In primul rand, timpul afecteaza pe oricare din noi, oamenii, la fel cum
afecteazaorice fiinta sau lucru de pe Pamant sau chiar inivers. ne
nastem, ne maturizam,imbatranim si murim. poate de-a lungul unui timp care curge doar intr-o directie,niciodata invers. Gratie timpului, orice si totul are o identitate, adica prezent,trecut si viitor. De fapt, timpul e etern, noi trecem prin el. #impul ne modifica, atat fizic cat si psic, ne schimba. omul de azi nu mai e omul de ieri si nici nu este omul demaine.
Tema data o putem raporta la opera eminesciana Glossa deoarece
lecturand aceasta opera chiar din rimul vers observam trecerea ireversibil a timpului vreme trece,vreme vine Timpul este efemer pentru om, totul n viaa este trector Ce e val ca valul trece, de aceea, chiar dac tentaiile vieii sunt multiple, ele sunt amgitoare i omul trebuie s le domine cu detaare superioar i raiune. Aadar, prima strof pornete de la ideea curgerii ireversibile a timpului pentru om i ajunge la ideea c raiunea trebuie s-l conduc pe om n via de te-ndeamna,de te chema/tu ramai la toate rece
O operacre transmite in mod direct starile si sentimentele de tristete si
durere ale lui Mihi Eminescu pentru trecerea timpului, prin intermediul unui limbaj figurat este Cu miinile zilele-ti adaogi.Aceasta opera ne arata ca Omul e trecator Cand unul trece,altul vine versul dat ne reda sentimental de nostalgie prin faptul ca viata nu e vesnica si toate sunt uitate .Poezia data ne pune pe ganduri si anume ar trebui sa pretuim fiecare clipa din viata noastra. Ar trebui sa gasim frumosul si bunul in fiecare lucru marunt din jurul nostru.
Ultima opera eminesciana si la parerea mea cea mai profunda
sentimental si in care Sentimentul predominant si motivatia lui sunt prezente inca in primele cinci versuri, dar tristetea se accentueaza, devine coplesitoare pe masura ce poetul se convinge de zadarnicia incercarilor sale de a reintoarce ceasurile de taina ale tineretii, de a retrai bucuriile si implinirile acelei varste. Tristetea este asa de mare, incat poetul are senzatia degradarii sub tavalugul timpului, ajungand pana la trecerea sa in nefiinta "Iar timpul creste-n lumea mea... ma- ntunec!" . In concluzie pot spune ca Aminescu este poetul nemuritor in inimile noastre .El fiind un geniu care a coplesit inimile intregului neam roman ca fiin Luceafarul poezii Romanesti. Referitor la tema abordata in acest eseu concluzia mea este ca timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existente,astfel ca relatia omului cu timpul este foarte stransa Simtim acest lucru, ne schimbam, si vedem cum toate care ne inconjoara se nasc, se transforma si pier. oricat de durabil ar fi ceva are totusi limite in timp. Prin aceasta schimbare neintrerupta, ceea ce va fi devine prezent, iar ceea ce este prezent devine trecut.