1.

Definiti elementele constitutive ale obiectului criminologiei

- Criminalitatea desemnează ansamblul comportamentelor umane considerate infracţiuni,

incriminate şi sancţionate de legea penală. Conţinutul conceptului de criminalitate cuprinde
ansamblul infracţiunilor săvârşite într-o perioadă determinată, în cadrul unui teritoriu naţional-
statal.
- CRÍMĂ, crime, s. f. Infracțiune care prezintă un grad ridicat de pericol social și pe care legea o
sancționează cu pedepsele cele mai mari;
- criminal
-victimă- Conform legislaţiei în vigoare "se consideră victimă orice persoană fizică sau juridică
căreia, prin infracţiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale".2
Actualmente, criminologia operează cu termenul de "victimă" în sens restrîns, ca fiind orice persoană
fizică.
-reacție sociala

2. Stabiliti legatura criminologiei cu alte disciplini

Criminologia - dreptul penal
1) Filiaţia istorică. Cele două ştiinţe – criminologia şi dreptul penal – au apărut în aceleaşi
împrejurări, criminologia dezvoltându-se în cadrul disciplinei dreptului penal.2) Obiectul de
studiu al celor două ştiinţe este comun –criminalitatea (cu specificul că dreptul penal are un
obiect de studiu mult mai restrâns ca al criminologiei). 3) Scopul urmărit. Atât criminologia
cât şi dreptul penal au ca scop prevenirea şi combaterea infracţiunilor1, adică slujesc acelaşi
scop practic şi anume cel al înţelegerii şi înfăptuirii politicii penale de prevenire a
manifestărilor infracţionale. Distincţia: Criminologia a luat naştere din
ştiinţa dreptului penal, ultimul, manifestându-se ca o disciplină de intersecţie.2
Criminologia –dreptul procesual penal Există o corelaţie directă între dreptul procesual
penal, ca ştiinţă, şi criminologie. Criminologia aduce contribuţii reale la înfăptuirea
justiţiei penale, prin aceea că datele şi concluziile despre criminalitate, crimă, criminal
etc. sunt într-o strânsă legătură cu procesul penal în faza aplicării legii penale. Şi invers,
procesul penal are un aport important la progresul criminologiei.
Dreptul procesual penal studiază principiile, categoriile, instituţiile şi normele care
reglementează procesul penal în întreaga sa complexitate.Întregul proces penal, în cele
două faze de bază ale sale: ancheta şi judecata, este interesat în cunoaşterea modului de
acţionare a diferitelor grupe de infractori, a
împrejurărilor care determină ori favorizează săvârşirea faptelor penale. La rândul ei,
criminologia este interesată direct în dobândirea şi prelucrarea statisticilor deţinute de
organele judiciare, de culegerea celor mai variate date de interes criminologic obţinute
din activitatea de anchetă şi judecată.

Criminologia – dreptul penitenciar Ştiinţa criminologiei şi ştiinţa dreptului penitenciar (în

România denumită ştiinţa dreptului execuţional penal) se află în raporturi directe, având
un domeniu vast de cercetare, cum e cel al criminalităţii. Desigur că între criminologie şi
ştiinţa penitenciară există evidente deosebiri, în special, din amploarea obiectului de
studiu al criminologiei. Cele două ştiinţe se întâlnesc doar pe terenul preocupărilor
comune cu privire la infractor, la tratamentul şi resocializarea acestuia. Dar această zonă
de contact este foarte profitabilă pentru ambele discipline. Importante studii au fost
efectuate de criminologi la locurile de detenţie a infractorilor, iar rezultatele obţinute au
constituit un important rezervor de date utile aprofundării cunoaşterii criminologice.
3. Formulați metode și tehnici de investigare criminologică

Metoda este "acea ordine care se pune in studierea si invatarea unei stiinte".
Este un produs ideatic, o creatie a mintii, ce se diversifica in activitatea de cercetare
stiintifica intr-o pluralitate de metode particulare. Tehnica sau procedeul poate fi definit
ca felul practic in care se utilizeaza o metoda sau alta. Metodologia, rezultat al reflectiilor
filosofice legate de explicatia cauzala oferita de determinism si de rolul pe care il ocupa
cauzalitatea in procesul de cunoastere, este stiinta care se ocupa cu studiul metodelor
stiintifice. a) metode de maxima generalitate (metoda observatiei, metoda
experimentala);b) metode cu grad mai redus de generalitate (metoda clinica etc.).
Unele metode particulare utilizate in domeniul criminologiei
a) Metoda observatiei Observatia este de doua feluri:
- empirica - la indemâna oricui, are caracter spontan, subiectiv, nu ofera o imagine
completa a fenomenului studiat etc. ;
- stiintifica - o contemplare intentionata a realitatii, presupune existenta unor abstractii
stiintifice
b) Metoda experimentala
Este o observatie provocata in conditii determinate sau alese de experimentator. Tipuri de
experiment:
- dupa locul de desfasurare: experiment de laborator si experiment de teren (fiecare
prezinta avantaje si dezavantaje);
- dupa natura variabilei independente: experiment provocat si experiment invocat;
- dupa modalitatile concrete de manipulare a variabilelor: expe-riment "inainte" si
"dupa", experiment
"dupa", experiment ex post facto.
Procedee pentru alcatuirea grupurilor de control:- controlul de precizie;- controlul
statistic;-controlul la intâmplare.
c) Metoda clinica
Cerceteaza cazul individual pentru formularea unuidiagnostic si prescrierea unei
terapeutici. Foloseste studii de follow-up, studii descriptive ale unor cariere criminale si
studii de caz propriu-zis.
d) Metoda tipologica

4. Definiti notiunea de metoda si tehnica de invesigare criminologica

Metoda este "acea ordine care se pune in studierea si invatarea unei stiinte".
Este un produs ideatic, o creatie a mintii, ce se diversifica in activitatea de cercetare
stiintifica intr-o pluralitate de metode particulare. Tehnica sau procedeul poate fi definit
ca felul practic in care se utilizeaza o metoda sau alta. Metodologia, rezultat al reflectiilor
filosofice legate de explicatia cauzala oferita de determinism si de rolul pe care il ocupa
cauzalitatea in procesul de cunoastere, este stiinta care se ocupa cu studiul metodelor
stiintifice.

5. Determinati specificul metodologiei cercetarii criminologice

Majoritatea criminologilor ultimelor decenii au fostpreocupati de necesitatea conturarii
unei metodologii acercetarii criminologice, pentru stabilirea locului acesteia incadrul
metodologiilor de ramura si a raportului ei cumetodologia generala.Definitia
metodologiei cercetarii criminologice rezulta dincomplexitatea fenomenului infractional,
din necesitateainvestigatiilor cu caracter sociologic, psihologic, biologic,psihiatric, juridic
etc., datele obtinute fiind integrate sicorelate teoretic intr-o maniera metodologica
propriecriminologiei
6. Evaluati metode si tehnici de investigare criminologica
a) metode de maxima generalitate (metoda observatiei, metoda experimentala);b)
metode cu grad mai redus de generalitate (metoda clinica etc.).
Unele metode particulare utilizate in domeniul criminologiei
a) Metoda observatiei Observatia este de doua feluri:
- empirica - la indemâna oricui, are caracter spontan, subiectiv, nu ofera o imagine
completa a fenomenului studiat etc. ;
- stiintifica - o contemplare intentionata a realitatii, presupune existenta unor abstractii
stiintifice
b) Metoda experimentala
Este o observatie provocata in conditii determinate sau alese de experimentator. Tipuri de
experiment:
- dupa locul de desfasurare: experiment de laborator si experiment de teren (fiecare
prezinta avantaje si dezavantaje);
- dupa natura variabilei independente: experiment provocat si experiment invocat;
- dupa modalitatile concrete de manipulare a variabilelor: expe-riment "inainte" si
"dupa", experiment
"dupa", experiment ex post facto.
Procedee pentru alcatuirea grupurilor de control:- controlul de precizie;- controlul
statistic;-controlul la intâmplare.
c) Metoda clinica
Cerceteaza cazul individual pentru formularea unuidiagnostic si prescrierea unei
terapeutici. Foloseste studii de follow-up, studii descriptive ale unor cariere criminale si
studii de caz propriu-zis.
d) Metoda tipologica
Este folosita pentru a descrie un anumit tip de criminal in opozitie cu tipul noncriminal,
pentru a descrie tipuri particulare de criminali (de ocazie, profesionist, pasional etc.),
precum si pentru a stabili o tipologie criminologica a actului criminal. Intrebuinteaza
notiunile de tip si tipologie.
e) Metoda comparativa
Metoda comparativa este intâlnita in toate fazele cercetarii criminologice, de la descrierea
si explicarea pâna la prognozarea fenomenului infractional, la toate nivelurile de
interpretare - fenomen, fapta penala, faptuitor, victima - atât in cercetarea de natura
cantitativa, cât si in cea de natura calitativa. Criminologia foloseste, cel mai adesea,
urmatoarele trei procedee: procedeul concordantei, procedeul diferentelor si procedeul
variatiilor concomitente.

f) Metodele de predictie Acestea au ca scop:

- formularea unor previziuni privind evolutia fenomenului crimina-litatii pe o
anumita perioada de timp (de obicei 5 ani);
- evaluarea probabilitatilor de delincventa (care se poate realiza prin prevederea
semnelor unei delincvente viitoare la o vârsta foarte frageda sau prin prevederea
comportamentului delincvent al persoanelor care au deja o conduita delincventa, cum ar
fi, de exemplu, recidivistii). Criminologia foloseste doua metode de predictie: metoda
schemei de pronostic (scoala Germana) si metoda tabelelor de predictie (SUA).
tehnicile de investigare criminologice -pot fi umratoarele: Ancheta sociala
Cauzele care implica criminalitatea , causeeconomice, sociale, politice, exista in orice
perioada sociala siapar ca factori constanti in ancheta sociala cu caracterparticular sau
general. Chestionarul – este utilizat in cercetarea criminologicapentru efectuarea unor
evaluari de ansamblu ale fenomenuluicriminalitatii, in afara datelor statistice oficiale.
Estereprezentat de intrebari de logica si psihologie, de imaginigrafice, care determina pe
cel anchetat sa explice un anumitcomportament social.
 Interviul
– este o tehnica de investigare si aprofundare multmai flexibila. Realizarea interviului
trebuie facuta decercetatori bine pregatiti professional, cu tact, interes pentrucercetare si
confidentialitate. Tehnica documentara
– are in vedere lecturareadocumentelor care pot fi statisticile oficiale, dosare
penale,dosare personale, etc.

7. Definiti scopul imediat si scopul general al cercetarii criminologice

Ca ştiinţă criminologia are drept scop verificarea ipotezelor privind cauzele criminalităţii şi
reacţia socială faţă de aceasta, urmărind în sens practic, prevenirea criminalităţii, umanizarea
formelor de reacţie socială şi tratamentul delincvenţilor. Rezultă că scopul general al
criminologiei îl constituie fundamentarea unei politici eficiente, în măsură să determine
prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional. Fiind identic cu scopul ştiinţelor penale,
scopul general al criminologiei se deosebeşte prin modurile diferite de concretizare, criminologia
fiind o disciplină a fenomenologiei penale, iar dreptul penal – o ştiinţă normativă.
La rândul său, de scopul general se distanţează scopul imediat al celor două discipline. În timp ce
dreptul penal are ca scop apărarea valorilor sociale fundamentale, criminologia urmăreşte
stabilirea cauzelor care determină producerea criminalităţii.
Atât atingerea scopului imediat, cât şi a scopului general este condiţionată de progresul general
al cercetării ştiinţifice, de dezvăluirea noilor aspecte referitoare la specificul legilor în societatea
noastră.

8. Clasificati functiile criminologiei

Criminologia îndeplineşte următoarele funcţii:

1. Funcţia descriptivă – fenomenologia criminalităţii a constituit o condiţie absolut necesară

cunoaşterii obiectului de studiu al criminologiei. Utilizînd metode şi tehnici de recoltare şi
prelucrare a datelor simple sau complicate, vechi sau moderne, adepţii acestei funcţii au
încercat să demonstreze – pe calea studiului descriptiv – atît existenţa unor
diferenţe semnificative între infractori şi non-infractori, cît şi evoluţia structurii
infracţionale pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp dată.
2. Funcţia explicativă – explicarea naturii, a esenţei, a cauzelor care determină şi a
condiţiilor care favorizează fenomenul infracţional reprezintă scopul imediat al cercetării
criminologice. De aici decurge importanţa funcţiei explicative a criminologiei.
Principalele concepte operaţionale de ordin explicativ utilizate în criminologie sunt: cauza,
condiţia, efectul, factorul, mobilul, indicele.
3. Funcţia predicativă – importanţa fenomenului infracţional, sub aspectul gravelor
prejudicii pe care le produce, face imperios necesară aprecierea ştiinţifică a dinamicii sale
pe termen lung, în scopul identificării şi evaluării măsurilor ce se impun pentru prevenirea
şi combaterea acestuia. Pentru alcătuirea modelelor predictive, criminologia apelează la
modele ştiinţifice din alte domenii ale cunoaşterii, de la modelele matematice, pînă la cele
informatice şi euristice.
4. Funcţia profilactică – se materializează în sintetizarea rezultatelor privind etiologia
criminalităţii, în înlănţuirea lor logică şi transpunerea acestora într-un sistem coerent de
măsuri de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional.

9. Argumentati necesitatea investigarii fenomenologice a criminalitatii

Conţinutul conceptului de criminalitate cuprinde ansamblul infracţiunilor săvârşite într-o
perioadă determinată, în cadrul unui teritoriu naţional-statal.
Investigarea fenomenului criminalitatii poate fi efectuata sub aspect general sau
individual.
Aspectele generale se referă la fenomenul criminalităţii în ansamblul său, incluzând toate
manifestările antisociale, indiferent de genurile sau tipurile de infracţiuni.
Aspectele individuale cuprind diverse genuri, tipuri, categorii şi specii de infracţiuni (de
ex.: furt, jaf, tâlhărie sau infracţiuni de sustragere etc.).Tot sub acest aspect se studiază
structura cantitativă a
infracţiunii, numărul şi felul infracţiunilor, cauzele şi condiţiile care generează sau
favorizează săvârşirea infracţiunilor, dinamica acestora, aspectul calitativ etc. Tot în acest
context se studiază şi
faptele care nu sunt infracţiuni, dar preced, determină sau însoţesc fenomenul
criminalităţii, având o vocaţie criminogenă recunoscută: şomajul, alcoolismul, prostituţia,
sărăcia, incultura etc.