1.

Stilul stiintific

Se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investigatii, cercetari,
caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice; comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva;
accentul cade pe comunicare de notiuni, cunostinte, idei etc., astfel ca functia limbajului este cognitiva;
CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori, savanti, persoane creditabile in
domeniul stiintific. Textele stiintifice urmaresc sa exploreze, sa explice, sa argumenteze cunostinte factuale.
CARACTERISTICI:
1. are functie exclusiv referentiala;
2. trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor rationamente logice, deductive,
argumentate;
3. respecta proprietatea termenilor;
4. se folosesc multe neologisme;
5. conform tipului de discurs: nonfictional, argumentativ, descriptiv, explicativ.
6. conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi specializat (chimis, sociolog, psiholog,
medic etc.). Receptorul este specializat sau nespecializat. Relatia emitator-receptor poate fi
determinata de emitator prin numirea publicului-tinta sau nedeterminata.
7. conform efectului mesajului: Acordul, fiindca autorii sunt persoane creditabile in domeniul stiintific.
8. conform functiei mesajului (scop): informare, educare, publicitar (functie colaterala intalnita la
textele de escorta de tip prefete, cuvant inainte).
9. conform incarcaturii emotionale a mesajului: critic, polemic, neutru.
10. folosirea cuvintelor monosemantice;
11. claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a propozitiei/frazei), precizie,
corectitudine;
12. utilizarea sensului propriu al cuvantului;
13. un grad mare de tranzitivitate;
14. fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii utilizati sunt monosemantici. Lexicul
stiintific include numeroase neologisme si cuvinte derivate cu prefixe si pseudoprefixe (antebrat ,
contraofensiva) sau compuse cu sufixoide si prefixoide (biolog, geografie etc.) Acestora li se adauga
utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne conventionale, formule stereotipe. Dintre compozitiile pe
baza textelor stiintifice, amintim: analiza stiintifica (filozofica, economica, politica, botanica, etc);
studiul; comunicarea; referatul; eseul;

PARTICULARITATI LINGVISTICE:
Lexicale: terminologie de specialitate, monosemantism, neologisme, prefixoide; Morfologice:Substantive
abstracte, pluralul autorului; Sintactice: Coordonarea si subordonarea; Stilistice:fara figuri de stil si
digresiuni.
Nota! Tot de stilul stiintific tine si limbajul tehnic  (terminologie cu caracter orientat practic), limbajul
religios  (terminologie arhaica, solemna, conservatoare si cu incarcatura emotiva), limbajul
poetic  (terminologie accesibila si cu tehnici persuasive). 
Nota! -Informatiile din stilul stiintific se transmit prin diverse tipuri de texte (argumentativ, descriptiv,
informativ, explicativ, injoctiv). -Argumentarea este un demers prin care se justifica o afirmatie. Textele
argumentative afirma sau neaga, valorizeaza sau nu, favorizeaza ca adevarate sau false, idei, convingeri,
atitudini. Intr-un text stiintific argumentarea are functie referentiala, dar intr-un text jurnalistic ea are
functie conativa.
 

2. Stilul oficial (juridic-administrativ)

A. STILUL JURIDIC
CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituţia, Codul penal, Codul muncii etc), texte
elaborate de organul judiciar.
CARACTERISTICI ALE STILULUI:
-funcţie referenţială;
-enunţuri cu formă impersonală
-conţinut normativ;
-enunţuri clare, lipsite de ambiguitate;
-folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definiţi;
-folosirea clişeelor formale;
-utilizarea unor clişee care indică atitudinea necesară (se completează cu majuscule, se scrie numai în
chenarul albastru, se va completa, se
scrie cu litere de tipar etc);
-respectă proprietatea termenilor;
-foloseşte terminologia de specialitate;
-foloseşte neologisme;
-în raport cu realitatea, mesajul este preponderent denotativ;
-conform relaţiei E-R (emitator-receptor)beneficiar. Emiţător - specializat, adică organul legislativ; în acest
tip de text, emiţătorul dă receptorului instrucţiuni în legătură cu modul în care trebuie înţeles textul.
Instrucţiunile sunt realizate prin mijloace lexicale (trebuie, e obligatoriu, e interzis) sau prin mijloace formale
(art. 1,2). Receptorul este de obicei specializat - cel care trebuie să aplice legea, dar şi nespecializat - cel
care vrea să cunoască legea.
-conform efectului mesajului:  Acord, fiindcă autorii sunt persoane credi-tabile în domeniul juridic. Emiţătorul
poate controla efectul mesajului asupra receptorului (tip de discurs unde funcţia perlocuţionară este
controlabilă).
-conform funcţiei mesajului: informare, educare.
-conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru, prohibitiv.
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale:terminologie specifica Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Substantive
abstracte; -Verbul "a trebui", verbul "a putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la
diateza reflexiv-pasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii
verbale impersonale. Sintactice:Coordonare sisubordonare; - constructii infinitivale; -fraze
coordonate; Stilistice:clisee; -elipsa, verbele copulative; -fara figuri de stil si digresiuni.
B. STILUL ADMINISTRATIV
CUPRINDE: domeniul legislativ, administrativ, texte elaborate de organul administrativ.
CARACTERISTICI ALE STILULUI:
• enunţuri cu formă impersonală
• conţinut normativ
• enunţuri clare, lipsite de ambiguitate
• inventar lexical cu termeni clar definiţi
• prezenţa clişeelor
• respectă proprietatea termenilor
• foloseşte terminologia de specialitate
• are un număr mai mare de formule fixe decât stilul juridic (cerere, telegramă etc.)
• obiectiv şi impersonal
• accesibil, clar şi precis
• conform relaţiei E-R beneficiar. Emiţător - specializat adică organul legislativ. Receptorul este de obicei
specializat - cel care trebuie să aplice legea.
• conform efectului mesajului:  Acord, fiindcă autorii sunt instituţii creditabile în domeniul administrativ, (act
oficial)
Notă! în cazul cererii, scrisorii oficiale, telegramei, efectul mesajului vizează acordul/ dezacordul/ aprobare/
dezaprobare/ respingere/ informare.
•  conform scopului: funcţie conativă.
• conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru, prohibitiv. 
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale:Terminologie specifică: adeverinţă, adresă, cerere, certificat, domiciliu, dosar indemnizaţie
Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Verbul "a trebui", verbul "a putea"; -Folosirea
infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-pasiva, preferinta pentru anumite verbe,
locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii verbale impersonale.
Sintactice: - constructii infinitivale; -fraze coordonate;
Stilistice -fara figuri de stil

3.Stilul publicistic

Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public; este stilul prin care publicul este
informat, influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice,
economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in presa si publicatii), monologul
oral (la radio si televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice), dialogul scris (interviuri consemnate scris);
ARTICOLUL, CRONICA, REPORTAJUL, FOILETONUL, INTERVIUL, MASA ROTUNDA, STIREA, ANUNTUL
PUBLICITAR
CARACTERISTICI ALE STILULUI
1. are funcţie de mediatizare a evenimentelor;
2. conţine informaţii economice, politice, sociale;
3. influenţează opinia publică (discurs persuasiv);
4. în conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa raţiunii sau afectivităţii;
5. strategia persuasivă se bazează pe argumente: A.persuasiunea adresată raţiunii aduce
argumente de specialitate, de tip cauză-efect; (cauze-situaţie de analizat şi/ sau problemă-soluţii-
rezultate/ modalităţi de aplicare a soluţiilor); B.persuasiunea adresată afectivităţii aduce
argumente de popularitate, superioritatea unor produse în raport cu altele similare, mărturia unor
beneficiari ai produsului, tradiţie, grija faţă de destinatar.
6. dimensiunea persuasivă ţine de publicitar;
7. are funcţie conativă;
8. exprimă atitudini;
9. orientat spre maximă accesibilitate şi actualitate.
10. utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian;
11. receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ), preocuparea pentru inovatia
lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor;
titluri eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii retorice (repetitii, interogatii,
enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de aglomerare sintactica;
tendinta eliminarii conjunctiilor copulative .
12. utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii, imagini etc)

Notă!
 1. Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau ştiinţific, prin faptul că îmbină informaţia cu o
prezentare/ comentare a acesteia, ceea ce, uneori, presupune şi o anumită implicare subiectivă a
autorului.
2. Conţinutul reflectă realitatea imediată şi este completat cu mijloace extralingvistice de tipul:
fotografie, caricatură, hartă, schemă, statistică, tabel.

PARTICULARIĂŢI LINGVISTICE
Lexicale: Este evitat limbajul profesional (el se foloseşte în publicaţiile de specialitate). Termenii noi sunt
explicaţi prin analogie: raporturi de asemănare/ diferenţiere stabilite între două sau mai multe obiecte,
fenomene, fiinţe etc. Utilizeaza titluri socante pentru a atrage atentia, pentru acoperirea subiectului sau
pentru oreferire nemijlocita la continut.
Morfologice:Foloseşte preponderent diateza activă
Sintactice: Construit cu propoziţii enunţiative cât mai accesibile şi mai simple. Formulări eliptice care să
impresioneze şi să atragă atenţia.
Stilistice: Detaliile sunt precise şi elocvente. Stilul cel mai sensibil la inovaţie. Se utilizeaza uneoriprocedee
artistice (asemanatoare cu stilul beletristic).
 

4. Stilul artistic (beletristic)

Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia poetica a limbajului (expresiva, sugestiva);
(artistic) se foloseste in operele literare.
CUPRINDE: operele literare în proză, versuri şi operele dramatice; tot aici pot fi incluse eseurile, jurnalele,
memoriile, amintirile.
CARACTERISTICI:
1. libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare;
2. contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie, prin modul
neobişnuit în care se folosesc cuvintele);
3. caracterul individualizat al stilului;
4. unicitate şi inovarea expresiei;
5. bogăţie lexicală - din punct de vedere statistic;
6. sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;
7. înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare (arhaisme,
regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
8. mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi, asigurându-i acestuia o structură care îl face
perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. Prin funcţia poetică, un mesaj nu
mai e un simplu instrument, un vehicul pentru informaţie, ci un text interesant în sine: plăcut,
frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnanţa mesajului e produsă de simetrii, repetiţii, rime, ritm,
sensuri figurate etc. Funcţia poetică se manifestă desigur în poezie, dar nu numai în ea; e prezentă
în vorbirea curentă, în expresii şi locuţiuni populare, în sloganuri, proverbe etc.
9. folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite calitati, trezesc in constiinta
cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
10. o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare autor isi are
propriul stil;
11. bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali, arhaici,
neologisme, termeni de jargon sau argou etc);
12. extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni;
13. cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
14. relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.

CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI:

1. Claritate:  exprimarea clară a gândurilor şi a sentimentelor.
2. Proprietăţi:  utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gândurilor şi
sentimentelor.
3. Corectitudine:  respectarea normelor limbii în organizarea comunicării.
4. Precizia: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor.
5. Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară.

PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale: Polisemantism; Sensul conotativ; Varietate lexicală
Morfologice: Valori expresive ale părţilor de vorbire; Mărcile subiectivităţii
Sintactice: Diversitatea raporturilor de subordonare; Inversiuni, dislocări topice
Stilistice: Prezenţa procedeelor artistice