele de profil ca una dintre cele mai bune cArti ale anului 2008: Publishers Weekly, New York Times, Kirkus Review, School Library Journal, Booklist, LA Times, Barnes&Noble, Borders si Amazon. Drepturile de adaptare pentru marele ecran au fost recent achizitionate de casa de pro- ductii Lionsgate, scenariul urm4nd a fi scris de Suzanne Collins, regia apartinandu-i Ninei Jacobson.SUZANNE COLLINS JOCURILE FORME! Traducere din limba engleza ANA-VERONICA MIRCEACoperta: Corneliu ALEXANDRESCU Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei COLLINS, SUZANNE Jocurile foamei / Suzanne Collins ; trad.: Ana-Veronica Mircea. - Bucuresti : Nemira Publishing House, 2009 ISBN 978-606-92091-5-8 |, Mircea, Ana-Veronica (trad.) 821.111-31=135.1 Suzanne Collins THE HUNGER GAMES © 2008 by Suzanne Collins © Nemira Publishing House, 2009 Redactor: Oana IONASCU Tehnoredactor: Alexandru CSUKOR Tiparul executat de Graficprint Industries Orice reproducere, totald sau partiald, a acestei lucrari, fr acordul scris al editorului, este strict interzisd si se pedepseste conform Legii dreptului de autor. ISBN 978-606-92091-5-8 La pretul de vanzare se adauga 2% reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireaz Untunit Scriitorlor din RomaniaPentru James ProimosPARTEA INTAI TRIBUTURILECand mi trezesc, cealalta parte a patului e rece. Degetele mi se intind, cdutand caldura lui Prim, dar nu gasesc decat fesatura aspra a cu- verturii ce acopera salteaua. Probabil c-a visat urat si s-a culcat in patul mamei. Bineinteles c-a facut-o. Azi e extragerea. M& ridic intr-un cot. In dormitor e destula lu- mini ca sa le pot vedea. Surioara mea, Prim, inco- vrigata pe o parte, inconjurata de trupul mamei, cu obrazul lipit de al ei. fn somn, mama pare mai tanar, tot vestejita, dar nu epuizata. Fata lui Prim e tot atat de proaspata ca o picatura de ploaie, tot atat de incantatoare ca o primula!, de la care fi vine numele. $i mama a fost candva frumoasa. Sau cel putin asa mi s-a spus. ' Primrose, in limba engleza (n. tr.).Langa genunchii lui Prim sta, pazind-o, cel mai urat motan din lume. Nasul strivit, o juma- tate de ureche lipsa, ochii de culoarea dovleacului putred. Prim l-a botezat Buttercup! sustinand, cu insistenta, cd blana lui de un galben spalacit seamana la nuanta cu acea floare. Motanul ma urdste. Sau, cel putin, n-are incredere in mine. Cu toate ca s-a-ntamplat cu un an in urma, cred c4 tine minte cum am incercat sa-l inec intr-o galeata cand |-a adus Prim acasa. Un pisoi sfrijit, cu pantecele umflat de viermi si colcdind de pu- rici. Ultimul lucru de care aveam nevoie era inca o gura de hranit. Dar Prim m-a rugat cu atata staruinta, a si plans, asa cd a trebuit s4-l primesc. Pana la urma, a fost OK. Mama I-a scApat de viermi sie un vanator de soareci innascut. Oca- zional, prinde si cate un sobolan. Uneori, cand curat vanatul, fi dau lui Buttercup méruntaiele. A incetat s4 ma mai stupeasca. Maruntaie. Fara stupit. Mai aproape de dra- goste nu vom ajunge niciodata. {mi dau picioarele jos din pat si le las sa alu- nece in cizmele de vanatoare. Pielea supl4 a luat forma gambelor mele. {mi trag pantalonii, o ca- masa, imi indes sub o sapc4 parul negru, impletit ' Piciorul cocosului, in limba engleza (n. tr.). 10intr-o coada lunga, si imi insfac traista pentru provizii. Pe masa, sub un castron de lemn care o fereste de sobolani flam4nzi si de pisici la fel de hamesite, sta o bucata mica de branza excelent de capra, infasurata in frunze de busuioc. E darul pe care mi l-a facut Prim cu ocazia zilei extrage- rit. Hl pun cu grija in buzunar in timp ce mi stre- cor afar4. Zona noastra din Districtul 12, supranumita Filonul, misuna de obicei la ora asta de mineri care intra in schimbul de dimineari. Barbati si femei cu umerii garbovi si incheieturile degete- lor umflate, dintre care multi au renungat de amar de vreme la stradania de a-si curata praful de carbune de sub unghii sau din creturile fefe- lor scofalcite. fnsa astazi strazile negre de zgura sunt pustii. Casele scunde, cenusii, au obloanele lasate. Extragerea incepe abia la ora doua. Pana atunci poti sa si dormi. Daca pofi. Casa noastra e aproape la marginea Filonului. Nu trebuie s& trec decat pe langa cateva porti inainte de a ajunge pe campul murdar numit Pajistea. Un gard inalt, din plasd de ofel, cu bucle din sarma ghimpata in partea de sus, se- para Pajistea de padure, inconjurand, de fapt, in- treg Districtul 12. Teoretic, ar trebui sa fie electrificat douazeci $i patru de ore din douazeci 11si patru, ca bariera in calea animalelor de prada din padure — haite de caini salbatici, pume sin- guratice, ursi — care erau candva o amenintare pe strazile noastre. insi, de cand suntem norocosi dac& avem curent electric doua sau trei ore pe sear4, de obicei nu e nici un pericol daca atingi gardul. Imi acord totusi intotdeauna o clipa in care ascult cu atentie, incercand si aud zgomotul care imi spune cA functioneaza. {n clipa asta e ta- cut ca o stanca. La adapostul unui pilc de tufi- suri, imi sug burta si ma strecor printr-un ochi largit, de vreo saizeci de centimetri, care e asa de ani de zile. Gardul are mai multe puncte slabe, dar pe Asta, fiind atat de aproape de casi, il folo- sesc mai mereu pentru a patrunde in padure. Imediat ce ma vad printre copaci, recuperez un arc $i o tolba cu sageti dintr-un bustean scor- buros. Electrificat sau nu, gardul a reusit s4 tind mincatorii de carne in afara Districtului 12. In padure cutreier4 nestingheriti, plus cd mai ai si alte griji, cum ar fi serpii veninosi, animalele tur- bate si lipsa potecilor. Dar e si mancare, dacA stii cum s-o gasesti. Tata stia si m-a invdtat cate ceva inainte sa fie facut farame intr-o explozie din mina. Nici macar n-a mai ramas ceva de ingro- pat. Aveam unsprezece ani atunci. Dupa cinci 12ani, inca m4 mai trezesc din somn strigandu-i s4 fuga. Desi intrarea in padure e ilegala si bracona- jul atrage cele mai severe pedepse, oamenii ar risca $i mai mult dacd ar avea arme. Dar cei mai multi nu sunt destul de curajosi ca si se aventu- reze iesind numai cu un cutit. Arcul meu e o raritate, a fost mesterit de tata impreuni cu alte cateva pe care le pastrez bine ascunse printre copaci, impachetate cu grij4 in invelitori im- permeabile. Tata ar fi putut scoate bani buni vanzandu-le, dar, daca ar fi aflat autoritatile, ar fi fost executat public, pentru instigare la rebe- liune. Cea mai mare parte a Ap&ratorilor Pacii se fac cd nu-i vad pe acei cativa dintre noi care vaneaza, pentru cd sunt tot atat de dornici de carne proaspata ca oricine altcineva. De fapt, se numéara printre cei mai buni clienti ai nostri. Dar ideea ca exist cineva care ar putea inarma Filonul e intotdeauna de neacceptat. Toamna, cativa indivizi curajosi se furiseazi in padure si culeaga mere. Dar nu pierd niciodata Pajistea din ochi. Stau intotdeauna suficient de aproape ca s-o poata rupe la fuga inapoi, in sigu- ranta Districtului 12, daca se iveste vreun necaz. - Districtul 12. Locul unde poti muri de foame in sigurantd, mormiai eu.Pe urmi arunc o privire grabitd peste umar. Chiar si acolo, in mijlocul pustietafii, tti faci griji cd ar putea trage cineva cu urechea. Cand eram mai mica, o speriam de moarte pe mama din cauza vorbelor pe care le lasam si-mi scape despre Districtul 12 si despre con- duc&torii patriei noastre, Panem, aflati in orasul indepartat numit Capitoliu. fn cele din urma am inteles c4 asta nu putea decat si ne aduc si mai multe necazuri. Asa cA am invdtat sd-mi stapanesc limba si s4-mi astern pe chip o masca nepasatoare, astfel incat nimeni si nu-mi poata citi vreodata gandurile. Sa-mi vad de treaba in liniste la scoala. SA nu port decat conversatii neinsemnate si politicoase in piata publica. Sa nu discut mare lucru in afar de afaceri in Vatri, piata neagra de unde imi castig cea mai mare parte a banilor. Pana si acasd, unde tin mai putin la bunele maniere, evit si ating probleme spinoase. Cum ar fi extragerea sau lipsa mancé- rii sau Jocurile Foamei. Prim ar putea incepe si-mi repete vorbele si atunci unde-am ajunge? fn padure m4 asteaptd singura persoana in prezenta careia pot fi eu insdmi. Gale. {mi simt muschii fetei relaxandu-se si pasul iutindu-mi-se cand urc dealul catre locul nostru, un iesind stancos de deasupra unei vai. Un hatis de mure 14ne fereste de priviri indiscrete. Zambesc cand il vad asteptandu-m4. Gale spune ci nu zambesc decat in padure. - Buna, Catnip, ma intampina el. Adevaratul meu nume e Katniss, dar, cand i lam spus prima oar, abia daca |-am soptit. Asa c& el a crezut c-am zis Catnip. Pe urmi, cand rasul ala nebun a inceput sA se tind dup& mine prin padure, sperand s& capete ceva de-ale gurii, Gale a facut din Catnip! porecla mea oficiala. In cele din urma, am fost nevoita s4 omor rAsul, fiindca spe- ria vanatul. Aproape cA mi-a parut rau, fiindcd nu era 0 companie neplacutaé. Dar am obyinut un pret bun pe blana lui. - Uite ce-am vanat. Gale ridic& o franzela in care e infipta o sa- geata si eu rad. E o paine adevarata, de la bruta- rie, nu una dintre cele nedospite, compacte, pe care le facem din ratia noastra de cereale. O tau in mani, scot sdgeata si imi apropii nasul de gaura din coaja, inhaland mireasma care-mi umple gura de saliva. Painea de buna calitate, ca asta, e pentru ocazii speciale. — Mn, inca mai e calda, spun. ' Menta pisicii, in limba engleza (n. tr.). 15Probabil c& s-a dus in zori s-o cumpere de la brutirie. — Cat te-a costat? — Numaio veveriti. Cred cA batranul era sen- timental azi-dimineata, zice Gale. A catadicsit chiar s4-mi ureze noroc. ~ Ei, tofi ne simtim ceva mai apropiafi astazi, nu-i asa? spun eu, fara ca macar s4-mi intorc privirea. Prim ne-a lasat ceva bun. Scot bucata de branza. La vederea ei, expresia lui devine radioasa. -Multumesc, Prim. O s-avem un adevarat ospat. Capata brusc accentul de Capitoliu al lui Effie Trinket, femeia de o jovialitate maniacala care vine o dat pe an si ne citeste numele extrase. - Era sa uit! Jocuri ale Foamei fericite! Rupe cateva mure din tufisurile din jur. - Si fie sortii... Arunca o mur spre mine, cu bolta inalta. O prind in gura si ii sparg pielita delicata cu dintii. Gustul dulce-acrisor imi explodeaza pe limba. - ...intotdeauna de partea voastra! inchei eu, cu tot atata verva. Trebuie si glumim, fiindca altminteri ne-am iesi din minti de frica. in plus, accentul celor din 16Capitoliu e atat de afectat, incat orice ai spune suna caraghios. fl privesc pe Gale scotandu-si curitul si tind painea felii. Mi-ar putea fi frate. Par negru, lins, piele maslinie, ba avem chiar si aceiasi ochi cenusii. Dar nu suntem rude, cel putin nu rude apropiate. De altfel, cei mai multi dintre mem- brii familiilor care lucreazi in mind seamana unii cu altii. De aceea, mama si Prim, cu parul deschis la culoare si cu ochii albastri, nu par niciodata s4 se afle la locul potrivit. $i chiar asa este. Parintii mamei faceau parte din clasa micilor negustori de la care cumpara oficialii, Aparatorii PAcii si, ocazional, cate un client din Filon. Aveau o spi- terie in zona cea mai frumoasA a Districtului 12. De vreme ce aproape nimeni nu-si poate per- mite si meargi la doctor, spiterii sunt vindeca- torii nostri. Tata a ajuns s-o cunoascd pe mama fiindcd in timpul vanatorilor lui aduna cateo- data plante medicinale si le vindea magazinului ei, pentru a fi transformate in leacuri. Probabil ca ]-a iubit cu adevarat daca si-a parasit casa, ve- nind in Filon. incerc si-mi aduc aminte de asta atunci cand nu pot vedea in ea decat o femeie care st4 lang4 mine, inexpresiva si inaccesibila, in timp ce copiii ei ajung numai piele si os. fncerc 17s-o iert, de dragul tatei. Dar, ca sa fiu sincera, iertarea nu e genul meu. Gale unge feliile de paine cu branza moale de capra, punand cu grija cate o frunza de busuioc pe fiecare, in timp ce eu las tufele fara mure. Ne instalim intr-un ungher dintre stanci. {n locul Asta nu putem fi vazuti, dar vedem clar valea unde forfoteste viata verii, legume de adunat, radacini dupa care sd sapi, pesti irizati de razele soarelui. Ziua e superba, cu cer albastru si o adiere usoara. Mancarea e grozav4, branza pa- trunde in painea calda si murele ne plesnesc in gura. Totul ar perfect dacd asta ar fi intr-adevar o sirbatoare, dacd ziua liberd ar insemna cA pot si hoinaresc prin munti cu Gale, vanand pentru cina. In schimb, va trebui si mergem in piata la ora doua, asteptand sa fie strigate numele. - Am putea s-o facem, stii, spune el, cu voce scazuta. - Ce sa facem? intreb. ~ Sa plecam din district. $4 fugim. Sa trdim in padure. Tu si cu mine, noi doi am putea reusi, zice Gale. Nu stiu ce sd-i raspund. Ideea e atat de absurda. — Dac4 n-am avea atatia copii, se grabeste el sa adauge. 18Bineinteles ci nu sunt copiii nostri. Dar e ca sicum ar fi. Cei doi fratiori ai lui Gale si sora lui. Prim. Si le putem pune la socoteala si pe mamele noastre, cum s-ar putea descurca far4 noi? Cine ar umple aceste guri care cer intotdeauna mai mult? Desi amandoi vandim zilnic, inci mai sunt nopti cand vanatul trebuie schimbat pentru un- turd, sau pentru pantofi, sau pentru lana, nopti cand ne ducem la culcare cu matele chioraind. — Nu vreau s4 am copiii niciodata, spun. ~ Eu as vrea. Daci n-as locui aici, zice Gale. — Dar locuiesti, ripostez, iritata. - Las-o balt4, mi-o intoarce el, rastit. Se pare ca discutia a lunecat pe o pant com- plet gresita. Sa plec? Cum as putea s-o pardsesc pe Prim, singura persoana din lume pe care sunt sigur c-o iubesc? $i Gale e devotat familiei lui. Nu putem pleca, asa ci de ce ne-am obosi s4 vorbim despre asta? $i chiar dacd am vorbit... chiar dac& am facut-o... de unde-a aparut poves- tea asta despre copii? Intre mine si Gale n-a exis- tat niciodata o legatura romantica. Cand ne-am cunoscut, aveam doisprezece ani $i eram coste- liva, iar el arata deja ca un barbat, desi nu e decat cu doi ani mai mare decat mine. Am avut nevoie de mult timp ca si ne-mprietenim, s4 nu 19ne mai certim la fiecare schimb de vanat si si-ncepem si ne ajutam unul pe altul. in plus, el vrea copii. Lui Gale n-o si-i fie greu si-si gdseascd sotie. Arata bine, e destul de puter- nic ca s4 munceasc4 in min $i poate vana. fri poti da seama dupa felul in care soptesc fetele intre ele cand il vad intrand in scoala, spunan- du-si ca si-l doresc. Asta ma face geloasa, dar nu din motivul la care s-ar putea gandi lumea. E greu sd gdsesti un partener bun pentru vanatoare. - Ce vrei si facem? il intreb. Putem s& vanim, si pescuim sau si culegem. - Sa pescuim in lac. Ne putem lasa unditele acolo cat mergem la cules in padure. Sa facem rost de ceva bun pentru diseara, spune el. Diseara. Se presupune c4, dupa extragere, toatd lumea sarbatoreste. $i foarte multi chiar o fac, de usurare ca le-au fost crujafi copiii pentru inc4 un an. Dar cel putin doua familii isi vor trage obloanele, isi vor incuia usile si vor incerca s gaseascd o solutie de a le supravietui siptama- nilor dureroase ce vor urma. Ne descurcim bine. Animalele de prada ne ignora intr-o zi cand prazile mai usoare $i mai gustoase abunda. Catre sfarsitul diminetii, avem o duzina de pesti, o traista de legume si, ca tro- feu, o plas& mare de fragi. Eu am gasit tufele, 20acum c4tiva ani, dar Gale a avut ideea si le incon- jurdm cu plase de sarmi ca si le ferim de animale. in drum spre casi, ne abatem pe la Vatra, piata neagr& care functioneaza intr-un depozit abandonat, unde se pastra candva carbunele. Cand s-a gasit un sistem mai eficient, care il transporta direct din mina catre trenuri, Vatraa ocupat treptat locul. Intr-o zi de extragere, la ora asta, cei mai multi si-au inchis tarabele, dar activitatea e inca destul de intensé. Dam cu usurinta sase pesti, capatand in schimb paine de bun calitate, si incd doi, pentru sare. Sae Unsu- roasa, batrana ciolanoas4 care vinde cu castro- nul supa fierbinte dintr-un cazan urias, ne ia jumatate din legume, contra a doud calupuri de parafinda. Am putea obtine un castig ceva mai bun in alta parte, dar facem un efort ca si ne pastram bunele relayii cu Sae Unsuroasa. E sin- gura pe care se poate conta fara greg cand e vorba sa cumpere un caine salbatic. Nu-i vanam inadins, dar atunci cand esti atacat si omori un caine sau doi, ei bine, carnea e carne. - Odata ce-a ajuns in supa, fi spun carne de vaca, zice Sae Unsuroasa, facand cu ochiul. Nimeni din Filon nu stramba din nas cand e vorba de o pulpa buna de caine salbatic, ins& 21Ap§aratorii Pacii care ajung in Vatra isi pot per- mite si fie ceva mai mofturosi. Cand ne terminam treburile in piafa, ne du- cem la usa din spate a casei primarului ca s4 vin- dem jumiatate din fragi, stiind ca are o slabiciune aparte pentru ei si cA putem tine la pret. Ne des- chide Madge, fiica lui. La scoala suntem colege de clas&. Fiind fata primarului, te-ai astepta sa fie o snoaba, dar nu e asa. Se multumeste sa-i evite pe ceilalti. Ca mine. De vreme ce nici una dintre noi nu are cu adevdrat un grup de prieteni, sfar- sim adesea stand impreuna. Suntem una langa alta la masa de pranz si la intruniri, facem echipa la activitatile sportive. Vorbim foarte rar, ceea ce ne convine deopotriva. Azi, uniforma ei maronie de scoali a fost inlocuita cu o rochie scumpa $i si-a impodobit parul blond cu o panglica roz. Haine pentru extragere. ~ Frumoasi rochie, spune Gale. Madge ii aruncd 0 privire, incercand s&-si dea seama dac4 e un compliment sincer sau doar o ironie. Rochia e frumoasi, dar n-ar purta-o intr-o zi obisnuita. Strange din buze, apoi zambeste. — Ei, dac-o sa sfarsesc mergind la Capitoliu, vreau s-arat bine, nu-i asa? 22Acum e randul lui Gale sa fie derutat. Oare vorbeste serios? Sau il sacaie? Cred ci a doua varianta e cea adevarata. ~ N-o sd mergi la Capitoliu, raspunde el, cu raceala. Ochii lui se opresc pe o bros4 mica, rotunda, care ti impodobeste rochia. Aur veritabil. Fru- mos lucrat. Ar putea plati painea unei familii pe mai multe luni. - Cat ai putea s4 ai? Cinci intrari? Eu am avut sase de la doisprezece ani. - Nue vina ei, zic eu. - Nue vina nimanui. Doar cA asa-i viata, ri- posteaza Gale. Fata lui Madge a devenit inexpresiva. {mi pune banii pentru fragi in mana. - Noroc, Katniss. - Si tie, raspund eu, si usa se inchide. Ne indreptdm spre Filon in tacere. Nu mi-a plicut ci Gale a luat-o peste picior pe Madge, dar avea dreptate, bineinteles. Sistemul de extragere e nedrept, iar sdracii trag cele mai mari ponoase. Devii eligibil pentru extragere in ziua cand implinesti doisprezece ani. in anul acela, numele t4u intra o datd. La treisprezece ani, de doua ori. Si tot asa, pana cand implinesti optsprezece ani. Limita maxim a eligibilit3gii, cand numele iti 23intra in urna de sapte ori. Ceea ce este valabil pentru toti cetafenii din toate cele douasprezece districte ale acestei tari numite Panem. Dar aici e capcana. Spui cd esti sarac $i ca rabzi de foame, asa cum ni se intampla noua. Poti opta pentru adaugarea numelui tau de mai multe ori, in schimbul mai multor tesere. Fie- care valoreaza cat o ratie anuala, de cereale si de ulei, pentru o persoana. Poti face asta pentru fiecare membru al familiei tale. Asa ca, la doi- sprezece ani, numele meu a intrat de patru ori. O dat4 pentru cd trebuia sa intre si de inca trei ori pentru a primi cate o ratie de cereale si ulei pentru mine, pentru Prim si pentru mama. De fapt, a fost nevoie sa fac acelasi lucru in fiecare an. Jar intrarile se cumuleaza. Asa ci acum, la saisprezece ani, numele meu intra de douazeci de ori. Numele lui Gale, care are optsprezece ani si care vreme de sapte ani a ajutat la hranirea familiei sale de cinci membri - sau a hranit-o singur — intra de patruzeci si doua de ori. E usor sa-ti dai seama din ce cauza cineva ca Madge, care n-a fost niciodata in pericol si aiba nevoie de o tesera, il poate scoate din sarite. in comparatie cu noi, cei care traim in Filon, are foarte putine sanse s4-i fie extras numele. Exista, dar sunt firave. Si, cu toate cd legile au fost facute 24la Capitoliu, nu in districte si cu sigurant4 nu in familia lui Madge, e greu sA nu le-o iei in nume de rau celor care nu sunt nevoiti si se inscrie pentru tesere. Gale stie ca greseste indreptandu-si ura impo- triva lui Madge. fn alte zile, in adancul padurii, l-am ascultat vorbind cu patos despre folosirea teserelor ca un alt mijloc de a aduce suferinta in districtul nostru. Un mijloc de a sadi ura intre muncitorii infometagi din Filon si toti cei care pot conta, in general, pe masa de sear si, drept consecinti, de a garanta cA n-o s4 ne incredem niciodat4 unii in altii. ~E in avantajul Capitoliului sa ne-nvrajbeasca intre noi, ar fi spus acum, daca in preajmé n-ar fi fost si alte urechi in afara de ale mele. Daca n-ar fi fost ziua extragerii. Daca o fata cu o brosi de aur si fara nici o teser4 n-ar fi facut un comentariu pe care nu mA indoiesc ca ea l-a socotit inofensiv. Pe drum, privesc chipul lui Gale, inc’ moc- nind de furie sub expresia impietrita. Accesele lui de manie mi se par lipsite de sens, desi nu i-o spun niciodata. Nu fiindcd as fi de o alta parere. Dar le ce foloseste si zbieri despre Capitoliu in mijlocul padurii? Asta nu schimba nimic. Nu indreapta in vreun fel lucrurile. Nu ne umple 25stomacul. De fapt, sperie vanatul din jur. fl las totusi s4 urle. E mai bine s-o faca in padure decat in district. Ne impartim prada: cate doi pesti, doua fran- zele bune, legume, cate un kilogram de fragi, sare si parafind pentru fiecare. ~ Ne vedem in piata, ti spun. ~ Imbraci-te cu ceva frumos, réspunde el, cu voce plata. Acasa le gasesc pe mama si pe Prim gata de plecare. Mama poartd 0 rochie superba, din zi- lele bune de la spiterie. Prim poarti hainele mele de la prima extragere, o fustd si o bluza cu volanase. E putin cam mare pentru ea, dar mama a facut-o s4 stea bine prinza4nd-o cu ace de sigu- rant. Chiar si asa, tot ii vine greu s-o tind bagata in fusta la spate. M& asteapta o albie cu apa calda. Scap de mur- daria si de sudoarea din padure si ma spal pana $1 pe cap. Spre surpriza mea, mama mi-a pre- gatit una dintre rochiile ei framoase. Matasoasi, albastra, cu pantofi asortati. — Esti sigur? o intreb. {ncerc s{ nu mai refuz ofertele ei de ajutor. O vreme am fost atat de furioasa, incat n-o 1a- sam s& facd nimic pentru mine. Jar acum e ceva 26special. Pentru ea, hainele din trecut sunt foarte pretioase. - Bineinteles. Hai sa-ti ridicam si parul. O las sa mi-l usuce cu prosopul si s4 mi-l impleteasca, strangandu-mi-l in crestet. Ma uit in oglinda crapata de pe perete si imi vine greu s4 ma recunosc. ~ Ar&fi minunat, spune Prim, cu voce soptita. - $i nu seman deloc cu mine, raspund. O imbritisez, fiindcd stiu c4 aceste cateva ore vor fi cumplite pentru ea. E prima ei parti- cipare la extragere. E atat de in siguranta pe cat se poate, de vreme ce n-a intrat decat o singura data. N-as lasa-o si ceara vreo tesera. Dar ea isi face griji pentru mine. Se teme cd inimaginabilul s-ar putea intampla. O protejez pe Prim in toate modurile care imi stau in putere, dar sunt neputincioasa in privinta extragerii. Chinul prin care trec ori de cate ori e in suferinya imi erupe in piept $i ame- ninfa sA mi se citeasca pe fata. Bag de seama ca, la spate, bluza i-a iesit din nou din fusta si ma silesc si raman calma. - Indeasi-ti coada induntru, ratusco, spun, netezindu-i bluza si potrivindu-i-o la loc. Prim chicoteste isi imi adreseaza un ,,mac“ scurt. 27- Maci n-am adus, raspund, razand usor. Asa cum nu mA poate face s4 rad decat Prim. Haideyi sa mancadm, adaug, sdrutand-o in graba pe crestet. Pestele si legumele fierb deja inabusit, dar sunt pentru cina. Ne hotaram sa pastram fragii si painea de brutdrie tot pentru masa de seari, spundnd ca vrem sa fie speciala. In schimb, o s4 bem lapte de la capra lui Prim, Lady, si 0 s4 mancim painea rudimentar4 facuta din cerea- lele luate pe tesere, cu toatd ca, oricum, nici una dintre noi n-are pofta de mancare. La ora unu o pornim spre piatad. Prezenta e obligatorie, dac4 nu esti cumva in pragul mor- fil. In seara asta, oficialii vor trece si verifice daca asta e cazul celor absenti. Altminteri ajungi la inchisoare. E intr-adevar pacat cA fac extragerea in piata - unul dintre putinele locuri placute din Districtul 12. Piata e inconjurata de pravalii si, in zilele de vanzare liber4, degaja o atmosfera de sarbatoare. Dar ast4zi are un aer infiorator, in ciuda lozinci- lor colorate agayate de cladiri. Echipa de camera- mani stand ca ulii pe acoperisuri nu face decat si sporeasca efectul. Oamenii intra in tacere si sunt inregistrati. Pe de alta parte, extragerea fi ofera Capitoliu- lui o ocazie potrivita pentru a pastra evidenta 28populatiei si a o supraveghea indeaproape. Ado- lescentii intre doisprezece si optsprezece ani sunt manati intr-o zona delimitata de franghii si impartita dupa varste, cei mari in fata, cei mici, ca Prim, catre partea din spate. Rudele lor se insird in jurul perimetrului, tinandu-i strans de mand pe cei de alaturi. insa alii, care n-au pe ni- meni dintre cei dragi in pericol sau carora nu le mai pasi, se strecoara prin multime, facand pa- riuri pe seama celor doi pustani ale caror nume vor fi extrase. Indiferent dac4 sunt din Filon sau sunt negustori, probabilitatea de a-si pierde con- trolul si de a incepe s4 planga e in functie de varsta. Multi refuza si trateze cu profitorii, dar ii resping cu foarte, foarte mare griji. Asemenea oameni sunt inclinati sa devind informatori - $i cine n-a incalcat niciodata legea? Eu as putea fi impuscati in fiecare zi pentru cd vanez, dar lacomia celor care raspund de asta ma prote- jeaza. Nu toata lumea poate spune acelasi lucru. Oricum, eu si Gale suntem de acord ci, daca ar fi s4 alegem intre a muri de foame sau impus- cai in cap, am prefera glontul, pentru cA rezolv4 treaba mult mai repede. Pe masur4 ce se aduna oamenii, spatiul de- vine tot mai inghesuit, mai claustrofobic. Piata e destul de mare, dar nu suficient de mare 29pentru a gazdui intreaga populatie, de vreo opt mii de oameni, a Districtului 12. {ntarzia- fii sunt condusi pe strazile invecinate, de unde pot urmari evenimentul pe ecrane, fiindca statul il televizeazd in direct. Ma pomenesc intr-un grup de adolescenti de saisprezece ani din Filon. Ne salutam dand scurt din cap si ne indreptam atentia spre scena instalata provi- zoriu in fata cladirii Justitiei. Sustine trei scaune, un podium si doua globuri mari de sticla, unul pentru bdieti si unul pentru fete. Ma holbez la biletelele din urna fetelor. Douazeci dintre ele poarta numele Katniss Everdeen, caligrafiat cu grija. Dou dintre cele trei scaune sunt ocupate de tatal lui Madge, primarul Undersee, un barbat inalt, plesuv, si de Effie Trinket, insotitoarea repartizata pentru Districtul 12, abia sosita de la Capitoliu, cu zambetul ei infiorator de alb, cu p&rul roz si intr-un costum de un verde primava- ratic. Vorbesc intre ei pe soptite si aruncd priviri ingrijorate spre al treilea scaun. Primarul se urcd pe podium exact in clipa cand ceasul orasului bate ora doua si incepe s4 citeasca. E aceeasi poveste din fiecare an. Ne vorbeste despre istoria Panemului, fara inalpata din cenusa unui loc numit candva America de 30Nord. Insira dezastrele, secetele, furtunile, in- cendiile, oceanele revarsate treptat, care au in- ghitit o atat de mare parte a uscatului, razboiul brutal pentru putinele mijloace de subzistenta ramase. Rezultatul a fost Panem, un Capitoliu stralucitor, inconjurat de treisprezece districte, care le-a adus cetatenilor sai pacea si prosperita- tea. Pe urma au venit Zilele Negre, revolta dis- trictelor impotriva Capitoliului. Doudsprezece au fost infrante, iar cel de al treisprezecelea, ras de pe fata pamantului. Tratatul de Tradare ne-a adus legi noi, care garanteaza pacea, si, pentru a ne reaminti in fiecare an c4 Zilele Negre nu trebuie s4 se repete, ne-a dat Jocurile Foamei. Regulile Jocurilor sunt simple. Ca pedeapsa pentru rebeliune, fiecare dintre cele doudspre- zece districte trebuie s4 trimit4 doi participanti, un biiat si o fata, numiti tributuri. Cei doua- zeci $i patru sunt inchisi intr-o arena imensé, in aer liber, care poate addposti orice, de la un de- sert arzator pana la un pustiu inghetat. Vreme de mai multe saptamani, competitorii se lupta pe viat& si pe moarte. Tributul care ramane in viata castiga. Copiii sunt luati din districtele noastre si obligati si se ucida unii pe altii in timp ce noi ii privim — astfel ne reaminteste Capitoliul ca 31suntem intru totul la mila lui. $i ce putine sanse am avea s4 supravietuim unei alte rebe- liuni. Indiferent ce cuvinte ar folosi, adevaratul mesaj e clar. ,Uitati-vi cum va ludm copiii $i cum ii sacrificam fara s4 puteti face nimic. Dacd ridicati un singur deget, vA distrugem pana la unul. Asa cum am facut cu Districtul 13.“ Pentru ca totul sa fie umilitor si dureros deopotriva, Capitoliul ne cere si consideram Jocurile Foamei o festivitate, un eveniment sportiv in care districtele se infrunta unul pe altul. Tributul rimas in viati se intoarce acasa, unde i se ofera o viatd usoard, iar dis- trictul s4u are parte de o ploaie de recom- pense, constand, intr-o foarte mare masur4, din produse alimentare. fn anul respectiv, Ca- pitoliul fi ofera in dar districtului castigator cereale si ulei, ba chiar si delicatese, cum ar fi zaharul, in vreme ce noi, ceilalti, ne luptam cu foametea. - Este, deopotriva, un moment al remus- carilor si unul al recunostintei, psalmodiaza primarul. Pe urmé citeste lista invingatorilor din Dis- trictul 12. in saptezeci si patru de ani, au fost doi. Numai unul mai e in viata. Haymitch Abernathy, un barbat burtos, de varsta mijlocie, 32care tocmai isi face aparitia strigand ceva nein- teligibil, se indreapta spre scend impleticindu-se si se lasa s& cada pe al treilea scaun. E beat. Crité. Multimea reactioneaza aplaudand ane- mic, de forma, dar el e derutat si incearca s-o im- bratiseze pe Effie Trinket, care reuseste cu greu sa-l resping4. Primarul pare pus in dificultate. De vreme ce totul este televizat, Districtul 12 e, chiar in clipa de fata, bataia de joc a intregului Panem, iar el e constient de asta. Se grabeste s4 atragi din nou atentia asupra extragerii prezentand-o pe Effie Trinket. Stralucitoare si efervescent4 ca intotdeauna, ea se apropie de podium cu pasi marunti si isi pune amprenta asupra ceremoniel: - Jocuri ale Foamei fericite! Si fie sortii intotdeauna de partea voastra! Parul ei roz e probabil o perucd, fiindca buclele i s-au descentrat usor dupa lupta cu Hay- mitch. Continua vorbind pe scurt despre onoa- rea de a se afla printre noi, desi toata lumea stie c& tanjeste si fie promovata, fiind trimisd intr-un alt district, unde au inving&tori cuviin- ciosi, nu niste betivi care te molesteaza in fata intregii natiuni. 33in mijlocul mulfimii, dau cu ochii de Gale, care imi intoarce privirea cu o umbra de zambet. Tinand cont de tipicul extragerilor, asta macar are un mic factor distractiv. Insi ma pomenesc dintr-odata gandindu-ma la Gale, la cele patru- zeci si doua de bilete cu numele lui din imensul glob de sticla si la sorpii care nu par acum si fie de partea lui. Asta daca il compari cu o mul- time de alti baieti. $i poate ca el isi spune acelasi lucru despre mine, fiindc4 fata i se intuneca si isi fereste privirea. ,Mai sunt, totusi, mii de alte bilete“, as vrea s4-i pot sopti. A sosit momentul extragerii. ~ Mai intai domnisoarele! spune Effie Trin- ket, ca intotdeauna, si traverseazi scena citre urna cu numele fetelor. {ntinde mana, isi afunda bratul adanc in bol si scoate o bucata de hartie. Multimea respira adanc, la unison, dupa care pofi auzi pana si un ac c4zand, iar eu simt cum mi ia greafa si sper cu atata disperare cd numele nu e al meu, nu e al meu, nu e al meu. Effie Trinket se indreapta cdtre podium, ne- tezeste bucata de hartie, apoi citeste numele cu voce clara. $i nu e al meu. E Primrose Everdeen. 34Odata, cand eram ascunsé printre crengile unui copac, asteptand nemiscaté s4 treacd vreun vanat prin preajmA, am atipit $i am cAzut de la o inalrime de trei metri, aterizand pe spate. A fost ca si cum impactul mi-ar fi expul- zat orice fuior de aer din plamani si am zacut asa, straduindu-mi sa inspir, s4 expir, sd fac ceva. Asa mA simt acum, incercand s4-mi amintesc cum se respir4, incapabila s4 vorbesc, cu totul naucita in timp ce numele imi ricoseaz4 de colo-colo prin teasta. Cineva ma strange de brat, un baiat din Filon, probabil c4 eram gata s4 cad si el m-a prins. Trebuie sa fi fost o greseala. Asta nu se poate intampla. Prim avea o singura bucaticd de har- tie printre alte mii! Sansele ei de a fi aleasd erau atat de mici, incat nici mAcar nu m-am ostenit s4 ma-ngrijorez pentru asta. Oare nu mi-am dat toata silinta? N-am luat eu teserele, n-am refu- zat s-o las si facd acelasi lucru? Un bilet. Unul dintre alte mii. Sansele au fost cu totul de par- tea ei. Dar asta n-a avut importanyi. Undeva, departe, aud multimea murmurand nefericit4, asa cum se intampl intotdeauna cand 35e ales un copil de doisprezece ani, fiindc4 nimeni nu crede c& e corect. Si pe urma o vad pe ea, vid ca s-a albit la fata, fi vad bratele atarnand pe lang& trup cu pumnii inclestati, o vid mergand feapana catre scen4, cu pasi mici, o vad trecand pe lang mine, vad ca partea din spate a bluzei a iesit iar si li atarna peste fusta. Amanuntul asta, bluza iesita din fusti ca o coada de rati, ma face si-mi vin in fire. - Prim! Tipatul strangulat mi se desprinde din fun- dul gatului si muschii mi se pun din nou in miscare. - Prim! Nu e nevoie sa-nghiontesc multimea. Cei- lalti copii imi fac imediat loc, lasandu-ma si ma indrept direct cdtre scend. O ajung exact cand e gata s4 urce treptele. O imping in spatele meu cu o rotire a bratului. - Mi ofer voluntar! spun, pe nerasuflate. Ma ofer voluntar ca tribut! Pe scena apare confuzia. Districtul 12 n-a mai avut nici un voluntar de zeci de ani $i protoco- lul e invechit. Regulamentul spune cA, odata ce numele tributului a fost extras din urna, un alt baiat eligibil, daca numele a fost al unui baiat, sau o fata, daca s-a citit numele unei fete, poate 36iesi in fata pentru a-i lua locul. in alte districte, unde cAstigarea extragerii este o mare onoare, oamenii sunt nerabdatori sa-si riste viata si vo- luntariatul e o procedura complicata. Dar in Districtul 12, unde tribut e, intr-o foarte mare masura, sinonimul cuvantului cadavru, volun- tarii au dispdrut cu desavarsire. - Minunat! spune Effie Trinket. Dar cred cA exist4 un mic am&nunt, mai intai trebuie pre- zentat cAstigdtorul extragerii $i apoi sunt ceruti voluntari, iar dacd iese vreunul din multime, noi aa... Vocea i se pierde, ezita. - Ce important are? spune primarul. Mai priveste cu o figur4 indurerata. De fapt, nu ma cunoaste, dar fi citesc pe chip c4, vag, mA recunoaste. Sunt fata care aduce fragi. O fata cu care fiica lui s-ar putea s& fi schimbat din cand in cand cate o vorbi. Fata care a stat, cu cinci ani in urmé, inghesuit4 lang4 mama si sora sa, in timp ce el ii daruia ei, copilul cel mai mare, o medalie pentru bravur4. O medalie pentru tatal ei, pulverizat de o explozie din mina. Oare isi aduce aminte? - Ce importanta are? repeta el, artigos. Lasati-o sa vind incoace. 37fn spatele meu, Prim tipa isteric. M-a infa- surat cu bratele ei costelive si mA strange ca intr-o menghina. - Nu, Katniss! Nu! Nu te poi duce! - Prim, di-mi drumul, spun, cu glas aspru, fiindcd mA tulburA si nu vreau sa plang. Diseard, cand vor da le televizor inregistrarea extragerii, toaté lumea o s4-mi vada lacrimile si o sa fiu considerata o tint4 usoari. O mollaie. N-o sa-i dau nim&nui satisfactia asta. - Da-mi drumul! Simt cum o ia cineva din spatele meu. Ma in- torc si vad cd Gale a ridicat-o de la pamnt, iar ea i se zvarcoleste in brate. - Du-te sus, Catnip, imi spune el, cu 0 voce pe care se striduieste si si-o mentind fermi, apoi o conduce pe Prim catre mama. Ma& otelesc si urc treptele. ~ Ei, bravo! izbucneste Effie Trinket. Asta e spiritul Jocurilor! E incantat4 cd are in sfarsit un district unde exist’ un strop de actiune. Cum te cheama? Inghit cu greutate. - Katniss Everdeen, raspund. — Cealalta e sora ta, pariez pe asta pana la ul- timul banuy. Nu vrem si ne fure ea toata glo- ria, nu-i asa? Haideti. Toata lumea! Sa-i oferim 38o runda de aplauze bogate noului nostru tribut! ciripeste Effie Trinket. Spre meritul etern al oamenilor din Distric- tul 12, nimeni nu bate din palme. Nici macar cei cu biletele de pariuri, cei care nu au sentimente de mild. Poate fiindc4 ma stiu din Vatra sau il cunosteau pe tata sau poate au intalnit-o vreo- data pe Prim, pe care nu ai cum sa n-o-ndragesti. Asa c&, in loc s& primesc aplauze, stau acolo ne- miscatd, in timp ce ei iau parte la cea mai cura- joasa forma de impotrivire de care sunt in stare. Tacerea. Care spune cA nu suntem de acord. Nu iertim. Toate astea sunt gresite. Pe urma se intampla ceva neasteptat. Cel putin eu nu mi asteptam, fiindcd pana acum ni- meni din Districtul 12 nu a dat vreun semn ca m-ar aprecia. Dar, cand am iesit in fata, luand locul lui Prim, s-a petrecut o schimbare si se pare ca, brusc, am devenit o persoana indragita. Mai intai un om, apoi un altul, apoi aproape fiecare suflet din multime isi duce la buze cele trei de- gete din mijloc ale miainii stangi, pe care o intinde apoi spre mine. E un gest vechi, rar folo- sit in districtul nostru, pe care-l vezi uneori la in- mormintari. Inseamna recunostintd, inseamna admiratie, inseamna a-ti lua ramas-bun de la cineva pe care-l iubesti. 39Acum sunt cu adevarat in primejdie s4 plang dar, din fericire, Haymitch tocmai se hotaraste s4 traverseze scena impleticindu-se, dornic sd mi felicite. — Uitari-va la ea. Uitati-va la fata asta! striga, aruncandu-si un bray in jurul umerilor mei. Pentru 0 asemenea epava, e surprinzator de puternic. - imi place! Respiratia ii duhneste a alcool si a trecut mult timp de cand n-a mai facut o baie. - Are o gramada de... Pentru o vreme, nu reu- geste s4-si aducd aminte cuvantul. Curaj! adaug4, triumfator. Mai mult decat voi! fmi da drumul si © porneste spre partea din fata a scenei. Mai mult decat voi! strig4, aratand cu degetul direct catre camera de luat vederi. Li se adreseaza spectatorilor sau e atat de beat, incat ia de fapt in ras Capitoliul? N-o s-o aflu niciodat4, pentru c4, tocmai cand deschide gura, dand s4 continue, Haymitch cade de pe scen si-si pierde cunostinta. E dezgustator, dar fi sunt recunosc&atoare. Cu toate camerele indreptate cu incantare catre el, am suficient timp s4 scot micul sunet indbusit care imi st in gat si si m4 calmez. {mi duc miinile la spate si privesc in departare. Vad 40dealurile pe care am urcat in dimineata asta, impreund cu Gale. Pentru o clipa, tanjesc dupa ceva... ideea de a pardsi amandoi districtul... de ane face o viata in padure... dar stiu ci am avut dreptate s4 nu plec. Pentru ca, altminteri, cine s-ar fi oferit voluntar in locul lui Prim? Haymitch e luat pe o targi, iar Effie Trinket incearc4 s4 repund lucrurile in miscare. - Ce zi palpitanta! susura ea, straduindu-se sd-si Indrepte mesa, care s-a inclinat serios spre dreapta. Dar urmeaza alte emotii! E timpul s4 alegem baiatul, cel de-al doilea tribut al nostru! Cu speranta evidenté de a lua sub control situatia delicata a parului ei, isi pune o mana in cap in timp ce se indreapta spre urna cu numele baietilor si insfacd prima bucata de hartie de care da. Revine in grabi pe podium si nici macar n-am timp sai doresc lui Gale sd fie in siguranta, cand ea citeste deja numele. - Peeta Mellark. Peeta Mellark! O, nu, imi spun. Nu el. Pentru cd recunosc numele, desi n-am stat niciodata de vorba cu purtatorul lui. Peeta Mellark. Nu, ast&zi sortii nu sunt de partea mea. fl urmaresc cu privirea cAnd se indreapta spre sceni. De inaltime medie, indesat. Cu parul 41blond-cenusiu c4zandu-i buclat pe frunte. Socul momentului i se citeste pe chip, se vede ca se straduieste din greu s&-si stapaneascd emotiile, iar ochii lui albastri tradeazi spaima pe care o vid atat de des la un animal haituit. Totusi, se urc4 pe scena far nici o ezitare si isi ocupa locul. Effie Trinket cere voluntari, dar nimeni nu face nici un pas inainte. Stiu ca are doi frati mai mari, i-am vazut la brutarie, dar probabil c4 unul e acum prea batr4n ca s se ofere, iar celalalt n-o s-o fac. Asa se intampla de obicei. in ziua extra- gerii, dragostea familiala se opreste aici. Gestul meu a fost unul radical. Primarul incepe sa citeasc4 lungul si plictico- sul Tratat al Tradarii, asa cum o face in fiecare an — obligatoriu - dar n-ascult nici macar un singur cuvant. De ce el? ma gandesc. incerc s4 m4 conving cA n-are nici o important’. Eu si Peeta Mellark nu suntem prieteni. Nici macar vecini. Nu ne vor- bim. Singura noastrA interactiune reala s-a petre- cut cu ani in urma. Probabil ca el a uitat. Dar eu tin minte si stiu c4 imi voi aminti intotdeauna... Era in timpul celor mai rele vremuri de care am avut parte. Tata fusese ucis in accidentul din mina cu trei luni inainte, in cel mai amar ianua- rie pe care si-] putea aminti cineva. Amorteala 42de dup pierderea lui trecuse si durerea m4 lovea din senin, incovoindu-m, chinuindu-mi trupul cu suspine. Unde esti? strigam in gand. Unde-ai plecat? Bineinteles cé nu primeam niciodata vreun rdspuns. . fn compensatie pentru moartea lui, districtul ne oferise o mici sum de bani, suficient4 ca sd acopere o luna in care sa-l plangem, dupa care era de asteptat ca mama sf-si gaseasc4 o slujba. Numai cd n-a facut-o. Nu faicea nimic altceva de- cat s{ stea pe un scaun sau, mult mai des, in pat, ghemuita sub paturi, cu ochii fintuiti intr-un punct din depértare. Din cand in cand se misca, ridicandu-se, parca pus in miscare de un scop imperios, numai ca s4 recada apoi in neclintire. Oricat de multe ar fi fost rugamintile lui Prim, nu p4reau s-o impresioneze. Eram ingrozita. Acum presupun cd mama era blocata intr-o lume intunecata a intristarii dar, in momentul acela, tot ceea ce stiam era c4 nu pierdusem numai un tata, ci sio mama. La unsprezece ani, cand Prim nu avea decat sapte, am preluat rolul de cap al familiei. N-am avut de ales. Am inceput s{ cumpar mancare de la piaya, am gitit-o cat de bine m-am priceput si m-am striduit ca eu si Prim s4 ne pastrim infatisarea prezentabila. Daca s-ar fi aflat ck mama nu ne 43mai putea purta de grij4, districtul ne-ar fi luat de la ea, plasandu-ne intr-o cas4 comunitar4. La scoala aveam colegi ce locuiau in asemenea case. Le-am vazut tristeyea, urmele de palme furioase de pe fetele lor, deznadejdea care le incovoia umerii. Nu puteam lasa sd i se intample vreodat4 asta lui Prim. Dulcea, micuta Prim care plangea cand plangeam eu, chiar fara s4 stie motivul, care peria si impletea pdrul mamei inainte s4 plecam la scoala, care continua sa lustruiascd oglinda de barbierit a tatei in fiecare noapte, fiindca el detesta stratul de praf de carbune care se depune in Filon, acoperind totul. O casa comunitar4 ar fi strivit-o ca pe un gandac. Asa cd am pastrat secretul asupra situatiei noastre dificile. Dar banii s-au terminat si am ajuns, treptat, si fim moarte de foame. Nu exist4 alte cuvinte mai potrivite. {mi tot spuneam cA, dacd am fi putut rezista pana in mai, panda pe 8 mai, cand as fi implinit doisprezece ani, as fi putut s4 m4 inscriu pentru tesere, primind pretioasele ce- reale si uleiul care s4 ne hraneasc4. Numai ca mai aveam de asteptat cateva sAptamani. Pana atunci am fi putut fi moarte. Moartea prin infometare nu e o soarta neobisnuita in Districtul 12. Cine nu i-a vazut victimele? Oameni batrani, care nu pot munci. 44Copii din familiile cu prea multe guri de hrAnit. R&niti in accidentele din mina. Ratacind pe str4zi. $i, intr-o buna zi, dai peste ei stand ne- miscati, sprijiniti de un perete sau zdcand pe Pajiste, auzi bocetele dintr-o cas4 si Aparatorii P&cii sunt chemati s4 ridice cadavrul. Foamea nu e niciodata cauza oficial a mortii. E intot- deauna vorba de grip, de lipsa unui addpost sau de pneumonie. Dar asta nu pacaleste pe nimeni. In dupa-amiaza intalnirii mele cu Peeta Mel- lark, ploaia cadea in rafale neintrerupte, reci ca gheata. Fusesem in oras, incercand si vand in piata publica niste haine de bebelus jerpelite de-ale lui Prim, dar nu gasisem cump§ratori. Desi fusesem in Vatra de mai multe ori, impre- und cu tata, eram prea infricogata ca si ma aventurez singura in locul ala grosolan, scanda- los. Ploaia trecuse prin jacheta de vanatoare a tatei, infrigurandu-ma pana in maduva oaselor. Vreme de trei zile, nu avuseserim nimic de mancare, in afara de niste apa fiarta in care eu pusesem cateva frunze vechi de menta, desco- perite in fundul unui dulap. La ora cand s-a inchis piata, tremuram atat de tare, incat mi-am scipat pachetul cu haine de copil intr-o bal- toacd de noroi. Nu le-am ridicat, de teami cA, daca imi indoiam genunchii, n-as mai fi putut 45s4 ma salt inapoi, in picioare. in plus, nimeni nu voia hainele alea. Nu ma puteam intoarce acasi. Fiindca acolo se giseau mama, cu ochii ei apatici, si su- rioara mea, cu obrajii supti si buzele crapate. Nu puteam intra cu mainile goale si fara urma de speranta in camera unde fumega un foc din ramuri umede, pe care le adunasem dup ce se terminaser4 carbunii. M-am pomenit impleticindu-ma pe aleea no- roioas4 din spatele magazinelor frecventate de cei mai bogati oameni din oras. Negustorii locu- iesc deasupra praviliilor, asa cd ma aflam, de fapt, in curtile lor din dos. [mi aduc aminte de rizoa- rele din gradini, incA neins4mantate pentru pri- miavar4, de o capr4 sau doua intr-un tarc, de un caine ud, legat de un stalp, care se incovrigase, infrant, in noroi. Toate formele de hotie sunt interzise in Dis- trictul 12. Se pedepsesc cu moartea. Dar mi-a trecut prin minte ca as fi putut gisi cate ceva in lazile de gunoi, ceea ce ar fi reprezentat 0 cap- turd legala. Poate un ciolan intr-a macelarului sau niste legume putrede intr-a bacanului, ceva ce nu ar fi mancat nimeni in afara de familia mea disperata. Din nefericire, lazile tocmai fusesera golite. 46Cand am trecut pe langa casa brutarului, mi- rosul de paine proaspata era atat de coplesitor incat m-a luat amefeala. Proprietarii se aflau in partea din spate a casei si, prin usa deschis& a bucatdriei, se revarsa o stralucire galbena. Am ramas acolo, hipnotizata de caldur4 si de mi- reasma delicioasi pana cand m-a dezmeticit ploaia, plimbandu-si pe spatele meu degetele de gheata. Am ridicat capacul lazii de gunoi si am descoperit ca era curata lund, nemilos de goala. O voce a tipat la mine pe neasteptate si, cand mi-am ridicat privirea, am dat cu ochii de ne- vasta brutarului, cerandu-mi s-o iau din loc daca nu voiam sa-i cheme pe Aparatorii Pacii si adau- gand ci o ingretosau plozii din Filon care raca- iau cu labele prin gunoiul ei. Cuvintele erau urate si n-aveam cum si ma apar. In timp ce lasam cu grijd capacul, tragandu-mé inapoi, l-am zarit pe el, un baiat blond, tragand cu ochiul din spatele mamei sale. fl vazusem la scoala. Era de varsta mea, dar nu-i stiam numele. Facea parte din grupul copiilor din oras, asa cd de unde pu- team si i-l stiu? Femeia s-a intors in brutarie, bodoginind, dar el trebuie si ma fi vazut cand m-am dus in spatele cocinei si m-am sprijinit de partea opus a unui mar. in cele din urm, reali- zasem ca n-aveam ce duce acasa. Mi s-au inmuiat 47genunchii si am alunecat in josul trunchiului, catre radicind. Era prea mult. Ma simteam atat de bolnava, de slabita si de istovita, oh, atat de is- tovita. N-au decat sa cheme Apdrdtorii Paci si sd ne ducd la casa comunitard, mi-am spus. Sau, si mai bine, sd mor aici, in ploaie. in brutarie a zAnganit ceva, am auzit-o pe fe- meie tipand din nou, apoi zgomotul unei lovi- turi si m-am intrebat, ca prin ceata, ce se intampla. Niste pasi se apropiau de mine, bala- cindu-se in noroi, si m-am gandit: E ea. Vine sd md alunge cu un bat. Dar nu era femeia. Era baiatul. Ducea in brate doud p4ini mari, care c4zuseri probabil in foc, fiindcd aveau coaja parlita, neagra. Mama lui zbiera: - Hr&neste porcul, prostule! De ce n-o faci? Nici un om la locul lui nu cumpéra paine arsa! El a inceput s4 rupa bucati din partea arsa si si le azvarle in troacd, apoi a sunat clopotelul de la usa din fata a brutiriei si femeia s-a facut nevazuta, avand un client de servit. Baiatul nu s-a uitat nici macar o singura data inspre mine, dar eu il urmaream din priviri. Din cauza painii, din cauza urmei rosii de pe obrazul lui. Cu ce il lovise? Parintii mei nu ne bateau niciodata. Nu-mi imaginasem niciodata 48c4 se poate intampla asa ceva. Baiatul s-a uitat inapoi, catre brutarie, parca vrand s4 se conving4 c&4 nu exista nici un pericol, apoi, reindreptan- du-si atentia asupra porcului, a aruncat o paine in directia mea. A doua a urmat-o imediat, iar el s-a intors lipaind in brutarie si a inchis apoi bine usa. M-am uitat la paini nevenindu-mi sa-mi cred ochilor. Erau minunate, intr-adevar perfecte, cu exceptia zonelor arse. Oare baiatul voia sa le iau eu? Probabil ca da. Fiindcd se aflau la picioarele mele. Mi le-am indesat sub cimasi inainte de a mai vedea si altii ce se intamplase, mi-am strans haina de vandtoare mai tare in jurul trupului si m-am indepartat in graba. Fierbinteala paini- lor imi ardea pielea, dar le-am strans mai tare, agatandu-ma de viata. Cand am ajuns acasi, se racisera intr-o oare- care masur§, dar la mijloc continuau sa fie calde. Mainile lui Prim s-au intins s4 rupa o bucata, dar am pus-o sa se aseze, am silit-o pe mama s4 ni se aldture la mas si am turnat ceai fierbinte. Am razuit partea neagra $i am taiat painea felii. Am m§ancat impreund una intreagi, felie cu felie. Era buna, hranitoare, umpluta cu stafide si cu miez de nuca. Mi-am pus hainele la uscat lang’ foc, m-am tarat in pat si am cAzut intr-un somn fara vise. agAbia a doua zi mi-a trecut prin cap cd era posi- bil ca baiatul sa fi ars painile inadins. Probabil le scipase in flacdri, stiind cd avea sa fie pedepsit pentru asta, si mi le adusese mie. Dar am respins ideea. Trebuie sd fi fost un accident. De ce ar fi facut-o? Nici macar nu m4 cunostea. Totusi, simplul fapt c4 imi aruncase mie painea fusese un gest de o imensd bunatate, pentru care s-ar fi ales fara indoiald cu o bataie, daca ar fi fost descoperit. N-am reusit sa-mi explic fapta lui. Am mi§ancat cateva felii de paine la micul dejun si am plecat la scoala. Primavara parea sa fi venit peste noapte. Aer cald, inmiresmat. Nori pufosi. La scoala am trecut pe langa baiat pe coridor, i se umflase obrazul si ochiul i se invinetise. Era cu prietenii lui si n-a dat nici un semn ca m-ar fi observat. Dar dup4-amiaza, cand am luat-o pe Prim si ne-am pregatit si pornim spre casa, l-am surprins privindu-ma lung de pe trotuarul de vizavi de scoala. Ochii ni s-au intal- nit pentru o clipa, dupa care el a intors capul. Mi-am coborat stingherita privirea si atunci am vazut-o. Prima papadie din anul acela. In mintea mea a sunat un clopotel. M-am gandit la orele petrecute in padure, alaturi de tata, si am stiut ca aveam sa supraviefuim. 50Din ziua aceea, n-am mai reusit niciodata s4 rup legatura dintre baiatul asta, Peeta Mellark, painea care mi-a dat speranta si papadia care mi-a reamintit cd nu eram condamnati la moarte. Si nu doar o data mi-am intors capul pe coridorul scolii, surprinzandu-i ochii care m4 urmireau, dar numai pentru a-i vedea intorcandu-se ful- gerator in alta parte. Am sentimentul cA fi dato- rez ceva $i nu-mi place sa fiu datoare. Poate, dac4 i-as fi multumit la un moment dat, intre senti- mentele mele n-ar mai fi existat acum nici un conflict. Mi-am propus de vreo dowd ori s& fac asta, dar ocazia nu s-a ivit niciodati de la sine. Iar acum n-o s& se mai iveasc4 niciodatd. Pentru ca o sa fim aruncati intr-o arena unde o sa ne lup- tam pana la moarte. Cum as putea s&-i strecor acolo o multumire? Ar parea pur si simplu ne- sincer4, dacd o s4-ncerc apoi s4-i tai beregata. Primarul termina plictisitorul Tratat de Tradare si ne face semn mie si lui Peeta sa ne strangem miinile. Ale lui sunt puternice si calde, ca painile acelea. Ma priveste drept in ochi si imi prinde mana in ceea ce pare a fi o stransoare incurajatoare. Poate cd nu e decat un spasm nervos. Ne reintoarcem cu fata catre multime in timp ce se cant4 imnul Panemului. 51Ei, imi spun. O sa fim doudzeci si patru. E foarte probabil sa-l ucidd altcineva inaintea mea. Desigur, in ultima vreme, probabilitatile nu s-au dovedit prea demne de incredere. Odatd imnul incheiat, suntem luati in custo- die. Nu vreau s4 spun cd ni se pun c&tuse sau alt- ceva de genul asta, dar un grup de Ap§ratori ai Pacii ne inconjoara, trecandu-ne prin usa din fata a cladirii Justitiei. Poate c4, in trecut, tribu- turile au incercat si fugé. Desi eu n-am vazut niciodata intamplandu-se asa ceva. Sunt condus4 apoi intr-o camerA si ldsata sin- gura. E cea mai bogata incdpere in care am in- trat vreodatad, cu covoare groase, in care fi se afunda piciorul, cu o canapea si cu scaune im- bracate in catifea. Stiu ce e catifeaua, fiindcd mama are o rochie cu gulerul facut din asa ceva. Cand mi asez pe canapea, imi plimb degetele de-a lungul materialului, in repetate randuri. Ma& ajutd si ma calmez in timp ce ma pregatesc pentru urmatoarea ora. E ragazul acordat tribu- turilor pentru a-si lua ramas-bun de la cei dragi. Nu-mi pot permite si ma tulbur, sa ies din S2camera asta cu ochii umflati si cu nasul rosu. Plansul nu e o optiune. La gar4 vor fi si mai multe camere de luat vederi. Sora mea $i mama apar primele. {ntind bratele catre Prim si ea mise urca in poala, luandu-ma de gat si punandu-si capul pe umarul meu, exact asa cum facea cand era un yanc. Mama se asaza lang mine si ne cuprinde pe amandoua cu bratele. Vreme de cateva minute, nu scoatem nici un cu- vant. Pe urma incep sa le vorbesc despre toate lu- crurile pe care nu trebuie sa uite sd le facd, acum, cand n-o s& mai fiu acolo ca sa le fac pentru ele. Prim nu trebuie sa ia nici o tesera. Dacd au grij4, se pot descurca vanzand laptele si branza caprei lui Prim si produsele micii spiterii pe care a deschis-o mama pentru oamenii din Filon. Gale o s&-i aduca ierburile pe care nu le plan- teaz4 ea insdsi, numai cd va trebui sa i le descrie cu mare atentie, pentru ca nu e obisnuit cu ele, asa cum sunt eu. O sf le aducd si vanat - am facut amandoi un pact in urmé cu vreun an si ceva - si probabil c4 n-o sa le ceara nimic in schimb, dar ele ar trebui si-i multumeasci ofe- rindu-i ceva - lapte sau medicamente. Nu ma ostenesc s4 sugerez cd Prim ar tre- bui sa-nvete si vaneze. Am incercat sa-i dau lectii in vreo doua randuri si rezultatul a fost 53un dezastru. Padurea o ingrozea si, ori de cate ori nimeream ceva, i se umpleau ochii de la- crimi si incepea s4-mi spuna cd ea ar fi putut sa vindece animalul daca i] duceam acasa destul de repede. Dar face treaba buna cu capra, asa c4 bat moneda pe asta. Cand termin cu instructiunile despre com- bustibil, despre nego si despre mersul la scoala, care nu trebuie intrerupt, m4 intorc spre mama si o strang de brat cu putere. - Asculta-ma. Asculti ce-ti spun? Ea da din cap, alarmata de ardoarea cu care ti vorbesc. Probabil ca stie ce urmeazi. - Nu poti sa pleci iarasi, ti spun. Ochii mamei descoper4 podeaua. - Stiu. N-o s-o fac. N-am avut cum sa impiedic ceea ce... - Ei, de data asta trebuie. Nu poti sa pleci ca si cum fi-ai fi terminat programul de lucru, lasand-o pe Prim pe cont propriu. Acum n-o sa mai fiu cu voi, ca sa v4 fin pe amandoué in viata. Nu conteaz ce se intampla. Nu conteaza ce-o sd vedeti pe ecran. Trebuie sd-mi promiti c-o sa te zbati ca s treci peste asta! Vocea mi s-a inalyat pana deveni un fipat. in ea e toatd mania si toatd spaima pe care le-am simtit cand ne-a abandonat. 54Ajunsa ea insasi in pragul furiei, mama isi re- trage bratul din stransoarea mea. - Am fost bolnava. M-as fi putut trata daca as fi avut leacurile pe care le am acum. Partea asta despre boala ar putea fi adeva- rata. De atunci incoace, am vizut-o readucand la viati oameni care sufereau de o tristete imo- bilizanta. Poate c4 e o boala, dar e una pe care nu ne-o putem permite. - Atunci ia-le. $i ai grija de ea! spun. - O simi fie bine, Katniss, zice Prim, prin- zandu-mi fata in maini. Dar ai si tu grija. Esti atat de iute si de curajoasi. Poate reusesti si castigi. N-am cum sa castig. Probabil ca Prim o stie, in adancul inimii ei. Competitia va fi cu mult peste abilitatile mele. Pustani din districte mai bogate, pentru care a cAstiga e o onoare imens4, care s-au antrenat pentru asta toata viata lor. Baieti de doua trei ori mai voinici decat mine. Fete care cunosc doudzeci de moduri diferite de a ucide cu un cutit. Oh, vor fi si unii ca mine. Care sunt scosi din joc inainte de a incepe adevarata distractie. - Poate, incuviintez, fiindcd mi-ar fi greu si-i cer mamei si mearg4 mai departe dac4 eu as ceda deja. in plus, nu-mi sta in fire sA re- nunt fara lupta, chiar si atunci cand totul pare 55lipsit de speranta. Pe urma o sa fim bogate, ca Haymitch. - Nu-mi pasa dacd suntem sau nu bogate. Nu vreau decat s4 te-ntorci acasd. O sa te stradu- iesti, nu-i asa? O si te straduiesti de-adevaratelea? intreaba Prim. - O s& mA strAduiesc de-adevaratelea, jur, fi raspund. Si stiu ca, de dragul lui Prim, o s-o fac. Pe urma Ap§&ratorul Pacii apare in usa, fa- candu-ne semn ca timpul nostru s-a incheiat, si ne imbrAtisim cu atata putere incat ma doare si nu pot spune decat: - Va iubesc. Va iubesc pe amandoui. Si ele imi spun acelasi lucru, apoi Aparatorul Pacii le ordona s& plece si usa se inchide. fmi ingrop capul intr-una dintre pernele de catifea, ca $i cum asta ar putea opri totul. fn camera intra altcineva si, cand tmi ridic privirea, sunt surprins4 s4-1 vad pe brutar, pe tatal lui Peeta Mellark. Nu pot sa cred ca a ve- nit sa m4 vada. La urma urmelor, o sa-ncerc s4-i ucid fiul. Dar noi doi ne cunoastem un pic, iar el o stie pe Prim chiar mai bine. Cand isi vinde bucatile de branza de capra in Vatra, ea i pune dou deoparte, iar el o rasplateste cu o cantitate generoasa de paine. Asteptam intotdeauna s4 56tratam cu brutarul, cand vrajitoarea de nevasta-sa nu e prin preajméa, fiindc4 el e mult mai cum- secade. Sunt sigura cd el nu si-ar fi pocnit baiatul, asa cum a facut ea, atunci cand a ars painea. Dar de ce a venit si ma vada? Brutarul se asazi cu stangacie pe marginea unuia dintre scaunele de plus. E un barbat voi- nic, cu umeri largi, putand cicatricele arsurilor cap&tate in anii petrecuti lang’ cuptoare. Proba- bil ca abia si-a luat ramas-bun de la fiul sau. Scoate din buzunarul hainei un pachet invelit in hartie alba si mi-l intinde. [I deschid si gasesc fursecuri. Sunt un lux pe care noi nu ni-l putem permite niciodata. - Mulrumesc, fi spun. - {n cea mai mare parte a timpului, brutarul nu e prea vorbaret, iar azi nu gaseste nici un cuvant. -in dimineata asta, am mancat niste paine de-a dumneavoastra. Prietenul meu Gale v-a dat O veverifa pentru ea. E] da din cap, ca $i cum si-ar aduce aminte de veverita. - N-a fost cel mai bun targ pe care |-ati in- cheiat, adaug eu. E] ridica din umeri, ca si cum asta n-ar putea avea vreo importanta. 57Nu ma pot gandi la nimic altceva, asa ca stam in tacere pana cand un Apérator al Pacii ii cere si plece. El se ridicd $i tuseste ca sa-si dreaga glasul. - O sa fiu cu ochii pe fetita. O si m-asigur ca are ce manca. Simt ca mi se ia o piatra de pe inima la cu- vintele lui. Oamenii fac afaceri cu mine, dar simt o afectiune sincer4 fata de Prim. Poate e suficient ca s-o tind in viata. Si urmatorul meu oaspete e unul neasteptat. Madge vine intins la mine. Nu e inlacrimata sau evaziv4, dar in tonul vocii ei e o insistent4 care mi surprinde. - Te lasa s4 porti in arena ceva din districtul tau. Ceva care s4-ti aminteasca4 de casi. Vrei si porti asta? {mi intinde brosa rotunda, de aur, pe care o avea prinsd mai devreme de rochie. Atunci nu-i dadusem prea mult importanta, dar acum vad c4 e o mica pasare in zbor. - Brosa ta? intreb. Sa port un simbol al districtului e aproape ul- timul lucru care mi-ar fi putut trece prin minte. — Uite, i-o agat de rochie, e bine? Madge nu asteapta rdspuns, se apleacd si prinde pasarea de 58rochia mea. Promiti c-o s-o porti in arena. Katniss? ma intreaba ea. Promiti? - Da, ii raspund. Fursecuri. O brosa. Azi primesc tot felul de daruri. Madge imi ofera unul in plus. O sdrutare pe obraz. Pe urma pleac4 si eu raman gandin- du-ma ca poate mi-a fost cu adevdrat prietend, tot timpul. In cele din urma apare si Gale si poate cd nu avem nici o legatura romantica, dar, cand isi deschide bratele, nu ezit si mA las cuprinsa de ele. Trupul lui imi e familiar - felul in care se misc4, mirosul de fum de lemne, pana si sunetul batdilor inimii in momentele de liniste ale vana- torii - dar acum e prima oar cAnd i-l simt cu ade- varat, suplu, cu muschi puternici, lipit de al meu. - Ascult4, spune el. Ar trebui s4 fie usor s4 faci rost de un cutit, dar trebuie sd pui mana pe un arc. fri da cele mai multe sanse. - N-au intotdeauna arcuri, spun, cu gandul la anul in care nu au avut decat niste ghioage ori- bile, cu tepi, cu care tributurile au fost nevoite sa se clomageasca pana la moarte. - Atunci fa-ti unul, zice Gale. Chiar si un arc slab e mai bun decat nimic. Am incercat sa copiez arcurile tatei, cu rezul- tate nemultumitoare. Nu e chiar atat de simplu. 59Pana si tata le gresea uneori $i era nevoit sd le arunce. - Nici macar nu stiu daca acolo o si fie lemn, spun eu. fntr-un alt an, i-au azvarlit pe toti intr-un loc unde nu erau decat bolovani, nisip si tufe incal- cite. Am detestat anul ala in mod deosebit. Multi competitori au fost muscati de serpi ve- ninosi sau au innebunit de sete. - Lemn existi aproape intotdeauna, spune Gale. Din anul ala cand jumatate au murit de frig. Asta nu oferd cine stie ce distractie. E adevarat, intr-un an ne-am uitat cum inghe- fau jucdtorii noaptea, gasindu-si sfarsitul. Abia dac4-i puteai zari, fiindcad stateau ghemuiti ca niste mingi si n-aveau lemne pentru foc, sau pen- tru torte, sau pentru orice altceva. Toate acele morti tacute, fari varsare de sange, au fost consi- derate la Capitoliu din cale afara de banale. De atunci exist de obicei lemn pentru foc. - Da, se gaseste mai mereu, incuviintez eu. - Katniss, nu e decat o vanatoare. Tu esti cel mai bun vanator pe care-l cunosc, spune Gale. - Nueo simpla vanatoare. Ceilalti sunt inar- mati. Sunt capabili sa gandeasc4, raspund eu. - Ca si tine. Jar tu ai mai mult antrenament. Antrenament adevarat, zice el. Stii cum sA ucizi. 60- Nu si oameni, spun eu. - De fapt, cat de mare poate fi deosebirea? intreaba Gale, cu un aer sinistru. Cel mai ingrozitor lucru e cd, dac-o s& pot uita cA sunt oameni, n-o sd existe nici o deosebire. Ap§ratorii Pacii se intorc prea repede si Gale le cere mai mult timp, dar ei il iau de langa mine, iar eu incep sd intru in panica. - Nu le lasa s{ moara de foame! strig, agdtandu-ma de mana lui. -N-o si le las! Stii ci n-o si le las! Katniss, nu uita cd eu..., spune el, si Aparatorii Pacii ne smu- cesc, despartindu-ne, si trantesc usa, iar eu n-o s4 stiu niciodata ce voia Gale s4 nu dau uitirii. Drumul de la cladirea Justitiei la gar4 e scurt. Nu m-am mai urcat niciodata intr-o masini. Si de foarte putine ori intr-o carura. tn Filon, mergem pe jos. Am avut dreptate si nu plang. Gara misun4 de reporteri cu camerele ca niste insecte indrep- tate direct spre fata mea. Dar mi-am alungat de multe ori emotiile de pe chip si asta fac si acum. Ma intrezaresc pe mine insdmi pe un ecran de te- leviziune de pe perete, care red& sosirea mea, $i mi simt incAntata fiindcd par aproape plictisita. Pe de alta parte, e evident cd Peeta Mellark a plans si e destul de interesant c4 nu pare dornic 61s-o ascundd. Ma intreb imediat daca asta va fi strategia lui in timpul jocurilor. Sa para slab si infricosat, si linisteasc4 toate celelalte tributuri dandu-le impresia c4 nu e un rival demn de luat in seamé si s4 ias4 apoi la lupta. Cu cafiva ani in urmA, asta a mers de minune pentru o fata, Jo- hanna Mason, din Districtul 7. Parea o pros- tanacd atat de smiorcditd si de fricoasa, incat nimeni nu s-a obosit s4-i dea atentie, pana cand n-au mai ramas decat o mana de concurenti. Atunci s-a dovedit c4 era in stare si ucida cu silbaticie. Si-a jucat cartea intr-un mod foarte inteligent. Dar o asemenea strategie pare ciu- data pentru Peeta Mellark, fiindca el este fiul unui brutar. Dupa tofi acesti ani in care a avut mancare suficienta $i a mutat tavile cu paine de colo-colo a ajuns sa fie puternic si lat in umeri. O sa fie nevoie de o gramada de lacrimi ca si convinga pe cineva sa-l neglijeze. Trebuie s4 stim cateva minute in usa vago- nului in timp ce camerele se indoapa cu imagi- nile noastre, apoi ni se permite s4 intram si usile ni se inchid, induratoare, in urma. Trenul se pune imediat in miscare. La inceput, viteza imi taie rasuflarea. Binein- teles cA nu m-am mai urcat niciodata intr-un tren, de vreme ce calatoriile dintr-un district in 62altul sunt interzise, cu exceptia insarcinarilor oficiale. Pentru noi, prin asta se intelege in pri- mul rand transportul carbunilor. Dar nu ma aflu intr-un tren obisnuit, pentru carbuni. E unul dintre modelele ultrarapide ale Capitoliului, care atinge o vitez4 medie de patru sute de kilometri pe ora. Calatoria noastra spre capitala va dura mai putin de o zi. La scoala ni se spune ca locul unde a fost con- struit Capitoliul se numea candva Muntii Stan- cosi. Regiunea in care se afl Districtul 12 era cunoscut4 drept Appalachia. Chiar si acum ca- teva sute de ani scoteau carbune de aici. De aceea minerii nostri trebuie sA sape atat de adanc. La scoala, totul graviteaza in jurul carbu- nelui. fn afara de cunostintele elementare de ci- tire si de matematicd, toatd instruirea noastr4 e legata de carbuni. Cu exceptia lecturilor sapta- manale din istoria Panemului - vorbarie goala despre ceea ce-i datoram Capitoliului. Stiu ca trebuie s4 fie ceva mai mult decat mi se spune, c& exista o relatare a faptelor petrecute cu ade- varat in timpul rebeliunii. Dar nu-mi pierd prea mult timp gandindu-mi la asta. Indiferent care ar fi adevarul, nu vad cum mz-ar ajuta si pun mancare pe masa. 63Trenul tributurilor e chiar mai elegant decat camera din cladirea Justitiei. Avem fiecare cate un apartament, alcatuit dintr-un dormitor, o incdpere pentru garderoba si o camerA de baie personala, cu apa curentd, rece si calda. Acasa nu avem api calda decat daca o fierbem. Sunt sertare pline cu haine elegante si Effie Trinket imi spune sa fac tot ce vreau, si ma imbrac cu orice doresc, totul imi sta la dispo- zitie. Numai sd fiu gata pentru cina intr-o ora. Ma dezbrac de rochia albastra a mamei si fac un dus fierbinte. N-am mai facut niciodata un dus. E ca $i cum as sta vara in ploaie, numai cA apa e mai caldi. Ma imbrac cu o cimasa verde inchis si cu pantaloni. fn ultima clipa, imi aduc aminte de mica bros4 de aur a lui Madge. O privesc cu atentie pentru prima oard. E ca si cum cineva ar fi fau- rit o pasdre minuscula de aur, fixand apoi un inel in jurul ei. Pasdrea atinge inelul numai cu varfurile aripilor. O recunosc pe neasteptate. E 0 gaita-zeflemitoare. Sunt pdsdri amuzante si te duc cu gandul la o palma peste fata Capitoliului. {n timpul rebe- liunii, Capitoliul a crescut o serie de animale modificate genetic, folosite ca arme. Erau cu- noscute, in general, sub numele de mutanfi si 64uneori li se spunea, mai scurt, ani. Unul dintre acestia era o pasdre deosebita, numita gaita-lim- buta, care avea capacitatea de a memora si de a reproduce o intreagd conversatie purtata de oa- meni. Erau pasari dresate sd se intoarcd acas4, o specie alcdtuita in exclusivitate din masculi, $i li s-a dat drumul in zone unde se stia ca se ascund dusmanii Capitoliului. Dupa ce memorau dis- cufii, zburau inapoi, la centre, pentru ca acestea s4 fie inregistrate. Oamenii au avut nevoie de ceva timp ca sa-si dea seama ce se intampla in districte si cum erau inregistrate discutiile intre patru ochi. Pe urmi, bineinteles ca rebelii i-au oferit Capitoliului un sir nesfarsit de minciuni $i totul s-a transformat intr-o farsi. Asa c4 toate centrele au fost inchise si pasarile au fost aban- donate, pentru a muri in salbaticie. Numai c4 n-au murit. Masculii de gaita-lim- buta s-au imperecheat in schimb cu femele de sturz-zeflemitor, dand nastere unei specii cu totul noi de zburatoare, care puteau reproduce atat trilurile pasarilor, cat si cantecele oameni- lor. {si pierdusera abilitatea de a pronunta cu- vinte, dar incd mai puteau s4 mimeze o serie de sunete vocale umane, de la cele inalte ale cante- cului unui copil pana la tonurile grave ale unei voci barbatesti. $i puteau memora cantece. Nu 65doar cateva note, ci cantece intregi, cu multe versuri, dacd aveai rabdare s& canti pentru ele si daca le placea vocea ta. Tata avea o slabiciune aparte pentru gai- tele-zeflemitoare. Cand ne duceam la vanatoare, fluiera sau canta melodii complicate pentru ele si, dupa o pauza politicoasa, pasarile ti raspun- deau intotdeauna. Nu e tratata toata lumea cu un asemenea respect. Dar, cand canta tata, toate pasarile din jur amuteau si il ascultau. Avea o voce frumoasi, inalta si limpede, si atat de plina de viati, incat iti venea si razi si si plangi in acelasi timp. Nu m-am putut hotari sd continui acest obicei dupa moartea lui. Totusi, mica pa- sdre are ceva reconfortant. E ca $i cum as avea o particicd din tata cu mine, protejandu-ma. {mi prind brosa de cAmasa si, cu materialul verde-in- chis drept fundal, aproape imi pot imagina c4 gaita-zeflemitoare zboara printre copaci. Effie Trinket vine si ma ia la cina. O urmez pe culoarul ingust, care se clatina in toate par- tile, pana intr-o sala de mese cu peretii acoperiti de lambriuri lustruite. Induntru e o mas& pe care vesela e extrem de fragila. Peeta Mellark s-a asezat deja, in asteptarea noastrA, iar scaunul de lang el e gol. 66- Unde e Haymitch? intreaba Effie Trinket, cu un aer radios. - Ultima data cand l-am vazut, spunea cA vrea si tragi un pui de somn, rdspunde Peeta. ~ Ei, a fost 0 zi istovitoare, comenteazi ea. MA gandesc ca se simte usurata de absenta lui Haymitch, si cine ar putea s-o condamne? Felurile de mancare sosesc pe rand. O supa groasi de morcovi, salata de legume, cotlete de miel cu cartofi piure, branza si fructe, o praji- turd cu ciocolata. in timpul mesei, Effie Trinket ne reaminteste intruna sd lasdm loc, pentru ca mai urmeazi si altceva. Dar eu m4 indop fiindca n-am mai avut niciodatdé parte de asemenea manca&ruri $i fiindcd s4 pun pe mine cateva kilo- grame in plus e probabil cel mai bun lucru pe care-l pot face inainte de inceperea Jocurilor. ~ Macar voi doi sunteti bine-crescuti, spune Effie, cand termindm felul principal. Cei doi de anul trecut au mancat totul cu mainile, ca niste salbatici. Mi-au dat digestia complet peste cap. Perechea de anul trecut a fost alcdtuita din doi pustani din Filon care nu avusesera destuld mancare in nici una dintre zilele vietii lor. Iar cand aveau ce manca, bunele maniere din timpul mesei erau, cu siguranta, ultima lor preocupare. Peeta e fiul unui brutar. Mama ne-a invatat pe 67Prim $1 pe mine si mancim cum se cuvine, asa ca, da, stiu cum sa folosesc un cutit si o furculita. Dar detest comentariul lui Effie Trinket intr-o asemenea masur4 incat tin neaparat si mananc celelalte feluri cu degetele. Pe urma imi sterg miinile de fata de masa. Asta o face s strangi cu putere din buze. Acum, cand cina s-a incheiat, ma straduiesc din rasputeri sd nu vomit. Vad ca si Peeta e cam verde la fata. Stomacurile noastre nu sunt obis- nuite cu mese atat de bogate. Dar, daca sunt in stare si nu vomit fiertura lui Sae Unsuroasa, facuta din carne de soarece, maruntaie de porc si coaja de copac - o specialitate de iarna ~ sunt hotarata s4 rezist $i acum. Mergem intr-un alt compartiment, sd vedem reluarea extragerilor din intregul Panem. {ncearca sa le repartizeze pe toata durata zilei, astfel incat e de presupus c& pot fi urmarite toate in direct, insd numai oamenii din Capitoliu reusesc intr-adevar asta, pentru ca nici unul dintre ei nu trebuie sa fie de fata la vreo extragere. Le vedem pe toate, rand pe rand, numele stri- gate, voluntarii iesind din randuri sau, cel mai adesea, lipsa lor. Studiem chipurile pustanilor care ne vor fi rivali. Cateva imi ramAn in minte. Un baiat monstruos din Districtul 2, care iese 68in fata dintr-un salt, oferindu-se voluntar. O fata cu chip de vulpe si parul rosu, lucios, din Distric- tul 5. Un baiat cu un picior diform din Dis- trictul 10. Si, cel mai greu de scos din minte, o fata de doisprezece ani din Districtul 11. Are pielea si ochii de un maroniu intunecat, dar, in afara de asta, seamané foarte bine cu Prim, in pri- vinta inalrimii si a felului cum se poarta. Numai ca, dupa ce se urcd pe scend si se cer voluntari, nu se aude decat vajaitul vantului printre cladirile dar4panate din jur. Nimeni nu vrea sa-i ia locul. Districtul 12 e aratat la sfarsit. Strigarea nu- melui lui Prim, eu alergand pe urmele ei, ca vo- luntar. Nu-ti poate scdpa disperarea din vocea mea cand o imping pe Prim in spate, ca si cum mi-ar fi team cd nimeni n-o sd mA aud si cA o vor lua pe ea. Dar ma aud, bineinteles. fl vad pe Gale desprinzand-o de mine si ma privesc ur- cand pe scena. Comentatorii nu stiu exact ce-ar trebui s4 spund despre refuzul multimii de a aplauda. Salutul tacut. Unul subliniaza c4 Dis- trictul 12 a fost intotdeauna putin cam inapoiat, insa obiceiurile locale pot fi incantatoare. Ca la comanda, Haymitch cade de pe scena si ei scot gemete amuzante. E extras numele lui Peeta si el isi ocupa locul in tacere. Ne strangem mainile. Pe urma dau din nou imnul si programul se 69incheie. Effie Trinket e nemultumita de starea in care i s-a aflat peruca. - Mentorul vostru are multe de invatat des- pre imagine. Multe despre comportamentul in timpul unei transmisii de televiziune. Peeta rade pe neasteptate. ~ Era beat, spune el. Se imbata in fiecare an. ~ {n fiecare zi, adaug eu. Nu-mi pot retine un scurt zambet atotcunos- cator. Effie Trinket lasi impresia ci Haymitch are doar niste maniere grosolane care ar putea fi corectate de cateva sfaturi de-ale ei. - Da, suiera ea. E ciudat cd voua vi se pare amuzant. Stiti cd, in timpul Jocurilor, mentorul e parama voastra de salvare, legatura cu lumea. Cel care va da sfaturi, vi gaseste sponsori si ho- tdrdste ce daruri primiti. Pentru voi, mentorul poate fi diferena dintre viata $i moarte! Exact in clipa aceea, Haymitch intra in com- partiment clatinandu-se. - Am pierdut cina? intreabi el, cu voce neclara. Pe urma vomita si cade in mizeria impros- cata pe toat4 suprafata covorului scump. ~ Asa c& radeti mai departe! spune Effie Trinket. Ocoleste balta de voma topaind in pantofii ei cu varf ascurit si pardseste incdperea in graba. 704 Pentru cateva clipe, eu si Peeta ne privim mentorul incercand s& se ridice din porcaria respingatoare $i alunecoasa care i s-a revarsat din stomac. Duhoarea de vomi si de alcool ne- rafinat imi aduce cina in gat. Schimbam o pri- vire. Evident cd nu e mare lucru de capul lui Haymitch, dar Effie Trinket are dreptate intr-o singurA privinta, odata intrati in arena, el e tot ce ne mai ramane. Ca si cum ne-am fi pus de acord fara vorbe, il ludm fiecare de cate un brat si il ajutam sa se salte in picioare. ~M.-am impiedicat? ne intreaba. Miroase urat. Se freacd la nas cu mana murdara, manjindu-si fata cu vom. ~ Te ducem in camera dumitale, spune Peeta. Te spalam un pic. fl ducem in compartimentul lui, pe jumatate ghidandu-l si pe jumatate carandu-l. De vreme ce nu-l putem intinde pur si simplu pe cuvertura brodata a patului, il taram in cada si dim dru- mul la dus. El abia daca baga de seama. -E OK, imi spune Peeta. De-acum ma ocup eu. 71Nu ma pot impiedica sa simt un strop de re- cunostinta, fiindca sa-] dezbrac pe Haymitch, sd-i spal voma din parul de pe piept si sa-] var in pat e ultimul lucru pe care mi-l doresc. E posi- bil ca Peeta sa-ncerce sa-i facd impresie bund, sa ajunga favoritul lui dupa inceperea Jocurilor. Dar, tinand cont de starea in care se afla, Hay- mitch n-o sa-si reaminteascd maine nimic din toate astea. - Bine, raspund. Pot sa-l trimit pe unul dintre tipii din Capitoliu sA te ajute. In tren sunt cAti vrei. Gatind pentru noi. Servindu-ne. Pazindu-ne. Misiunea lor e s4 ne poarte de grija. - Nu. Nuw-i vreau, zice Peeta. Dau din cap si m4 indrept spre camera mea. {nteleg ce simte Peeta. Nici eu nu suport s&-i vad in fata ochilor. Dar sa-i pui si se ocupe de Haymitch ar fi o micd razbunare. Asa ca ma intreb de ce insista el s& aiba grija de betiv si imi spun, pe neasteptate: Din cauzd cd e bun din fire. Exact asa cam mi-a dat mie painea, din bundtate. Ideea imi starneste o scurtd tresarire. Un Peeta Mellark bun la suflet e mult mai periculos dect unul nemilos. Oamenii cu suflet bun au un fel al lor de a mi se strecura in inimé, prin- zand radacini. Nu-l pot lasa pe Peeta sa facd 72asta. Nu acolo unde mergem. Ma hotarasc ca, de-acum inainte, si am cat mai putin de-a face cu fiul brutarului. Cand ajung inapoi in camera mea, trenul se opreste in dreptul unei platforme de alimen- tare. Deschid repede fereastra, arunc afara fur- securile pe care mi le-a dat tatal lui Peeta si o inchid trantind-o. Nu mai vreau. Nu mai vreau nimic, de la nici unul dintre ei. Din nefericire, pacheyelul cu fursecuri se izbeste de pamant si se deschide intr-un strat de papadii de langa sine. Nu vad imaginea decat o clip4, fiindca trenul se pune din nou in miscare, dar e suficient. Suficient ca sé-mi aduc aminte de cealalta papadie, pe care mi-a cAzut privirea in curtea scolii, cu ani In urmi... Tocmai imi luasem ochii de la chipul invine- fit al lui Peeta Mellark, cand am zarit papadia si am stiut cd speranta nu era pierduta. Am rupt-o cu grija si m-am intors in graba acasé. Am insfa- cat o galeata si pe Prim de mana, ne-am indreptat spre pajiste si, da, era impestritata de buruieni cu cap galben. Dupa ce le-am cules, am scotocit pe langa gard, pe o lungime de vreun kilometru si jumatate, pana ce am umplut galeata cu papa- dii de salata, cu tulpini si cu flori. {n seara aceea 73ne-am indopat cu salata de pApAdie si cu restul de paine. - Ce altceva? m-a intrebat Prim. Ce altceva mai putem gasi de mancare? - O multime de lucruri, i-am promis eu. Nu trebuie decat s4 mi le reamintesc. Mama avea un caiet pe care-| adusese cu ea de la spiterie. Paginile erau coli vechi de perga- ment acoperite cu desene de plante, realizate in tus. Paragrafe ingrijit scrise iti spuneau cum se numesc, de unde sa le aduni, cand infloresc, care e intrebuintarea lor medicala. Dar tata adaugase alte insemnari. Despre plante comestibile, nu medicinale. Papadii, rumeioare, cepe salbatice, pini. Eu si Prim ne-am petrecut restul noptii studiind cu atentie toate acele pagini. A doua zi era liber’, nu trebuia sA mergem la scoala. M-am invartit o vreme pe marginea Pajistii dar, in cele din urm4, mi-am adunat cu- rajul si am trecut pe sub gard. Era prima oard cand ma aflam acolo singurd, fara s& fiu aparata de armele tatei. Dar am regasit in scorbura unui copac micul arc si sagetile pe care mi le facuse. Probabil c4, in ziua aceea, nu m-am afundat in padure mai mult de douazeci de metri. fn cea mai mare parte a timpului, am stat cocotata intr-un stejar batran, sperand s& treacd vreun vanat prin 74apropiere. Dupa cateva ore, am avut norocul de a ucide un iepure. Mai omorasem cAfiva iepuri {nainte, sub indrumarea tatei. Insi de data asta m-am descurcat singura. Nu mai mancasem carne de luni de zile. Se pare c4 vederea iepurelui a trezit ceva in mama. S-a ridicat, l-a jupuit si a facut o tocana, adaugand legume culese de Prim. Pe urma4 a redevenit con- fuza si s-a intors in pat, dar, cand a fost gata man- carea, am facut-o s4 m4nance un castron plin. Padurea a devenit salvatoarea noastra si in fiecare zi ma aventuram ceva mai adanc in sanul ei. La inceput eram inceatd, ins& hotarata sa fac rost de mancare. Furam oud din cuiburi, prin- deam pesti in plase, reuseam uneori sd vanez cate o veverita sau cate un iepure pentru tocana si culegeam diverse plante care mi se iveau sub picioare. Plantele sunt inselatoare. Multe sunt comestibile, dar o inghititur4 din altele te poate ucide. Comparam plantele culese cu desenele tatei, verificand intotdeauna de mai multe ori. Mi-am tinut familia in viata. La inceput, orice semn de pericol, orice urlet indepartat, orice trosnet inexplicabil de creanga mi trimitea in fuga inapoi, catre gard. Pe urma am inceput sf risc, cijarandu-ma in copaci ca s4 scap de cainii salbatici, care se plictiseau repede 75si isi vedeau de drum. Ursii si felinele traiau mult mai departe, poate din cauza ca nu le placea duhoarea de carbune a districtului nostru. Pe 8 mai, am intrat in cladirea Justitiei, m-am inscris pentru teser4 si am dus acas4 prima mea ratie de cereale si de ulei, in cdruta de jucdrie a lui Prim. Aveam dreptul sa fac acelasi lucru pe data de 8 a fiecarei luni. Bineinteles ci nu m-am putut opri din vanatoare si din cules. Cerealele nu erau suficiente ca s4 putem trai si trebuia si mai cump&ar4m si alte lucruri, sdpun, lapte, haine. Am inceput s4 vand in Vatra toata man- carea care nu ne era absolut necesara. {mi era fricd s4 intru in locul ala fara sa-l am pe tata alaturi, dar oamenii il respectasera si m-au accep- tat. La urme urmelor, vanatul e vanat, nu con- teazd cine l-a ucis. Vindeam $i la usile din dos ale clientilor bogati din oras, incercand sa-mi aduc aminte tot ce-mi spusese tata si invatand in acelasi timp cateva trucuri. Macelarul cumpara iepuri, dar nu si veverite. Brutarului fi placeau veveritele, dar trebuia sa faci targul numai cand nu era nevasta-sa prin preajma. Sefului Aparato- rilor Pacii fi placeau curcanii salbatici. Primarul avea O pasiune pentru fragi. Catre sfarsitul verii, imi spalam fata si mai- nile intr-un laculet, cand am observat plantele 76care cresteau in jurul meu. Flori cu trei petale albe. Am ingenuncheat in apa, afundandu-mi degetele in malul moale, si mi-am scos apoi mainile pline de rAdacini. Tuberculi mici, albastrui, care nu seam&na prea mult cu carto- fii dar care, fieryi sau copfi, au un gust tot atat de bun. - Katniss!, am spus, cu voce tare. E planta de la care imi vine numele. $i am auzit vocea tatei, glumind: - Atata timp cat te poi gasi pe tine insdti, n-o s4 rabzi niciodata de foame. Mi-am petrecut ore intregi rascolind fundul apei cu degetele picioarelor sau cu un bay si adu- nand tuberculii care pluteau la suprafata. fn seara aceea ne-am ospatat cu peste si cu radacini de katniss si, pentru prima oar4 dupa luni de zile, ne-am simtit toate prea satule. Treptat, mama a revenit aldturi de noi. A inceput si se ocupe de curatenie, s& gateasca si s4 conserve pentru iarn4 o parte din hrana pe care o aduceam. Oamenii faceau trocuri cu noi sau ne dadeau bani pentru leacurile ei. {ntr-o zi am auzit-o cantand. ' Numele dat de indienii Algonquin unei varietati de sAgeata apei (n. tr.). 77Prim era incantat4 s-o aib&’ inapoi, dar eu stateam cu ochii in patru, asteptandu-ma sa dis- para iarasi. N-aveam incredere in ea. Iar 0 mica parte diforma din interiorul meu o ura pentru slabiciunea si pentru neglijenta ei, pentru lunile cumplite prin care ne facuse s4 trecem. Prim a iertat-o, dar eu am facut un pas inapoi, indepar- tandu-ma de mama mea, am indltat un zid care si ma apere de nevoia de ea si intre noi nimic n-a mai fost niciodata la fel. Acum o s4 mor fara sa fi rezolvat vreodata asta. Ma gandesc cum am fipat azi la ea, in cladirea Justitiei. I-am spus, totusi, cd o iubesc. Poate asa se reechilibreaza totul. Ma holbez o vreme pe geam, dorindu-mi sa pot deschide iarasi fereastra, dar nu stiu ce s-ar putea intampla la o vitez4 atat de mare. in de- partare se vad luminile unui alt district. 7? 10? Habar n-am. Ma gandesc la oameni, in casele lor, pregatindu-se de culcare. [mi imaginez casa mea, cu obloanele bine inchise. Oare ce fac ele acum, mama si Prim? Au fost in stare s4 ma- nance la cina? Tocana de peste si fragii? Sau zac neatinse in farfurii? Au urmiarit reluarea eveni- mentelor zilei la vechiul televizor prapadit de pe masa lipita de perete? Sigur c4 au mai fost si alte lacrimi. Oare mama se fine tare, e puternic4 78de dragul lui Prim? Sau a inceput deja si se piarda, lasand greutatea lumii pe umerii fragili ai surorii mele? Prim o sa doarma cu mama in noaptea asta, fara nici o indoiala. Gandul la batranul si jego- sul Buttercup, postandu-se in pat ca si vegheze asupra lui Prim, ma alina. Daca sora mea 0 sa planga, motanul o sa i se strecoare in brate si o sa stea acolo, incovrigat, pana ce ea o sa se linis- teascd si-o s4 adoarma. {mi pare atat de bine cA nu l-am inecat. Imaginandu-mi casa mea, simt durerea singu- ratatil. Ziua asta e nesfarsita. Oare azi-dimineata am mancat mure impreuna cu Gale? Pare sa fi fost cu o viaté in urma. Ca un vis lung, trans- format in cosmar. Poate, daci adorm, o si ma trezesc din nou in Districtul 12, acolo unde mice locul. Probabil ca sertarele adapostesc nenuma- rate camisi de noapte, dar m4 mulfumesc s4-mi scot bluza si pantalonii si mA urc in pat in lenje- ria de zi. Cearsafurile sunt dintr-un material moale, mitasos. O cuvertur’ groasd, pufoas’, m4 incalzeste imediat. Dac4 am de gand s& plang, acum e momen- tul. Dimineara 0 s4 pot spala dezastrul lasat de lacrimi pe fatd. Dar lacrimile nu vin. Sunt prea 79obosit4 sau prea amortitd ca s4 plang. Singurul lucru pe care-l simt e dorinta de a ma afla in alta parte. Asa cd las trenul si ma legene, pur- tandu-m catre uitare. Lumina cenusie se strecoar4 printre perdele cand mi trezeste un glas volubil. O aud pe Effie Trinket strigandu-mi s4 mi trezesc. — Sus, sus, sus! O sa fie o zi mare, mare, mare! Incerc si-mi imaginez, pentru o clipa, ce-ar putea fi in capul acestei femei. Ce ganduri i-] um- plu cand e treaz4? Ce vise i-l cutreiera noaptea? N-am nici cea mai vaga idee. {mi pun din nou hainele verzi, de vreme ce nu sunt cu adevdrat murdare, doar usor mototolite fiindcd si-au petrecut noaptea pe podea. Degetele mele traseaza un cerc in jurul micii gaite-zeflemi- toare de aur si ma gandesc la pAdure, la tata, apoi la mama si la Prim trezindu-se, nevoite si mearg4 mai departe. Am dormit cu parul strans in impletitura complicata facuta de mama pentru extragere si nu araté prea rau, asa c4 il las cum e, N-are impor- tanta. Acum nu putem fi departe de Capitoliu. $i, odata ajunsi in oras, stilistul meu o sa decida cum trebuie s& arat la ceremonia de deschidere din seara asta. Sper doar cA o s dau peste unul care nu crede c4 nuditatea e ultima tendintd a modei. 80Cand intru in vagonul restaurant, Effie Trin- ket trece pe lang& mine, aproape atingandu-ma, avand in mana o ceasca plina cu cafea neagra. MurmurA obscenitati cu voce abia auzita. Cu fata puhava si rosie de pe urma slabiciu- nilor pe care si le-a permis in ziua precedenta, Haymitch rade pe infundate. Peeta tine in mana o chifla si pare oarecum stanjenit. — Stai jos! Stai jos! spune Haymitch, flutu- randu-si mana cAtre mine. fn clipa cand mi las si alunec pe scaun, sunt servita cu o farfurie imensa, plina cu mancare. Oua, sunc4, un morman de cartofi prajiti. Un castron cu fructe sta intr-o frapierd, ca s4 ramana rece. Chiflele din cosul care imi este pus in fat i-ar ajunge familiei mele pentru o saptamana. E si o sticla eleganta, cu suc de portocale. Cel pu- fin asta cred eu cd este. N-am simtit gustul por- tocalelor decat o singur4 data, de Anul Nou, cand tata a adus una ca tratatie speciala. O cana cu cafea. Mama ador4 cafeaua, pe care nu ne-o putem permite aproape niciodata, dar mie mi se pare amar4 si diluata. O cana mare, maronie, cu ceva ce n-am mai vazut niciodata. ~ Ei ti spun ciocolata calda, zice Peeta. E buna. Iau o inghiritura din lichidul fierbinte, dulce si cremos, si ma strabate un fior. Desi restul 81mancArii imi face cu ochiul, o ignor pana cand imi golesc cana. Pe urma ma indop cu fiecare imbucatura pe care o pot inghiti, ceea ce re- prezinta o cantitate substantiala, avand grija sa nu intrec mdsura cu felurile cele mai abun- dente. Mama mi-a spus 0 data cd m4nanc intot- deauna ca $i cum m-as teme ca n-o sd mai vad mancare niciodata. ~ N-o s& mai vad pana n-aduc eu alta acasa, i-am raspuns. Ceea ce i-a inchis gura. Cand stomacul meu pare gata sa plesneasca, mi las pe spate si imi privesc comesenii. Peeta incd mai manancA, rupand bucatele de chifla si afundandu-le in ciocolata calda. Haymitch n-a dat cine stie ce atentie farfuriei, dar di de dusci un pahar cu suc rogu, pe care il tot subtiaz4 cu un lichid limpede dintr-o sticla. Judecand dupa miros, e un soi de bauturd spirtoasé. Nu-l cunosc pe Haymitch, dar l-am vazut adesea in Vatra, aruncand pumni de bani pe tejgheaua unei femei care vinde rachiu alb. O sa fie incoerent cand ajungem la Capitoliu. {mi dau seama ca 1] detest pe Haymitch. Nu e de mirare c4 tributurile din Districtul 12 n-au _ niciodata vreo sansa. Nu e numai fiindc4 suntem subnutriti si ne lipseste antrenamentul. Unii au 82fost totusi destul de puternici ca s& poata reusi. Dar gasim rareori sponsori $i asta explicd in mare parte de ce. Bog&tanii care sustin tributurile ~ fie fiindca au pariat pe ele, fie pur si simplu pentru dreptul de a se lauda c4 au ales un invingator - vor sa trateze cu cineva mai stilat. - Vasazica, e de asteptat s4 ne dai sfaturi, fi spun lui Haymitch. ~ Uite unul. Ramaneti in viata, spune el si izbucneste in ras. Schimb o privire cu Peeta inainte de a-mi aminti ci nu mai am nimic de-a face cu el. Sunt surprins4 vizAnd duritatea din ochii lui. in ge- neral pare atat de blajin. -E foarte amuzant, spune el. Loveste brusc paharul din mana lui Hay- mitch. Izbit de podea, paharul se face ,andari, expediind spre partea din spate a trenului pica- turi grabite de lichid rogu. ~ Dar nu pentru noi. Haymitch se gandeste la asta o clipa, apoi il loveste pe Peeta in falcd, trantindu- de pe scaun. Cand se rasuceste, dand si se intinda dupa alcool, imi infig cuitul in masa, intre mana lui si sticla, aproape atingandu-i degetele. Ma incordez ca s4-i parez lovitura, care nu vine. In schimb, se asazA din nou si ne priveste chioras. 83- Ei, ce facem aici? zice el. Chiar m-am ales cu o pereche de luptatori anul asta? Peeta se ridicd de pe dusumea si isi umple cau- sul mainii cu gheata de sub castronul cu fructe. DA sa si-o apropie de semnul rogu de pe falca. ~ Nu, spune Haymitch, oprindu-l. Las vana- taia sA apara. Publicul o sa creada ca te-ai incdie- rat cu alt tribut incd dinainte de a intra in arena. - Asta-i impotriva regulamentului, spune Peeta. - Numai daca esti prins. Vanataia o si dea de ingeles ca te-ai batut si n-ai fost prins $i e cu atat mai bine, riposteazi Haymitch. Se intoarce in directia mea. in afard de masi, poti s4 mai lovesti si altceva cu cutitul ala? Arma mea e arcul cu sageti. Dar mi-am pe- trecut o buna bucata de timp $i aruncand cutite. Uneori, dupa ce ai lovit un animal cu o sageata, e bine sA infigi si un cutit in el inainte de a te apropia. {mi dau seama ca, dacd vreau si am parte de atentia lui Haymitch, acum e momen- tul sa-l impresionez. Smulg cutitul din masi, il prind de lamé, apoi il arunc in peretele din par- tea opusa a camerei. De fapt, sper s4 reusesc sa-l infig zdravan, dar nimereste in imbinarea dintre doua lambriuri, facandu-ma s4 par mult mai buna decat sunt. 84- Treceti acolo. AmAndoi, zise Haymitch, aratand cu capul catre mijlocul incAperii. Ne supunem, si el se invarteste in jurul nostru, impungandu-ne din cand in cand ca pe animale, verificandu-ne muschii $i studiindu-ne fetele. ~ Ei, nu sunteti pe de-a-ntregul lipsiti de spe- ranya. Pareyi buni. $i, odata intrayi pe mana stilistilor, o sa fiti destul de atragatori. Nici eu, nici Peeta nu punem asta la-ndoiala. Jocurile Foamei nu sunt un concurs de fru- musete, dar tributurile cele mai aratoase par s4 atragd intotdeauna cei mai multi sponsori. - Foarte bine, o si facem o intelegere. Nu va legati de bautura mea, iar eu o sa fiu destul de treaz ca sa v-ajut, spune Haymitch. Dar nu trebuie si-mi iesiti din vorba. Nu e cine stie ce intelegere, dar e un pas urias fati de acum zece minute, cand n-aveam nici un indrumator. ~ Perfect, incuviinteaza Peeta. - Asadar, ne ajuti, spun eu. Cand ajungem in arena, care-i cea mai buna strategie la Cornul Abundentei pentru cineva... - Toate lucrurile la timpul lor. Peste cateva minute ajungem in gard. O sa fiti dati in grija stilistilor vostri. N-o s4 va convind ce-or sd va 85faca. Dar, indiferent ce s-ar intampla, nu va impotriviti, ne sfatuieste Haymitch. ~- Dar..., incep eu. - Nici un dar. Nu va impotriviti, zice el. Ta sticla cu alcool de pe masa si pardseste va- gonul. Usa inca se mai balanseaza in urma lui, cAnd se face intuneric. Inauntru mai sunt c4- teva lumini, dar afara e ca si cum s-ar fi lasat din nou noaptea. {mi dau seama cA trebuie sa fim intr-unul dintre tunelurile care strapung muntii, ducand spre Capitoliu. Muntii sunt bariera na- tural4 care il desparte de districtele dinspre rasarit. E aproape imposibil si patrunzi dinspre est, altfel decat prin tuneluri. Acest avantaj geo- grafic a fost un factor major care a dus la infran- gerea districtelor in razboi, infrangere in urma careia am ajuns sa fiu azi tribut. Fiind nevoiti sa escaladeze muntii, rebelii au devenit tinte usoare pentru fortele aeriene ale Capitoliului. fn trenul ce aleargi in vitezi, eu si Peeta Mellark pastram tacerea. Tunelul nu se mai sfarseste, iar eu ma gandesc la tonele de piatra care ma despart de cer si mi se strange inima. Nu-mi place sa fiu inchisa astfel in stanca. mi aduce aminte de mina si de tata, prins in cursa, nereusind sa iasd la lumina zilei, ingropat pe vesnicie in intuneric. 86Trenul incepe in sfarsit si incetineasca si lu- mina stralucitoare inunda brusc compartimen- tul. Nu ne putem abtine. Alergim amandoi la fereastra, dornici si vedem ceea ce n-am mai vazut decat la televizor, Capitoliul, capitala Pa- nemului. Camerele de luat vederi nu ne-au min- fit in privinta grandorii sale. Daca au denaturat ceva, atunci le-au sc4pat intreaga maretie a cladi- rilor ce scanteiaz4 intr-un curcubeu de nuante, inalyandu-se dominatoare in vazduh, masinile stralucitoare ce strabat strazile largi, pavate, oa- menii cu haine ciudate, cu pieptanaturi bizare si cu fetele vopsite, care n-au ramas niciodata fla- manzi la ora mesei. Toate culorile par artificiale, rozul e prea intens, verdele e prea stralucitor, gal- benul e dureros pentru ochi, ca bomboanele ma- sive, de forma unor discuri plate, pe care nu ne permitem niciodataé si le cumparim de la cofetaria minuscula din Districtul 12. Cand recunosc un tren cu tributuri care intra in oras, oamenii incep s4 ne arate nerabdatori cu degetul. Ma indepartez de fereastra, ingreposata de entuziasmul lor, stiind ca de-abia asteapta s4 ne vada murind. Dar Peeta ramane pe pozitie, facand de fapt cu mana si zambind cAtre multi- mea de gura-casc4. Se opreste abia cand trenul intr4 in gard, scoyandu-ne din raza vederii lor. 87Ma& vede holbandu-mé la el si ridicd din umeri. ~ Cine stie? spune. Unii dintre ei ar putea fi bogati. L-am judecat gresit. {mi aduc aminte tot ce-a facut incepand din momentul extragerii. Stran- gerea prieteneasca de mana. Tatal lui, aparand cu fursecurile $i promitand sd-i dea de mancare lui Prim... oare Peeta ]-a pus sa faca asta? Lacri- mile lui din gard. Faptul ca s-a oferit si-l spele pe Haymitch pentru ca apoi sa-l provoace, in dimineata asta, cand abordarea tip baiat-bun a parut s4 dea gres. $i mana fluturata acum de la geam, incercand deja s4 castige multimea. Stradania de a pune toate piesele cap la cap nu s-a incheiat inc’, dar simt ci in mintea lui ia fiinta un plan. Nu si-a acceptat moartea. Se stra- duieste deja din greu ca s4 ram4na in viata. Ceea ce inseamna si ci bunul Peeta Mellark, baiatul care mi-a dat paine, se straduieste deja din greu s4 ma ucida. H-4-4-4-r-s! Scrasnesc din dinti cand Venia, fe- meia cu parul acvamarin si tatuaje aurii deasupra 88sprancenelor, smulge o bucata de panza de pe pi- ciorul meu, odata cu parul de sub ea. - Scuze! spune cu voce pifigdiata si cu accen- tul ei prostesc, de Capitoliu. Esti atat de paroasa! De ce vorbesc oamenii astia pe tonuri atat de inalte? De ce 0 fac abia deschizandu-si gura? De ce fiecare dintre frazele lor urca spre final, de parca ar pune o intrebare? Vocale ciudate, cuvinte retezate $i intotdeauna un suierat la li- tera s... nu e de mirare cd e imposibil s4 nu-i maimufiaresti. Venia capata ceea ce ar trebui sa fie o expre- sie compatimitoare. ~ Vesti bune, totusi. Asta e ultima. Esti gata? Mi prind bine de marginile mesei pe care stau si dau din cap. Ultima fas lipita de parul de pe picior e dezradacinata cu o smucitur4 dureroasa. Sunt la Centrul de Remodelare de mai bine de trei ore $i incd nu mi-am intalnit stilistul. Se pare cA nu e interesat si ma vada inainte ca Ve- nia $i ceilalti membri ai echipei mele de prega- tire sd se ocupe de anumite probleme evidente. Dintre care au facut parte frecarea trupului cu o spuma grunjoasa, care a indepartat nu numai murdaria, ci si cel putin trei straturi de piele, transformarea unghiilor in obiecte cu aspect uniform si, in primul rand, indepartarea parului 89de pe corp. Bratele, picioarele, trunchiul, subsu- orile si o parte din sprancene au fost deposedate de orice fir, ldsandu-mi ca pe o pasare jumulita, gata de fript. Nu-mi place. Imi simt pielea infla- mata, chinuita de usturime $i extrem de vulne- rabila. Dar am respectat partea mea de intelegere cu Haymitch, de pe buze nu mi s-a desprins nici un protest. - Te descurci foarte bine, spune un tip pe nume Flavius. fsi scutura buclele spiralate si isi intinde pe buze un strat proaspat de ruj violet. Daca exista ceva pe care sd nu-l pot suporta e un plangacios. Ungeti-o! Venia si Octavia, o femeie durdulie, al carei intreg trup a fost vopsit intr-o nuanta palida de verde ca mazdrea, ma ung cu o lotiune la inceput usturatoare, dar care imi calmeazd apoi pielea ju- puitd. Pe urma mA dau jos de pe masa si imi scot halatul subtire pe care mi s-a ingaduit s&-l port, cand dezbracandu-l, cand imbrdcandu-l. Stau acolo, complet despuiata, pe cand cei trei se in- vartesc in jurul meu, folosind pensete ca s4-mi indeparteze ultimele fire de par. Stiu ca ar tre- bui s4 ma simt jenata, dar ei seamna atat de putin a oameni, incat prezenta lor imi pare un trio de pasari bizar colorate care ar ciuguli la picioarele mele. 90Cei trei fac un pas inapoi si isi admira opera. ~ Excelent! Acum ar&ti aproape ca o fiinta umana! zice Flavius si rad cu totii. Imi silesc buzele si schiteze un zambet, aratandu-le cat de mare imi e recunostinta. - V4 mulrumesc, spun, cu voce suava. in Dis- trictul 12 nu ne prea straduim sa aratam bine. Asta fi castigd pe de-a-ntregul. ~ Sigur cd nu, biata de tine! zice Octavia, in- clestandu-si mainile, indurerata pentru mine. - Dar nu-ti face griji, adaugd Venia. Cand ter- mina Cinna cu tine, o sa fii absolut superba! - Ti-o promitem. Stii, acum, cand am scapat de par si de murdirie, nu arati rau de loc! spune Flavius, incurajator. S4-] chemam pe Cinna! Se napustesc afara din incdpere. E greu sa-mi urasc echipa de pregatitori. Sunt niste idioti atat de desavarsiti. Cu toate astea, stiu ca, intr-un mod bizar, se straduiesc sincer si ma ajute. Ma& uit la peretii si la podeaua de un alb rece $i rezist impulsului de a-mi reimbraca halatul. Acest Cinna, stilistul meu, m-ar pune probabil si mi-l scot imediat. In schimb, miinile mi se duc spre coafura mea, singura parte a trupului pe care echipa pregatitoare a primit instructiuni s-o lase in pace. Degetele mele ating usor cosi- tele matdsoase aranjate de mama cu atata grija. 91Mama. Am ldsat rochia ei albastr4 si pantofii pe podeaua vagonului de tren, fara sd ma gandesc nici o clipa s4 le recuperez, si incerc si pAstrez o parte din ea, din cdminul meu. Acum as vrea s-o fi facut. Usa se deschide si intra un barbat tanar, care trebuie si fie Cinna. Infarisarea lui e atat de na- turala, incat m4 surprinde. Cei mai multi dintre stilistii intervievati la televiziune sunt atat de vopsiti, atat de tatuati, atat de modificati chirur- gical, incat arata grotesc. Dar nuanta de castaniu a parul lui scurt pare naturala. Poarta o cdamasa simpla, neagrA si pantaloni. Singura concesie fa- cuta autoalterdrii pare sa fie machiajul de un au- riu metalic al pleoapelor, aplicat cu discretie. Scoate in evident4 punctele aurii din ochii lui verzi. $i, in ciuda dezgustului meu fata de Capi- toliu si de moda lui hidoasa, nu pot s4 nu observ cat de atragator este. - Bund, Katniss. Sunt Cinna, stilistul tau, spune el cu voce joasa, cumva lipsita de afecta- rea Capitoliului. - Buna, ma aventurez eu, cu prudenti. - Acorda-mi o clip4, in ordine? ma intreaba. Se roteste in jurul trupului meu gol, fara sa ma atinga, dar plimbandu-si ochii pe fiecare 92centimetru. Rezist tentatiei de a-mi incrucisa bratele la piept. - Cine fi-a aranjat parul? - Mama, rdspund. - E frumos. Cu adevirat clasic. $i intr-un echilibru aproape perfect cu profilul tau. Are degete foarte indemanatice, comenteazi el. MA asteptasem s& apard cineva inzorzonat, cineva mai batran, striduindu-se cu disperare s4 para tanar, cineva care si ma priveasca de parc as fi o bucata de carne ce trebuie preparata pen- tru a fi asezata pe platou. Cinna nu e nimic din toate astea. - Esti nou, nu-i asa? fl intreb. Cred ci nu te-am mai vazut pand acum. Majoritatea stilistilor sunt figuri familiare, constante in mereu schimbatorul rezervor de tri- buturi. Unii se invart in jurul lui de cand mA stiu. - Da, dsta e primul meu an la Jocuri, spune Cinna. - Aga cd ti-au dat Districtul 12, zic eu. Nou-venitii ajung in general s4 se ocupe de noi, de cel mai neatragitor district. - Euam cerut Districtul 12, spune el, fara sa adauge alte explicatii. Ce-ar fi sa-ti pui halatul si s4 stim de vorba? 93{mi trag halatul in timp ce il urmez intr-un salonas. Doua canapele rosii, fara in fayd, de o parte si de alta a unei mese joase. Trei pereti sunt albi, iar al patrulea e in intregime de sticla, o fe- reastra citre oras. Judecand dupa lumina, imi dau seama c4 trebuie sa fie cam pe la amiaza, desi cerul insorit a fost acoperit de nori. Cinna ma invita s{ ma asez pe una dintre canapele si se in- staleaza vizavi de mine. Apasd un buton din late- ralul mesei. Tablia se despica si de sub ea se inalt4 o a doua, pe care se afld pranzul nostru. Pui si bucati de portocala intr-un sos cu smantand, pe un asternut de cereale de un alb sidefat, boabe minuscule de mazare, ceap, chifle in forma de flori si, ca desert, o budinca de culoarea mierii. Incerc si ma imaginez pregitind eu insdmi un asemenea pranz, la noi acasd. Puii sunt prea scumpi, dar m-as putea descurca vanand un curcan salbatic. Apoi as avea nevoie de un al doi- lea curcan, pe care sa-l schimb pe o portocala. Laptele de capra ar trebui s4 inlocuiasc4 sman- tana. Mazire putem cultiva in gradina. Ar trebui si culeg cepe salbatice din padure. Nu recunosc cerealele, cele din ratia primita pe tesere, odata preparate, capt aspectul neatragator al unui terci maroniu. Chiflele fanteziste inseamna un alt troc cu brutarul, valorand probabil doua sau 94trei veverite. Cat despre budinca, nici macar nu sunt in stare si ghicesc din ce e facutd. Zile intregi de vanatoare si de cules pentru o singura masa, care n-ar fi decat un substitut sdracacios al versiunii din Capitoliu. Ma intreb cum o fi sd trdiesti intr-o lume unde mancarea apare la o apdsare pe buton? Cum micas petrece orele pe care le dedic acum scotocirii prin padure in cdutarea hranei, daca ea ar fi atat de usor de c4patat? Ce fac toata ziua oamenii Astia din Capitoliu, in afara de a-si im- podobi trupurile si de a astepta sA soseascd un nou transport de tributuri care s4 intre in joc $i s4 moar spre amuzamentul lor? {mi ridic privirea si vid ochii lui Cinna atintifi asupra mea. - Cat de vrednici de dispret trebuie sa-ti parem, spune el. A deslusit asta pe fata mea sau mi-a citit cumva gandurile? Insi are dreptate. Sunt, cu totii, o gramada detestabila de putregai. - N-are importantd, spune Cinna. Asadar, Katniss, despre costumul tau de la ceremonia de deschidere. Partenera mea, Portia, este sti- lista colegului tau tribut, Peeta. Jar ideea noas- tra din acest moment este si va imbracdm in costume complementare, adaugi el. Dupd cum 95stii, se obignuieste ca ele s& reflecte specificul districtului. E de asteptat ca, la festivitatea de deschidere, s4 purtém ceva care s4 sugereze principala acti- vitate din districtul nostru. Districtul 11, agri- cultura. Districtul 4, pescuitul. Districtul 3, fabricile. Ceea ce inseamna cA, fiind din Distric- tul 12, eu si Peeta o sd purtam un soi de costume de mineri. Deoarece salopetele labartate ale aces- tora nu sunt deosebit de avantajoase, tributurile noastre capata, de obicei, costume sumare $i casti cu lampa. {ntr-un an au fost goi golugi si acoperiti cu o pulbere neagra, ce sugera praful de carbune. E intotdeauna groaznic $i nu te ajuta cu nimic s& castigi favorurile multimii. Ma pregatesc pentru ce e mai rau. - Vas&zic4, 0 sé port un costum de miner? intreb, sperand c4 n-o sa fie indecent. - Nu tocmai. Vezi tu, eu si Portia suntem de parere cd un asemenea costum a fost folosit prea des. Nimeni n-o s4-si aduc4 aminte de voi daca purtati asa ceva. $i suntem amandoi de parere ca sarcina noastrA este sa facem tributurile din Dis- trictul 12 de neuitat, spune Cinna. O sa fiu dezbracatd, cu sigurantd, ma gan- desc eu. 96- Asa ca, in loc s4 ne concentram asupra mi- neritului in sine, o sA ne concentram asupra carbunelui, continua Cinna. Dezbracatd si acoperitd de praf negru, ma gandesc. - Sice facem cu carbunele? fl ardem, adauga el. Ti-e frica de foc, Katniss? Tmi vede expresia fetei si zambeste larg. Peste cateva ore, port fie cea mai senzatio- nala, fie cea mai ucigdtoare costumatie din cere- monia de deschidere. Un costum simplu, negru, mulat, care ma acopera de la glezne pana sub barbie. Cizme stralucitoare din piele, legate cu sireturi sub genunchi. insa capa din fAsii porto- calii, galbene si rosii $i toca asortata sunt cele care imi definesc infatisarea. Cinna are de gand sa le aprinda chiar in clipa cand carul nostru de lupta va porni pe strazi. - Bineinteles cd nu sunt flacari adevarate, e doar un foc artificial, inventat de mine si de Portia. O sa fii in deplina siguranta, imi ex- plica el. Dar eu nu sunt convinsa cd n-o sa fiu pe de- plin prajita in momentul cand o s-ajung in centrul orasului. Chipul meu are un machiaj relativ saraca- cios, doar cate o subliniere ici si colo. Parul 97mi-a fost periat, apoi impletit si lasat sa atarne pe spate, in stilul meu obisnuit. - Vreau si fii recunoscuta de public cand te vei afla in arena, spune Cinna, visdtor. Katniss, fata care a fost in foc. {mi trece prin minte ca sub masca purtaril lui calme $i firesti se ascunde un nebun. fn ciuda revelatiei avute dimineata in pri- vinta caracterului lui Peeta, ma simt intr-adevar usurati cand isi face aparitia, purtand un cos- tum identic. Stilista lui, Portia, si echipa ei il insotesc $i toatd lumea e de-a dreptul imbatata de entuziasm in privinta impresiei pe care o vom face. Cu exceptia lui Cinna. El pare putin cam ingrijorat cand accept felicitarile. Suntem condusi in graba la parterul Centru- lui de Remodelare, care este, in esenta, un grajd imens. Ceremonia de deschidere e pe punctul de a incepe. Perechile de tributuri sunt urcate in care trase de cate patru cai. Ai nostri au culoarea neagrA a cdrbunelui. Animalele sunt atat de bine dresate, incat nu e niciodatd nevoie si tind cineva haturile. Cinna si Portia ne urcd in car, ne sta- bilesc cu atentie pozitiile trupurilor si ne aran- jeaza faldurile capelor, apoi se indeparteaza sa se consulte unul cu celalalt. - Ce parere ai? ti soptesc lui Peeta. Despre foc? 98- fyi smulg capa si tu o smulgi pe a mea, raspunde el, printre dintii stransi. - S-a facut, spun. Poate, daca ni le putem scoate destul de re- pede, evitam cele mai grave arsuri. E de rau ori- cum. Ne vor arunca in arena, indiferent in ce stare ne-am afla. - Stiu cd iam promis lui Haymitch c-o s& facem exact ce ne spun, dar nu cred c-a avut in vedere o situatie ca asta. - Oricum, unde e Haymitch? N-ar trebui s4 ne fereasci de asa ceva? intreaba Peeta. - Cu atata alcool in el, probabil c4 nu e in- dicat sé-] avem in preajma unui foc deschis, spun eu. Si izbucnim dintr-odata amandoi in ras. Pre- supun c4 suntem atat de nervosi din cauza Jo- curilor si, cu mult mai presus, atat impietriti de perspectiva transformarii in torte umane, incat nu ne mai purtdm rational. Muzica da semnalul de incepere. O auzim fara efort, rasuna in intreg Capitoliul. Usile ma- sive gliseaz4, deschizandu-se si oferind vederii multimea insirata de-a lungul strazilor. Parada dureazi in jur de douazeci de minute si se in- cheie in Piata Orasului, unde ne vor intampina, vor canta imnul si ne vor conduce la Centrul de 99Antrenament, care ne va fi cas4/inchisoare pana in momentul inceperii Jocurilor. Tributurile din Districtul 1 sunt intr-un car tras de cai albi ca z4pada. Arata atat de fru- mos, pulverizafi cu vopsea argintie, in tunici elegante, scanteind de pietre pretioase. in Dis trictul 1 se confectioneaza articole de lux pentru Capitoliu. Se aud strigdtele multimii. Ei sunt intotdeauna favoritii. Districtul 2 trece pe pozitie si fi urmeazi. Ne apropiem de usi cat ai clipi si vad ca, sub cerul innourat din aceasta ord a serii, lumina devine cenusie. Tributurile din Districtul 11 trec dincolo de poarta cand Cinna apare cu o torta aprinsa. ~ fi dim drumul, spune si, inainte de a avea timp sa reactionam, ne aprinde capele. Mi se taie rasuflarea si astept sd simt arsura, dar nu e decat o furnicdtur4 usoara. Cinna se urca in fafa noastra si ne aprinde tocile. Lasa sa-i scape un oftat de usurare. - Merge. Pe urmé isi indeasi usor mana sub barbia mea. Nu uitati, capetele sus. Zambete. Va vor adora! Sare din car si are o ultima idee. Strigi ceva catre noi, dar muzica fi acopera vocea. Strigd din nou si gesticuleaza. 100- Ce zice? il intreb pe Peeta. fl privesc pentru prima oarA si realizez cd asa, in mijlocul flacarilor false, iti ia ochii. Probabil cA si eu arat la fel. - Cred c-a zis si ne tinem de mana, spune Peeta. {mi prinde mana dreapta in stanga lui si ne uitam la Cinna, asteptandu-i confirmarea. El da din cap si isi exprima aprobarea ridicand dege- tul mare, iar asta e ultima imagine pe care o vad inainte de a intra in oras. Spaima initiald a multimii din momentul aparitiei noastre se transforma repede in urale si in strigate de ,Districtul 12!“. Toate capetele se intorc inspre noi, abatandu-si atentia de la cele trei care dinaintea noastra. La inceput sunt im- pietrita, ins4 apoi intrezdresc imaginea noastr4 pe un ecran imens si sunt surprinsd de masura in care iti taie rasuflarea. {n intunecimea tot mai densf a crepusculului, flacarile ne ilumineaza fe- tele. In urma noastra pare sd se astearnd o dard de foc, desprinsa din faldurile capelor. Cinna a avut dreptate in privinya machiajului sumar, aman- doi pérem mai frumosi, dar suntem pe deplin recognoscibili. Nu uitati, capetele sus. Zambete. Va vor adora! Vocea lui Cinna imi rasuna in minte. Imi ridic 101barbia ceva mai sus, imi afisez cel mai cuceritor zambet si tmi flutur mana libera. Acum ma bucur c4-mi pot tine echilibrul agayandu-ma de Peeta, el e atat de neclintit, solid ca o stanca. Pe méAsur4 ce capat incredere, trimit efectiv cdteva sdrutari catre multime. Locuitorii Capitoliului sunt innebuniti, aruncd asupra noastrA o ploaie de flori, strigandu-ne numele, numele de botez, pe care s-au ostenit sa le caute in program. Muzica vibranta, uralele $i admiratia mi se strecoar4 in sAnge $i nu-mi pot indbusi entuzias- mul. Cinna mi-a oferit un mare avantaj. Nimeni n-o si m4 uite. N-o s&-mi uite nici chipul, nici numele. Katniss. Fata care a fost in foc. Pentru prima oar, simt crescand in mine un licar de speranta. Fara nici o indoiala, trebuie s4 apara un sponsor care si mA sustina. $i, cu putin ajutor suplimentar, cu ceva hrand in plus si cu o arma potrivita, de ce nu as cAstiga Jocurile? Cineva imi arunca un trandafir rosu. il prind, fi sorb cu delicatete mireasma $i trimit o sarutare f{napoi, in directia celui care mi |-a aruncat. O sutd de maini se intind s-o prinda, ca $i cum ar fi un obiect real, tangibil. - Katniss! Katniss! imi aud numele strigat din toate partile. Toata lumea vrea sarutarile mele. 102Abia cand intram in Piata Orasului imi dau seama ca trebuie sd fi intrerupt complet circula- tia sangelui prin mana lui Peeta. Atat de tare am strans-o. Imi cobor privirea spre degetele noas- tre impletite in timp ce imi slabesc stransoarea, dar el si-o inteteste. - Nu, nu-mi da drumul, spune. Te rog. S-ar putea sa cad din chestia asta. - OK, incuviintez. Si continui sa-l tin de mani, dar cu un senti- ment straniu in privinta felului in care ne-a unit Cinna. Nu e tocmai corect sa ne infatisezi ca pe o echipa si s4 ne inchizi apoi intr-o arena pentru a ne ucide unul pe altul. Cele doudsprezece care triumfale acopera conturul rotund al Pietei Orasului. in cladirile din jur, cei mai de seam cetateni ai Capitoliu- lui se inghesuie la toate ferestrele. Caii nostri ne opresc carul exact in fafa vilei presedintelui Snow. Muzica inceteaz4 cu un sunet de alamuri. Presedintele, un barbat madruntel si slab, cu parul alb ca hartia, ne ureaza oficial bun-venit din balconul de deasupra noastra. Conform traditiei, in timpul discursului camerele de tele- viziune se plimba de la chipul unui tribut la al altuia. Dar vad pe ecran ci z4bovesc asupra noas- tra mult mai mult decat ar trebui. Pe masura ce 103intunericul devine mai dens, e din ce in ce mai greu s&-ti desprinzi ochii de imaginea noastra scanteietoare. Cand se canta imnul national, se face efortul de a difuza rapid imaginea fiecdrei perechi de tributuri, dar camera zAboveste asu- pra carului Districtului 12 in timp ce defilam pentru o ultima oar4 in jurul pietei, disparand in Centrul de Antrenament. Abia ce se inchid usile in urma noastr4, cand ne pierdem in mijlocul echipelor pregatitoare, care ne lauda bolborosind cu voci aproape nein- teligibile. Cand ma uit in jur, vad ca toate cele- lalte tributuri ne arunca priviri pline de ur4, confirmand ca, asa cum banuiam, le-am eclipsat. Pe urma Cinna si Portia ajung lang4 noi, aju- tandu-ne si coboram din car $i scofandu-ne cu grij capele si tocile in flacari. Portia le stinge pulverizand o substanta din canistra. {mi dau seama ca sunt inc lipita de Peeta si imi silesc degetele intepenite si se desfaca. Am§4ndoi ne masém miinile. - ti mulyumesc fiindcd nu m-ai abandonat. Devenisem putin cam nesigur, zice Peeta. -Nu s-a bagat de seama, ii spun eu. Sunt sigura cd n-a observat nimeni. 104— Eu sunt sigur cd n-au avut ochi decat pentru tine. Ar trebui si te imbraci mai des in flacdri, imi raspunde el. Ti se potrivesc. Si imi adreseaz4 un zambet care pare de o prietenie atat de sincera, avand exact doza po- trivita de sfiala, incdt ma simt ndpadita de un neasteptat val de caldura. fn minte imi suna un clopotel de alarma. Nu fiatat de proasta. Peeta planuieste cum sd te ucida, imi reamintesc. Te ademeneste ca sd te transforme intr-o prada usoard. E pe atat de periculos, pe cat e de fermecator. Dar, fiindca in jocul asta pot intra doua per- soane, ma ridic pe varfuri si il sarut pe obraz. Exact pe vanataie. Centrul de Antrenament are un turn desti- nat in exclusivitate tributurilor si echipelor lor. Acesta va fi casa noastra pana la inceperea efec- tivd a Jocurilor. Fiecare district are la dispozitie un etaj intreg. Te urci pur $i simplu in lift si apesi butonul cu numarul districtului tau. E suficient de simplu ca s4 poata fi finut minte. 105In Districtul 12 am mers de doui ori cu liftul, in cladirea Justitiei. O data, ca s4 primesc meda- lia de aur pentru moartea tatei si a doua oard ieri, ca si-mi iau ramas-bun de la familie si de la prieteni. Dar liftul acela e o cabina intunecoasa, care scartaie, se misc4 precum melcul si miroase a lapte acru. Peretii acestui ascensor sunt din cristal, asa cd, in timp ce te inalti in aer, vezi oa- menii de la parter reducandu-se pana la dimen- siunile unor furnici. E amuzant si sunt tentata s-o intreb pe Effie Trinket daci ne mai putem urca o dati, dar, intr-un fel, asta pare o copilarie. Dupi toate aparentele, indatoririle lui Effie Trinket nu s-au incheiat la sosirea in gard. Ea si Haymitch ne vor supraveghea pana in clipa intrarii in arena. {ntr-un fel, Asta e un avantaj in plus fiindca, in privinta ei, putem cel putin conta c& o sd ne calauzeasc4, pe cand pe Haymitch nu lam mai vazut din tren, din clipa cand a fost de acord s& ne ajute. Probabil ci e pe undeva, beat mort. Pe de alta parte, Effie Trinket pare s& aiba ambitii mari. Dintre toate echipele pe care le-a insofit vreodat4, suntem prima care a facut sen- zatie la ceremonia de deschidere. Are cuvinte de lauda nu numai la adresa costumelor, ci si in pri- vinta purtarii noastre. $i, dupa cum spune, ea cu- noaste pe oricine e cineva in Capitoliu si a facut 106