Cu siguran nu aveam cum s tiu c, ntr-un loc i ntr-un timp att de ndeprtat ca New York-ul,

aproape cincizeci de ani mai trziu, una dintre ele avea s-mi devin bun prieten, ca apoi s-mi
dicteze extraordinarele ei memorii. Ca istoric, ntotdeauna am privit memoriile ca pe o surs.
Memoriile ofer date nu att despre memorialist, ct despre lumea acestuia. Difer de biografii prin
faptul c memorialistul nu poate avea niciodat perspectiva pe care un biograf o are n mod firesc.
Autobiografia, dac aa ceva exist cu adevrat, e ca i cnd ai cere unui iepure s-i spun n ce fel
arat el nsui opind prin iarba cmpului.