Conf.Univ.dr.

Zaharia Agripina
OCLUZOLOGIE
OCLUZIA FUNCTIONALA

Scoala romaneasca considera ca, pentru a se putea vorbi de o ocluzie functionala, aceasta
trebuie sa indeplineasca urmatoarele 5 criterii:
1. stopuri ocluzale stabile, multiple si simultane in RC si IM
2. ghidaj anterior armonizat cu miscarile functionale ale mandibulei si posibilitatile
articulatiei temporo-mandibulare
3. dezocluzia tuturor dintilor cuspidati cand mandibula efectueaza miscarea de
propulsie
4. dezocluzia dintilor cuspidati de pe partea nelucratoare cand mandibula face
miscarea de lateralitate
5. absenta interferentelor pe partea lucratoare in miscarea de lateralitate, indiferent
de tipul ghidajului

Criteriul 1
Stopuri ocluzale stabile, multiple si simultane in RC si IM

Stopuri ocluzale stabile

Ocluzie stabila = contacte ocluzale suficient de echilibrat distribuite pentru a impiedica
migrarile dentare.
Exista 2 elemente care caracterizeaza o ocluzie stabila:
1. in RC (IM) contactele dento-dentare dintre dintii antagonisti rebuie sa fie intodeauna
aceleasi
2. dupa realizarea acestor contacte mandibula trebuie sa nu derapeze in nici un sens, in
plan transversal sau frontal, inclusiv pentru a ajunge din RC in IM

Stopuri ocluzale multiple

Contactele dento-dentare multiple in RC sau IM sunt necesare pentru repartizarea
uniforma a solicitarilor pentru fiecare dinte si pentru ca toti dintii sa sufere un process
uniform de abraziune.

Stopuri ocluzale simultane

Daca contactele dento-dentare la momentul inchiderii gurii in RC sau IM nu sunt
multiple, mandibula poate realize o deplasare (derapare) pentru a reusi sa stabileasca
stopuri ocluzale in numar cat mai mare. Aceste deplasari ale mandibulei pot fi sesizate de
pacient, iar medicul poate identifica versantele sau pantele care intra in conflict si care
impiedica simultaneitatea stopurilor ocluzale.
Ca regula generala, se afirma ca vinovate de glisarea mandibulei sunt versantele dintilor
maxilari care privesc spre directia de deplasare a mandibulei.
Ex.: daca in RC(IM) exista un contact prematur iar mandibula derapeaza spre anterior,
pantele care se confrunta sunt cele meziale la dintii maxilari si cele distale la dintii
mandibulari = MUDL

1
Cand contactul prematur este situat in zona laterala stanga si mandibula deviaza spre
stanga, versantele care se confrunta sunt: versantul intern (vestibular) al cuspidului
palatinal maxilar si versantul intern (lingual) al cuspidului vestibular mandibular = BULL

Cand contactul prematur este situat in zona laterala stanga si mandibula deviaza spre
dreapta, versantele care se confrunta sunt:
versantul intern al cuspidului vestibular maxilar cu versantul extern al cuspidului
vestibular mandibular = LUBL

2
 sau versantul extern al cuspidului palatinal maxilar cu versantul intern al
cuspidului lingual mandibular = LUBL

Criteriul 2
Ghidaj anterior armonizat cu miscarile functionale ale mandibulei si posibilitatile
articulatiei temporo-mandibulare

Panta incisiva
Ghidaj anterior mai deschis = miscari masticatorii cu predominanta orizontala.
Ghidaj anterior abrupt = miscari predominant verticale.

Obstacole
Contactele premature in RC pot devia mandibula spre anterior (MUDL) si poate fi
produsa afectarea dintilor anteriori, cauzand afectarea conducerii miscarii de propulsie
prin:
- abraziunea exagerata a acestor dinti mai ales in zona de contact a antagonistilor
- imbolnavirea parodontiului dintilor anteriori
- hiperactivitate musculara

Etiopatogenie
Diversi factori etiopatogenici tulbura armonia ocluzala, ceea ce duce la aparitia unor
leziuni la nivelul dintilor, la nivelul muschilor sau la nivelul ATM:
- masticatie unilaterala
- edentatia
- parodontopatia
- restaurari odontale necorespunzatoare ocluzal
- tratamente ortodontice necorespunzatoare
- echilibrare ocluzala necorespunzatoare
- obiceiuri parafunctionale
- migrari dentare postinflamatorii/ post-tumorale
- traumatisme dentare, alveolare sau ale oaselor maxilare
- rezectii ale oaselor maxilare
- malpozitii dentare in contextul unor anomalii dento-maxilare primare

3
Criteriul 3
Dezocluzia tuturor dintilor cuspidati cand mandibula efectueaza miscarea de
propulsie

Panta incisiva
Exista o armonie intre ghidajul anterior si morfologia ocluzala a dintilor cuspidati.
Dezangrenarea dintilor cuspidati este cu atat mai rapida cu cat panta incisiva este mai
abrupta. O panta abrupta insa, solicita mai intens parodontiul incisivilor care realizeaza
ghidajul. Restaurarile protetice trebuie sa gaseasca solutia de echilibru.
Dezangrenarea dintilor cuspidati trebuie sa se produca inca de la inceputul miscarii de
propulsie.
Interferentele determina instalarea unor modificari potologice la nivelul dintilor. Astfel, o
interferenta in propulsie pe partea nelucratoare cauzata de un ultim molar migrat vertical
afecteaza unul dintre dintii anteriori, cel mai frecvent incisivul lateral = fenomenul
Thielemann = legea diagonalei lui Thielemann

Alte fenomene patologice caracteristice se constata in cazul pierderii timpurii a M de 6

ani. Cele mai semnificative sunt modificarile in cazul pierderii M de 6 ani mandibular
(datorita latimii mezio-distale mari si migrarii severe a antagonistilor) = sindromul
molarului de 6 ani:
- mezioversiunea molarilor 2 si 3 mandibulari
- aparitia diastemei si tremelor
- hipermobilitate si osteoliza la nivelul dintilor frontali maxilari
- linguoversiunea molarilor 2 si 3 mandibulari
- migrarea verticala a antagonistilor

4
Criteriul 4
Dezocluzia dintilor cuspidati de pe partea nelucratoare cand mandibula face
miscarea de lateralitate

Eventualele contacte pe partea opusa sensului spre care se face miscarea de lateralitate
(partea nelucratoare) sunt considerate contacte nefunctionale, pe baza urmatoarelor
argumente:
1. pe partea nelucratoare contactele sunt neeficiente functional
2. contactele dento-dentare de pe partea nelucratoare sunt nelogice, mandibula este
plasata pe partea unde se gaseste bolul alimentar
3. pe partea nelucratoare, condilul orbitant nu este bine sprijinit in cavitatea
glenoida, deci nu ofera sprijin ferm mandibulei
4. eventualele contacte dento-dentare pe partea nelucratoare, dezvolta forte in afara
axului lung al dintilor
5. contactele pe partea nelucratoare cu condilul nesustinut pot declansa contractii
musculare prelungite, spasme musculare prin oboseala muschilor
Toate contactele dento-dentare pe partea nelucratoare (interferente sau contacte
premature) sunt contacte generatoare de trauma asupra parodontiului, muschilor sau
ATM.

Criteriul 5
Absenta interferentelor pe partea lucratoare in miscarea de lateralitate, indiferent
de tipul ghidajului

Interferenta in lateralitate pe partea lucratoare este factor traumatogen pentru structurile

dento-parodontale, muschi si ATM.
Argumente:
1. fortele aparute la dintii cuspidati sunt in afara axului lung
2. fortele sunt foarte mari, fiind foarte aproape de punctual de sprijin al mandibulei,
ATM si de locul de aplicare al fortei musculare, insertia muschilor mobilizatori

Criteriile ocluziei functionale nu sunt indeplinite la toti subiectii.

5
Numai aparitia sau iminenta unor tulburari functionale cu repercursiuni asupra sistemului
neuro-muscular, parodontiului, ATM si/sau dintilor justifica interventia terapeutica pentru
corectarea diferitelor dizarmonii ocluzale.

OCLUZIA IDEALA

1. raporturi ocluzale stabile in RC cu contacte dento-dentare si cu ATM morfologic

integru
2. IM se gaseste anterior, in acelasi plan sagital, fata de RC. Distanta RC-IM este 0,1-
0,2mm la nivelul condililor si 0,2-0,5mm la nivelul arcadelor dentare
3. alunecarea intre RC si IM se face liber cu mentinerea contactelor dento-dentare
4. mandibula se poate deplasa liber din RC si din IM
5. ghidajul dentar al miscarilor mandibulare se realizeaza pe partea lucratoare
6. in IM presiunile ocluzale se transmit in axul lung al dintilor laterali si in portiunea
centrala a meniscului ATM
7. abraziunea intereseaza in mod egal sectoarele dentare functionale
8. in IM contactul in sectorul frontal este mai slab de 25
9. nu exista contacte ocluzale la nivelul partilor moi
10. exista spatiu interocluzal acceptabil in pozitia de repaus a mandibulei

Principiile 1-5 asigura echilibrul neuromuscular, iar 6-10 asigura stabilitatea functionala.

OCLUZIA NORMALA (FUNCTIONALA)

1. ocluzia este stabila

2. masticatia, fonatia si fizionomia sunt acceptabile pentru subiect
3. nu exista semne de suferinta dentara, parodontala, musculara sau articulara care sa
poata fi aribuite solicitarilor ocluzale

OCLUZIA DE NECESITATE/ DE OBISNUINTA

Incercarea de evitare a unor obstacole (microproteze sau obturatii inalte) oblige

mandibula sa ocluda intr-o ocluzie de necesitate. Daca obstacolul actioneaza o perioada
mai lunga de timp se instaleaza ocluzia de obisnuinta.
Factorul perturbator (obstacolul) solicita un efort de adaptare a structurilor
aparatului dento-maxilar.
Ocluzia de necesitate este o IM diferita de cea initiala care se instaleaza din cauza
unui obstacol recent; atitudinea practica consta in inlaturarea precoce a obstacolului, care
duce si la reinstalarea IM initiale.
Ocluzia de obisnuinta este o IM diferita de cea initiala care se instaleaza din cauza
unui obstacol persistent in timp, care produce si modificarea engramei muschilor
mandibulari, astfel ca depistarea si indepartarea obstacolului nu este urmata de revenirea
mandibulei la IM initiala, atitudinea operatorului trebuie sa fie mai nuantata tinand cont
de cateva elemente:
- pot exista situatii in care adaptarea functionala la noile raporturi ocluzale impuse
de obstacol este foarte buna si nu necesita interventie terapeutica

6
 - interventia terapeutica ocluzala nu se mai poate limita numai la indepartarea
obstacolului initial
- tratamentul ocluziei de obisnuinta, atunci cand se initiaza, nu urmareste neaparat
revenirea la raporturile ocluzale initiale, obiectivele sale fiind:
o amendarea simptomatologiei DMC
o functionalitatea ADM satisfacatoare pentru pacient
o stabilitatea ocluzala
Tratamentul este laborios, indelungat si costisitor.