Yoga, eliberarea prin suferinta

Primele referiri la ceea ce astazi este cunoscut in toata lumea sub numele de Yoga apar in Brahmana si
in Upanisade. Yoga a fost, ca de altfel majoritatea practicilor mistice orientale, impartita pe parcursul
secolelor in 2 mari parti: prima, Yoga presistematica si panindiana este intalnita in mediile
brahmanice, precum si in cele buddiste si jainiste. A doua parte a acestei technici stravechi este Yoga-
darsana, sau o "Yoga clasica"... Aceasta impartire a fost facuta pentru prima oara de Patanjali, in
lucrarea sa, Yoga-sutra. Aici el expune exhaustiv informatiile preluate din surse diverse, prezentand
practic doctrina Samkhya, cu mici modificari. Insa el adauga si un element deist care subscrie ideii
sale: "Cunoasterea metafizica nu poate sa il duca singura pe om spre mantuire"! Pentru Patanjali, yoga
reprezinta suprimarea starilor de constiinta. Astfel, yoghinul reuseste sa obtina o experienta enstatica,
suprasensoriala si extrarationala...
Chiar daca se observa clar ca Patanjali a preluat doctrina Samkhya cu diferite modificari, el a denumit
noua "technica" Yoga... Yoga este in esenta, profund superioara technicilor care au precedat-o,
incercand sa distruga incet, incet, toate starile de constiinta!
Starile de constiinta, cittavrtti, sunt categoriile de experienta mundana, experiente cauzate in principal
de ignoranta. Doar un om care mediteaza, doar un om care experimenteaza poate avansa. Libertatea
(in sensul ei metafizic subinteles in doctrina yoghica), poate fi obtinuta doar prin intermediul
experientei si ascezei. Pentru a reusii o anihilare totala, individul trebuie sa suprime legatura dintre
constient si subconstient, pentru a evita revarsarea rezervelor de latenta (vasana)... Chiar si un yoghin
avansat poate fi victima unei asemenea revarsari.
Punctul de plecare al oricari meditatii yoghinice este concentrarea intensa asupra unui singur obiect -
ekagrata! Acest obiect poate fi unul fizic, sau o idee metafizica (in surele budiste este mentionat
adevarul metafizic si este oferit ca exemplu Dumnezeu - Isvara). Pentru a putea realiza aceasta
concentrare perfecta, yoghinul trebuie sa practice diferite technici de imbunatatire a capacitatilor fizice
- respiratie, mobilitate... Insasi aceste technici in sine sunt adevarata bijuterii mistic aromate, oferind
celor care pot sa le stapaneasca o cu totul alta perspectiva asupra realitatii ce ii inconjoara. In Yoga-
sutra este prezentata o lista continand etapele itinerariului ascetic si spiritual necesar eliberarii:

1. infranarile (yama) - exista 5 astfel de infranari - "a nu ucide" (ahimsa), "a nu minti" (satya), "a nu
fura" (asteya), "abstinenta sexuala" (brahmacariya) si "a nu fi avar" (aparigraha). Respectarea acestor
norme nu aduce dupa sine o stare yoghica, ci doar o purificare, o ridicare deasupra profanului.
2. disciplinele (niyama) - o serie de discipline corporale - curatenia, seninatatea, asceza, invatarea
principiilor metafizice yoghinice si plasarea lui Dumnezeu (Isvara) in centrul tuturor actiunilor,
raportand totul la acest principiu unic.
3. posturile corpului (asana) - de aici incepe technica yoghinica propiu-zisa - este o practica atestata in
Upanisade si consta in mentinerea corpului in pozitia perfecta pentru meditatie. Aceasta pozitie
perfecta este atinsa in momentul in care efortul si durerea dispar, iar corpul ramane inerent in pozitia
stabilita.
4. controlul respiratiei (pranayama) - reprezinta refuzul yoghinului - acesta refuza sa respire in mod
normal, aritmic, fluctuant. El face eforturi pentru a isi constientiza propiul trup si pentru a reusii sa
evite modificarile respiratorii cauzate de factori externi. In timp ce omul profan sufera din cauza
ritmului sau respirator haotic, nereusind sa se concentreze, initiatul reuseste sa-si stabileasca un ritm
propriu, pe care il respecta indiferent de conditiile exterioare. Cu timpul, respiratia devine automata si
yoghinul uita de ea. Insa acum totul este ritmic, relaxat...
5. retragerea simturilor (pratyahara) - simturile nu mai relationeaza cu obiectele, ci se retrag in interior,
ramanand in ele insele. Realizand etape 3, 4 si 5, yoghinul reuseste sa se izoleze de lumea exterioara,
putand sa practice in liniste meditatia propiu-zisa.
6. concentrarea (dharana) - yoghinul trebuie in acest moment sa-si fixeze gandul intr-un anumit punct,
sa-l izoleze, sa indeparteze totul si sa isi focalizeze intreaga atentie interioara asupra celui gand, pana
la insasi nimicirea acestuia.
7. meditatia yoghina (dhyana) - este continuarea dharane-i, un procedeu prin care yoghinul reuseste sa
definitiveze procesul de "prabusire in sine". Concentrarea atinge un nivel profund, obiectul focalizat
devenind un axis mundi inatacabil.
8. enstaza (samadhi) - este o stare pe care yoghinii o pot atinge prin intermediul concentrarii profunde
asupra lui Isvara. Enstaza este rezultatul final si incoronarea tuturor eforturilor meditative ale
yoghinului.

Cu toate astea, desi pare paradoxal, enstaza este doar un preambul pentru eliberarea finala. Aceasta
poate fi de doua feluri: diferentiata (samprajnata samadhi) sau nediferentiata (asamprajnata). Aceasta
din urma este realizata fara existenta unui sprijin exterior (fara un obiect de concentrare, fara ekagrata)
si reprezinta o forma "pura" care poate fi atinsa uneori fara ca yoghinul sa o fi provocat. Ea reprezinta
telul suprem al meditatiei yoghinice.
Enstaza diferentiata cuprinde mai multe etape, pentru ca este perfectibila. Yoghinul ajunge sa detina
renumitele "puteri miraculoase" (siddhi). El poate sa-si cunoasca existentele anterioare, poate sa
zboare, poate sa devina invizibil...
Aceste puteri reprezinta intradevar "elemente atractive" pentru un profan, insa pentru initiat ele sunt de
multe ori adevarate obstacole in calea eliberarii finale, reprezentand o ultima legatura cu mundanul.

Daca pana acum am prezentat succint (evident, exista dispute, exista mii de pagini scrise pe aceasta
tema, pagini care nu pot fi sintetizate in intregime intr-o lucrare de dimensiuni reduse) pasii pe care
yoghinul ii urmeaza in cursa sa pentru samprajnata samadhi, acum cred ca trebuie sa prezentam si
conceptul in sine...
Trecerea de la asamprajnata la samprajnata samadhi - vyasa - este spontana. In ultimul stadiu al starii
samprajnata samadhi, yoghinul se elibereaza. Purusa scapa din incatusarea lui prakrti. Aceasta stare
finala este asemanatoare cu nirvana pe care doctina budista o considera absolutul. Ajungand in acea
stare, legaturile dispar, iar constientizarea este instantanee, fara sa se bazeze pe cuvinte sau pe notiuni.
Tocmai de aceea, pe parcursul istoriei, acest concept nu a putut fi explicat. Intrucat, a incerca sa
explici un astfel de concept inseamna a il vulgariza. Iar marii ganditori au evitat intotdeauna aceste
vulgarizari, preferand sa experimenteze. Din pacate, experientele lor nu pot fi "povestite"... Trebuie
deci sa experimentam si noi daca vrem sa ne convingem...

Cu toate astea, dupa aceasta prezentare si dupa o eventuala aprofundare in tainele misticii orientale (pe
care eu personal le consider singura parte a metafizicii universale ce merita cu adevarat studiata),
trebuie sa analizezi atent. Pentru ca, aceste teorii, au anumite hibe. Yoga clasica presupunea existenta
unui Dumnezeu, acel Isvara. Acesta era un concept metafizic pe care initiatul il poate folosi ca obiect
de concentrare. Insa, apare aceeasi problema ca in cazul crestinismului, islamismului...: demonstrarea
existentei acestui demiurg... O demonstratie imposibil de realizat pe baza argumentelor logice - iar
aberatiile de genul "trebuie sa inchida cercul", "trebuie sa fi venit de undeva"... nu tin!
Tocmai de aceea, in budism, nu se mai face referire la Dumnezeu. Buddha nu vorbeste despre
existenta acestuia. Cu toate acestea, si budismul, prin teoria transmigratiei, aluneca in ipotetic. Pentru
ca, daca poti analiza meditatia (ea reprezinta un proces mental natural obtinut la capatul unei
concentrari puternice), nu ai cum sa analizezi sufletul luat separat de trup, pentru ca in acel moment nu
ai cum sa il fundamentezi.

Yoga este un sistem metafizic complex cu varii aplicatii in domenii diverse. Chiar eliminand partile
pur speculative, ramanem fata in fata cu un sistem complet. De aceea, cred eu ca ar trebui sa ne
aplecam mai mult asupra acestor giuvaieruri orientale si sa incercam sa extragem cat mai multe idei si
concepte utile. Insa desigur, cu rabdare si mai ales, cu atentie, pentru ca nu in modul vulgar in care
astazi se face "cercetarea" vom reusii sa descoperim "adevarul"! Sunt prea multi "specialisti" care nu
stiu despre ce vorbesc...
Sa fim noi cei care studiaza atent aceasta arta care este Yoga, sa fim noi cei care ii analizeaza
principiile...

Numai noi avem de castigat... Nu trebuie si nu putem sa emitem judecati pertinente asupra unui sistem
filosofic inainte de a-l cunoaste. Sa nu facem greseala asta si sa analizam... Poti progresa doar daca
incerci!