Bestselley international Publicat in Semde tari SSC UU a ya Lh ‘ORME! Ai putea supravietui in salbaticie, de unul singur, (e-]nem CO} meme mila tot ce pot ca sa nu apuci dimineata urmatoare?in cei zece ani de cand lucrez cu cartile, nici o serie pentru adolescenti nu a starnit atat de mult interes si entuziasm, nici macar J.K. Rowling sau Philip Pullman.* Publisher’s Weekly Children’s Booksellers Blog »Asa cum m-afi avertizat in scrisoarea care insofea manuscrisul, acesta mi-a uzurpat complet viata... Timpul pe care ill rezerv pen- tru citit incepe intotdeauna cand ma urc in pat... dar sptamana asta n-am apucat si dorm!!! Sincer. N-am stins niciodat4 lumina inainte de 1 noaptea si in timpul zilei m-am gandit numai la eroina Katniss. Nu m-am mai simtit niciodata atat de tensionati si de implicata intr-un roman.“ Nancy J. JOHNSON, doctor in filozofie si profesor la Western Washington University »Stilul, personajele, ritmul, totul este fantastic. Abia astept sd apara ca sd le-o pot recomanda tuturor copiilor.“ Ginny COLuier, Director Filiali Biblioteca din Atlanta » Jin si-mi alatur vocea la corespondenta care abunda in mul- yumiri pentru Jocurile Foamei - ce carte fantastica! Am preluat viata altcuiva in timp ce imi consumam fiecare minut liber din metrou/ din timpul muncii/ din sedintele plicticoase pentru a afla ce i se intampla lui Katniss. O lume descris4 superb, contu- rata intr-un ritm excelent, cu evolutie a personajelor si intrigd veridice, dar deosebit de surprinzatoare. Vezi fara incetare in minte filmul celor petrecute. Abia astept s4 citesc urmatoarele doua volume!“ ANDREW MEDLAR, Specialist in materiale dedicate tinerilor, Chicago Public Library »Mami, ce poveste! Am fost rapitd de la prima pagina. O medi- tatie profunda asupra sdrciei si a foamei - nu doar ale trupului, ci in primul rand ale inimii.* LavreTTA NAGEL, librar Constellation BooksSUZANNE COLLINS si-a inceput cariera in 1991 ca scenarist de televiziune. A participat la crearea mai multor emisiuni de succes ale postului Nickelodeon, printre care The Mystery Files of Shelby Woo sau Clarissa Explains it All, nominalizate la Premiile Emmy. A scris mai multe episoade ale programelor pentru prescolari Little Bear si Oswald, de asemenea nominalizate la Premiile Emmy. La imboldul lui James Proimos, autor de carti pentru copii, a debutat cu romanul Gregor the Overlander, pri- mul volum al seriei de mare succes Underland Chronicles, rasplatita cu numeroase distinctii si premii atat in Statele Unite, cat si in Marea Britanie. Jocurile Foamei, primul volum din trilogia cu acelasi nume, s-a bu- curat de un succes enorm, atat de public, cat si de critica. A fost tiparit in nu mai putin de 32 de sari in doar sase luni de la lansare, devenind un bestseller instant New York Times si USA Today. Este recomandat de toate revistele de profil ca una dintre cele mai bune cArti ale anului 2008: Publishers Weekly, New York Times, Kirkus Review, School Library Journal, Booklist, LA Times, Barnes&Noble, Borders si Amazon. Drepturile de adaptare pentru marele ecran au fost recent achizitionate de casa de pro- ductii Lionsgate, scenariul urm4nd a fi scris de Suzanne Collins, regia apartinandu-i Ninei Jacobson.SUZANNE COLLINS JOCURILE FORME! Traducere din limba engleza ANA-VERONICA MIRCEACoperta: Corneliu ALEXANDRESCU Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei COLLINS, SUZANNE Jocurile foamei / Suzanne Collins ; trad.: Ana-Veronica Mircea. - Bucuresti : Nemira Publishing House, 2009 ISBN 978-606-92091-5-8 |, Mircea, Ana-Veronica (trad.) 821.111-31=135.1 Suzanne Collins THE HUNGER GAMES © 2008 by Suzanne Collins © Nemira Publishing House, 2009 Redactor: Oana IONASCU Tehnoredactor: Alexandru CSUKOR Tiparul executat de Graficprint Industries Orice reproducere, totald sau partiald, a acestei lucrari, fr acordul scris al editorului, este strict interzisd si se pedepseste conform Legii dreptului de autor. ISBN 978-606-92091-5-8 La pretul de vanzare se adauga 2% reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireaz Untunit Scriitorlor din RomaniaPentru James ProimosPARTEA INTAI TRIBUTURILECand mi trezesc, cealalta parte a patului e rece. Degetele mi se intind, cdutand caldura lui Prim, dar nu gasesc decat fesatura aspra a cu- verturii ce acopera salteaua. Probabil c-a visat urat si s-a culcat in patul mamei. Bineinteles c-a facut-o. Azi e extragerea. M& ridic intr-un cot. In dormitor e destula lu- mini ca sa le pot vedea. Surioara mea, Prim, inco- vrigata pe o parte, inconjurata de trupul mamei, cu obrazul lipit de al ei. fn somn, mama pare mai tanar, tot vestejita, dar nu epuizata. Fata lui Prim e tot atat de proaspata ca o picatura de ploaie, tot atat de incantatoare ca o primula!, de la care fi vine numele. $i mama a fost candva frumoasa. Sau cel putin asa mi s-a spus. ' Primrose, in limba engleza (n. tr.).Langa genunchii lui Prim sta, pazind-o, cel mai urat motan din lume. Nasul strivit, o juma- tate de ureche lipsa, ochii de culoarea dovleacului putred. Prim l-a botezat Buttercup! sustinand, cu insistenta, cd blana lui de un galben spalacit seamana la nuanta cu acea floare. Motanul ma urdste. Sau, cel putin, n-are incredere in mine. Cu toate ca s-a-ntamplat cu un an in urma, cred c4 tine minte cum am incercat sa-l inec intr-o galeata cand |-a adus Prim acasa. Un pisoi sfrijit, cu pantecele umflat de viermi si colcdind de pu- rici. Ultimul lucru de care aveam nevoie era inca o gura de hranit. Dar Prim m-a rugat cu atata staruinta, a si plans, asa cd a trebuit s4-l primesc. Pana la urma, a fost OK. Mama I-a scApat de viermi sie un vanator de soareci innascut. Oca- zional, prinde si cate un sobolan. Uneori, cand curat vanatul, fi dau lui Buttercup méruntaiele. A incetat s4 ma mai stupeasca. Maruntaie. Fara stupit. Mai aproape de dra- goste nu vom ajunge niciodata. {mi dau picioarele jos din pat si le las sa alu- nece in cizmele de vanatoare. Pielea supl4 a luat forma gambelor mele. {mi trag pantalonii, o ca- masa, imi indes sub o sapc4 parul negru, impletit ' Piciorul cocosului, in limba engleza (n. tr.). 10intr-o coada lunga, si imi insfac traista pentru provizii. Pe masa, sub un castron de lemn care o fereste de sobolani flam4nzi si de pisici la fel de hamesite, sta o bucata mica de branza excelent de capra, infasurata in frunze de busuioc. E darul pe care mi l-a facut Prim cu ocazia zilei extrage- rit. Hl pun cu grija in buzunar in timp ce mi stre- cor afar4. Zona noastra din Districtul 12, supranumita Filonul, misuna de obicei la ora asta de mineri care intra in schimbul de dimineari. Barbati si femei cu umerii garbovi si incheieturile degete- lor umflate, dintre care multi au renungat de amar de vreme la stradania de a-si curata praful de carbune de sub unghii sau din creturile fefe- lor scofalcite. fnsa astazi strazile negre de zgura sunt pustii. Casele scunde, cenusii, au obloanele lasate. Extragerea incepe abia la ora doua. Pana atunci poti sa si dormi. Daca pofi. Casa noastra e aproape la marginea Filonului. Nu trebuie s& trec decat pe langa cateva porti inainte de a ajunge pe campul murdar numit Pajistea. Un gard inalt, din plasd de ofel, cu bucle din sarma ghimpata in partea de sus, se- para Pajistea de padure, inconjurand, de fapt, in- treg Districtul 12. Teoretic, ar trebui sa fie electrificat douazeci $i patru de ore din douazeci 11si patru, ca bariera in calea animalelor de prada din padure — haite de caini salbatici, pume sin- guratice, ursi — care erau candva o amenintare pe strazile noastre. insi, de cand suntem norocosi dac& avem curent electric doua sau trei ore pe sear4, de obicei nu e nici un pericol daca atingi gardul. Imi acord totusi intotdeauna o clipa in care ascult cu atentie, incercand si aud zgomotul care imi spune cA functioneaza. {n clipa asta e ta- cut ca o stanca. La adapostul unui pilc de tufi- suri, imi sug burta si ma strecor printr-un ochi largit, de vreo saizeci de centimetri, care e asa de ani de zile. Gardul are mai multe puncte slabe, dar pe Asta, fiind atat de aproape de casi, il folo- sesc mai mereu pentru a patrunde in padure. Imediat ce ma vad printre copaci, recuperez un arc $i o tolba cu sageti dintr-un bustean scor- buros. Electrificat sau nu, gardul a reusit s4 tind mincatorii de carne in afara Districtului 12. In padure cutreier4 nestingheriti, plus cd mai ai si alte griji, cum ar fi serpii veninosi, animalele tur- bate si lipsa potecilor. Dar e si mancare, dacA stii cum s-o gasesti. Tata stia si m-a invdtat cate ceva inainte sa fie facut farame intr-o explozie din mina. Nici macar n-a mai ramas ceva de ingro- pat. Aveam unsprezece ani atunci. Dupa cinci 12ani, inca m4 mai trezesc din somn strigandu-i s4 fuga. Desi intrarea in padure e ilegala si bracona- jul atrage cele mai severe pedepse, oamenii ar risca $i mai mult dacd ar avea arme. Dar cei mai multi nu sunt destul de curajosi ca si se aventu- reze iesind numai cu un cutit. Arcul meu e o raritate, a fost mesterit de tata impreuni cu alte cateva pe care le pastrez bine ascunse printre copaci, impachetate cu grij4 in invelitori im- permeabile. Tata ar fi putut scoate bani buni vanzandu-le, dar, daca ar fi aflat autoritatile, ar fi fost executat public, pentru instigare la rebe- liune. Cea mai mare parte a Ap&ratorilor Pacii se fac cd nu-i vad pe acei cativa dintre noi care vaneaza, pentru cd sunt tot atat de dornici de carne proaspata ca oricine altcineva. De fapt, se numéara printre cei mai buni clienti ai nostri. Dar ideea ca exist cineva care ar putea inarma Filonul e intotdeauna de neacceptat. Toamna, cativa indivizi curajosi se furiseazi in padure si culeaga mere. Dar nu pierd niciodata Pajistea din ochi. Stau intotdeauna suficient de aproape ca s-o poata rupe la fuga inapoi, in sigu- ranta Districtului 12, daca se iveste vreun necaz. - Districtul 12. Locul unde poti muri de foame in sigurantd, mormiai eu.Pe urmi arunc o privire grabitd peste umar. Chiar si acolo, in mijlocul pustietafii, tti faci griji cd ar putea trage cineva cu urechea. Cand eram mai mica, o speriam de moarte pe mama din cauza vorbelor pe care le lasam si-mi scape despre Districtul 12 si despre con- duc&torii patriei noastre, Panem, aflati in orasul indepartat numit Capitoliu. fn cele din urma am inteles c4 asta nu putea decat si ne aduc si mai multe necazuri. Asa cA am invdtat sd-mi stapanesc limba si s4-mi astern pe chip o masca nepasatoare, astfel incat nimeni si nu-mi poata citi vreodata gandurile. Sa-mi vad de treaba in liniste la scoala. SA nu port decat conversatii neinsemnate si politicoase in piata publica. Sa nu discut mare lucru in afar de afaceri in Vatri, piata neagra de unde imi castig cea mai mare parte a banilor. Pana si acasd, unde tin mai putin la bunele maniere, evit si ating probleme spinoase. Cum ar fi extragerea sau lipsa mancé- rii sau Jocurile Foamei. Prim ar putea incepe si-mi repete vorbele si atunci unde-am ajunge? fn padure m4 asteaptd singura persoana in prezenta careia pot fi eu insdmi. Gale. {mi simt muschii fetei relaxandu-se si pasul iutindu-mi-se cand urc dealul catre locul nostru, un iesind stancos de deasupra unei vai. Un hatis de mure 14ne fereste de priviri indiscrete. Zambesc cand il vad asteptandu-m4. Gale spune ci nu zambesc decat in padure. - Buna, Catnip, ma intampina el. Adevaratul meu nume e Katniss, dar, cand i lam spus prima oar, abia daca |-am soptit. Asa c& el a crezut c-am zis Catnip. Pe urmi, cand rasul ala nebun a inceput sA se tind dup& mine prin padure, sperand s& capete ceva de-ale gurii, Gale a facut din Catnip! porecla mea oficiala. In cele din urma, am fost nevoita s4 omor rAsul, fiindca spe- ria vanatul. Aproape cA mi-a parut rau, fiindcd nu era 0 companie neplacutaé. Dar am obyinut un pret bun pe blana lui. - Uite ce-am vanat. Gale ridic& o franzela in care e infipta o sa- geata si eu rad. E o paine adevarata, de la bruta- rie, nu una dintre cele nedospite, compacte, pe care le facem din ratia noastra de cereale. O tau in mani, scot sdgeata si imi apropii nasul de gaura din coaja, inhaland mireasma care-mi umple gura de saliva. Painea de buna calitate, ca asta, e pentru ocazii speciale. — Mn, inca mai e calda, spun. ' Menta pisicii, in limba engleza (n. tr.). 15Probabil c& s-a dus in zori s-o cumpere de la brutirie. — Cat te-a costat? — Numaio veveriti. Cred cA batranul era sen- timental azi-dimineata, zice Gale. A catadicsit chiar s4-mi ureze noroc. ~ Ei, tofi ne simtim ceva mai apropiafi astazi, nu-i asa? spun eu, fara ca macar s4-mi intorc privirea. Prim ne-a lasat ceva bun. Scot bucata de branza. La vederea ei, expresia lui devine radioasa. -Multumesc, Prim. O s-avem un adevarat ospat. Capata brusc accentul de Capitoliu al lui Effie Trinket, femeia de o jovialitate maniacala care vine o dat pe an si ne citeste numele extrase. - Era sa uit! Jocuri ale Foamei fericite! Rupe cateva mure din tufisurile din jur. - Si fie sortii... Arunca o mur spre mine, cu bolta inalta. O prind in gura si ii sparg pielita delicata cu dintii. Gustul dulce-acrisor imi explodeaza pe limba. - ...intotdeauna de partea voastra! inchei eu, cu tot atata verva. Trebuie si glumim, fiindca altminteri ne-am iesi din minti de frica. in plus, accentul celor din 16Capitoliu e atat de afectat, incat orice ai spune suna caraghios. fl privesc pe Gale scotandu-si curitul si tind painea felii. Mi-ar putea fi frate. Par negru, lins, piele maslinie, ba avem chiar si aceiasi ochi cenusii. Dar nu suntem rude, cel putin nu rude apropiate. De altfel, cei mai multi dintre mem- brii familiilor care lucreazi in mind seamana unii cu altii. De aceea, mama si Prim, cu parul deschis la culoare si cu ochii albastri, nu par niciodata s4 se afle la locul potrivit. $i chiar asa este. Parintii mamei faceau parte din clasa micilor negustori de la care cumpara oficialii, Aparatorii PAcii si, ocazional, cate un client din Filon. Aveau o spi- terie in zona cea mai frumoasA a Districtului 12. De vreme ce aproape nimeni nu-si poate per- mite si meargi la doctor, spiterii sunt vindeca- torii nostri. Tata a ajuns s-o cunoascd pe mama fiindcd in timpul vanatorilor lui aduna cateo- data plante medicinale si le vindea magazinului ei, pentru a fi transformate in leacuri. Probabil ca ]-a iubit cu adevarat daca si-a parasit casa, ve- nind in Filon. incerc si-mi aduc aminte de asta atunci cand nu pot vedea in ea decat o femeie care st4 lang4 mine, inexpresiva si inaccesibila, in timp ce copiii ei ajung numai piele si os. fncerc 17s-o iert, de dragul tatei. Dar, ca sa fiu sincera, iertarea nu e genul meu. Gale unge feliile de paine cu branza moale de capra, punand cu grija cate o frunza de busuioc pe fiecare, in timp ce eu las tufele fara mure. Ne instalim intr-un ungher dintre stanci. {n locul Asta nu putem fi vazuti, dar vedem clar valea unde forfoteste viata verii, legume de adunat, radacini dupa care sd sapi, pesti irizati de razele soarelui. Ziua e superba, cu cer albastru si o adiere usoara. Mancarea e grozav4, branza pa- trunde in painea calda si murele ne plesnesc in gura. Totul ar perfect dacd asta ar fi intr-adevar o sirbatoare, dacd ziua liberd ar insemna cA pot si hoinaresc prin munti cu Gale, vanand pentru cina. In schimb, va trebui si mergem in piata la ora doua, asteptand sa fie strigate numele. - Am putea s-o facem, stii, spune el, cu voce scazuta. - Ce sa facem? intreb. ~ Sa plecam din district. $4 fugim. Sa trdim in padure. Tu si cu mine, noi doi am putea reusi, zice Gale. Nu stiu ce sd-i raspund. Ideea e atat de absurda. — Dac4 n-am avea atatia copii, se grabeste el sa adauge. 18Bineinteles ci nu sunt copiii nostri. Dar e ca sicum ar fi. Cei doi fratiori ai lui Gale si sora lui. Prim. Si le putem pune la socoteala si pe mamele noastre, cum s-ar putea descurca far4 noi? Cine ar umple aceste guri care cer intotdeauna mai mult? Desi amandoi vandim zilnic, inci mai sunt nopti cand vanatul trebuie schimbat pentru un- turd, sau pentru pantofi, sau pentru lana, nopti cand ne ducem la culcare cu matele chioraind. — Nu vreau s4 am copiii niciodata, spun. ~ Eu as vrea. Daci n-as locui aici, zice Gale. — Dar locuiesti, ripostez, iritata. - Las-o balt4, mi-o intoarce el, rastit. Se pare ca discutia a lunecat pe o pant com- plet gresita. Sa plec? Cum as putea s-o pardsesc pe Prim, singura persoana din lume pe care sunt sigur c-o iubesc? $i Gale e devotat familiei lui. Nu putem pleca, asa ci de ce ne-am obosi s4 vorbim despre asta? $i chiar dacd am vorbit... chiar dac& am facut-o... de unde-a aparut poves- tea asta despre copii? Intre mine si Gale n-a exis- tat niciodata o legatura romantica. Cand ne-am cunoscut, aveam doisprezece ani $i eram coste- liva, iar el arata deja ca un barbat, desi nu e decat cu doi ani mai mare decat mine. Am avut nevoie de mult timp ca si ne-mprietenim, s4 nu 19